noua literatura # 31

Page 1


sumar §tefania Mihalache: „N-a[ citi o recenzie care \ncepe prin a anun]a despre cutare roman - al meu sau al altcuiva c` e ÇfemininÈ” ................................ 4 Ana Chiri]oiu: J.M. Coetzee, Cui i-e fric` de Susan Barton? .......... 8 R`zvan Mihai N`stase: Ion Vasile §erban, Reflec]ii \n oglinzi de p`m\nt ............10 Florin Irimia: Graham Swift, Un basm ..... 11

mihaela [chiopu

Alina Purcaru: Ovidiu Pop, Trickster sau jocul cu lumea .......... 12

scrieaici punct com

Marieva Ionescu: Ion Monoran, Un b`iat furtunos ......................... 13

Cine a fost §eherezada? Conversatzie la piatza natzional`

Tiberiu Stamate: Adrian Schiop, Via]a \nainte de moarte ................. 14 Cartea audio: Allen Carr, Maraton audio(book) pentru pl`m\ni roz ....... 15 Cristina Chevere[an: Danilo Kiš, Istorii \n deriv` .............................. 16 Dosar: Cele o mie [i una de nop]i: Andrei Codrescu, T.O. Bobe, Vali Florescu, Bogdan Ghiu, Ovidiu Pop, Mihai C. P`tru, Lumini]a Marcu ......... 18 Gruia Dragomir: Hunter S. Thompson, Regatul fricii .................................. 22 Ion Manolescu: O plimbare prin ora[ ...................... 24 Ruxandra Ana: Bloguri de expat ....... 25 Noul teatru: Mihaela Michailov, Epiderma-manifest ......................... 26 Noua art`: Vlad Morariu, Despre suprafe]ele [i structurile profunde ale institu]iilor (de art`) ... 28 Literatur` rom~n` \n limbi str`ine: Doina Ru[ti, Cristi‡n (traducere \n spaniol` de Antonio Morillo Castellanos) .................................... 29 Simona Popescu: Scriitorul [i fiin]a politic` ............... 31

Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din România Editor coordonator: Lumini]a Marcu Editori: Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir Art Director: Mihaela {chiopu

na care i s-a f\cut oferta s\ i se taie c\p\stru’, da’ ea nu, c\, stai a[a, stai, c-o aduc [i p\ sor’mea, p\i c\ stai domne, mai [ezi, na, on pic, c\ am s\-tzi spui ceva. adic\ ceva-n stilu’ c\ ce te-nghesui a[a, dac\ vezi c\ m\ tzin nervii, nu da buzna s\-mi iei gîtu’, ce, mori dac\ bele[ti urechea la vreo treab\, ceva? s\-tzi zic [i io, doamn\ drag\. dac\ [i cînd vine unu’ otz\rat s\-tzi zguduie gîtleju’, tu nu vreai, c\ mai ai de comentat, la naiba, ce ierea aia d\cît o femeie? de-alea, care te-mpoaie cu tzaca-tzaca. dac\ vreai s\ [tii, io le-a[ t\ia capu’ în mas\. c\ a[a te-aduc într-o stare, de ori tu, ori ele. [i decît s\ mai suportzi, mai bine curmi r\u’ dintr-una. fai d\ mine, aia ierea sfîr[itu’ b\rba]ilor. muri m\car? c\ io n-am ajuns pîn\ la cap\t. da’ ce era, frate, a[a o chestie, de s\ umpli chio[curile cu c\r]oaie? unde nu vine careva la mine, cum m\ vezi, a[a, s\-mi deie ghes cu zaharicale [i [orbeturi? unde n-ar n\v\li aciia p\ covor unu’ s\ stea cu ochii sco[i din orbite la vorbele mele? p\i ce, m-a[ mai duce io la munc\? p\i zi tu c\ asta-i veatz\ nasoal\, s\ dai din tine toate aiurelile [i na [i aia, na [i aia? fugi domne d-acia. voi nu [titzi ce-i binele p\ p\mînt. io cre’c\ b\iatu’ \la, sult\noiu sau ce-o fi fost el la el în tzar\ acole[a, p\i l-a adus aia la hepatit\. cic\: [i cînd se f\cu’ dimineatz\, dînsa, sfioas\, t\cu. p\i b\ga la soamne domne

U

de frumusetze, nu? plus halelung, trai p\ v\trai, nu ca noi, ne[te prep\dite. iar\ desfrînatu’ \l b\trîn, du-te la munci, ca boc al nostru. cre’c\ tr\gea ne[te sfor\ieli la perina lui, c\ oricum, în cur îl durea de turcia sau unde-o fi tr\it. io cre’c\ n-a mai decapitat-o, c-a murit dînsu’ mai întîi. io a[a [tiu din p\rin]i: trei lucruri sînt date dracului: beutura, b\rba]ii [i nop]ile nedormite. s\ v\ zic io, finalmente: aia ierea una cu noroc. s-a n\scut cînd trebuia. p\i cine se uit\ nene azi în gura ta, cic\ noaptea a cinci sutea? p\i d-al d\[tia care mi[un\ p-aciia, nu zice ei nici bun\ seara, s\ scoal\ ciufutzi, mut\l\i, c\ i-a f\cut m\-sa f\r\ chef. ce tablale, ce zaharnitze, ce dulcetzuri? da’ nici nu cred c-a existat a[a ceva. doar ne zice nou\, la chio[c, ca s\ mai r\bd\m. ce tz\, domne [i veatza? p\i aia ierea ca noi, o tut\? nici vorb\. p\i ce, vine la mine cineva s\ m\ anuntze din timp c\mi ia capu’? [i s\-mi mai dea [i prelungiri, c\ s\ mai vedem? nu, nene, az e[ti, mîne nu mai e[ti. ori dînsa, femeie cu cap (înc\), l-a luat cu giugiulu’, cu zîmbrele, cu farmicile, ca s\ nu zic io. [i acu’, ce dac\ murea? ce e nene-a[a mi[to p-aci, în veatz\, ci scoal\-te mas\, pune-te mas\ [i tuleo la balamuc? p\i nu-i ierea ei mai bine, la pove[ti, la c\lduric\, la pup\ciuni? i-o lectzie de femei, a[a cred io. nu c\ v\ileu, moooor. nu. ci, stai b\rbate, s\ ardem o petrecanie. scump\ doamn\, ciule[te motzu’. p\i m\car s-o mierle[ti în nesa]. nu a[a, ca toate tîmpitele.

Alaa al-Aswani, Blocul Iakubian, traducere din arab\ [i note de Nicolae Dobri[an, Editura Polirom, 2007, 39,50 lei laa al-Aswani aplic\ în romanul s\u de succes din 2002 re]eta care a bîntuit cu mai mult sau cu mai pu]in succes [i min]ile scriitorilor români, atît interbelici (Cezar Petrescu), cît [i contemporani (Petru Cimpoe[u sau Dan Lungu), aceea a recipientului de personaje. Blocul Iakubian din centrul Cairo-ului este, desigur, g\selni]a necesar\ pentru a aduce pe scen\ oameni de toate felurile din societatea egiptean\. Cu men]iunea c\ scriitorul din Cairo chiar a tr\it [i a lucrat în blocul cu pricina, care exist\ în realitate. |sta s\ fie secretul pentru care cartea este cel mai bine vîndut\ dintre c\r]ile actuale de limb\ arab\? (L.M)

A

Paginare: Ionela Stanciu Corectur\: Ioana Profirescu Colaboratori permanen]i: Mihaela Michailov (art\, film, teatru), Cristina Chevere[an, R\zvan Mihai N\stase, Ruxandra Ana, Ioana Gruia, Elena Dr\ghici, Marieva Ionescu, Daria Ghiu, Vlad Morariu, Alina Purcaru, Florin Irimia, Alexandru B\l\[escu. Scriitori invita]i: Cezar Paul-B\descu, Adrian Buz, Vasile Ernu, Cosmin Manolache, Ion Manolescu, Maria Manolescu, {tefania Mihalache, Simona Popescu, Ana Maria Sandu, Jean-Lorin Sterian, Robert {erban, C\lin Torsan. ISSN 1842-5674 Adresa redac]iei: Calea Victoriei nr. 115, sector 1, Bucure[ti. Telefon: 021 316 79 85 e-mail: noua_literatura@yahoo.com

Naghib Mahfuz, B\ie]ii de pe strada noastr\, traducere din limba arab\, prefa]\ [i note de Nicolae Dobri[an, Editura Polirom, 2009, 34,95 lei aghib Mahfuz, laureatul Nobel din 1988, este cu siguran]\ cel mai cunoscut scriitor contemporan de limb\ arab\. Acest roman, destul de timpuriu în cariera sa, a avut o soart\ vitreg\, fiind interzis zeci de ani în Egipt. A se citi neap\rat, înainte de povestea propriu-zis\, foarte interesanta prefa]\ semnat\ de traduc\tor, Nicolae Dobri[an, care l-a cunoscut personal pe Mahfuz [i deopotriv\ lumea colorat\ a ora[ului Cairo. (L.M.)

N

noualiteratura.wordpress.com

2

Tiparul: Aius PrintEd Craiova

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


nstitutul Cultural Român din Tel Aviv a colaborat cu revista israelian\ de literatur\ [i art\ vizual\ A5 Magazine pentru cel de-al nou\lea num\r al revistei, „The Remix Issue - Visuals for Music”, în care 77 de arti[ti contemporani public\ cîte o imagine pornind de la melodia lor preferat\. Printre ace[tia se num\r\ [i 20 de arti[ti români, inclusiv scriitori (Saviana St\nescu, Andra Rotaru, Dan Sociu, Elena Vl\d\reanu), care au oferit texte; ceilal]i arti[ti români invita]i în acest num\r sînt Andreea Anghel, Vlad Andrei Gherghiceanu & Nicu Ilfoveanu, Vasile Ra]\, Ioana Milea, Loriana Marchetanu, Claudiu Ciobanu, Oana Bolog-Bleich, Renee Renard, Levente Kozma, Daniela Frumu[eanu, Otilia Cadar, Rodica Toth Poiat\, Simona Vil\u, Florica Prevenda [i Corina Raiciu. Contribu]ia româneasc\ a fost selectat\ de ICR Tel Aviv în urma unui „call for texts” emis pe pagina sa web. De[i românii fac parte dintrun „supliment” („special focus”), lucr\rile lor stau foarte bine al\turi de imaginile celorlal]i arti[ti, reuni]i din aproape toat\ lumea. Num\rul 9 al revistei - probabil de neg\sit în Bucure[ti, dar disponibil online la pre]ul de 14 dolari e un obiect neobi[nuit, o colec]ie de 82 de n dosarul din acest num\r al revistei Noua literatur\ (pe care în continuare n-o s-o g\si]i în cartoline p\trate, editate în condi]ii excelente, chio[curi deoarece i]ele difuz\rii de publica]ii în România dep\[esc prin complexitate puterile pe care le po]i r\sfoi la nesfîr[it. Bonus: noastre adunate - versifica]ia involuntar\ mi se trage tot de la subiectul dosarului nostru! melodiile care i-au inspirat pe arti[ti se dar pe care sper\m s-o pute]i citi curînd pe internet într-o formul\ mai civilizat\ [i mai pot asculta pe site-ul revistei, accesibil\!), v\ propunem un subiect cu totul [i cu totul evazionist [i care nu ]ine cont de chestiunile http://thea5magazine.com/. (A.C.) arz\toare ale literaturii noi (cum ar fi aceea dac\ un tîn\r poet l-a plagiat pe un altul cu care a împ\r]it aceea[i camer\ de c\min studen]esc etc.). Subiectul este reeditarea într-o colec]ie complet\, în 15 volume aflate în curs de apari]ie, a Celor o m ie [ i u na d e n op]i arabe, în traducerea din francez\ a regretatului Haralambie Gr\mescu. A[a traduse din francez\ cum sînt ele, [i a[a hulite de speciali[tii în arabistic\ (speciali[ti din partea c\rora mi-am primit cuvenitele zeflemeli pentru admira]ia mea de nespecialist, dar nu am primit [i mult-a[teptatele l\muriri pentru care ar fi bine s\ ne revizuim aceast\ naiv\ admira]ie, de[i am trimis e-mailuri, am p\strat spa]iu, am insistat etc.), cu toate aceste bube deci, pove[tile Ernesto Che Guevara, Jurnalul revolu]iei acestea ne-au marcat multora dintre noi copil\ria. Cine vrea s\ vad\ partea frivol\ a chestiunii, se cubaneze, traducere din spaniol\ [i note va gîndi la experien]a de coloratur\ senzual\ pe care noi, bie]i copii ai comunismului, nu aveam de Diana Salim, Editura Polirom, 2010, de unde s-o extragem altfel. Nu ar fi nici asta pu]in lucru, mai ales c\ senzualitatea, a[a cum apare colec]ia „Biblioteca Polirom”, 312 pag., ea în 1001 de Nop]i, e infinit mai interesant\ [i mai sofisticat\ decît brutalitatea porno la care au 27,95 lei acces copiii prezentului spre paguba lor. (Mul]i dintre scriitorii prezentului, de altfel, dintre cei Ernesto Che Guevara, Jurnalul bolivian, care atac\ subiecte de natur\ sexual\, dau impresia c\ singurul limbaj la care au avut acces a fost cel traducere din spaniol\ [i note de Diana minimalist, mai degrab\ non-articulat, al numitei industrii cinematografice! {i cum, vorba {eherezadei, Salim, Editura Polirom, 2010, colec]ia povestea se „izvode[te” din alte pove[ti, de aici probabil lipsa de imagina]ie [i de flexibilitate lexical\ „Biblioteca Polirom”, 312 pag., 28,95 lei a multora!) Cine vrea s\ vad\ mai mult, se va gîndi la experien]a stilistic\ pe care traducerea f\cut\ de Gr\mescu ne-a oferit-o nou\ tuturor. {i la experien]a uman\ [i literar\ pe care pove[tile, chiar [i în varianta lor francez\ de secol XIX, o încapsuleaz\ [i o transmit cititorilor. ntr-o cronic\ despre jurnalele lui Che Haralambie Gr\mescu nu mai tr\ie[te ca s\-i putem mul]umi. Tot ce putem face, ca s\ întoarcem Guevara scria: „În termenii de ast\zi, ar darul primit, este s\ vorbim [i s\ scriem despre aceast\ carte. Despre editura ERC Press care a avut fi un terorist. Care a ajuns, f\r\ s\-[i ideea s\ republice aceast\ colec]ie [i s\ o pun\ pe pia]\ la pre] de chio[c [i în condi]ii de propun\, pop-icon.” Totu[i, în termenii redactare care nu au nimic în comun cu ale celorlalte c\r]i care se pot cump\ra din acelea[i locuri. de ast\zi, aproape oricine ar putea trece Iar dac\ m\ întreba]i totu[i dac\ eu cred c\ aceast\ apari]ie editorial\ are vreo leg\tur\ cu drept terorist. Nu e foarte greu. Dar un Che „literatura nou\”, v-a[ putea r\spunde, cu riscul s\ v\ enervez pedagogic, c\ da, cred c\ are o foarte pe tricou e mai s\n\tos decît un Bush, zic eu. mare leg\tur\. {i c\ nici unui scriitor nou nu i-ar strica s\ citeasc\ aceast\ literatur\ veche [i s\ Unii v\d în jurnalele lui Che o literatur\ mestece un pic o limb\ român\ plin\ de nuan]e pe cît de noi pentru urechile noastre, pe atît de care are rolul s\ manipuleze - propagand\, vechi în istoria limbii [i cel pu]in tot pe atît de utile pentru oarecare exerci]ii literare care s\ ]inteasc\ c\ci e un termen care se lipe[te atît de bine la mai mult decît la mica, ridicola epatare a burghezului de mileniu III. de oricine a fost comunist [i a produs un text, fie el [i literar -, probabil tot în termenii de ast\zi, în care sîntem bombarda]i din toate direc]iile de texte care manipuleaz\. Asta chiar dac\ Che î[i începe Jurnalul revolu]iei cubaneze cu un prolog în care spune: „Aceste fapte înc\ n-au fost descrise cum se cuvine - [i sînt fapte care apar]in deja istoriei Americilor. Din aceast\ cauz\, voi începe cu o serie de amintiri personale ale ambuscadelor, ale atacurilor [i-ale luptelor la care am luat parte cu to]ii. Nu-mi doresc ca aceast\ istorie fragmentat\, bazat\ pe amintiri [i pe cîteva însemn\ri f\cute în grab\, s\ fie privit\ ca o reconstituire complet\; dimpotriv\, sper ca aceia care au tr\it fiecare eveniment s\ vin\ cu detalii suplimentare”. Nu v\ face]i griji, nu ve]i fi manipula]i. Jurnalele lui Che nu fac decît s\-l schi]eze pe cel de pe tricourile tinerilor în linii mai puternice [i totodat\ mai umane, s\-i explice mitul, dar nu neap\rat s\ contribuie la el, pentru c\ nu o s\-l simpatiza]i mai tare dup\ ce-l ve]i cunoa[te mai bine, ci doar o s\-l în]elege]i în epoca sa, atît cît s\ v\ da]i seama c\ nu poate fi tras la judecat\ prin termenii de ast\zi; Jurnalul revolu]iei cubaneze [i Jurnal bolivian sînt dou\ c\r]i relevante [i pentru cei care sînt interesa]i [i de transformarea personajului din Jurnal pe motociclet\ într-un simbol al revolu]iei. Iat\ un pasaj: „La picioarele mele se g\seau o rani]\ cu medicamente [i o cutie cu muni]ie; erau prea grele pentru a fi transportate amîndou\ odat\. Am luat cutia cu gloan]e [i am l\sat rani]a.” Pe cît de contestat e de unii, pe atît de apreciat este Che de al]ii. Poate v\ întreba]i de ce personalit\]i precum Jean-Paul Sartre, Nelson Mandela, Susan Sontag, Graham Green, Frantz Fanon etc. l-au ridicat pe Che în sl\vi în timp ce al]ii l-au pus la zid. Ve]i g\si r\spunsuri în jurnalele lui Ernesto Che Guevara traduse la Editura Polirom. (G.D.)

I

editorial

The A5 Magazine - num\rul 9, „The Remix Issue - Visuals for Music”, realizat în colaborare cu ICR Tel Aviv, 82 pag., 14 dolari

lumini]a marcu

literatura nou` [i povestile vechi

Î

Î

3

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


interviurile NL

{

tefania Mihalache, 32 de ani, n\scut\ în Bra[ov, emigrat\ la Bucure[ti. A urmat cursurile Facult\]ii de Litere din Bra[ov, apoi a urmat un masterat de Gender Studies la Central European University, Budapesta.

A debutat în volumul colectiv Junii 03, Antologia tinerilor prozatori bra[oveni, iar în 2004 a publicat romanul Est-ffalia, la Editura Paralela 45. Romanul a fost nominalizat la Marile Premii Prometheus, edi]ia a IVa, categoria Opera Prima. În 2008, un fragment din Est-ffalia a fost tradus [i publicat în num\rul special dedicat literaturii române al revistei poloneze Lampa, num\r ap\rut cu sprijinul Institutului Cultural Român. A colaborat cu eseuri [i cu cronici de carte în Vatra, Observator Cultural, iar în prezent colaboreaz\ la Time out [i la Dilemateca. De curînd a terminat al doilea roman, Poemele secretarei, în curs de apari]ie la Editura Cartea Româneasc\.

„N-a a[ citi o recenzie care începe prin a anun]a despre cutare roman - al meu sau al altcuiva - c\ e «feminin»” 4 num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


Pute]i citi selec]ii din acest interviu pe site-ul www.metropotam.ro

Z

înd am citit Est-falia am dat nas în nas cu un personaj intelectual, orgolios [i r\sf\]at care îmi amintea izbitor de mult de sfîr[itul adolescen]ei mele [i vorbea, pe un ton la ale c\rui stîng\cii rezonam, despre lucrurile care m\ interesau cel mai mult: întîlnirea cu alteritatea, venirea [i plecarea din ]ar\, coming of age-ul intelectual, preocup\rile de gender suficient cît s\ indice explorarea unui awareness de sine [i de ceilal]i, dar nu extins (poate din p\cate) pîn\ la militantism. În fine, o carte amestecat\. A doua carte a {tefaniei Mihalache e mult mai st\pîn\ pe compozi]ie [i pe subiect, iar tema - m\car una dintre ele - izbutea din nou s\ m\ intereseze mai mult decît m\ intereseaz\ de obicei temele c\r]ilor de fic]iune. În ciuda tuturor acestor precedente, am plecat spre vizita pe care urma s\ i-o facem {tefaniei chiar la ea acas\ - un obicei pl\cut al revistei, pe care nu l-am mai practicat de mult - cu oarecari emo]ii, probabil reciproce; totu[i, conversa]iile fic]ionale nu ]in loc de conversa]ii reale. Tensiunea s-a eliberat îns\ dup\ ce am reperat-o pe {tefania, între terminalele de autobuz ninse din fa]a fabricii nesfîr[ite, [i am pornit împreun\ spre bloc, l\tra]i de un cîine negru ]î[nit de sub o ma[in\, dup\ ce am f\cut cuno[tin]\ cu motanul Gonzalo [i am b\ut cafea. Cînd ne-am a[ezat s\ vorbim, p\rea doar una dintre conversa]iile nenum\rate pe care le-am fi putut avea înainte. Probabil din cauza acestei familiarit\]i, în prima jum\tate de or\ reportofonul nici n-a pornit, l\sînd ca începutul discu]iei s\ se înregistreze doar în min]ile noastre [i în pere]ii camerei în care, Berti fiind probabil obosit, domnea acum o lini[te pl\cut\, întrerupt\ discret de glasuri [i de clinchetul linguri]elor în c\ni. (A.C.)

