Foto: Michelle Andonian
actorii în filme | dosar
de Gabriela Filippi
Brandul Warhol – o politică nediscriminatoare Lumea artistică și culturală newyorkeză a anilor ’60 a fost marcată de evenimentele din „Fabrica” („The Silver Factory”) lui Andy Warhol. Acest spațiu de la etajul al cincilea al unei clădiri din Manhattan găzduia artiști în căutarea celebrității, personalități ale elitei culturale, dar și hoinari; ușile erau deschise pentru aproape oricine ar fi vrut să pătrundă în această lume. Warhol a creat aici un mediu boem şi excentric, populat în special de travestiți, drogați, fotomodele şi staruri porno, unde kitschul și banalitatea erau încurajate. Aceste aspecte ale unei existențe destrăbălate sau pur și simplu nonșalante, fără prea mari griji și preocupări, se întâlnesc și în opera artistului. Atmosfera de petrecere perpetuă era însoțită însă de o muncă la fel de susținută în „Fabrică”. Ciudații și personajele de la marginea societății de care Warhol s-a înconjurat erau subiectul observației artistului și protagoniștii filmelor sale. Tot în studioul din East 47th Street, Warhol a creat lucrările plastice care l-au făcut celebru; multe din aceste lucrări erau realizate serigrafic, dintre cele mai cunoscute fiind portretul lui Marilyn Monroe sau conservele cu supă de roșii „Campbell”; tehnica sa
de imprimare îi permitea să reproducă aceeași imagine, la care să alterneze culorile. Pentru producerea în masă a picturilor sale, Warhol folosea asistenți. Artistul declara într-un interviu: „ «Factory» este cel mai potrivit nume. O fabrică este locul în care construiești lucruri. Aici fac sau construiesc munca mea. În arta mea, pictatul manual ar lua prea mult timp și oricum, asta nu mai este conform timpurilor în care trăim. Este vremea mijloacelor mecanice și folosindu-mă de acestea pot crea mai multă artă, pentru mai mulți oameni. Arta ar trebui să fie pentru oricine”. Preocuparea pentru mecanizarea operei de artă se face simțită și în filmele lui Warhol. Cel mai extrem experiment al său în acest sens este constituit de „Empire” (1964), unde, timp de opt ore, apare filmat zgârie-norul newyorkez, fără să se schimbe catuși de puțin perspectiva din care este privit și supravegheat în mod continuu, cu pauze doar pentru încărcarea peliculei în aparat. Artistul afirma „Dacă vrei să știi totul despre Andy Warhol, uită-te doar la suprafața picturilor și filmelor mele și acolo mă vei găsi”. Egalitatea pe care o susținea în alegerea reprezentării unui subiect sau al altuia și munca colectivă de la „Fabrică”, asupra căreia veghea,
41