Anne Robillard Dragonii imparatului negru 2

― Am păstrat tăcerea la dorinţa Magicianului de Cristal, care e, ştii foarte bine, adevăratul şef al Ordinului. El nu se supune aceloraşi restricţii ca noi.

Bridgess se ridică şi faţa ei deveni deodată mai serioasă. ― Există şi un alt motiv, mărturisi ea. Motivul pentru care nu te las în pace în seara asta este că, de câtva timp, o voce de femeie încearcă să mă convingă s-o iau sub aripa mea. Nu poate fi decât a unei zeiţe şi, la fel ca mine, tu ştii că trebuie să le dăm ascultare. „Oare-ar putea fi vorba de Regina din Shola? “ se gândi Wellan. Fan era maestră magiciană, şi putea să vorbească direct cu muritorii, chiar de-acolo de unde se afla, din lumea de dincolo, iar supravieţuirea fiicei sale o interesa mai mult ca orice. Sau, să fie vorba de Theandras…? Nu cred… ― Am să-i cer lui Elund permisiunea s-o antrenez, adăugă Bridgess, întrerupând firul gândurilor lui. ― Regele a hotărât deja că este prea tânără să devină Scutier, îi replică el. ― Prea tânără să ne urmeze în luptă, în cazul unui război, da, dar suntem încă la castel. Wellan, lasămă s-o învăţ scrima şi echitaţia. Dacă împăratul încearcă s-o împiedice să-l protejeze pe purtătorul de lumină, ea trebuie să ştie să se apere.

Cu privirea golită de orice alt gând, el se ridică şi făcu câţiva paşi prin curte, întrebându-se dacă aceasta era sau nu o hotărâre înţeleaptă. Visul cel