C

N-a am plecat la CEU ca o feminist\ [i nici nu m-a am întors ca una

În Vest s-a consumat [i fenomenul, s-au [i scris c\r]i, dar aici înc\ nu e explorat fic]ional.

Ana Chiri]oiu: Ai f\cut Litere la Bra[ov, un master de Gender Studies la CEU, apoi carier\ [i doctorat la Bucure[ti. Cum s-a conturat acest traseu? De ce Gender Studies [i de ce la CEU, de pild\?

{.M.: S-ar putea ca o explica]ie s\ fie faptul c\ majoritatea celor care ajung realmente în centrul acestui sistem nu prea sînt scriitori. Scriitorii [tiu ceva despre el, poate nu foarte l\murit, [i, spre deosebire de mine, [tiu mai bine cum s\ se fereasc\. Între timp sper c-am înv\]at [i eu.

{tefania Mihalache: Am ales Gender Studies pentru c\ îmi doream s\ studiez în str\in\tate iar acesta era singurul program de la CEU unde se putea studia literatur\. Nu am plecat ca o feminist\ [i nici nu m-am întors ca una, dar am cunoscut oameni, direc]ii [i idei care mi-au l\sat senza]ia unui alt fel de a face studii academice, f\r\ s\-mi lase nici con[tiin]a de gen „în întuneric“. În plus, era prima mea plecare îndelungat\ de-acas\, primul contact cu un mediu cosmopolit [i a fost o experien]\ fascinant\. Mai mult, era pe vremea cînd CEU înc\ mai acorda burse consistente...

A..C..: E o carte scris\ pentru oamenii din cubicals sau pentru cei din afara sistemului corporate? Nu zic ce-ai vrea s\ schimbe, c\ci poate e prea mult spus, dar la ce reac]ii te a[tep]i?

A..C..: Acum î]i faci doctoratul la Bucure[ti - ce tem\ are? Nu te-ai gîndit la un doctorat „afar\”?

A.. C.. : Te a[tep]i atunci ca oamenii din cubicals s-o citeasc\ [i s\ zic\, „b\i, a[a e, trebuie s\ m\ eliberez”?

{.M.: Tema doctoratului este „Tema copil\riei în proza de dup\ 1989” - am în vedere romane precum Orbitor, Exuvii, a m p etrecut v acan]a d e v ar\, [i, mai încoace, Cum m i-a Tinere]ile lui Daniel Abagiu, Cruciada copiilor, B\iu]eii etc. Mai demult m-am gîndit [i la un doctorat în str\in\tate, dar, dac\ pe-atunci plecarea era, în capul meu, ceva definitiv, o vedeam neap\rat ca o ruptur\, între timp am prins ni[te r\d\cini aici. Mi-ar pl\cea totu[i s\ plec, s\ lucrez sau s\ am un proiect undeva în str\in\tate pentru o perioad\ de timp. Cred c\ e superb s\ ai [ansa de a nu-]i petrece toat\ via]a într-un singur loc, dar în acela[i timp am nevoie [i de ni[te repere fixe. Ceea ce îmi complic\ mie existen]a uneori e c\ nu prea reu[esc s\ înv\] lec]ia lui „sau-sau”, sînt mai degrab\ omul care vrea s\-[i demonstreze c\ se poate „[i-[i”. Doctoratul la care m-am înscris acum presupune [i un stagiu în str\in\tate, în al doilea an. R\mîne de v\zut unde.

{.M.: Poate nu chiar a[a, c\ sun\ cumva a misionarism [i eu n-am gîndit-o în felul \sta. E un aspect, dar am senza]ia c\ [i cel\lalt e important, cel legat de triste]ea scriitorului care ajunge într-un mediu opresiv. Cu toate c\ am spus c\ scriitorii par s\ [tie s\ se fereasc\ de astfel de medii, lucruri dintr-astea opresive din punct de vedere profesional [i uman cred c\ li s-au întîmplat multor scriitori. Lucrurile astea comport\ grade: exist\ marea multina]ional\, care ne sperie pe to]i, dar, coborînd, exist\ [i altfel de locuri cu diferitele lor forme de opresiune, mai ales cele cu diferite preten]ii de profesionalizare - care nu sînt întotdeauna îndrept\]ite fa]\ de ce produce sau ar trebui s\ produc\ locul acela.

A..C..: Ai scris Est-ffalia în perioada studiilor la CEU sau imediat dup\, nu? Fiindc\ întoarcerea în ]ar\ e surprins\ în nuan]e destul de tari - sau poate am rezonat eu într-un mod special la ele.

A..C..: La ce receptare critic\ te a[tep]i? Primul roman a fost primit ca un roman intelectual [i feminist, iar acum ai scris un roman pur narativ.

{.M.: Da, a fost o perioad\ ciudat\, m-am întors în Bra[ov, m-am mutat din casa alor mei, st\team undeva cu chirie, într-un cartier muncitoresc, [i am început s\ lucrez la un liceu unde am petrecut aproape doi ani. Apoi am venit la Bucure[ti [i am încercat s\ intru din nou în înv\]\mînt, dar am fost repartizat\ la un liceu industrial unde am mers aproape o s\pt\mîn\, pîn\ s\ apuc s\ intru în clas\; cînd i-am auzit pe to]i profii din catedr\ spunînd c\ e o clas\ groaznic\, m-am speriat [i am plecat. Apoi am lucrat ca secretar\ într-o editur\ mic\, apoi m-am întors la Bra[ov [i am fost un fel de editor într-un ONG, apoi ca scenarist la Media Pro.

Majoritatea celor care ajung s\ lucreze într-o o multina]ional\ au senza]ia c\ de-a acolo începe via]a, împlinirea [i respectul de sine A.. C.. : Noul t\u roman, Poemele s ecretarei, are o tem\ care mie mi se pare de mare actualitate în România - felul în care se alieneaz\, s\ zicem, un angajat într-o firm\ -, dar sînt curioas\ de ce-ai ales-o tu [i din ce te-ai inspirat. {.M.: Romanul are r\d\cini personale destul de adînci. Punctul de pornire se datoreaz\ unora dintre experien]ele mele de dup\ ie[irea din înv\]\mînt. În principiu, ce-am vrut neap\rat s\ reconstruiesc n-au fost neap\rat faptele, ci mai degrab\ atmosfera de birou, cu lucrurile foarte m\runte care pot s\-]i atace echilibrul într-un mod foarte perfid. Sîcîielile mici pe care nici nu le vezi la început [i care încep s\ sape. Nu vreau s\ sune ca o lips\ de modestie, dar am avut un sentiment de pionierat scriind acest roman, pentru c\ n-am avut deloc senza]ia c\ simte mult\ lume aceste lucruri, cel pu]in dintre cei cu care am vorbit eu. E genul de alienare [i nemul]umire [i m\cinare în gol la care se ajunge în societ\]ile mai dezvoltate, dup\ mul]i ani, iar la noi exist\ înc\ un heirupism - s\ lucrezi într-o multina]ional\ e tot ce-[i poate dori un om. Majoritatea se consider\ noroco[i c\ ajung acolo [i au senza]ia c\ de-acolo începe via]a, împlinirea [i respectul de sine. În sensul \sta mi s-a p\rut c\ eram într-un soi de pionierat afectiv - aveam o sensibilitate incompatibil\ cu mediul, pe care n-o percepeam [i la al]ii în acela[i grad în care m\ afecta pe mine.

A..C..: Ai scris romanul în timp ce lucrai în mediul \sta sau dup\ ce ai plecat din el? {.M.: L-am început în timp ce lucram acolo, dar am scris cea mai mare parte dup\.

A..C..: Eu m\ refeream [i la un alt fel de pionierat, la faptul c\, de[i „yuppie-zarea” e un fenomen activ în România, eu una n-am citit prea multe c\r]i române[ti pe tema asta.

{.M.: Aici poate c\ e un paradox: de[i am zis c\ majoritatea celor ajun[i în sistem sînt încînta]i c\ sînt pe genul \sta de val, pe de alt\ parte sper la ni[te reac]ii de identificare. Cred c\ e [i o carte pentru litera]i, pentru c\ personajul meu are veleit\]i literare - e construit pe o sfî[iere între dorin]ele de realizare literar\ [i mediul în care ajunge.

interviurile NL

iua în care am programat o vizit\ acas\ la {tefania Mihalache a început ca o excursie. N\me]ii care ocupau tot, str\zi [i trotuare, promiteau s\ dubleze timpul [i-a[a lung de deplasare dintr-un cap\t al Bucure[tiului în cel\lalt. Ca s\ ajungem la destina]ie la o burghez\ or\ zece [i ceva a trebuit s\ ne trezim la ore proletare, înecate în întuneric, apoi s\ pîndim un loc pe scaun, pentru dormitat, în troleul care ne ducea lene[ pe str\zi cu z\pada neatins\, pîn\ la jum\tatea distan]ei. Pu]in a lipsit s\ nu lu\m cu noi un termos de cafea [i ni[te sandvi[uri pentru drum. Din Rosetti am schimbat mijlocul de transport, dar peisajul care ni se în[ira dinaintea ochilor odat\ ce-am dep\[it cele dou\-trei sta]ii oarecum centrale sem\na tot mai izbitor cu cel din care tocmai plecaser\m. Acelea[i blocuri înghesuite [i ninse, cu fa]adele [tirbe, plombate la repezeal\ cu termopane stridente, printre care se strecurase cîte o cl\dire recent\ ce îmbina utilul cu pl\cutul: într-un cap\t birouri, în altul locuin]e. Dac\ ar fi existat o centur\ practicabil\ a Bucure[tiului, recomandabil\ pentru un drum Ghencea-Titan, traseul nostru ar fi ar\tat ca un carusel dintr-un bîlci cu tematic\ post-industrial\ al c\rui pictor nu s-ar fi obosit s\-i zugr\veasc\ prea creativ axul, din moment ce oricum urma s\-l prive[ti pîn\ la satura]ie. Îns\ Bucure[tiul str\b\tut pe diametru, dinspre cartiere spre centru [i de-acolo iar\[i spre cartiere, pare o caricatur\ grosolan\ a luptei de clas\. De ce s\ mint, peisajul [i reflec]iile de genul \sta m-au f\cut chiar s\ las din mîn\ volumul doi din Cele o mie [i una de nop]i, în semiadormirea matinal\. La cap\tul periplului ratb-ist [i ideologic ne a[tepta fabrica Faur, imposibil de cuprins dintr-o privire, [i {tefania Mihalache. O cunoscuser\m pe {tefania la Colocviile Tinerilor Scriitori din prim\vara trecut\, la Alba-Iulia. Faptul c\ de ceva vreme ne citeam unii pe al]ii lun\ de lun\ în revist\ crease o familiaritate în care parc\ nu era nevoie de foarte multe cuvinte - cuvinte pe care nici nu le-am schimbat prea des, dat fiind programul de maraton al colocviului [i împ\r]irea discu]iilor pe sec]iuni în care ne-am intersectat doar o dat\ sau de dou\ ori. Pu]inele d\]i cînd am vorbit au fost cu totul lipsite de stranietatea primelor întîlniri între oameni pu[i la un loc din ra]iuni profesionale; f\r\-ndoial\ c\ la relaxare a contribuit [i atmosfera în general prietenoas\ a grupului de scriitori - o premier\ în domeniu, din cîte am în]eles de la cei care au participat [i la alte edi]ii -, dar ea se datoreaz\ în mare m\sur\ senza]iei c\ aproape cuno[ti un om c\ruia îi [tii gusturile literare, o parte dintre preocup\ri, ba chiar [i problemele cu vecinii. De altfel, prima grij\ cînd am ajuns în apartamentul {tefaniei a fost s\ întreb\m ce mai face Berti; {tefania ne-a r\spuns c\ în noaptea precedent\ tocmai fusese nevoit\ s\ cheme poli]ia ca s\ potoleasc\ paranghelia care amenin]a s\ se desf\[oare pîn\ spre diminea]\ la etajul inferior.

M\ a[tept ca noul meu roman s\ nu mai fie numit autofic]iune

{.M.: M\ a[tept în special s\ nu mai fie numit autofic]iune, de[i are [i el p\catul de a fi scris la persoana întîi - eu am o mic\ lupt\ cu persoana întîi [i cu faptul c\ mi s-a repro[at, la Est-ffalia, c\ personalizez excesiv. În rest, nu-mi imaginez foarte bine cum o s\ simt\ critica. Faptul c\ în cartea asta nu mai sînt inserturi conceptualizante [i c\ am ie[it eu din zona asta a teoretiz\rii excesive - sau a dorin]ei de showoff, c\ o fi fost [i asta - e un lucru bun. Dar tocmai pentru c\ în acest nou roman nu mai exist\ toate lucrurile acelea problematice, sînt foarte curioas\ cum va fi primit.

A..C..: E o diferen]\ sensibil\ între Est-ffalia [i Poemele secretarei - nu [tiu dac\ mi-a[ fi dat seama c\ sînt scrise de acela[i om dac\ n-ar fi fost semnate. În Est-ffalia nu se arat\ capacitatea asta narativ\ care te ]ine cel mai mult în priz\ în Poemele secretarei. Al doilea roman e pur [i simplu o poveste, scris\ cu mult\ aten]ie la detaliu [i mai ales la p\r]ile acelea indicibile din atmosfer\. B\nuiesc c\ ai [i lucrat mai mult la ea. {.M.: Da, într-adev\r, Est-ffalia a fost scris\ dintr-un foc cu toate c\ n-ai zice, fiindc\ erau aspectele alea teoretice, dar a fost scris\ în vreo dou\ s\pt\mîni, dup\ care n-am prea intervenit în text. La Poemele secretarei cred c\ am lucrat cam doi ani - mai ales la dialoguri. Aici folosesc extensiv dialogurile [i, dac\ stau bine s\ m\ gîndesc, e pentru prima dat\, fiindc\ în Est-ffalia ele aveau cu totul alt\ pondere [i alt\ func]ie. Cît despre narativitate, dac\ lucrurile au ie[it în regul\ - ceea ce vor spune al]ii -, atunci m\ bucur [i eu c\ o am. Dar culmea e c\ nu mi-am propus de la început s\ spun o poveste. Am plecat de la atmosfer\. Întotdeauna plec de la atmosfer\ în ceea ce scriu - chiar [i textele mele din rubrica „Select all” pleac\ de la atmosfer\. Cumva am impresia c\ sînt dou\ feluri de scriitori - sun\ cam radical, dar e o încercare brut\ de schematizare: oameni care au pove[ti [i oameni care au st\ri. Eu sînt de p\rere c\ fac parte dintre cei care au st\ri - îmi plac pove[tile [i îi admir pe cei care pot s\ le spun\, dar nu cred c\ eu fac parte din specia lor. Îns\ m\ bucur cînd o stare sau un complex de st\ri reu[esc s\ nasc\ o poveste. S-ar putea ca \sta s\ fie pariul pe care l-am f\cut cu cea de-a doua carte.

A..C..: Mie mi se pare c\ le îmbin\ pe amîndou\, povestea [i atmosfera, c\ e o narativitate analitic\, dac\ e s-o numesc cumva, fiindc\ povestea exist\, dar e redus\ la minimum, iar atmosfera e descris\ foarte atent. B\nuiesc c\ inten]ia c\r]ii a avut de-a face [i cu un soi de r\zbunare pe fostul t\u mediu de lucru, fiindc\ e foarte clar de la început c\ jobul acela îi va distruge Andradei via]a. A pornit cumva ca un jurnal? {.M.: Pare cumva ca The Devil Wears Prada, nu? Bine, acela sper c\ e mai comercial decît cartea mea. Nu e vorba despre r\zbunare, ci despre eliberarea unei frustr\ri; cred c\ se simte c\ a fost o frustrare personal\. Dar n-a început ca

5

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


interviurile NL

un jurnal, a început ca o carte, de[i nu [tiam ce fel de carte va fi. Au fost mai întîi ni[te fragmente în care descriam atmosfera, iar dup\ primele 50 de pagini a ajuns s\ se contureze ca o poveste. Un aspect pe care am vrut s\ insist a fost acela c\ personajul ajunge s\ citeasc\ volumele motiva]ionale în litera lor - dar acesta a ap\rut mai tîrziu. Nu [tiu dac\ e cel mai bun mod de-a scrie, dar eu a[ fi vrut ca acest detaliu s\ fie cumva o încununare a întregii pove[ti - de[i funciar vorbind naivitatea Andradei e cea care o doboar\, al\turi de mediul de lucru. De fapt am mizat pe ideea c\ ea are un anumit tip de personalitate care o predestineaz\ s\ fie distrus\ de acel mediu. Fiindc\ oamenii din jurul ei nu prea p\]esc nimic.

Cînd eram profesoar\ fantasmam s\ am o slujb\ într-u un birou, mi se p\rea atît c\ nu putea exista nimic mai bun de-a A..C..: P\i par genul de oameni care nu au ce s\ p\]easc\ fiindc\ parc\ nu rezoneaz\ la nimic. Pe mine m\ intereseaz\ tema asta, a transform\rii oamenilor în mediul corporatist, a[ fi dispus\ s\ fac chiar un stagiu de documentare. {.M.: Eu mi-am exorcizat curiozit\]ile cu aceast\ carte. Cînd eram profesoar\ [i uram sistemul [colar fantasmam s\ am o slujb\ într-un birou, mi se p\rea c\ nu putea exista nimic mai bun de-atît. Aveam senza]ia c\ nu poate exista genul \la de stres pe care îl tr\ie[ti cînd te confrun]i cu o clas\ de elevi; m\ gîndeam chiar c\ e un mediu în care po]i s\ faci un fel de performan]\ - dar între timp am ajuns s\ v\d altfel performan]a. Deci am avut o fantasm\ pe tema asta, am tr\it-o, apoi am deconstruit-o, cred eu.

A..C..: Curiozitatea mea nu vine dintr-o experien]\ personal\, din fericire, ci din faptul c\ a[ vrea s\ în]eleg cum se schimb\ oamenii dup\ ce ajung în mediul \sta, fiindc\ foarte mul]i chiar se schimb\, de[i n-a[ putea s\ spun precis cum anume. {.M.: Eu am vrut s\ surprind mai ales diferen]a dintre formele împrumutate din alte p\r]i, care sînt foarte corecte [i coerente acolo [i care, odat\ transplantate aici, devin altceva, pentru c\ oamenii au cu totul alt\ mentalitate [i e o ciocnire de straturi.

A..C..: {i cumva ciocnirea asta de straturi se vede în toat\ societatea, de la arhitectur\ pîn\ la felul în care se îmbrac\ oamenii. {.M.: Apropo de arhitectur\, e un bloc pe-aici prin zon\, dintre cele noi, care m\ intrig\ foarte mult: are o parte rotunjit\ [i una mai unghiular\; în partea unghiular\, vopsit\ cu gri, sînt birouri, iar în partea rotunjit\, c\r\mizie, sînt apartamente. Mi se pare straniu s\ existe oameni care muncesc [i al]ii care locuiesc, în aceea[i cl\dire. E o contaminare nociv\ de spa]ii.

A..C..: Oricum, e ciudat c\ noi tr\im fenomenul yuppie la mul]i ani dup\ ce el a f\cut vîlv\ în Vest, inclusiv pe plan literar, dar înc\ nu-l explor\m prea mult. {.M.: Eu n-am foarte multe referin]e despre cum a început la ei capitalismul, dar am senza]ia c\ acolo a fost un fenomen mai cursiv [i probabil a fost interiorizat mai firesc; la noi a fost vorba despre o întrerupere, de cincizeci de ani de anomalie, apoi a ap\rut brusc povestea asta cu multina]ionalele, ca [i cum noi am fi trecut între timp prin toate etapele. Probabil [i de-aici senza]ia asta de alienare.

