Numit de cronici nevrozatul, maniacul, nebunul, zevzecul, depravatul, nea-ntr-o-parte, blestematul, Nicolae Mavrogheni, domnitorul fanariot de sfârşit de secol XVIII, a lăsat urme asupra Capitalei în scurta sa domnie (1786-1780), atât în mentalul colectiv, cât şi în lăcaşuri zidite la iniţiativa lui, care rezistă în timp până azi. Domnind numai patru ani (la fel ca şi împăratul roman Caligula cu care a fost asemănat), fanariotul a fost extrem de activ şi a încercat să pună ordine în balcanicul Bucureşti, în care boierii ştiau doar să petreacă. Deşi i se reproşează că a umilit, a deposedat pe boieri de averi, i-a trimis în exil (cel mai celebru fiind Ienăchiţă Văcărescu, trimis la Nicopole din ordinul său) şi uneori chiar i-a înţepat fără judecată, cu banii lor a organizat cea mai bine pusă la punct armată de până atunci. A organizat serviciul de salubritate în Bucureşti, a reparat străzile, a pus ordine în preţuri, a combătut furturile, s-a amestecat în mersul bisericilor pentru binele enoriaşilor, a construit la capătul Podului Mogoşoaia un spital, o biserică, un foişor de relaxare. A captat apă de izvor şi a trimis-o prin olane până la cişmelele din oraş, pentru folosul tuturor.
Viorica Petrescu Profesor
La fel ca un alt celebru domnitor de mai târziu, Cuza, Mavrogheni a rămas celebru datorită deghizărilor şi controalelor inopinate pe străzile bucureştene, în pieţe şi biserici, prăvălii şi curţile dregătorilor pentru a vedea dacă poruncile îi sunt îndeplinite. Cei prinşi că nuşi făceau datoria erau pedepsiţi pe loc. Pe hoţi îi spânzura în uliţă, lăsându-i câte o zi să-i vadă lumea. La răspântii aranjase să se ridice ţepe şi avertizase că oricine va fi prins furând, ucigând, sau fiind gazdă pentru hoţi va fi pedepsit în acest mod groaznic. Dar cum faptele rele şi excentricităţile rămân în istorie mai degrabă decât cele bune, personalitatea lui Mavrogheni este descrisă în termeni şi acţiuni mai mult decât ciudate, care fac din el un Caligula bucureştean. La fel ca împăratul roman, care i-a construit calului său Incitatus un grajd de marmură cu iesle din fildeş, l-a invitat la cină alături de senatori şi l-a propus candidat la consulat, Mavrogheni îşi aduse calul în foişorul de pe Podul Mogoşoaia şi, printr-o ceremonie solemnă, îi oferi rangul de căminar (dregător însărcinat cu perceperea unor dări) într-o sursă sau clucer în alta (răspundea de magaziile şi depozitele domneşti). Fanariotul nostru poate chiar ştia povestea antică dacă luăm în
100 “Bucureștiul meu drag” - iunie 2012