A..C..: Cum te sim]i în Bucure[ti - cu [i f\r\ job? Care î]i place mai mult, Bucure[tiul în care ai de mers la munc\ sau cel pe care îl tr\ie[ti în timpul liber, stînd acas\? {.M.: Cum mi se pare Bucure[tiul de la job e destul de clar pentru cine o s\-mi citeasc\ romanul. F\r\ job a[ fi tentat\ s\ spun c\ e ceva boem, dar în acela[i timp n-am deloc idee care e the next step. Am senza]ia c\ pîn\ acum am parcurs ni[te drumuri pe o spiral\ [i c\ puteam s\ v\d ce urmeaz\; acum am senza]ia c\ nu mai pot s\ v\d, fiindc\ am consumat destule experien]e, de diverse feluri, [i mi-am [i f\cut o mul]ime de scenarii mentale - [i scriptice! - legate de ele încît nu-mi mai dau seama care e urm\toarea combina]ie. Dar sigur va fi o combina]ie, [i nu vreo chestie pur\ în sine [i croit\ special ca s\ m\ simt eu bine în ea. {tiu doar c\ nu mai vreau anumite lucruri pe care le-am experimentat deja.

Cînd scrii scenarii te interesezi de receptor ceva mai mult decît sîntem noi obi[nui]i s-o o facem în literatur\ G..D..: E foarte u[or s\ ur\[ti Bucure[tiul, dar sînt [i lucruri care-]i plac în el?

6

{.M.: Da, sînt, [i oricum nu m-a[ mai muta acum într-un ora[ de provincie. Din p\cate îns\ - am auzit mul]i oameni spunînd asta - lumea care vine aici vine s\ lucreze, nu s\ tr\iasc\. Iar dac\ ar fi s\ plece de-aici ar pleca în alt\

]ar\, nu în alt ora[ din România. Pe mine m\ intereseaz\ via]a cultural\ din ora[ul \sta, am cunoscut oameni foarte mi[to în lumile care m\ intereseaz\ pe mine, literatura [i teatrul, [i chiar [i experien]a de la Media Pro cu scenariile n-a fost nici pe departe una rea. De fapt, a fost chiar una foarte bun\, am cunoscut oameni foarte interesan]i acolo [i m-a ajutat [i la scris, de[i n-a[ fi b\nuit. Mult\ lume spune c\ e o mare diferen]\ între cele dou\, fiindc\ scrisul acela la comand\, tematizat într-un anume fel [i normat de alt fel de reguli nu e literar [i deranjeaz\ scrisul literar, dar dup\ ce am început s\ scriu în paralel [i romanul, [i scenariile, mi-am descoperit puterea de a discerne între registre. În plus, din scrisul de scenarii am înv\]at multe despre cum se dramatizeaz\ o poveste, cum se construie[te un personaj [i cum se ajunge la un fel de impact. Pentru c\ eu înainte am scris poezie [i nu m-am gîndit niciodat\ „care-i povestea? ce vreau s\ spun?”. Nu e vorba despre a înv\]a cum s\ scrii o porc\rie ca s\ se vînd\, ci despre cum s\ faci ca pove[tile tale s\ intereseze mai mul]i oameni, fiindc\ atunci cînd scrii scenarii te interesezi de receptor ceva mai mult decît sîntem noi obi[nui]i s-o facem în literatur\. E un marketing pozitiv, putem s\ spunem a[a.

A..C..: Da, se simte lipsa interesului pentru cititor, poate ]i se întîmpl\ [i ]ie ca citind c\r]i române[ti contemporane s\ ai senza]ia c\ autorii lor nu s-au gîndit la tine [i nu prea [i-au dat silin]a s\-]i capteze interesul; e ca [i cum s-ar gîdila singuri în talp\... {.M.: ... [i s-ar a[tepta apoi s\ rîzi [i tu. Ai dreptate. {i în definitiv e un lucru foarte bun s\ înve]i cum s\ te fere[ti de asta scriind scenarii [i lucrînd într-un studio de film. Sînt [i locuri de munc\ nasoale, dar n-a fost cazul cu Media Pro. A fost o experien]\ bun\. Cred c\ mi-ar pl\cea s-o reiau.

G..D..: Te gînde[ti s\ mai scrii poezie? {.M.: N-am mai scris de mult, dar v-am trimis acum vou\ dou\ pentru rubric\, dintr-un grup de poeme pe care leam scris legat de sarcin\. Nu mi-am pus problema s\ fac o carte din asta, pentru c\ s-a mai f\cut, sînt destule c\r]i scrise de viitori p\rin]i, [i mi se pare ciudat s\ fac asta doar pentru c\ „se face”. N-am vrut s\ pic pe trendul \sta deja b\tut, dar cinstit vorbind e o experien]\ ireductibil\ [i, dac\ sim]i nevoia s\ scrii despre ea, nu po]i s\ renun]i; [i despre dragoste s-au scris milioane de romane [i \sta nu e un motiv s\ nu mai scrii [i tu unul. Acum, ce-i drept, lucrurile se precipit\. Simt c-a[ mai scrie poezie, dar ar trebui s\ se schimbe ceva în felul în care scriu; simt c\ acum încep s\ m\ apropii de ce-a[ vrea s\ fac în poezie, dac-ar fi s\ mai scriu. N-am mai scris pentru c\ mi se p\rea - [i îmi pare r\u s-o zic - c\ o bun\ parte din poezia care se scrie ast\zi sun\ la fel. Avem mul]i poe]i, dar nu prea po]i s\ distingi între ei, pu]ini au un timbru personal [i o viziune proprie. Iar eu m-am oprit din scris cînd am sim]it c\ fac acela[i lucru - era o poezie care se putea publica, dar care suna la fel ca poezia care deja se public\. Dac\ am s\ simt c\ nu mai sînt în pericolul \sta, poate o s\ mai scriu poezie.

A..C..: Urm\re[ti ni[te poe]i în mod special - pe site-uri, pe bloguri, în volume? Te inspir\ vreo voce anume? {.M.: Intru pe site-uri de poezie, dar nu pot s\ spun c\ m\ inspir\ cineva anume. Pot s\ zic c\ unii îmi plac. Cred îns\ c\ ar trebui s\ ne l\s\m mai pu]in inspira]i unii de al]ii, mai ales în poezie, fiindc\ e ceva inefabil [i visceral. Nu mi-a[ dori s\ „sun” ca altcineva.

Dac\ a[ ]ine un blog mi-a a[ risipi o bun\ parte din energia pe care altfel o las s\ se cristalizeze pentru o nou\ carte G..D..: Apropo de bloguri, tu de ce n-ai blog? }in minte c\ la Colocviul de la Alba-Iulia erai interesat\ de literatura de pe bloguri. {.M.: Eram interesat\ tocmai pentru c\ eu n-am blog. Nu [tiu, s-ar putea s\ fie vorba în primul rînd despre comoditate; nu-mi displace ideea, urm\resc bloguri, dar în ce m\ prive[te am senza]ia c\ mi-a[ pierde foarte mult\ energie ]inînd un blog - eu nu sînt deloc grafoman\, au trecut cinci ani de la Est-ffalia. Cînd v\d oameni care scot dou\ c\r]i pe an cad în admira]ie, recunosc. Dar eu nu pot. La mine dureaz\ mult pîn\ se acumuleaz\ lucrurile, pîn\ se transform\ din unele în altele [i pîn\ se strîng în a[a fel încît s\ simt c\ nu mai pot dac\ nu le scriu, c\ altfel în via]a mea începe s\ se strice banda. {i e firesc ca momentul \sta s\ nu vin\ prea des. Iar dac\ a[ ]ine un blog mi-a[ risipi o bun\ parte din energia pe care altfel o las s\ se cristalizeze pentru o nou\ carte. Asta e spaima mea cea mai mare. Prefer s\ conserv acele acumul\ri despre care vorbeam. Plus c\, cinstit vorbind, cîte bloguri sînt cu adev\rat interesante [i worth reading? De multe ori cei care ]in bloguri ajung s\ se repete sau s\ cread\ c\ persoana lor e mai important\ decît ceea ce scriu. Foarte mul]i au p\catul \sta.

G..D..: Dar poate fi [i un fel de promovare... {.M.: Da, e adev\rat, dar \sta e un alt capitol la care stau prost, nu [tiu s\ m\ promovez - constat acum, cu al doilea roman, c\ sînt lucruri evidente la care eu nici nu m\ gîndesc, de exemplu faptul c\ trebuie s\ dai fragmente din carte la reviste, ca avanpremier\. Nu e o afectare ce zic, îmi pare r\u c\ nu [tiu s\-mi promovez munca, fiindc\ atîta timp cît o faci profesionist [i decent, e un merit. Blogul poate fi una dintre c\ile decente - dac\ ai ceva de spus cu el [i dac\ e interesant. Dar eu nu cred c\ am destul\ energie ca s\ încerc formula asta. Eu pierd, dar pierd mai pu]in decît a[ pierde dac\ m-a[ apuca de blogging.

A..C..: Dar în pres\ publici totu[i, ai scris în mai multe reviste, ba chiar [i într-un volum colectiv... {.M.: Da, a[a am început s\ scriu proz\, de-atunci m-am apucat de roman, fiindc\ pîn\ atunci n-avusesem ideea asta.

Cred c\ e foarte obositor s\ încerci s\ te pozi]ionezi în mod strategic ca scriitor A.. C.. : Voiam s\ te întreb, apropo de colabor\rile la reviste [i la volume colective, dac\ sim]i c\ ]i-ai g\sit locul în lumea literar\ [i ce fel de loc ar fi. Faci parte dintr-un grup/o genera]ie/o ga[c\? {.M.: Nu [tiu dac\ se practic\ s\ întorci întrebarea, dar tu cum m\ percepi? Ar fi un punct de pornire foarte bun.

A..C..: Eu îi percep pe cei care au f\cut facultatea la Bra[ov ca f\cînd parte oricum dintr-un grup al lor, fiindc\ acolo e alt\ [coal\ de literatur\; to]i au cuvinte de laud\ pentru profii de-acolo [i e clar c\ Bra[ovul e un nucleu puternic. Apoi, n-ai debutat în „EGO.Proz\”, ci la Paralela 45, într-un grup mai restrîns [i mai pu]in sonor decît colec]ia de la Polirom, ai scris în Pana mea - deci înc\ o direc]ie -, acum scrii la noi [i publici la Cartea Româneasc\. S\ zicem c\ emi]i semnale diferite sau c\ ai avut un traseu eterogen. A[a mi se pare mie. {.M.: {tiam c\ tu o s\ r\spunzi la întrebare mai bine decît mine. A[a [i este. N-am încercat niciodat\ s\ intru într-o ga[c\. Nu în sensul c\ a[ fi f\cut vreo opozi]ie principial\. Nu [tiu cum se intr\ într-o ga[c\, nici m\car de ne-scriitori. S-a întîmplat s\ întîlnesc oameni din direc]iile pe care le-ai amintit care mi-au pl\cut [i am f\cut chestii împreun\ [i m-am întîlnit [i cu oameni care nu mi-au pl\cut [i n-am avut nimic de împ\r]it cu ei. Leg\turi bune s-au format sub imperiul unor contexte. Iar eu am fost, la rîndul meu, responsive. Dar nu m-am gîndit s\ m\ pozi]ionez strategic în g\[ti, c\ e o treab\ tare complicat\.

A..C..: Dar mi se pare c\ scade prestigiul ideii de ga[c\. {.M.: Crezi? Eu am senza]ia c\ grupul de poe]i e foarte strîns.

A..C..: Da, se poate. Eu m\ gîndeam la prozatori, grupul poe]ilor nu-l prea urm\resc, nu m\ omor dup\ ce se scrie în poezie, mi se pare [i mie c\ majoritatea seam\n\ între ei [i scriu unii pentru al]ii, nici nu-mi plac întotdeauna manifest\rile lor publice, [i a[a mai departe. {.M.: Dar ei sînt mi[carea cea mai compact\, ei fac ni[te lucruri.

A..C..: Da, au f\cut ni[te lucruri, cel pu]in unii dintre ei, dar poate c\ întregul grup tr\ie[te acum de pe urma acestei foste glorii. {.M.: Sau poate c\ au de gînd s\ mai fac\ lucruri. Dar altfel cred c\ e foarte obositor s\ încerci s\ te pozi]ionezi în mod strategic - s\ încerci s\ comunici cu ni[te oameni care nu-]i sînt afini doar pentru c\ „d\ bine” s\ fii v\zut cu unul sau cu altul. Scrisul e un domeniu din care chiar merit\ s\ extragi lucrurile bune atunci cînd le g\se[ti. Dar recunosc c\ de vin\ pentru absen]a mea din g\[ti [i din grupuri e [i lipsa mea de comunicare sau de deschidere - de fapt nu e o lips\ de deschidere, ci poate pasivitate, eu sînt pu]in lene[\ [i nu cred c\-mi face bine întotdeauna.

A..C..: Într-un interviu mai vechi spuneai c\ ]i se pare c\ e destul de mult\ agresivitate în lumea literar\. }i se mai pare? {.M.: Parc\ nu mi se mai pare chiar a[a. Nici nu-mi mai dau seama dac\ realmente lucrurile st\teau a[a, dac\ ne îndrept\m dinspre un pol agresiv al rela]iilor spre ceva mult mai normalizat, dar am sim]it asta cînd am fost la Alba-Iulia; fa]\ de ce fusese înainte, lucrurile p\reau s\ se fi schimbat [i oamenii p\reau s\ comunice mult mai bine. S-ar putea s\ nu mai fie atîta agresivitate, odat\ cu multiplicarea posibilit\]ilor - dac\ e un pic mai mult loc, inclusiv în spa]iul virtual, atunci de ce s\ te-nghesui? {i, dac\ nu te-nghesui, de ce s\ te cer]i? Pe de alt\ parte, mi

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


A..C..: Ceea ce e ciudat, pentru c\ ei chiar se „lupt\” pe cel mai mic segment de public. {.M.: P\i tocmai de-aia. Buc\]ica lor e mic\ [i ei simt nevoia s\ cucereasc\ cît mai mult din ea.

Temele importante din Est-falia sînt clash-u ul dintre Est [i Vest [i ce înseamn\ s\ pleci, s\ vii A..C..: Ce mai sim]i acum pentru Est-ffalia? Dac\ ]i s-ar propune o reeditare sau o traducere, te-ar interesa? Ai rescrie-o cumva? {.M.: De rescris a[ rescrie-o. M\ mai reprezint\ cumva, la nivelul inten]iei [i al temei m\ reg\sesc foarte bine. Chiar [i aerul personajului - i s-a repro[at un pic aerul de patetism [i de infatuare - a avut un sens asumat. Nu a[ scoate lucrurile astea, ci le-a[ încadra estetic mai bine, sc\pînd de pre]iozit\]ile de limbaj [i de patetism. Personajul a fost gîndit s\ fie un pic patetic, un pic infatuat - [i nu cred c\ acest tip de personaj nu are viabilitate estetic\. Dar probabil n-am reu[it s\ creez foarte bine senza]ia de deta[are.

A..C..: Nu e r\u deloc, e un personaj feminin foarte tîn\r, o tip\ intelectual\, care flirteaz\ cu feminismul - ceea ce era destul de nou pe plan literar [i înc\ este. Dar cartea a fost, oricum, primit\ entuziast - de[i nu sînt sigur\ c\ pentru motivele cele mai bune. {.M.: Da, cred c\ ai dreptate, dar ce mi se pare interesant e c\ romanul tot r\mîne oarecum singular. A fost ceva nou atunci, ast\zi sigur n-ar mai fi ceva nou, dar nu s-a mai scris ceva asem\n\tor. Se putea scrie ceva mai bun pe direc]ia asta. Am senza]ia c\ nu m\ înscriu eu în direc]ii sau direc]iile nu se înscriu pe direc]ia mea...

A..C..: Nu vreau s\ sociologizez prea mult, dar poate are dea face [i cu statutul scriitoarelor, cu faptul c\ cele mai multe încearc\ s\ spun\ pove[ti ca b\rba]ii, s\ se arate la fel de inteligente [i de talentate, s\ nu scrie pove[ti „feminine”. {.M.: Da, [i eu mi-am pus problema dac\ e r\u s\ existe o scriitur\ feminin\.

A..C..: Din punctul meu de vedere nu e r\u deloc, dar de obicei în critica noastr\ literar\ cînd spui „feminin” spui liric, dulceag etc., [i de-aici în]elegi multe lucruri pe care nu vrei s\ le în]elegi.

{.M.: În sensul \sta, mai bine feminist decît feminin. Dar \sta e exact genul de critic\ care m\ enerveaz\. N-a[ mai citi o recenzie care începe prin a anun]a despre cutare roman - al meu sau al altcuiva - c\ e „feminin”. Mi se pare c\ adjectivul \sta folosit în acest fel nu spune nimic. Adic\ spune: transmite o prejudecat\ [i o inten]ie r\uvoitoare, care nu poate s\ duc\ interpretarea decît în direc]ii gre[ite.

A..C..: Eu m\ gîndeam c\ ar merita traduse din Est-ffalia în special pasajele despre rela]ia personajului cu ]ara lui. Nici la tema asta literatura de la noi nu e prea abundent\ [i, din nou, e una dintre temele care pe mine m\ intereseaz\ cel mai mult. {.M.: Da, asta a fost una dintre temele pe care le-am urm\rit cel mai intens în Est-ffalia. Dar s-a v\zut mai mult aspectul feminin/feminist sau cel a[a-zis autofic]ional sau cum încerca personajul s\ se construiasc\ drept unul seduc\tor, de[i din punctul meu de vedere astea erau secundare fa]\ de temele mai mari, care le încadrau, cum ar fi clash-ul dintre Est [i Vest [i ce înseamn\ s\ pleci, s\ vii - sînt ni[te lucruri pe care am încercat din greu s\ le redau. {i, citind recenziile respective, m-am gîndit c\ nu le-am redat suficient de bine sau de ap\sat.

A..C..: Eu pot s\ zic c\ au o pondere însemnat\, chiar dac\ majoritatea recenziilor nu s-au ocupat de ele. Dar pe mine m\ [i intereseaz\ foarte mult tema clash-ului cultural dintre diferite ]\ri sau spa]ii [i felul în care ne raport\m la propria ]ar\. {.M.: Da, [i pe mine, iar din Est-ffalia a[ fi vrut s\ reias\ mai clar la ce situa]ii absurde pot duce prejudec\]ile culturale, cînd se ajunge uneori la un punct minus al comunic\rii, un impas - care e atît de amuzant încît e fantastic. Cred c\ a[ rescrie ni[te lucruri acum [i poate a[ [i reedita-o dac\ a[ fi mul]umit\ de cum arat\, apoi probabil c\ ar merita tradus\. Dar în orice caz nu m\ dezic de temele de-acolo. Dar n-a[ zice c\ e un proiect proxim.

Tocmai am primit o invita]ie la Festivalul Interna]ional de literatur\ de la Mantova A..C..: Acum te gînde[ti la un alt proiect? O carte din doctorat, poate? {.M.: Cu doctoratul sînt înc\ departe pîn\ [i de sentimentul c\ ar putea ie[i ceva, e prea devreme s\ vorbim despre o carte, dar dac\ o s\-mi plac\ ce iese, poate îl voi publica. În mare m\ gîndesc la o carte de fic]iune. M\ gîndesc la scris, dar înc\ nu am un alt proiect conturat. Anul \sta tocmai am primit o invita]ie la un festival de literatur\ tîn\r\, se nume[te „Scritture giovani” [i face parte din Festivalul Interna]ional de literatur\ de la Mantova, un

arta de a fi demonstrativ uspiciunea de demonstrativism se num\r\ printre repro[urile cu care se pot a[tepta s\ fie întîmpinate romanele cu mize din sfera social\, cel pu]in de c\tre critica literar\ autohton\. Pentru c\ nu mai întîlnisem fenomenul prea recent în literatura român\, eram [i eu pe punctul de a face acest repro[ celui de-al doilea roman al {tefaniei Mihalache, Poemele secretarei: se ghice[te de la bun început c\ mediul „corporatist” - aici, un birou de publicitate - va duce la dezintegrarea psihic\ a personajului. Demonstra]ia nu e greu de f\cut [i nici de urm\rit; îns\, dac\ urm\re[ti doar aceast\ pist\ de lectur\ - în ciuda eforturilor autoarei de a-]i indica ocoli[uri [i popasuri foarte inspirate [i mai ales binevenite - ri[ti ca lectura s\ nu te impresioneze. A fost nevoie s\-mi amintesc de Rosa Montero [i de excelentul ei roman scurt (cum e [i al {tefaniei Mihalache), St\pîn iubit, [i s\ recitesc Poemele secretarei ca s\ în]eleg c\, pe lîng\ miza tare, un bun roman „implicat” are [i o estetic\ pe m\sur\. Nu pot s\ nu remarc, înainte de toate, c\ Poemele secretarei e singura carte româneasc\ citit\ în ultima vreme pe care o pot compara f\r\ rezerve cu o carte str\in\ de succes, cea a Rosei Montero. În afar\ de tema comun\ u[or de cuprins în sintagme consacrate precum „alienarea omului prin munc\” sau „capitalism [i schizofrenie” -, cele dou\ romane au în comun [i o art\ miniatural\ care le face s\ fie mai mult decît eseuri sau teoreme. În amîndou\, dezintegrarea personajului e surprins\ îndeaproape [i cumva din\untru, astfel c\ dup\ lectur\ î]i vine s\-]i regînde[ti toate raporturile de putere pe care le-ai avut vreodat\, fie ele în termeni de carier\, de via]\ social\ sau de amor. De fapt, e gre[it s\ începi evaluarea romanelor de acest fel dinspre tez\ spre art\, mai ales în lumea româneasc\ sceptic\ la valen]e de implicare social\. Rosa Montero e cunoscut\ pentru militantismul ei stîngist - de[i eu l-a[ numi umanist -, dar pentru un autor român, mai ales pentru

S

unul aflat abia la a doua carte, într-o cultur\ în care num\rul de volume [i grosimea lor înc\ impresioneaz\, asumarea deschis\ a unei astfel de posturi e problematic\. E posibil ca nici asumarea ei fic]ional\ s\ nu scape netaxat\, dar pentru c\ am avut privilegiul s\ citesc Poemele secretarei înaintea altor recenzen]i a[ vrea s\ salut pionieratul {tefaniei Mihalache de a-[i lua acest risc [i de a scrie, în sfîr[it, despre lumea de azi, cu un ton contemporan - de pild\, despre

festival important [i destul de frecventat. Au în fiecare an cîte o ]ar\ invitat\ [i anul \sta, nu [tiu cum, m-au g\sit pe mine. Sînt incluse de fapt trei festivaluri într-unul: unul în }ara Galilor, unul la Berlin [i altul la Mantova. M-au prins în ultimul moment, pentru c\ limita de vîrst\ e de 32 de ani, iar eu anul \sta împlinesc 32. Cam atît despre planurile imediate. M\ gîndesc la urm\toarea mea carte [i m\ întreb cum ar fi dac\ nici asta nu ar sem\na cu celelalte dou\.

G..D..: Va fi în alt gen? Poate vei scrie teatru, dac\ poezie [i proz\ ai scris deja. {.M.: Nu cred; mi-a[ dori s\ scriu o pies\ de teatru, dar scriind scenarii mi-am dat seama c\ pentru scriitura dramatic\ î]i trebuie un cu totul alt sim]. N-am încercat înc\.

A..C..: So]ul t\u lucreaz\ în teatru, nu? {.M.: Da, e actor la Teatrul Evreiesc. A f\cut facultatea la Timi[oara, a jucat la Teatrul German de Stat de acolo mult timp, în Bucure[ti e de cinci sau [ase ani.

interviurile NL

se pare c\ la critici, în discu]iile dintre ei - nu vreau s\ dau nume - continu\ s\ existe uneori o anumit\ agresivitate.

A..C..: Mergi des la teatru, deci? {.M.: La Evreiesc, atunci cînd se pune în scen\ cîte-o pies\ nou\.

A..C..: {i pe unde mai ie[i în ora[? Ai locuri preferate în care ie[i s\ m\nînci? {.M.: Ultimele mele ie[iri au fost cu fetele cu care lucram la Media Pro; în ultima vreme am fost în cafeneaua Lente. Pe vremuri devenise un loc al nostru Pu]in din tot, un restaurant aflat aproape de Foi[or, cînd Media Pro înc\ avea birourile în zon\ - eu niciodat\ n-am avut un loc „al meu” [i mi-ar fi pl\cut s\ am un asemenea „place of sitting”, în terminologia de scenarii, cum apar în toate sitcom-urile. De-atunci am fost delocalizat\, ie[im în zona UniversitateRoman\; îmi mai pl\cea Grand Café Amsterdam, dar n-am mai fost de mult acolo. Mai mergeam în Que passa, pentru mult fum [i atmosfer\, dar în ultima vreme am ie[it destul de rar, din cauze atît personale cît [i de criz\ - faptul c\ nu mai lucrez a f\cut mai complicat\ socializarea. Eu de fapt mi-am dorit foarte mult s\ stau acas\, a fost un fel de „proiect” - e ciudat cum mi se împlinesc toate proiectele [i fantasmele [i, cînd se împlinesc, îmi dau seama c\ nici asta nu era fantasma perfect\ [i trebuie s\ mai caut. Stînd acas\ te la[i cuprins cumva de iner]ie [i de un alt fel de alienare - poate una mai bun\ decît cea de la job, una mai moale. Caut înc\ formula ideal\, care s\-mi permit\ [i flexibilitate, [i via]\ social\, [i satisfac]ii profesionale [i care s\ nu sune a[a rigid precum tocmai am descris-o. Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir

oamenii pe care îi vedem prin geamurile cl\dirilor de birouri. „Sociologically fascinating but, as literature, predictable” a scris Kirkus Review despre unul dintre romanele Rosei Montero; f\r\-ndoial\ c\ [i despre Poemele secretarei s-ar putea spune acela[i lucru dac\ receptarea s-ar centra pe urm\rirea demonstra]iei [i nu pe arta cu care e construit\ ea. Tema contemporan\ [i tezismul n-ar fi nimic f\r\ o estetic\ pe m\sur\. Iat\ îns\ cum se deschide romanul: „E o diminea]\ promi]\toare, ca o u[\ de avion care s-ar deschide brusc în stratosfer\, la în\l]ime, l\sînd un curent foarte puternic de aer s\ creeze un vîrtej proasp\t, luminos, orbitor, acolo în cabin\”. Cînd a]i citit ultima dat\ o compara]ie bun\ despre momentele zilei? O compara]ie surprinz\toare, contemporan\, clinic\ [i succint\ precum cea de mai sus? Dac\ la prima vedere Poemele secretarei e povestea în care Andrada, o tîn\r\ absolvent\ de Comunicare cu note mari, care se viseaz\ copywriter, ajunge a moral wreck - fie sub imperiul mediului în care munce[te, fie al predestin\rii din firea proprie -, la o lectur\ atent\ povestea se arat\ ca fiind compus\ din fragmente [i cioburi reconstituite de mintea personajului pe m\sur\ ce dezintegrarea avanseaz\. Realitatea [i proiec]iile, introspec]ia [i paranoia se amestec\ tot mai indiscernabil pe m\sur\ ce povestea avanseaz\ punctat\ de nota]ii de atmosfer\ al c\ror rol în roman nu e cu nimic mai prejos de cel al ac]iunii, pentru c\ reu[esc de fapt s\ compun\ o camer\ de rezonan]\ a celor povestite. Cî[tigul real al c\r]ii îl constituie tocmai nota]iile acestea, felul în care mintea tot mai h\r]uit\ a Andradei reu[e[te s\ recompun\ faptele [i s\ rezoneze la ele pe fundalul unei descompuneri surprinse în toate etapele sale clinice. Al\turi de evaluarea estetic\ a acestei drame contemporane, ca o prob\ pentru reu[ita unui roman demonstrativ poate sta [i faptul c\ la cap\tul lui nu te a[teapt\ nici o moral\; Poemele s ecretarei se încheie cu un q.e.d. rece ca un diagnostic clinic caligrafiat pe o fi[\ de observa]ie din care lipse[te cu totul rubrica de profilaxie. Ana Chiri]oiu

7

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


c`r]i

ana maria obi[nuin]e

sandu

st`ri de iarn` -a întîmplat ceva ciudat în ora[. Parc\ to]i am l\sat balt\ întîlnirile de alt\dat\ [i ne-am retras în casele noastre. St\m la c\ldur\ [i nu mai vrem s\ împ\r]im nimic cu ceilal]i. Mai vorbesc cu prietenii pe mess din cînd în cînd. Atît. Ne-a speriat criza, s-a terminat o etap\ din vie]ile noastre, habar n-am. Plute[te în aer o a[teptare. Nu mai [tiu cum s\ reînnod leg\turile vechi. Parc\ am limba umflat\. {i degetele legate cînd scriu cîte un e-mail. Am pierdut ceva [i înc\ nu-mi dau seama ce. Poate anul e prea crud, prea la început. {i mai am nevoie de timp s\ m-adun... Up [i Zabrinski Point Am rev\zut Blow-U ale lui Antonioni. Pentru c\ am visat întro noapte nisipurile lui turbate, aprinse, psihedelice. {i o Monica Vitti care m\ privea de dup\ o perdea. Cred c\ intraser\ unul în altul Aventura [i De[ertul ro[u, v\zute [i ele cîndva în timpul facult\]ii, la sala Eforie de la Cinematec\. Mi-au f\cut bine. Nu le-am sim]it datate. M-am l\sat dus\ de nebunia fotografului care vede mai mult decît poate imortaliza. Up spune Caligrafic pîn\ la demen]\, Blow-U o poveste impresionant\ despre iluzii [i festele pe care ]i le joac\ realitatea. O crim\ se poate petrece doar în mintea ta [i „gazonul” perfect pe care ai v\zut cu o clip\ în urm\ un cadavru s\ r\mîn\ intact. {i tot a[a s\-l înregistreze [i aparatul de

S

fotografiat. În Zabrinski Point Antonioni schimb\ decorul [i plaseaz\ acest road-movie în SUA, la Marele Canion. Senzual, estetizat U p, în ultim\ [i protestatar ca [i Blow-U instan]\, Zabrinski Point e unul dintre cele mai frumoase filme despre nebunia [i despre incon[tien]a tinere]ii. Despre capcanele ei dureroase. Personajele de aici se îndr\gostesc [i mor cu aceea[i non[alan]\. N-au timp s\ se preg\teasc\. Se arunc\ [i gata. El fur\ un avion [i decoleaz\. Ea, înc\l]at\ în sandale [i cu o rochie scurt\ [i simpl\, pleac\ prin de[ert cu ma[ina. El încearc\ s\ scape de o posibil\ acuzare, n-a omorît la manifesta]ia studen]easc\ un poli]ist, dar ar fi putut s-o fac\. Va pl\ti scump exact pentru asta. Ea încearc\ s\ se reg\seasc\, lucreaz\ ca secretar\ [i are o rela]ie amoroas\ cu [eful. Amîndoi sînt indecent de tineri. Numai c\ libertatea e o stare de gra]ie, nu o stare normal\. {i nu dureaz\ mult, din p\cate. Nu mai [tiu prea bine cu ce gînduri am ie[it din sala de cinema acum mai bine de 12 ani, dar am senza]ia c\ eram prea aproape atunci ca s\ v\d clar desenul.

ana chiri]oiu

Ana Maria Sandu, 33 de ani. A publicat în anii studen]iei volumul de versuri P o e m e î n t r a n z i t la Editura Punct, mai tîrziu a mai publicat la Paralela 45 poemul Din amintirile unui Chelbasan. Primul ei roman, Fata din casa vagon, a ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la Editura Polirom [i urmeaz\ s\-i apar\, tot la Polirom, m\!. un nou roman, Omoar\-m

indysociabil cui i-e fric` de Susan Barton? mi propusesem s\ continuu [i în acest num\r recenzarea de volume române[ti, pentru c\ toamna editorial\ a fost bogat\ [i multe dintre volumele ap\rute ar putea face obiectul unei reviste intitulate „noua literatur\”, ba chiar al acestei rubrici, în care încerc s\ semnalez c\r]i cu o miz\ sau o tem\ politic\, sau m\car lecturi politice ale unor c\r]i în care aceasta poate c\ nu e imediat evident\. N-am reu[it totu[i s\ scriu despre nici unul dintre volumele pe care le citisem, pentru c\ nu sînt prea numeroase cele susceptibile de lecturi politice, iar dintre cele care promit totu[i o astfel de lectur\, unele nu-[i duc inten]iile pîn\ la cap\t, altele nu beneficiaz\ de o reprezentare pe m\sura ambi]iilor [.a.m.d. Pentru a nu [tiu cîta oar\ de cînd scriu aceast\ rubric\, m-am sim]it obosit\ de c\r]ile române[ti [i de încerc\rile de a explica, uneori în r\sp\r cu numeroase voci critice considerate autoritare, motivele acestei oboseli. Mi-am dat seama c\ ar fi fost nepl\cut s\ insist; nu puteam s\ ies din mijlocul unei încîlceli indescifrabile de inten]ii auctoriale, defecte de construc]ie, citate penibile, dosare de receptare, noti]e t\iate [i aruncate [i alte instrumente critice altfel decît prin evazionism. A[a c\ am l\sat pentru alt\ dat\ lectura noii literaturi române[ti [i am recitit în cîteva ore una dintre c\r]ile care mi-au încîntat recenta vacan]\ de iarn\ [i pe care a[ recomanda-o oricui drept o mostr\ de literatur\ excelent\, nu doar scris\ extrem de bine [i limpede, dar [i înc\rcat\ de nuan]e politice inserate firesc în discursul fic]ional - c\ci e vorba despre o fic]iune pur\, chiar dac\ ea apar]ine unui autor care, în ultima vreme, pledeaz\ pentru non-fiction: J. M. Coetzee. În române[te s-au tradus cinci c\r]i de Coetzee, toate la Editura Humanitas, ultimele trei destul de recent. Sper c\ se reg\se[te [i aceasta în vreun plan editorial fiindc\, în ciuda unei limbi engleze încînt\toare, de care cu siguran]\ v\ ve]i îndr\gosti dac\ ve]i citi cartea în original, romanul Foe merit\ citit pe toate meridianele. Foe este numele unui cunoscut scriitor din secolul optsprezece c\ruia Susan Barton îi încredin]eaz\ povestea ei: cum a plecat în c\utarea fiicei sale, în Lumea Nou\, cum un naufragiu a f\cut-o s\ ajung\ pe o insul\ unde a întîlnit un b\rbat european, Cruso, [i pe servitorul lui J. M. Coetzee, Foe, negru (nu caraib), Vineri, împreun\ cu care a fost salvat\ dup\ un an, Penguin Books, 1987 Cruso nesupravie]uind voiajului, iar Vineri - c\ruia vînz\torii de [1986], 160 pag. sclavi sau Cruso însu[i îi t\iaser\ limba - r\mînînd în compania femeii. Introducerea unui personaj principal feminin schimb\ complet perspectiva asupra pove[tii clasice a lui Robinson Cruso(e), de[i în aparen]\ nu e decît o g\selni]\ simpl\. Dar de data asta Susan e cea care spune povestea, încercînd s\-l conving\ pe Foe s-o publice, iar în cartea lui Coetzee m\rturia ei privind naufragiul se încheie astfel: „eu sînt cea care dispune de tot ce a l\sat Cruso în urma lui, adic\ de povestea insulei”1. Foe e o carte ob]inut\ printr-un procedeu care probabil s-ar numi postmodern: rescrierea unei fic]iuni clasice precum Aventurile lui Robinson Crusoe, îmbog\]it\ cu nenum\rate implica]ii noi. O g\selni]\ aparent simpl\, care le-ar fi putut pl\cea chiar [i textuali[tilor,

Î

8

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


c`r]i

vasile

ernu

jurnalul vremurilor de infla]ie muzeele mele micul Bogdan-Alexandru St\nescu a reînceput discu]ia. Dup\ ce iam scris dou\ epistole dedicate poeziei, în care încercam s\ ar\t rostul ei în rai [i în iad, el vine cu o alt\ perspectiv\. S\-l ascult\m cu luare aminte.

A

pentru c\, dup\ ce îi scrie epistole lui Daniel Foe, Susan Barton ajunge s\ locuiasc\ în casa pe care acesta o p\r\sise, de teama preceptorilor, apoi devine iubita lui. O poveste savuroas\ [i niciodat\ învechit\ despre personaje care ies din carte [i î[i întîlnesc autorii. În capitolul final însu[i naratorul întregii c\r]i d\ peste Susan, Vineri [i un b\rbat care poate fi fie Foe, fie Cruso(e), mor]i de secole. Cartea este [i un exemplu excelent de literatur\ epistolar\, dar conven]ia e dus\ mai departe în momentul în care, încheind povestea naufragiului, Susan pleac\ în c\utarea lui Foe, sperînd c\-l va convinge s\ publice o carte din care ea [i Vineri s\-[i poat\ duce traiul, [i g\se[te casa acestuia p\r\sit\ (cu scrisorile de la ea nedeschise) în care cei doi tr\iesc o vreme, pîn\ cînd nevoia îi împinge s\ plece iar\[i la drum, în c\utarea izb\virii auctoriale. Aceasta se arat\ sub forma convie]uirii lui Susan cu b\trînul Foe, mai interesat de pove[tile din Lumea Nou\ decît de cea a naufragiului. E posibil s\ în]elegem [i în sens feminist crearea unui personaj precum Susan Barton [i mai ales faptul c\ ei i se atribuie întreaga poveste, cu atît mai mult cu cît aceasta e una clasic\ - r\sturnarea e cu atît mai spectaculoas\ cu cît nici unul nu s-a gîndit vreodat\ c\ pe insula lui Crusoe era posibil s\ fi fost o femeie care s\ fie, în plus, singura capabil\ s\ spun\ povestea, Crusoe fiind mort, iar Vineri, mut. Voin]a ei de a-l g\si pe Foe [i de a-i încredin]a povestea spre publicare, chiar [i cînd acesta se ascunde, indic\ o nevoie de reprezentare, c\ci Susan Barton a fost v\zut\ de critici ca un simbol al Celuilalt redus la t\cere, a[a cum este [i Vineri, negrul mutilat [i mut. De altfel, cînd Foe încearc\ s\-l înve]e pe Vineri cîteva cuvinte, Susan îi r\spunde astfel: „Vorbe[ti precum Cruso, domnule Foe, cînd l-a înv\]at pe Vineri cuvintele «adu» [i «sap\». Dar a[a cum nu exist\ dou\ feluri de oameni, englezul [i s\lbaticul, tot a[a la nevoile sufletului lui Vineri nu pot r\spunde cuvinte precum «adu» sau «sap\» sau «m\r» [i nici m\car de «vas» sau «Africa». În l\untrul lui se va afla mereu o voce care va [opti îndoieli, fie cu cuvinte, fie cu sunete nenumite sau cu melodii sau cu tonuri”2. Faptul c\ Susan [i Vineri r\mîn împreun\, c\ci pe Susan n-o las\ inima s\-l încredin]eze navigatorilor într-o epoc\ a comer]ului intens cu sclavi, poate fi citit [i el ca o solidaritate a celor oprima]i [i lipsi]i de reprezentare - cu atît mai mult cu cît în povestea lui Defoe, despre care acesta sus]inea la vremea apari]iei c\ e inspirat\ dintr-un caz real, Susan nici nu apare. Dar, ca s\ ne întoarcem (par]ial) la conven]ia fic]ional\, e senza]ional cum un roman atît de pur fic]ional precum Foe (pentru care autorul, consacrat de texte mai explicite politic, a fost criticat de exege]ii s\i) poate sus]ine lecturi atît de diferite, f\r\ s\ le reclame explicit, [i cum, printr-un twist aparent simplu, poate r\sturna complet o poveste clasic\, despre care credeam cu to]ii c\ [tim totul înc\ din copil\rie. Dar, a[a cum se va vedea [i din dosarul despre Cele o mie [i una de nop]i, c\r]ile copil\riei, de[i simple, nu sînt neap\rat simpliste [i pot fi (re)citite la maturitate cu neb\nuite delicii. J. M. Coetzee ______ 1

„it is I who have disposal of all that Cruso leaves behind, which is the story of his island” „You speak as Cruso used to speak, Mr. Foe, when he taught Friday Fetch and Dig. But as there are not two kinds of man, Englishman and savage, so the urgings of Friday’s heart will not be answered by Fetch or Dig or Apple, or even by Ship and Africa. There will always be a voice in him to whisper doubts, whether in words or nameless sounds or tunes or tones.” 2

Ana Chiri]oiu, 25 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este masterand\ `n antropologie la SNSPA. Coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008) [i a volumului 1984, ultima genera]ie a comunismului românesc. A tradus din englez\ autori precum Jeanette Winterson, Donald Barthelme, Panos Karnezis [i Ernesto Che Guevara. Este student\ la sec]ia de Neerlandez\ a Facult\]ii de Limbi Str\ine din Bucure[ti.

Drag\ Vasile, iat\ c\ revin dup\ o pauz\ foarte lung\. Nu prea lung\, totu[i. Îndeajuns îns\ ca ea s\ ad\posteasc\ o seam\ de evenimente, iar cum eu m\ pozi]ionez în tab\ra este]ilor lui Nabokov, numesc evenimente doar acele întîmpl\ri ce vor influen]a acest schimb epistolar. În primul rînd, iat\ c\, pentru prima oar\ de cînd am plecat la drum, nu scriem cu spectrul deadlineului în fa]\. Nu scriem pentru a publica. A[a c\ aceste texte au devenit ceea ce ar fi trebuit s\ fie de la bun început: propriul lor scop. {tiu, m\ vei contrazice, vei sus]ine c\ lucrurile au stat întotdeauna a[a, c\ publicarea na fost nimic altceva decît o form\ de a sus]ine scrierea lor, eventual de a capta aten]ia cuiva, sau de a c\p\ta un feedback. În ceea ce m\ prive[te, abia acum încep s\ m\ simt ca pe[tele în ap\, adic\ eliberat de vacarmul surd al cetitorilor forumi[ti. Din dou\ motive foarte clare: 1) cred în capacitatea de contaminare a literaturii - scrii literatur\ cînd scrii despre literatur\, [i 2) nu cred în literatur\ ca form\ de comunicare cu „aproapele”. A[ l\sa toat\ aceast\ ecologie textual\ în ograda esei[tilor (ca tine), a sociologilor, ba chiar a editorilor... {i, dac\ tot [tiu c\ aceste pagini nu vor ap\rea de mîine nic\ieri, în nici o revist\ sau ziar, îndr\znesc s\ intru în zone pe care nu le-am c\lcat pîn\ acum. Am s\-]i povestesc un vis. Punctul de plecare ar putea fi (chiar este, mai mult ca sigur) prima ([i singura) mea vizit\ la Luvru, un adev\rat co[mar. N-am re]inut nimic, poate pentru c\ am stat la o coad\ imens\, în ploaie, pre] de cîteva ore, înainte de a intra [i de a realiza c\ am mai pu]in de trei ceasuri pentru vizita efectiv\. A[a c\ am zbur\t\cit posedat pe lîng\ arta greac\, pe lîng\ arta roman\, am trecut vijelios printre mumii, pîn\ cînd mi-am dat seama c\ nimic nu mai p\rea important. A[ fi putut la fel de bine s\ m\ opresc în fa]a unei urne votive [i s\-mi petrec acolo cele trei ceasuri. Cî[tigul ar fi fost la fel de mare dac\ a[ fi f\cut asta sau dac\ a[ fi selectat cîteva saloane. A[a c\ am hot\rît s\ fac cea mai absurd\ alegere, de un absurd intim, dac\ pot spune asta. Î]i amintesc c\ subiectul vorbitor era în acel moment licen]iat cu o tez\ despre jurnalele pictorilor manieri[ti [i se preg\tea s\ fie admis la Arte, cu un proiect centrat pe filozofia manierismului italian. Acum poate vei în]elege absurditatea gestului meu: m-am dus glon] la Mona Lisa. Da, centrul aten]iei cet\]enilor japonezi, poate singurul „artefact recognoscibil” ORICUI. Piesa pe care în mod normal a[ fi evitat-o cu obstina]ie elitist\. Era r\zbunarea perfect\, un fel de „futu-i” existen]ialist cu ]igara-n col]ul gurii, m-a[ fi oprit în fa]a opului (atît cît s-ar fi putut... încearc\ s\-]i imaginezi coada, încadrat\ de perete în dreapta [i de un cordon în stînga, a c\rei deplasare se f\cea ordonat, îns\ for]at) [i i-a[ fi zîmbit ucig\tor, cu dispre]. Numai c\ ceea ce nume[ti tu (dup\ Agamben) tronul gol mi-a jucat un renghi. Pe la jum\tatea distan]ei, prins în mi[carea regulat\ [i controlat\, de malaxor social, a avut loc ceea ce Joyce numea epifanie. M\ refer la epifania secular\, pe care Joyce o punea în grija scriitorului: gesturi, inadverten]e, paie în vînt, cum le poreclea într-o scrisoare c\tre Stanislaus: revela]ii, acte ratate, intertextualit\]i spontane, intruziuni ale sacrului textual în vulgaritatea zilnic\. Flashuri ale percep]iei. Am întors capul în dreapta. Pe perete, mare,

era expus unul dintre cele mai ciudate [i mai fascinante tablouri pictate vreodat\: Fecioara dintre stînci, al lui Da Vinci. Cuno[ti tabloul. E vorba despre cel cu dou\ variante, cea de-a doua aflîndu-se la Londra, la National Gallery. Fecioara împinge parc\ pe Ioan Botez\torul cu o mîn\, în timp ce cealalt\, într-un gest monstruos, descriind conturul unei gheare, planeaz\, într-o mi[care descendent\, deasupra capului lui Isus. Mîntuitorul e ]inut de Îngerul Uriel, care exhib\ un index la fel de monstruos precum gheara Fecioarei. Cel mai ciudat aspect al compozi]iei este îns\ privirea Îngerului, care se uit\ înspre... privitor. O privire demonic\. Indexul este îndreptat înspre primul martir al grupului, Botez\torul. Mam oprit, odat\ cu mine s-a oprit întreg grupul de japonezi din spate. Am s\rit cordonul (trec peste discu]ia avut\ cu m\m\i]a de la paz\) [i am stat în fa]a Fecioarei pîn\ la închidere. Singur, f\r\ ca vreo persoan\ din coada dens\ de lîng\ mine s\ fie deturnat\ de la zîmbetul asudat al Mona Lisei (LHHOQ - cine [tie cunoa[te)... Revin la vis: sînt întrun muzeu, aste îmi e evident. O sal\ mare, probabil g\zduind un întreg curent artistic. Tablourile sînt [i ele de mari dimensiuni, dar, deocamdat\, nu le pot vedea. Sînt, în mod straniu, pozi]ionat astfel încît nu pot vedea nici una dintre imagini, de[i stau în mijlocul s\lii. Sînt singur, pîn\ cînd n\v\le[te un puhoi agitat, colc\itor. În clipa aceea îmi dau seama c\ m\ aflu în mijlocul scenei descrise de mine mai sus. O [tiu, de[i nu pot vedea totul. M-a[ roti, îns\ (a[a cum se întîmpl\ în plin co[mar) nu m\ pot mi[ca. În fa]a mea, la o distan]\ apreciabil\, e copilul-Botez\tor, înfrico[\tor de mare, iar chipul s\u e al meu. Deasupra, Fecioara poart\ tr\s\turile mamei mele, iar gheara ei e suspendat\ deasupra capului. {tiu c\ dac\ voi ridica privirea am s\ v\d degetul monstruos al îngerului. Ce nu vreau s\ [tiu este al cui chip îl va purta. {i ce nu vreau absolut deloc s\ [tiu este chipul cui îl port eu. Nu vreau s\ intr\m în zone resping\tor de freudiene. Vreau s\ te întreb dac\ e[ti de acord cu mine c\ acesta este Iadul. Iadul înve[mîntat în faldurile artistic anamorfozate ale memoriei. Iadul purtînd cu mîndrie [i cu decaden]\ toga senatorial\. De sub care picur\ viermii. C\ tronul e gol, o [tim, de la Nietzsche încoace. Dar c\ func]ia poeziei este una politic\, aten]ie, numai prin raportare la elemente exterioere ei, nu pot admite. În primul rînd, e evident c\ nu pot accepta asta din moment ce eu plec de la epifania joyceean\, pentru a combate teza ta, plecat\ din {alamov. {i ce scîr]îie aici e c\ plec\m de pe dou\ platforme diferite [i ne contrazicem. Eu sus]in hedonistul, estetul Nabokov, cu argumente din Joyce, iar tu m\ comba]i cu {alamov. Or, hai s\ fim sinceri, nici {alamov nu e mare scriitor, nici Nobokov ori Joyce nu sînt trecu]i prin experien]e siberiene, ba chiar, dac\ ne gîndim mai bine, sînt doi scriitori care au evadat, unul din Rusia, altul din odiosul Dublin. S\ medit\m la treburile astea. Pîn\ data viitoare, Bogdan Bogdanovici Vasile Ernu este n\scut în URSS în 1971. Este absolvent al Facult\]ii de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Ia[i, 1996) [i al masterului de Filosofie (Universitatea Babe[Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff [i redactor asociat al revistei Idea art\+societate. A activat în cadrul Funda]iei Idea, Tranzit [i Editura Idea. Actualmente lucreaz\ în cadrul Editurii Polirom. În prezent ]ine o rubric\ de opinie în România liber\ [i una în s\pt\mînalul Suplimentul de Cultur\. A debutat cu volumul N\scut în URSS (Editura Polirom, 2006) care a fost distins cu Premiul pentru debut al R o m â n i e i l i t e r a r e [i cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

9

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


c`r]i

r`zvan mihai n`stase (o)chei de lectur` reflec]ii \n oglinzi de p`m\nt

ecunosc, volumele ap\rute postum m\ impresioneaz\. E ceva dincolo de valoarea literar\ intrinsec\, de curente, de tensiune, de impact. V\d în ele o m\rturie vie a cuiva care nu mai este printre noi, dar care, fie [i vremelnic, prin intermediul unei c\r]i, r\mîne în gîndul [i în con[tiin]a noastr\. Mi se pare de asemenea tulbur\toare ideea recunoa[terii valorii de care un scriitor nu are parte cînd este în via]\. Nu spun c\ astfel se întîmpl\ cu toate c\r]ile postume ale scriitorilor, c\ îi înscriu în canoane [i în ierarhii, dar unele dintre ele cu siguran]\ reu[esc s\ o fac\. Proasp\t ap\rutul volum de poezie Oglinzi de p\mînt (editat la Curtea Veche Publishing, cu o prefa]\ de Carmen Mu[at) este o astfel de carte care, fie c\ va stîrni aplauze critice, fie c\ nu, are darul de a atrage aten]ia. Autorul, Ion Vasile {erban, a murit în 2005. Profesor de teorie literar\, director al Departamentului de Studii Europene (ceea ce acum, printre studen]i, se cheam\ „RISE“), Ion Vasile {erban a publicat antum trei volume, toate de critic\ [i sociologie literar\. Oglinzi d e p \mînt reprezint\ debutul, surprinz\tor, în poezie. un filigran, Inima timpului, Volumul cuprinde cinci cicluri de poeme: Privire printr-u Geometrie trist\, Bunicii, Arhipelagul Tirreniei. Primele trei cicluri par a izvorî dintr-un gen de sensibilitate melancolic\. Cuvintele se rostogolesc, versul curge fluid, forma predilect\ este catrenul cu rim\ încruci[at\. Se aud la tot pasul vagi ecouri din poe]i pe care scriitorul probabil c\ i-a îndr\git. Ion Vasile {erban reu[e[te îns\ performan]a de a se feri de pasti[\, intrînd în schimb într-un dialog liric intens cu Blaga, cu Arghezi, cu Bacovia, dar mai ales cu Ion Pillat. Muzicalitatea e cople[itoare, iar poezia, evadînd din încorsetarea figurilor de stil, se întoarce la sunet [i se dep\rteaz\ de sens: „Un nestemat covor de flori/ Se-nchin\ toamna la cocori,/ Cer[ind din graba lor de stoluri/ Popasul sfintelor violuri;/ Într-o visare f\r\ ]int\/ Dorin]a nun]ii le alint\,/ Corolele cîntînd cunune/ Pîn\ în noaptea grea, cu brume” (Ritual perpetuu) sau „Nu mai e[ti, ai plecat, nu mai vii.../ Stoluri albe cu zboruri tîrzii.// Ai plecat, n-ai s\ vii, nu mai e[ti.../ P\s\ri gri mor lovite-n fere[ti.// Cad din cer, stele semne de nop]i./ Pa[ii t\i numai singur\-i por]i.// Pier în zori candelabre de crini.../ Ochii t\i nu privesc spre lumini.// Cînd te-ntorci, unde e[ti, ai s\ vii?/ Zboruri albe duc stoluri tîrzii.// Ai s\ vii, te întorci, unde e[ti?/ P\s\ri mari au fugit din pove[ti.” (Exod de toamn\). Penultimul ciclu, Bunicii, cuprinde versuri care, pe lîng\ o înc\rc\tur\ autobiografic\, aduc în prim-plan nostalgia copil\riei petrecute la ]ar\: „Bunicule, e-atîta de demult/ C\ n-am avut odihn\ s\ te-ascult.// Am alergat, cu sufletu-n ne[tire/ S\ prind din diminea]\ o privire,// Am mîngîiat livezile în muguri,/ M-am d\ruit prin viile cu struguri,/ Ion Vasile {erban, O g l i n z i d e Cu pumnii plini, în var\, de alune/ M-am dezmierdat în holdele cu p\mînt, Curtea Veche Publishing, prune,// În grîu, am luminat o înviere/ M-am r\t\cit sub pomii Bucure[ti, 2009, 208 pag. plini de mere,// Acum, iat\, singur m-am oprit/ Mi-e visul, între toate, obosit” (Acum...). Adeseori, bunicii func]ioneaz\ ca un soi de instan]e în fa]a c\rora autorul se confeseaz\. Trecînd la cele ve[nice, bunicii par mai aproape de Dumnezeu [i de iertarea Lui, pe care autorul o caut\ cu ardoare: „Mam\ bun\, mam\ tîn\/ Nu e noapte s\ r\mîn\// Lini[tit\ [i t\cut\,/ Candid\, nepref\cut\;// Nu e zi f\r\ c\dere,/ F\r\ de nemîngîiere;// Nu e ceas f\r\ dorin]\/ F\r\ de nes\buin]\,// Nu e clip\, clip\ lin\/ F\r\ patim\ str\in\.// Mam\ tîn\, mam\ bun\/ Las\-mi vorbele s\ spun\// Dorul de cuminecare:/ Vina mea e vin\ mare.// Am p\c\tuit cu gîndul/ [i cu ur le cieux d’en-dessous - aici am deschis volumul lui Francis Ponge, în plata fapta [i cuvîntul,// Am p\c\tuit cu visul/ Cu t\cerea [i cu zisul,// Cu uitarea [i absolut\ a hazardului. Pentru c\ exist\ serii ideale de întîmpl\ri, cu o sear\ f\cutul,/ Cu [tiut [i ne[tiutul.// Mam\ bun\, mam\ tîn\/ Roag\-te s\ nu r\mîn\.// înainte Mitu m\ sunase agitat, dar era o agita]ie frumoas\, un extaz mai degrab\, Lumea poate s\ m\ certe./ Roag\ Domnul s\ m\ ierte” (Spovedanie). pentru a-mi spune c\ o rud\ i-a dat 13 fotografii cu Mizilul vechi. Bun, bun\ Cel din urm\ ciclu de poezii, Arhipelagul Tirreniei, cuprinde poeme cu tent\ treab\. De fapt era vorba despre ni[te poze cu oameni ai Mizilului anilor ’50, un Mizil cu religioas\ [i versuri descriptive. Dac\ primele sînt scrise în aceea[i caden]\ blînd\, aceea[i faim\ de loc f\r\ întîmpl\ri memorabile. Nici nu trecuse o s\pt\mîn\ de cînd fusesem elegiac\, a unei nostalgii cu greu înfrînate, celelalte dovedesc o mare putere de pe-acolo, cînd fotografiasem sacrificiul unei g\ini în plin\ strad\ - strada Nicolae B\lcescu, concentrare vizual\. Luate împreun\, aceste poezii pur descriptive (locurile fost\ Carol, cu trei biserici neoprotestante [i una ortodox\, din lemn, în deja implacabilul stil sînt u[or de identificat: coasta de sud-vest a Italiei, Sicilia etc.) constituie un maramure[ean -, lucr\ri de feronerie veche, case ceva mai r\s\rite cu fa]ade proaspete de contrapunct solar [i d\t\tor de speran]\: „Chiparo[ii,// în fiecare diminea]\,// culoarea bezelelor, ni[te pu]uri. Asta fac de fiecare dat\, caut ceea ce n-am avut timp s\ v\d se aprind// cînd r\s\ritul li se r\t\ce[te// prin ramuri.” (Stare de gra]ie). pîn\ în clipa aia, ceea ce am uitat c\ exist\ ori nici m\car n-am b\nuit vreodat\ c\ ar fi posibil Cu siguran]\ c\ Ion Vasile {erban va r\mîne în memoria publicului mai s\ descop\r. Ajunsesem în dup\-amiaza acelei duminici în curtea lui Doru, nepotul eroului militar cu seam\ ca profesor [i ca teoretician al literaturii. Oglinzi de p\mînt reprezint\ al c\rui nume îl poart\ strada mea, unde beam ]uic\ sub cerul liber [i ascultam pove[tile unor îns\ o surpriz\ delicat\, un volum prin care autorul demonstreaz\ c\ poate oameni care asta [tiu s\ fac\ cel mai bine. S\ povesteasc\. intra în dialog cu [i poate face poezie de calitate. Astfel de momente în Nu-mi mai amintesc cine a adus vorba despre fra]ii Petreu[. De fapt, fra]ii Costache. Unul, Cristi, care criticul „de meserie”, omul de cultur\ încercat, cel care o via]\ a scris se pricopsise de la un campionat mondial de handbal cu numele unui portar scandinav. Hans despre scrierile altora scrie la rîndul s\u, mi se par demne de luat în Christiansen. Cel\lalt era Petre, Vasile pe numele lui real. Ciudat. Într-adev\r, ciuda]i r\u, mi-a Oglinzile d e p \mînt seam\, iar nu fac altceva decît s\ reflecte o sensibilitate confirmat Mitu, pentru ca Doru s\ le mai îmblînzeasc\ un pic imaginea - erau ni[te comici, dom’le. profund\. S-au povestit mai multe, îns\ doar una dintre întîmpl\ri are haz acum. Era prin 1991, vopseau acoperi[ul casei lui Doru [i dintr-odat\ i-au cerut s\ le dea acolo, pe acoperi[, un radio. {i l-au primit. Doru le urm\rea munca din strad\. {i, f\r\ s\ po]i b\nui un a[a moment, nu vopsiser\ nici m\car jum\tate din R\zvan Mihai N\stase, 24 de ani, absolvent al Facult\]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti, suprafa]a acoperi[ului, fra]ii Petreu[ se ridic\ în picioare, parc\ propulsa]i de ni[te arcuri, [i `n prezent masterand `n teoria [i practica edit\rii. ~n 2004 a publicat volumul de poezii Joc întreab\: - Acum ce facem, mai vopsim în continuare? - Cum adic\? Normal c\ mai vopsi]i, de ce s\ v\ [i a[teptare (Editura Metafora, Constan]a). }ine rubrica de cronic\ a traducerilor `n Contrafort opri]i? le-a replicat proprietarul. - P\i i-auzi]i ce-au zis acu’ la radio, c\ a c\zut Gorbaciov... [i este redactor la Editura Curtea Veche. Cam cu de-astea se ]ineau b\ie]ii. Ajuns acas\, am pus pe blog cîteva mostre dintr-astea promi]îndumi c\ pe viitor voi fi ceva mai atent la asemenea istorioare, pentru ca la vreo dou\ zile s\ m\ sune Mitu s\-mi spun\ c\ a g\sit 13 fotografii vechi. Îl oprise pe strad\ o rud\ s\-l întrebe dac\ el scrie pe internet, la Miziliada. - Nu, nu eu, s-a dezvinov\]it Mitu. M\, eu am citit tot ce e scris pe blogu’-\la, m\ a[adar, nu era de r\u. {i zice: ia s\ vii pe la mine s\-]i dau eu fotografii, s\ le pui [i p-alea, c\ am d-alea vechi. Bine, bre, vin, a fost r\spunsul lui Mitu, dar s\ [tii c\ nu sînt eu cu blogu’. În fine, problema asta sa l\murit repede în timpul vizitei, la sfîr[itul c\reia Mitu c\p\tase într-adev\r ni[te fotografii de acum 60 de ani. B\i, Cosmine, mi-a zis în telefon cu vocea lui gîjîit\, b\, sînt poze cu tinichigii. I le-am ar\tat [i lu’ taic\-miu [i i-a recunoscut pe to]i, b\. Aur curat. {i l\utarii, c\ fiecare meserie era cu taraful ei. Cizmarii îi aveau pe-ai lor, croitorii... În]elegi? {tiam c\ visul lui de fiu de tinichigiu era s\ facem ni[te interviuri despre tinichigiii din Mizil - el însu[i b\tuse

R

cosmin

manolache mizilicuri

les cieux d’en-dessus s’affaissent

S

10

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


c`r]i traduse

c`r]i

florin irimia

un basm fost odat\ ca niciodat\ un profesor de istorie care este for]at s\ se pensioneze prematur din cauza reducerii num\rului de ore din program\ - o inven]ie dar [i pentru c\ so]ia lui, într-un moment de tulburare, a intrat într-un supermarket [i în loc de c\rucior de cump\r\turi, a luat unul în care se afla un copil [i a disp\rut cu el în noapte. Fusese voia Domnului, a declarat ea ulterior, cînd l-a returnat. A fost odat\ un profesor de istorie care în timpul lec]iilor se oprea din predat (Revolu]ia Francez\) pentru a le vorbi elevilor despre istoria familiei sale [i a sa personal\. A fost odat\ un ]inut de basm, unde un b\rbat, r\mas v\duv, le spunea fiilor lui tot soiul de pove[ti pe care b\ie]ii, mai ales unul dintre ei, le ascultau fascina]i. Pove[ti despre facerea stelelor, pove[ti despre facerea oamenilor care „oricît de r\i ar fi, nici unul nu-i lipsit de inim\ [i fiecare a fost un prunc nevinovat, care a supt cîndva la sînul mamei...” A fost odat\ un roman, P\mântul apelor pe numele lui, care l-a f\cut celebru pe Swift. De[i nu i-a adus Booker-ul (cî[tigat ulterior prin Last O rders, tradus tot la Polirom ca Ultima comand\), i-a adus, f\r\ îndoial\, recunoa[terea interna]ional\ [i pe bun\ dreptate. O combina]ie de istorie [i fic]iune, sau mai bine zis un exemplu de cum istoria se preface în fic]iune ([i viceversa), P\mîntul apelor este varianta britanic\ a Veacului de singur\tate marquesian în care Macondo a devenit nu un ora[ ci un întreg ]inut, cel al Mla[tinilor, un teritoriu aproape ireal, incert, ambivalent, nici numai ap\, dar nici numai p\mînt, unde oamenii tr\iesc, sau î[i impun s\ tr\iasc\, mereu la grani]a dintre verosimil [i neverosimil, dintre mit [i realitate, dintre fapt [i fantezie („Orice locuitor al Mla[tinilor tr\ie[te uneori cu senza]ia c\ p\mîntul pe care calc\ nu e acolo, c\ plute[te...”), pentru a face mai u[or fa]\ melancoliei [i sentimentului general c\ sînt prea mici pentru ca Istoria s\-i bage în seam\. Tot din cauza asta [i beau. Beau [i povestesc, povestesc ce li s-a întîmplat lor [i ce li s-a întîmplat altora, istorisiri, istorii, Istorie. Povestesc Istorie [i povestind-o o transform\ într-un Basm. Iar ce povestesc ei ne poveste[te nou\, de fapt elevilor lui în timpul orelor de istorie, profesorul Tom Crick, narator [i protagonist în propria-i nara]iune, o nara]iune care, ca orice nara]iune, trebuie s\ aib\ o intrig\. Care porne[te din anul 1943 cînd Freddie Par, unul dintre prietenii lui Tom, cam de aceea[i vîrst\ cu el, adic\ de vreo treisprezece ani, este g\sit înecat în rîul Leem. Cum a ajuns Freddie în ap\, cine l-a împins [i mai ales de ce l-a împins, reprezint\ doar unul dintre, s\-i numim avînd în vedere contextul, afluen]ii narativi ai intrigii, ceilal]i fiind forma]i dintr-o istorie a ora[ului Gildsey (nu-l c\uta]i pe hart\ c\ci nu exist\) [i a familei Atkinson, mari produc\tori de bere, de care se leag\ dezvoltarea ora[ului dar [i venirea pe lume a naratorului, o mini-istorie a Marii Britanii, o istorie a speciei (incerte [i ea, nici pe[te, nici reptil\) numit\ ]ipar al c\rui teritoriu de gesta]ie nu se cunoa[te nici pîn\ azi cu certitudine, o istorie a familei Crick, al c\rui ultim reprezentant este chiar naratorul, pentru ca în final to]i ace[ti afluen]i narativi, asemenea celor „reali” care se vars\ în fluviul Ouse, [i provoac\, din timp în timp, inunda]ii... istorice, s\ convearg\ [i s\ formeze un alt fluviu, un fluviu de cuvinte, în interiorul c\ruia gestul unui Atkinson de pe la 1800 s\ se r\sfrîng\ (negativ) asupra unui Crick la 1943. O fi Istoria un Basm, dar orice basm are intriga lui, iar cea de fa]\ e atît de frumos îmbinat\ încît sîntem uimi]i cît de bine se leag\ lucrurile între ele, chiar dac\ uneori aceste leg\turi, ar putea spune unii cîrcota[i, sînt de-a dreptul miraculoase [i n-au nimic de-a face cu Realitatea. Dar tabl\ pe vila dinamovistului Mateu], pe la Snagov, ajutîndu-l pe frate-su, Costi. A[a ceva nu importan]a Realit\]ii este exagerat\. De ce s\ dorim s-ar cuveni s\ rat\m, asta era ideea. F\cusem un interviu cu unul dintre ultimii potcovari, o s\-avem de-a face cu Realitatea cînd tot ce se întîmpl\ meserie de tradi]ie la noi, altul cu un columbofil, o pasiune expandat\ în ultima vreme la nivelul aici sînt groz\vii care odat\ comise nu mai pot fi desf\cute? unui sfert de ora[ aproape, [i le venise rîndul celor care se încumetau s\ urce pe case, era p\rerea Realitatea e reducerea orelor de istorie, e asasinarea lui Mitu. Am deschis fotografiile pe care mi le trimisese pe e-mail [i am tot stat în fa]a computerului lui Freddie Par, e avortul lui Mary Metcalf, e palma pe Graham Swift. P\mîntul apelor. holbîndu-m\ la ele. Cîteva fuseser\ f\cute pe coama casei, avînd în fundal fragmente ale unui care o ia Sarah Atkinson de la so]ul ei, un zgomot, Traducere de Cristina Poenaru [i or\[el v\zut de sus. Odat\ am vopsit [i eu acoperi[ul casei p\rin]ilor mei, o cas\ cu etaj, de la Maria-Sabina Draga. Editura Poliam spune minor, în pîntecul agitat al Istoriei, dar în\l]imea c\reia am sim]it mirosul vecinului nostru mort, a c\rui lini[te suspect\ de o s\pt\mîn\ rom, 2009, 512 pp. cînd un b\rbat love[te o femeie, [i nu orice femeie, fusese înl\turat\ de vuietul bîrfelor [i de sirena ambulan]ei chiar atunci, cînd eu eram la în\l]ime. a[tepta]i-v\ ca gestul s\u s\ aib\ consecin]e nefaste Poate c\ pentru o a[a pozi]ie era nevoie de o moarte excep]ional\, nu? Nu. Pentru c\ era prima pîn\ în prezent, e Primul [i al Doilea R\zboi Mondial [i sfîr[itul optimismului, oar\ cînd urcam pe acoperi[, de-asta se potriviser\ lucrurile. Eram convins. Dar pentru ei, al încrederii [i al speran]ei în fiin]a uman\, e leg\tura incestuoas\ dintre tinichigiii, care-[i petreceau toate zilele pe acoperi[uri, cum trebuie s\ fi fost lucrurile de jos, de pe un tat\ [i frumoasa lui fiic\ dar [i produsul acestei leg\turi, un copilp\mîntul b\tucit cu nesim]ire în fiecare zi? Îi priveam [i-mi p\reau ni[te ar\t\ri, un soi de fiin]e care victim\-uciga[, e o balt\ sau o baie de sînge, un Holocaust, un armaghedon. dup\ fiecare coborîre aveau dispens\ pentru b\utur\. În celelalte fotografii îi reg\seam cu paharele {i-atunci? De ce s\ vrem Realitate? Numai c\, pe de alt\ parte, nici ridicate, în preajma sifoanelor, sprijini]i de garduri de lemn, ori în iarb\ cu l\utarii lui Mamaia. Ferici]i n-o putem evita, ignora, deforma, uita, da, mai ales uita. Nu trebuie poate pentru c\ înc\ nu-[i frînseser\ oasele, ori pur [i simplu oameni cu gîtlejul pîlnie de argint. s\ fugim din calea Istoriei pentru c\ oricum ne va ajunge din urm\ [i {i Mitu m-a ]îrîit din nou. Da, m\, o s\ scriu ceva, o s\ m\ gîndesc. Apoi, el, uite, taic\-miu a zis c\ po]i ne va strivi sub copitele ei. {i-atunci, tot ce trebuie s\ facem este s\-i s\ vii lini[tit la noi cînd treci prin Mizil. Î]i iei un reportofon [i-]i comenteaz\ pozele lui, c\ are [i el vreo d\m un sens, un în]eles, o semnifica]ie, [i singura concluzie la care sut\. Nu puteam sta mult la telefon, am încercat s\ i-o retez, s\ amîn\m eventuale alte pove[ti pentru putem ajunge, singura incontestabil\ [i irefutabil\, este c\ Istoria dup\-amiaz\, dar el nu s-a l\sat: - Auzi, fra]ii Petreu[ tot tinichigii erau, ucenicii lu’ taic\-miu. B\i, b\iatule, n-are nici un sens, nici unul mai presus de cel pe care sîntem dispu[i fii atent ce caterinci aveau în ei... Tu treceai pe strad\ ca tot omu’ [i ei î[i d\deau pantalonii jos [i-]i noi s\ i-l d\m [i cînd ne d\m seama de asta, con[tientiz\m [i c\ sîntem ar\tau fundu’ de pe cas\. Sfin]i [i panarame. Cînd te prindeau ]i-o spuneau p-asta: Ce e-n lun\, nu e-n liberi s\-i d\m orice sens dorim ca s\ nu suferim. Sau ca s\ suferim soare,/ Ce e-n tren, nu e-n vapor./ Numa’-n Anglia [i-n Fran]a/ {i-nc\ dou\ la Constan]a... Ce e? - Da’, cemai pu]in. Exact. Istoria este un Basm care ne face capabili s\ suport\m i asta, ghicitoare? M\ iei cu ghicitori? - Hai, m\, nu [tii? - Hai, Mitule, c\ n-am timp de ghicitorile tale mai u[or realitatea. Istoria este o poveste care s\ ne fac\ s\ acum! - Litera N, b\i, b\iatule! Ca s\ vezi [i tu glume la ei. {i s\-]i mai zic una [i gata... Prin anii ’80 cîntau suferim mai pu]in. Istoria este un roman a c\rui intrig\ o ]esem chiar prin ora[ Viva Las Vegas [i spuneau la lume c\ Elvis Presley n-a murit, c\ e pe o insul\ unde cînt\ la nun]i noi, dup\ care ne uit\m la ce-am scris [i, dac\ nu sîntem mul]umi]i, ca s\-i trimit\ bani lu’ fi-sa. scriem o alt\ carte despre cum ar trebui interpretat romanul. Istoria e un singur roman despre care s-a scris o bibliotec\ întreag\. Uita]i-v\ dup\ Swift, Graham [i ve]i g\si [i interpretarea de fa]\. Care Cosmin Manolache , 35 de ani, scriitor, muzeograf la Muzeul }\ranului Român. A publicat romanul Ce fa]\ cumplit\ am , Editura (v\ va) convinge. Cola (2002, 2008); Anii '80 [i bucure[tenii (2004); Polirom, 2004, [i a colaborat la volumele colective Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-C

A

Povestiri mici [i mijlocii (2004) - al\turi de Sorin Stoica, C\lin Torsan [i Ciprian Voicil\; Cartea cu EUri (2005) - cu Sorin Stoica, C\lin ngeri, zmei [i joim\ri]e. Mitologie popular\ pe în]elesul copiilor (2008) - al\turi de Carmen Torsan, Roxana Moro[anu [i Ciprian Voicil\; În Mihalache, Ana Pascu [i Ciprian Voicil\. A coordonat o serie de c\r]i tematice editate de M}R. În septembrie 2007 a fost invitat, al\turi de Dan Sociu, la Festivalul Interna]ional de Literatur\ de la Berlin.

http://miziliada.blogspot.com/

Florin Irimia , 33 de ani, asistent doctor la Catedra de limba [i literatura englez\ a Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza" din Ia[i. ~i place s\ scrie [i s\ citeasc\. Uneori s\ traduc\. Colaboreaz\ la Dilemateca, Dilema Veche, Observator cultural [i Suplimentul de cultur\.

11

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


c`r]i

alina purcaru bookhunter Trickster sau jocul cu lumea rickster este, ca orice carte bun\, povestea unei lumi [i a celor care i s-au întîmplat, decupate, cu tot cu consecin]e, din multitudinea de lucruri care i s-ar fi putut întîmpla. Este, mai mult, povestea unei lumi incapabile s\-[i negocieze condi]iile de existen]\ spre propriul folos, un studiu de caz despre incapacitate, care în acest roman e fie semnul unei imaturit\]i incurabile, fie al declinului. Exist\ un singur personaj care se sustrage acestei descrieri [i e tocmai cel care pare c\ s-ar plia perfect pe ea: Doru, copil de muncitori în România ceau[ist\, crescut de bunici, plecat din sat [i trecut prin ma[in\ria de educare comunist\ - [i prin ochii acestui personaj ni se arat\ limitele acestei lumi în care hazardul [i nu voin]a dicteaz\ biografiile. Hazardul din Trickster nu e for]a despre care scriu poe]ii c\, l\sîndu-te pe mîna lui, î]i afli adev\rata putere, ci cruzimea unui sistem care se joac\ cu vie]ile unor oameni dup\ bunul plac. Nu e vorba aici doar despre perversiunea unei anumite epoci [i a unui anumit regim - România anilor ’80 -, ci despre eviden]a c\ via]a are mai mult dea face cu for]e de necontrolat decît cu certitudini [i cu alegeri pe care le faci cu capul. De e unde [i titlul, trickster, farsorul, care-[i cheam\ imediat [i rima, prankster: cel care face glume grosolane [i-]i trage, rîzîndu-[i de tine, pre[ul de sub picioare. Aceasta este ordinea lumii în Trickster [i cea a scrisului deriv\ din ea: povestea e compartimentat\ în capitole succinte, nu neap\rat cronologice, în care e fi[at\ biografia lui Doru [i etapele c\ut\rilor lui. Exist\ un criteriu pe care îl afl\m din capul locului [i se refer\ la felul în care, atunci cînd vorbim despre un individ, îi corel\m povestea cu altele asemenea dup\ cîteva repere - al]i oameni, lucruri [i evenimente: „Oamenii sînt secven]e care se intercaleaz\ pe pelicul\. Secven]ele au proprietatea de a se înfiin]a cînd te a[tep]i mai pu]in. Ele pot ap\rea din orice direc]ie. De regul\ apar, îns\, din spate sau de sus, pentru efectul de surpriz\. Cînd vin de sus, aterizeaz\: ]ac.” Prima „secven]\” nu e un om ci un loc, satul Roag\z, mai precis o halt\ p\r\ginit\, punct zero pentru tot ce urmeaz\ s\ se întîmple. Cel care vorbe[te primul despre acest loc e bunicul, Bunul, [i aminirile lui, vagi cu totul, sînt completate de alte fire prin care afl\m lucruri [i despre sat, [i despre istoria familiei. Doru e crescut de bunici, p\rin]ii sînt la ora[, mama trudind la uzin\ iar tata buc\tar, ini]ial la cofet\ria Magnolia [i apoi la restaurantul Transilvania. Sîntem în Ardeal [i nu e nevoie de toponimie pentru a ne l\muri mai mult, c\ci toate dialogurile sînt f\cute din vorbirea oamenilor locului. Ce-[i spun oamenii din satul de munte e de multe ori de neîn]eles, dar nici o vorb\ nu e în plus, [i pe limba lor b\trîneasc\ [i toat\ numai regionalisme curge via]a cum rareori se întîmpl\ [i în cele mai realiste romane. Copil\ria, anii din curtea bunicilor, felul lor a[ezat [i re]inut de a-[i ar\ta afec]iunea sau pur [i simplu ritualurile zilnice din gospod\rie sînt decupaje care, str\ine fiind cu totul de idilicul vie]ii la ]ar\, au o for]\ pe prim-plan documentar absolut uimitoare. Nu pentru c\ sînt descrise - e mai mult decupaj succint [i „enumerare de sarcini” decît descriere -, ci pentru c\ toate aceste „secven]e” ni se arat\ ca ni[te flashbackuri a c\ror nostalgie e t\iat\ mereu de maniera rece, luat\ parc\ din manualele de sociologie, prin care sînt recuperate. {i atunci sînt aduse la zi [i cu nostalgie [i cu ironie, iar acest echilibru la limit\, care nu e deloc u[or de dozat, îi iese lui Ovidiu Pop nu numai cînd vorbe[te despre Bunul [i Buna, ci [i cînd vorbe[te despre mama [i tata, locuitori ai altei lumi, ora[ul. Nu-i [tim numele, e un or\[el de provincie din Ardeal, cu monument la intrare, cu blocuri gola[e pentru famili[tii tineri [i muncitori, cu alimentara, aprozarul, cozile [i ra]ia, cu cofet\ria Magnolia [i restaurantul Transilvania, cu cele cinci turnuri de la cinci uzine care sun\ toate deodat\ la ora 3 [i înseamn\ c\ mama vine acas\. Mama (c\reia mai încolo i se va spune Miriapodul, pentru

T

torsan suta de grame

c`lin

prima victim` a unei noi legisla]ii în\ la urm\, hot\rîrea ministrului nu a mai surprins pe nimeni. Era clar c\ a[a trebuia f\cut. Începînd cu sfîr[itul lunii, mii de profesori au fost disponibiliza]i, a[a c\ elevii au fost înghesui]i [i cîte o sut\ în s\lile de clas\. Pedagog de [coal\ veche, Smarand Tutulescu a r\mas fidel vechilor sale obiceiuri, chiar [i în contextul nou ivit: citea catalogul la începutul fiec\rei ore. Miercuri, 24 mai, a[ezat la catedra clasei a [asea B, institutorul a f\cut prezen]a: - Atanasescu Felip! - Prezent! - Avramescu Ilarion! - Prezent! - Bul\u Mircea! - Prezent! - Castor Eugenia! - Prezent\! - Ca[-Pipirig Giulia! - Prezent\! C\lu] Marian absenta, motiv pentru care domnul Tutulescu i-a mai strigat o dat\ numele, imediat dup\ aceea semnalînd cu ro[u, în catalog, lipsa copilului. - C\r\mid\ Eduard! - Prezent! - C\]el Teodor! - Prezent! Dup\ un scîr]îit lung, u[a clasei s-a deschis, l\sîndu-l prad\ privirilor pe întîrziatul C\lu]. - Bun\ ziua, domnule profesor. Îmi cer scuze c-am întîrziat. N-a venit metroul. - P\i, tocmai am apucat s\-]i trec absen]a... Ce ne facem noi acuma? Copilul ro[e[te [i prive[te în jos. Pe sub sprîncenele stufoase, ca \lea ale lui Mircea Albulescu, profesorul arunc\ ocheade înspre Marian. Amîndoi î[i joac\ rolul pîn\ la cap\t, iar întreaga scen\ sfîr[e[te, firesc, cu absolvirea elevului. - Ia loc. Bun... Unde-am r\mas? Elena J\ng\l\u, una dintre cele mai con[tiincioase din clas\, se ridic\ cuviincios

P

12

[i r\spunde: - La C\]el Teodor. - Aha... Mul]umesc. Bun... Mergem mai departe. Celepearc\ Stan! - Prezent! - Cestiune Floren]a! - Prezent\! - Chiftea Marius-Bolivar! - Prezent! - Cjac Minodora! - Prezent\! - Cjac Tudorel! - Prezent! Cînd profesorul a ajuns la mijlocul registrului, trecuser\ mai bine de patruzeci de minute din or\, a[a c\ Stelian Patlagic\ a r\suflat u[urat: nu avea cum s\ mai fie ascultat în aceast\ zi. S-a continuat cu citirea catalogului: - Suli]\ Corina! - Prezent\! - {obolanschi Petronel! - Prezent! Cînd clopo]elul a anun]at pauza, mai erau de strigat vreo treizeci de copii. Încet, încet, din cauza faptului c\ nu abdica de la moravurile sale, domnul Tutulescu nu i-a mai putut înv\]a nimic pe [colari: trebuia ca de fiecare dat\ s\ fac\ mai întîi prezen]a. A[a c\ la sfîr[itul anului a cules ce-a sem\nat: o gr\mad\ de corigen]i. P\rin]ii acestora s-au revoltat în fa]a directoarei [i au f\cut zeci de plîngeri la Inspectoratul [colar, a[a c\ într-un final profesorul a îngro[at num\rul disponibiliza]ilor. C\lin Torsan, 39 de ani, arhivar [i bibliotecar la Muzeul }\ranului Român, prozator, muzician. A publicat volumele individuale {coala de mucenici, Curtea Veche Publishing, 2005, R e c y c l e B U N , Editura Humanitas, 2007, [i a participat la volumele colective Povestiri mici [i mijlocii (împreun\ cu Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2004, 2007, Cartea cu EUri (împreun\ cu Roxana Moro[anu, Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2005. Cînt\ la fluiere tradi]ionale, flaut, mandolin\ [i voce în trupele Domni[oara Pogany [i Einuiea.

c\ menirea ei în lume e s\ aib\ zece mîini, pentru toate pe care trebuie s\ le fac\ singur\) avea odat\ cîrlion]i [i zîmbea fericit\ în poze pe care acum le scoate din sertar doar cînd se încuie singur\ în sufragerie, dup\ certurile [i b\t\ile cu tata, c\ruia Doru copil îi spune în sinea lui Melcul. În sinea lui - pentru c\ Doru nu vorbe[te cu nimeni [i n-a f\cut-o pîn\ tîrziu. În lumea lor, a mamei, a tatei, a bunicilor care pl\tesc acatiste s\ le fie bine nepotul [i a medicilor care-l închid într-un ospiciu pentru debili, faptul c\ Doru nu vorbe[te se cheam\ boal\. Iar în caz de boal\ trebuie intervenit în for]\, cu toate mijloacele: c\ma[\ pentru nebuni, [ocuri de tot felul, izolarea de familie, pedeapsa, regimul cazon. Doru bolnavul, mutul, nebunul, e ipostaza veche de cînd lumea prin care boala, nebunia [i mu]enia unei lumi care trece drept normal\ e demascat\. {i cît\ vreme ipostaza nu e fals\, cum fals\ nu e în acest roman, nu va înceta s\ func]ioneze. Personajul Doru e în sine un argument [i o garan]ie c\ Ovidiu Pop, chiar de la debut, nu e interesat s\ confec]ioneze proz\ pentru c\ are dexteritatea de-a o face, ci s\ scrie despre lucruri vitale: despre croiul prost al cutumelor [i al costumelor comme il faut, despre diformit\]ile pe care le mascheaz\, despre haosul din fiecare. O face cu aten]ie, cu r\bdare [i cu un tip de umor pe care nu l-ai a[tepta la un astfel de subiect: povestea unei familii disfunc]ionale, problemele de adaptare Ovidiu Pop, Trickster, Editura ale unui copil pe care Polirom, 2009, colec]ia mama s-a chinuit luni în „EGO.Proz\”, 368 pag. [ir s\-l avorteze, violen]a domestic\ [i machismul condensat în sintagma „tat\ de familie”. Umorul, în aceast\ poveste, are îns\ efectul pe care îl are [i pentru c\ nimic nu-l anun]\ [i vine din replici sau pur [i simplu din contrastul pe care-l contruie[te între situa]ii care în genere cer un registru grav [i tonul sec, egal, placid pîn\ la flegmatic pe care se vorbe[te despre el. Trickster e un debut generos [i ambi]ios [i în el se v\d limpede cîteva calit\]i esen]iale pentru a scrie roman. Ovidiu Pop e capabil s\ construiasc\ scene realiste f\r\ o not\ fals\, fie c\ e vorba despre certuri domestice, discu]ii între ]\ranii din Ardeal, jocurile copiilor sau manevre militare, cum se întîmpl\ în ultimul capitol al romanului, de unde afl\m cum tr\ie[te or\[elul muncitoresc din Transilvania zilele Revolu]iei. Vrea s\ acopere mult, s\ prind\ tot, [i farsa, [i emo]iile genuine, iar ambi]ia asta care ]ine de arhitectura prozei se simte de la un cap\t la altul al c\r]ii. La fel, e în stare de umor [i mai mult, poate s\ scoat\ umor [i atunci cînd situa]ia descris\ ar inspira orice altceva. Ceea ce e surprinz\tor pentru un scriitor care pare mai degrab\ f\cut pentru muncile din industria grea a prozei este capacitatea de a construi scene de o tandre]e uluitoare, cum sînt cele în care apare mama, cînd e deja în etapa de Miriapod, sau surioara nou-n\scut\ a lui Doru, Andreea, sub numele de cod Coconul. Iar finalul c\r]ii, cu reapari]ia subit\ a misteriosului personaj prezentat în primele pagini (diavol? zeu? femeie? b\rbat?) nu face decît s\ aminteasc\, scurt, ca din mersul trenului, c\ indiferent care [i a cui ar fi povestea - a unui individ, a unei familii, a unei ]\ri -, dincolo [i str\in\ de ea, nev\zut\ de nimeni, pînde[te o for]\ care abia a[teapt\ s\ spulbere dintr-o suflare crîmpeiele de sens pe care le numim certitudini, cunoa[tere, istorie (personal\ sau nu) ori adev\r intim. Alina Purcaru, 27 de ani, a lucrat ca redactor la departamentul de cultur\ al ziarului Cotidianul, este masterand\ la Universitatea Bucure[ti, sec]ia Literatur\ Comparat\ [i Teoria Literaturii, coautoare a romanului Rubik (Editura Polirom, 2008), a tradus Delta lui Venus, de Anais Nin (Editura Humanitas Fiction) [i colaboreaz\ la reviste culturale.

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


cartea de poezie

c`r]i

marieva ionescu un b`iat furtunos

CONSILIUL JUDE}EAN SUCEAVA CENTRUL CULTURAL BUCOVINA SEC}IA: CENTRUL PENTRU CONSERVAREA {I PROMOVAREA CULTURII TRADI}IONALE SUCEAVA FESTIVALUL LITERAR „EUSEBIU CAMILAR - MAGDA ISANOS” Edi]ia a XV-a a, 2010 Consiliul Jude]ean Suceava prin Centrul Cultural Bucovina, sec]ia Centrul pentru Conservarea [i Promovarea Culturii Tradi]ionale, în colaborare cu Societatea Scriitorilor Bucovineni, Crai Nou Suceava, Prim\ria comunei Ude[ti, Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” [i Complexul Muzeal Bucovina, organizeaz\ edi]ia a XV-a a Festivalului literar „Eusebiu Camilar - Magda Isanos”, în perioada 23 - 25 aprilie 2010, la Suceava [i Ude[ti. Concursul î[i propune s\ descopere, s\ sprijine [i s\ promoveze noi [i autentice talente în rîndul creatorilor din literatura de ast\zi [i se va desf\[ura pe trei sec]iuni: poezie, proz\ scurt\ [i reportaj literar.

REGULAMENT Sînt acceptate în concurs lucr\ri nepublicate [i nepremiate la alte concursuri literare, tehnoredactate cu diacritice. La concurs pot participa autori de orice vîrst\, care nu sînt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu au debutat editorial [i nu au ob]inut Marele Premiu la edi]iile precedente ale concursului. Lucr\rile, dactilografiate în cinci exemplare, vor fi trimise pe adresa: Centrul Cultural Bucovina, Sec]ia Centrul pentru Conservarea [i Promovarea Culturii Tradi]ionale Suceava Str. Universit\]ii, nr. 48, Suceava, 720228 Lucr\rile se trimit pîn\ la data de 19 martie 2010. Ele vor purta în loc de semn\tur\ un motto ales de autor. În coletul po[tal va fi introdus un plic închis (avînd acela[i motto), care va con]ine numele [i prenumele autorului, locul [i data na[terii, studii, activitate literar\, adresa complet\, num\rul de telefon [i eventual adresa electronic\. La sec]iunea poezie, fiecare participant are dreptul de a se înscrie în concurs cu minimum cinci [i maximum zece poezii. La sec]iunea proz\ scurt\, fiecare participant are dreptul de a se înscrie în concurs cu minimum o proz\ scurt\ [i maximum trei. La sec]iunea reportaj l iterar, fiecare participant are dreptul de a se înscrie în concurs cu un reportaj de maximum cinci pagini. Un concurent poate participa la toate sec]iunile. Lucr\rile nu se returneaz\, ele urmînd a intra în patrimoniul concursului „Eusebiu Camilar - Magda Isanos”, iar laurea]ii vor fi publica]i în „Caiete ude[tene”, volum editat de Centrul Cultural Bucovina, sec]ia Centrul pentru Conservarea [i Promovarea Culturii Tradi]ionale Suceava. Laurea]ii vor fi anun]a]i pîn\ la data de 19 aprilie 2010, pentru a fi prezen]i la festivitatea de premiere, precum [i la manifest\rile prilejuite de finalizarea Concursului, care vor avea loc la Suceava [i Ude[ti între 23 [i 25 aprilie 2010. Manifest\rile vor consta în lans\ri de carte, [ez\tori literare, recitaluri de poezie, vizite la muzee [i monumente de art\ din jude], realizate cu participarea membrilor juriului [i a altor personalit\]i literare. Organizatorii asigur\ cazarea [i cheltuielile de transport (bilete de tren - clasa a doua). În eventualitatea în care laurea]ii doresc s\ fie înso]i]i [i de alte persoane, acestea trebuie s\-[i suporte integral toate cheltuielile, iar organizatorii trebuie anun]a]i pîn\ cel mai tîrziu la data de 20 aprilie 2010, pentru a face rezerv\rile necesare. Juriul concursului va fi alc\tuit din critici literari, poe]i, prozatori, redactori-[efi de reviste literare, membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Membrii juriului nu mai pot schimba ulterior ordinea rezultat\ în urma juriz\rii. Pentru cele mai valoroase lucr\ri prezentate în concurs, juriul va acorda urm\toarele premii: POEZIE: Marele premiu „MAGDA ISANOS”, Premiul I, Premiul II, Premiul III Premiul „CONSTANTIN {TEFURIUC” PROZ| SCURT|: Marele premiu „EUSEBIU CAMILAR”, Premiul I, Premiul II, Premiul III

REPORTAJ LITERAR: Marele premiu „MIRCEA MOTRICI”, Premiul I, Premiul II, Premiul III Vor fi acordate, în func]ie de posibilit\]i, [i premii ale unor reviste literare. Rela]ii suplimentare: tel: 0745.773290 - Carmen Veronica Steiciuc

m descoperit de curînd un volum de versuri pe care m-am gîndit c\ l-a[ putea prezenta într-o revist\ despre „literatura nou\”, cu toate c\ nu con]ine texte scrise recent: o culegere cu poemele nepublicate ale poetului timi[orean Ion Monoran intitulat\ Eu însumi (Cartea Româneasc\, 2009, edi]ie îngrijit\ de Viorel Marineasa [i Daniel Vighi). Cuprinzînd trei grupaje de texte din diverse „vîrste” poetice (I. Str\mo[ii d aci î n frunte cu partidul, II. Poezia - motociclet\ sub piele [i III. Extravagan]e pe baz\ de p\trat s au d e c erc), înso]ite de cîteva fragmente autobiografice, volumul teleporteaz\ printre noi [i în peisajul poeziei anilor 2000 un poet „furtunos” a c\rui voce, cu excep]ia elementelor de decor inerente lumii din care vine, nu pare a se auzi dintr-o caset\ audio sau dintr-un disc vîndut pe sub mîn\, deci nu dateaz\. Pentru început, cîteva rînduri dintrunul dintre fragmentele autobiografice: „A devenit o mod\ poezia ora[ului cu tramvaie, poduri... autostr\zi, cai, poluare. Compostezi toate astea [i controlorii nu mai au nimic cu tine. Mie-mi coace mintea altceva. Iat\ de ce continuu s\ refuz ceea ce se cheam\ genera]ie, noul val etc.” Un poet care, de[i face parte din a[a-numita „genera]ie 80 b\n\]ean\”, refuz\ ceea ce se cheam\ genera]ie, noul val, denun]înd epigonismul chiar în interiorul unei genera]ii [i optînd pentru poezia pe cont propriu, la propriu [i la figurat. O op]iune care ar putea s\ dea de gîndit, de ce nu, [i... vingt ans après. Surprinz\toare este [i siguran]a cu care Ion Monoran vorbe[te, de exemplu într-o scrisoare adresat\ lui Geo Dumitrescu, despre un fel de poezie cu explozie întîrziat\ pe care se simte în stare s\ o scrie, spre deosebire de poezia c\ldu]\, la foc mic, a... pi]igoilor literari: „Chiar dac\ nu sînte]i de acord, pot face oricînd din sufletul meu camera de ardere a unui motor cu explozie [i cînd scriu chiar am impresia c\ demontez un buldozer pies\ cu pies\ în poezie. {i asta cu talent. Aceasta fiind condi]ia elementar\ pentru a deveni Poet (!) [i nu un pi]igoi literar.” Poetul î[i construie[te a[adar, ostentativ, un personaj „buldozer” - care se mi[c\ [i vorbe[te frust, f\r\ multe menajamente [i sentimentalisme (cel pu]in nu afi[ate), nonconformist; cum remarc\ în prefa]\ Daniel Vighi, pentru acest personaj „delicate]ea, sensibilitatea, lirismul însu[i erau chestiuni mai degrab\ nedemne, semne ale lipsei de b\rb\]ie [i de for]\”. Iat\ cum se adreseaz\, doar aparent reveren]ios, tîn\rul poet unei închipuite Madam Liric: „Madam Liric/ S\rut mînu[i]ele madam Liric./ Sînte]i atît de trist\/ v\ în]eleg/ în sufle]elul dumneavoastr\ nelini[tit/ cocorii cu roua-n picioare tocmai î[i deschid r\nile de noapte.// Pur [i simplu cred c\ ar trebui stîrpite/ aceste zbur\toare obraznice/ [i ninsorile-fluturi/ [i s\lciile plîng\toare/ care v\ otr\vesc sufle]elul.//[…] {i totu[i cît de profund suspina]i, madam, în aceste versuri/ în care prin chestii cu curcubeul/ poemul aproape c\ explodeaz\ de optimism în final.// Sînte]i de-a dreptul nemuritoare, madam.// Asculta]i-m\ pe mine/ de-a dreptul nemuritoare deîndat\ ce voi termina de scris/ aceste rînduri.” (poemul nr. 37). Iar poeziei române[ti în general (dar cu siguran]\ mai ales despre aceea pe care nu se sfie[te s\ o numeasc\ direct, în cîteva locuri, „proletcultist\“) acela[i personaj nu poate s\-i spun\ decît un „bun\ seara”: „Bun\ ziua, poezie româneasc\ ar trebui s\-]i spun/ dar pîn\ una alta trebuie s\ m\ resemnez la un bun\ seara./ Dar dac\ vre]i s\ fiu optimist face]i dou\ ture de/ coniac [i-am s\ te laaaud [i-am s\ te laaaud.../ S\ nu-mi spune]i mie cuc dac\ fra]ii mei

A

papagalii/ n-au s\ m\ imite dup\ ce oi scrie un ditamai poem cu rim\/ garnisit dup\ cu vreo trei-patru nume/ de voievozi, cu ]ara mea de dor/ cu niscaiva lanuri de grîu/ dup\ care voi jubila/ cu str\mo[ii no[tri daci care în frunte cu Partidul i-au învins/ pe romani s\ contribui [i eu cu ceva la/ formarea omului nou, bogdaproste/ muncitorii de la fabrica de unelte [i scule/ prefabricate care a[a m-au aplaudaat... z\u!”. Ast\zi, ce e drept, altul este peisajul din poezie, nu se mai vorbe[te despre toate cele enumerate mai sus, îns\ lucruri de imitat [i imitate se g\sesc mereu, prefabricate, aplaudate, în timp ce refuzul de a le scrie doar cu scopul de a fi imitate [i aplaudate este un scop în sine, demn de urmat [i de salutat, [i atunci [i acum. Poate cea mai bun\ mostr\ din acel lirism mereu refuzat suprafe]ei poeziei este chiar ceea ce s-ar putea numi o art\ poetic\ a lui Ion Monoran, [i, în acela[i timp, o art\... vital\ (adic\ o art\ nu de a scrie poezie, ci de a tr\i), poemul nr. 12, sînt un b\iat furtunos : „Cu sunet stins ca de-o cutremurare adînc\/ trozne[te scoar]a copacilor/ plin\ de gîndaci [i de p\s\ri/ te las\ s\ zburzi printre cr\p\turi/ cînd se-nte]e[te [i zbîrnîie/ vîntul/ [i ca un pompier peste acoperi[uri/ gone[te ploaia din urm\/ [i face din asta singura intimitate/ pe str\zile bine z\vorîte în noapte/ sub stelele naive ale sufletului/ dar dac\ e[ti un b\iat furtunos/ ca mine, te po]i plimba [i de unul singur/ sfidînd p\durea de pic\turi a timpului/ prin mul]imea fierbinte [i rece.” De ad\ugat [i c\, de fapt, paradoxal, a[a cum m\rturise[te poetul altundeva, b\iatul acesta furtunos nu este, peste tot în poezia lui Ion Monoran, decît „un b\iat de [apte ani/ care abia înva]\ s\ taie pîinea/ cu cu]itul”. Nota dominant\ a volumului, discursul despre un sentiment combinat de unicitate [i singur\tate, revine [i aici, ca [i într-un fel de haiku, aproape ermetic, în orice caz într-un cu totul alt stil decît poemele deja citate mai sus: „Singur\tate// În ast\ sear\ s\rutîndu-te, mare// într-un înger/ Ion Monoran, Eu însumi , Ed. Cartea cu n\rile ro[ii de taur/ Româneasc\, 2009, 176 pag. m\ vei preface// [i-n// zarea cu [al negru/ voi pluti deasupra// bîrn\ de-o mie de ani.” (poemul nr. 147). Pentru mai multe detalii, savuroase [i uneori la limita credibilului, despre via]a scurt\ (de patruzeci de ani) a acestui poet redescoperit de o parte a literaturii tinere, mai cunoscut poate ca erou al revolu]iei de la Timi[oara aniversat\ din plin la sfîr[itul anului trecut, poate fi parcurs întreg acest volum cu titlu de autoportret pe care, mai mult decît orice, l-a[ recomanda pentru fermitate în afirmarea nemul]umirii fa]\ de poezia român\ contemporan\, pentru bucuria de a scrie pentru sine (nu neap\rat pentru publicare) [i pentru îngîmfarea corect în]eleas\ de a fi altfel, în cazul de fa]\ poet.

Marieva Ionescu, 24 de ani, masterand\ `n Studii literare române[ti la Facultatea de Litere din Bucure[ti. Este prezent\ în antologiile Rimbaud 2006 [i Rimbaud 2007 ale tinerilor poe]i de expresie francez\, publicate la Maison de poésie, Paris. A tradus din limba francez\ romanele Incest [i Rendez-vvous, de Christine Angot. Coautoare a romanului colectiv Rubik.

13

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


c`r]i

tiberiu stamate semnal via]a \nainte de moarte

e coperta a IV-a a volumului Zero grade Kelvin, Dan Sociu îl recomand\ flatant pe Adrian Schiop: „Sînt doar doi autori români care se livreaz\ cu totul publicului [i doar dou\ c\r]i curajoase în proza româneasc\: Nevoi speciale [i Zero grade Kelvin. Ar trebui vîndute la pachet, legate cu o banderol\ pe care s\ scrie: «În sfîr[it, ceva de citit».” Trecînd peste modestia lui Dan Sociu (care, între noi fie vorba, e un poet bun), am fost curios dac\ la lectur\ se confirm\ vorbele lui. Se confirm\, dar numai pe jum\tate. A[a cum [i romanul lui Schiop e autentic [i sincer cu cititorii lui doar pe jum\tate. În carte sînt dou\ pove[ti: cea a imigrantului în Noua Zeeland\, cazat la un hostel locuit de oameni asemenea lui, în c\utarea unor munci pasagere, nu grozav pl\tite, dar mult mai tentante decît cele din România, [i cea a „Filmului Mor]ii” - o fic]iune post-apocaliptic\ (dac\ ar fi s\ folosesc un termen rodat din cinematografie) un pic prea în genul altor scriitori publica]i la Polirom, mult mai cunoscu]i decît Adrian Schiop, precum Chuck Palahniuk sau Michel Houellebecq. Trebuie s\ spun c\ pe gustul meu nu e acest din urm\ etaj al romanului, ci primul. De[i nici cadrele cu naratorul-emigrant în mijlocul amicilor s\i interna]ionali nu sînt sut\ la sut\ marca lui Schiop - [i, cînd voi cita, se va vedea -, totu[i aici e de g\sit mai mult din tonul s\u natural, „nepervertit” de influen]ele str\ine. Iar pentru stilul lui influen]ele nu sînt benefice. Tot în povestea plebeului „exil” neozeelandez, printre micile istorii de via]\ ale celor întîlni]i la hostelul emigran]ilor - pe cît de tandri [i cruzi în obsesiile lor pur sexuale, pe atît de traumatiza]i de familie, ]ar\ etc. - vom reg\si [i atmosfera din pe bune/pe invers. Nici acum maniera nu îi e proprie în întregime, dar o salveaz\ faptul c\ autorul [tie s\ povesteasc\: „M\ sp\l pe fa]\ cu s\pun cu miros chimic, persistent, care r\mîne lipit de fa]\ ca un aftershave. În timp ce m\ îndrept spre buc\t\rie, îl simt cum m\ izoleaz\ de fojg\iala familiar\ a celor treizeci de oameni preocupa]i de noodle[ii de pe aragaz sau sandvi[urile pe care le prepar\ pe mesele din camera de lîng\ buc\t\rie. Acolo îl descop\r pe Abbas, nebunul hostelului, ridicîndu-se de pe rogojina unde a dormit [i f\cînd doi-trei pa[i elastici - îns\ asta m\ las\ rece, fiindc\ Abbas e ]icnit [i incon[tient ca un copil, vorbe[te o englez\ ininteligibil\, împarte mîncarea cu cine se nimere[te în preajm\, are puseuri nemotivate de afec]iune care m\ pun în dificultate, fiindc\ nu [tiu cum s\ reac]ionez. Travellerii îi plac, e pitoresc [i inofensiv, hit pe alteritate turistic\. Privirea mea îl caut\ pe Hiroaki - diminea]a privirea are nevoie s\ se rezeme pe suprafe]e prietenoase -, dar nu îl v\d nic\ieri, probabil e la baia din curte. Îmi iau cutia cu mîncare din frigiderul comun [i m\ a[ez la masa lui Hansie Hansie [i Katalin sînt amicii mei de aici. [...] Lui Hansie îi place s\-mi aduc\ aminte c\ vin dintr-o ]ar\ s\rac\; e felul lui de a aduce oamenii pe p\mînt.” (pag. 33, 34, 35) De cealalt\ parte se afl\ „Filmul Mor]ii” - un scenariu inuman sau, mai exact, post-uman (nu lipse[te nici ingredientul exploziv al sexualit\]ii necontrolate), inspirat din viziunile sumbre ale unui Chuck Palahniuck. La Palahniuck impactul foarte puternic a fost în primele sale c\r]i, pentru ca apoi s\ devin\ re]et\. Dar la Schiop nu mai poate prezenta vreun interes. Via]a a intrat într-o nou\ etap\, la care au avut acces „ale[ii”. Ei v\d Adev\rul, iar Adev\rul e c\ specia uman\ a[a cum o [tim - „omul vechi” - s-a dovedit jalnic\. Portretul f\cut de Adrian Schiop are profunzime. Marele lui cusur e c\ a mai fost f\cut [i de al]ii: „Cei mai mul]i tr\iesc la marginea ora[elor noastre, crescînd [i mîncînd animale de companie, c\utînd în gunoaie, jefuind depozite. Al]ii [i-au ridicat a[ez\rile Adrian Schiop, Zero grade Kelvin, departe, în mijlocul p\durilor, pe ruinele vechilor a[ez\ri omene[ti. Dup\ Editura Polirom, Colec]ia „Ego. Proz\”, Ia[i, 2009, 256 pag. [apte-opt genera]ii, ace[tia din urm\ ajung în punctul de extinc]ie. Atunci le para[ut\m peniciline. Unii dintre noi [i-au f\cut prieteni printre ei. Sînt l\sa]i s\ intre în colibele lor, dau bani pentru asta. Acolo totul se vinde [i se cump\r\, mai pu]in familia, care e Realitatea Ultim\.” (p. 235-236) A[ fi preferat s\ citesc o carte f\r\ aceste dou\ p\r]i apocaliptice de început [i de sfîr[it, care comunic\ peste miezul totu[i bun al romanului - povestea unui om singur, mai „special” pentru c\ e [i scriitor, într-o ]ar\ îndep\rtat\, într-o lume în c\dere liber\.

P

14

adrian

buz

dou` pachete de chesterfield permisia

ndi m\ a[teapt\ la 7 pe aleea de lîng\ blocul lui. Sînt în bocancii Depeche Mode [i în blugi [i în geaca neagr\ cu mîneci maro [i mi se pare c\ nimic nu s-a schimbat, parc\ nici nu am fost plecat. Trecem prin curtea plin\ de Tiberiu Stamate, 26 de ani, doctorand al Facult\]ii de Litere, Universitatea din Bucure[ti; profesor de englez\, coordonator PR al Editurii Paralela 45. A colaborat la publica]iile: aLtitudini, România literar\, Cuvântul, Ziua. leag\ne [i balansoare ruginite, aproape inutilizabile, ca s\-i salut\m pe b\ie]ii din cartier. E frig [i un pic de cea]\ care miroase a pe[te pr\jit, a improviza]ii culinare nefericite, din ferestrele blocurilor vine o lumin\ cald\, domestic\. B\ie]ii din zon\ stau pe masa de piatr\ din mijloc [i fumeaz\, discut\ animat despre ni[te faze ca lumea, scuip\, comenteaz\ [i fumeaz\ [i scuip\ [i fac mi[to. Fum\m [i noi [i facem mi[to [i Andi poveste[te [i el ni[te faze. Eu le r\spund c\ am venit în prima permisie, sînt în armat\, cînd m\ întreab\ pe unde am fost în ultima vreme - un fel de a-mi cere s\ le spun [i eu ni[te faze tari. - O-o-o, r\caneee, bag\ ni[te flot\ri, ]ip\ ei. M\ prefac c\ fac ni[te flot\ri în mare vitez\, în timp ce Andi îmi face semn s\ o întindem. Unde? dau eu din cap. Spre centru, d\ el din buze. - Hai liberare! se aude din cea]\, în urma noastr\. - R\caneee, s-a lungit armata! - Aha! zic eu. S-a lungit pe m\-ta... Lu\m un tramvai trei sta]ii, coborîm la Universitate, dar entuziasmul e destul de temperat, pentru c\ lucrurile nu te îmbie s\ intri într-o cîrcium\ s\ bei o bere. Centrul e amenin]\tor, împov\rat de o lini[te stranie, abia dac\ sînt cî]iva oameni pe str\zi, ni[te liceeni trec încovriga]i, trei siluete negre al c\ror interes e animat timid de o minge de baschet, vitrine aproape goale, o b\trîn\ cu o saco[\ flasc\ se zgîie[te aiurea, cineva plimb\ un cîine, cîinele arat\ ca dracu’, parc\ a p\]it ceva îngrozitor. Unde naiba e toat\ lumea? Ceva nu e în regul\, îmi amintesc de aerul speriat al lui taic\-meu, v\zînd ora[ul din cîmpia B\r\ganului. Îi povestesc faza lui Andi care merge iute în fa]a mea [i pare c\ nu vrea s\ aud\, se gînde[te la altceva. Un restaurant gol care tocmai se închide, pentru c\ n-au bere, n-au nici vin, nici coniac. Nici m\car ap\ mineral\ nu au. - Dar ce ave]i? întreab\ Andi. Osp\t\ri]a nu se obose[te s\ mai r\spund\. D\ din umeri [i ne întoarce spatele.

A

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


gruia dragomir

c`r]i

cartea audio maraton audio(book) pentru pl`m\ni roz

e data asta am luat în c\[ti un audiobook cu dedica]ie special\ pentru fum\tori. Nu pentru to]i fum\torii, ci pentru aceia care cel pu]in o dat\ în via]\ au spus „m\ las”, adic\ pentru aproape to]i. Fum\torii înr\i]i [i pe via]\ pot s\ se delecteze în continuare cu Coffee and Cigarettes al lui Jim Jarmusch, eu am zis s\ încerc abstinen]a. De ce nu? Doar îmi place s\ m\ consider, printre altele, o persoan\ sportiv\, cu înclina]ii spre o via]\ s\n\toas\. Am încercat s\ m\ las de fumat prin toate metodele: cu gum\ de mestecat, cu acadele, cu plasturi, cu Nicorette în toate formele, cu tutun de mestecat sau de supt (sub forma unor plicule]e de ceai), cu tutun de prizat (absolut scîrbos), prin metoda r\ritului sau prin metoda cold turkey (dintr-odat\ [i deloc). Am ajuns întotdeauna s\ recidivez. Sînt un junkie. Orice lucru care d\ dependen]\ se lipe[te de mine ca superglue-ul de buricele degetelor... inevitabil. De curînd un prieten mi-a spus c\-[i „trateaz\” tat\l ca s\ se lase de fumat cu literatur\. Era întradev\r ceva la care nu m\ gîndisem. Cum adic\ cu literatur\? Era aproape poetic... ceva pentru studen]ii din anul întîi de la Litere, doar ei î[i mai trateaz\ diverse cu literatur\ (citisem pe undeva c\ un tîn\r poet declara c\ scrie poezie ca s\ aga]e fete). Cînd m-a l\murit c\ e vorba despre un audiobook, mi-a picat fisa instant, cam greu e-adev\rat: self-help. A[a am ajuns s\ m\ plimb dup\ mine cu Marius Vintil\ caremi cite[te în autobuz din Allen Carr, În sfîr[it nefum\tor. Ca o carte sau un audiobook de self-help s\ func]ioneze trebuie mai întîi s\ ajungi s\ crezi în autor [i în puterile lui miraculoase - Ce dracu’ facem? ca în cele ale sloganului lui Obama - Yes Coborîm în crama altui restaurant. Am mai fost o singur\ dat\ în acest local. O v\g\un\ we can! {i e foarte simplu dac\ ai un rustic\ cu [tergare populare [i farfurii de lut pe pere]i. M\car o bere putem s\ bem, osp\tarul prieten a[a ca mine care s\ fac\ un îmbr\cat în haine populare ne zice c\ e ultimul butoi. În subsolul \sta ca o cript\ nu e doar pic de marketing pentru acest audiobook. frig, toate sînt jilave [i la fel ajung [i hainele noastre. La masa de al\turi sînt ni[te tipi de Omu’, tipu’ care a scris cartea asta, vîrsta noastr\ pe care îi [tim de undeva. Dup\ cîteva minute de tatonare vine [i întrebarea. fuma 100 de ]ig\ri pe zi, timp de 33 - De unde v\ [tim? întreb. de ani. Tu cîte fumezi? 10? Î]i dai seama, Allen Carr, În sfîr[it nefum\tor, în lectura lui Marius Vintil\, Humanitas - Nu [tiu. Poate de la ni[te tipi care [tiu ni[te tipe care-l [tiu pe un tip... [tii tu, tipul pe care asta înseamn\ c\ o s\-]i fie de 10 Multimedia, Colec]ia Self Help, 2009, 5 ore [i 20 de minute, 55 lei îl [tie toat\ lumea. Trebuie s\ apar\ [i el. ori mai u[or. Plus c\ tipu’ e versat - Aha! {i tipele, unde sînt ele acum, întreab\ Andi. frate, deci el nu se ocup\ doar de - E-e-e, la ele acas\. Dar voi? astea d’ale pl\mînului, nu nene, - P\i, noi probabil c\ îl [tim direct pe tipul \la pe care-l [tie toat\ lumea. omu’ bag\ teorii despre cum s\ Nu ne cred, dar vine momentul în care apare tipul, pe care chiar îl cunoa[tem, pentru c\ e te la[i [i de alte viciozit\]i. Conving\tor, cel pu]in pentru mine, care din genera]ia noastr\, a terminat la liceul rival. Butoiul de bere nu se termin\ a[a de repede cum mestecam Nicorette în perioada respectiv\. A[a c\ am scuipat guma (ierta]i ar vrea osp\tarul, care st\ proptit într-un cot pe bar [i casc\ - [i-a pus o hain\ pe umeri s\ nu gestul) [i mi-am b\gat în urechi METODA U{OAR| citit\ de Vintil\. Prefa]a e înghe]e. Iar cînd totu[i se termin\ butoiul, îl întreb\m dac\ nu are vin. Cerem patru sticle pe [i ea fermec\toare, citit\ de Vintil\ robotic ca un prospect de la Nicorette care ni le aduce reticent. Între timp, toat\ lumea are de povestit cîte o faz\ [i rîdem pîn\ pus pe text-to-speech: „instantanee - eficient\ chiar [i pentru marii fum\tori aproape ajungem sub mas\. Dar cea mai tare faz\ e faptul c\ tipul [tie un alt tip, îl [tim [i noi, a - f\r\ simptome grave de abstinen]\ - nu necesit\ voin]\ - nu este un tratament fost coleg de liceu cu noi, care e singur acas\ [i care are o damigean\ de vin mi[to. A[a c\ dup\ [oc - nu necesit\ adjuvante sau gadgeturi - nici m\car nu te îngra[i, permanent\”. ce mai cerem înc\ o tur\ de vin, sîntem deja matoli, ne trezim în strad\ ]inîndu-ne unii de al]ii de Super! Dup\, urmeaz\ un avertisment, care aminte[te de cel de pe pachetele rîs. de ]ig\ri, la fel de înfrico[\tor: „Poate c\ î]i este cam fric\ s\ ascul]i acest - Asta a fost cea mai tare faz\ pe care am auzit-o. audiobook. Poate c\, asemenea majorit\]ii fum\torilor, e[ti cuprins de Osp\tarul se felicit\ c\ a sc\pat de noi [i nu protesteaz\ cînd ie[im cu pahare cu tot, pentru c\ mai panic\ la simplul gînd de a te l\sa [i, cu toate c\ ai inten]ia ferm\ s\ nu avem în ele ni[te vin. Sîntem în centru, cea]a ne ascunde, de[i e clar c\ nu are de cine, e pustiu, nici mai fumezi într-o bun\ zi, nu vrei ca ziua aceea s\ fie azi”. E imposibil m\car obi[nuitele patrule de Mili]ie nu se v\d. Tipii pleac\, pentru c\ ei nu au intrare la tipul cu damigeana. s\ nu te identifici în tot ce î]i cite[te mecanic Vintil\, dar unde e formula R\mînem numai noi trei. St\m în strad\ [i bem din pahare [i ne amintim de ni[te faze din liceu [i deodat\ miraculoas\? Pentru c\ sincer, s\ petrec 5 ore cu Vintil\ în urechi (5 el spune c\ ar trebui s\ trecem pe la fostul lui liceu, ca s\ spargem paharele de por]i. Ceea ce [i facem, ore!) care m\ freac\ la melodie cu lucruri pe care le [tiu deja, despre dar e atît de întuneric, încît nu [tim exact unde s-au spart paharele... De por]i, de capul portarului, s-au cît de nepl\cut e c\ nu te sim]i bine dac\ nu fumezi, c\ nu po]i face lovit de bezn\ ca de un perete...? R\mînem o clip\ atîrna]i de gard, urlînd ca lupii... liceuuu, cimitiruuu’ fa]\ stresului f\r\ o ]igar\, c\ nu po]i socializa f\r\ o ]igar\ sau tinere]ii meleee, pentru c\ sîntem ni[te loaze, citatul ne iese inexact... Apoi, pentru orice eventualitate, o cinci etc. m\ însp\imînt\ mai tare decît lasatul de fumat. Pe la rupem la fug\ pe str\zi, apoi prin cîteva ganguri [i în cele din urm\ prin curtea unor blocuri [i la un moment jum\tate m-am convins c\, la fel ca mai toate self-help-urile, În dat ne trezim c\ travers\m o parcare, dar pe ma[ini. M\ opresc undeva în mijlocul parc\rii [i încerc sfîr[it nefum\tor este un bla bla sub]ire (De ce e greu s\ te la[i?, num\rul Dave Gahan, cîntînd cu aproxima]ie Master And Servant, ]op\ind pe o Dacie. Dar ma[ina e De ce continu\m s\ fum\m?, Adic]ia la nicotin\, Plictiseala etc. [ubred\, nu rezist\ celor 86 de kilograme, a[a c\ i se desface parbrizul sco]înd un sunet sec, discret: poc! ) închegat din date medicale [i a[a-zise exemple personale. Apoi cade încet, v\zînd cu ochii. Dup\ care continu\m s\ fugim, rîzînd isteric, prin cea]a care-[i las\ gustul unui Nu e nici o formul\ miraculoas\ la mijloc, nici un „tratament curaj incon[tient [i prost direc]ionat pe limbile noastre. Meteorologia [i ora înaintat\ sînt un ad\post natural prin literatur\” (my ass), doar un cold turkey (adic\ c\ trebuie sub care tr\im cu naivitate convingerea libert\]ii. s\ te la[i de tot [i definitiv) ambalat ceva mai frumos, dar citit Ajungem la tipul cu damigeana aproape epuiza]i, traversînd tot centrul [i un cartier. {i cum, oricît am suna oribil. N-o s\ v\ mint. N-am avut r\bdare s\ ascult 5 ore la u[\, nu r\spunde nimeni, plec\m lini[ti]i [i u[or deprima]i spre casele noastre. Într-o vineri noaptea, tot audiobook-ul, dar 2 ore tot înseamn\ ceva. Nu doar chiorîndu-ne din cauza întunericului [i a v\l\tucilor albicio[i [i a excesului de b\utur\, t\iem din nou ora[ul, c\ Vintil\ este plictisitor, mecanic [i enervant pentru c\ ai despre care ai putea spune c\ doarme [i nu [tie c\ Cel Mai Iubit Fiu al Poporului mai are de tr\it în jur de trei s\pt\mîni impresia c\ îi (î]i) cite[te unui copil, dar nici traducerea - nici nu pot s\ m\ gîndesc ce s-ar întîmpla dac\ ar [ti. nu este str\lucit\. Am renun]at. Nu la fumat, ci la audiobook. Poate pentru unii va func]iona, nu zic nu. Pentru mine n-a fost s\ fie, cel pu]in nu în formula asta. Am aflat mai tîrziu c\ nici pentru tat\l prietenului meu nu a Fragment din romanul autobiografic 1989. func]ionat, sperase c\ se l\sase dup\ 5 ore de terapie prin plictiseal\, dar l-au prins dup\ dou\ zile fumînd Adrian Buz, n\scut `n 1971, autor al volumelor de proz\ Ultimul capitol [i Zidul moale, (ap\rut în Colec]ia EGO. Proz\ la Editura Polirom, în 2005). A tradus din William pe ascuns [i melancolic pe balcon. Burroughs, John Dos Passos, Neil LaBute, Hunter S. Thompson [i Bret Easton Ellis. Coordonator al colec]iei „Byblos“ la Editura Curtea Veche.

D

15

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


c`r]i

a aproape dou\ decenii de la moartea lui Danilo Kiš, crim\ pentru „cauz\”. Irlandezul Verschoyle î[i p\r\se[te ]ara, lupt\ în Spania [i, ca oponent al sovieticilor, are parte de un final tragic, „în în 2008, la Polirom debuta seria de autor dedicat\ urma unei tentative nereu[ite de evadare. Trupul lui, înghe]at [i gol, unui portretist aparte al Europei Centrale. Urma[ al legat cu o sîrm\ [i l\sat s\ atîrne cu capul în jos, a fost pus în fa]a unei mame originare din Muntenegru [i al unui tat\, intr\rii în lag\r, ca un avertisment pentru cei care visau imposibilul”. evreu maghiar, pierdut f\r\ urm\ în lag\rul de la Auschwitz, Kiš Boris Davidovici (Novski) e torturat pentru a i se smulge o fals\ e scriitorul emblematic al unui Babel modern, al întîlnirilor [i al m\rturisire. Sfîr[e[te de (ne)voie într-un cazan cu zgur\ topit\. separ\rilor succesive. Despre grani]ele fluide între realitate [i De cealalt\ parte, tor]ionarul: „Dac\, de-a lungul desf\[ur\rii fic]iune, despre limitele fragile dintre convingere [i obsesie, ideal ulterioare a anchetei, Fediukin t\b\ra pe victimele sale înc\p\]înate, [i manipulare, inspira]ie [i mistificare vorbesc cele [apte asta nu era vreo toan\ de nevrotic sau de cocainoman - cum povestiri din Cript\ pentru Boris Davidovici. Mult mai semnificativ sînt înclina]i unii s\ cread\ -, ci o lupt\ pentru ap\rarea convingerilor decît scandalul iscat în jurul c\r]ii - orgolii, acuza]ii, demont\ri [i proprii, pe care o considera, ca [i victima de altfel, lipsit\ de demonstra]ii literare - e firul ce leag\ p\r]ile componente: egoism, inviolabil\ [i sacr\”. Revolu]ia Rus\ [i tot ce i-a urmat, culminînd cu sinistra Fiecare are micul s\u adev\r. Distan]a minimal\ [i întortocheata poveste a Gulagului anilor ’30. dintre elanuri progresiste [i catastrofe umanitare {apte capitole ale uneia [i aceleia[i istorii e în numele unei drept\]i iluzorii st\ în centrul subtitlul semnificativ al volumului. Al\turate schi]elor de destin creionate de Kiš. Tonul surprinz\tor prin varii personaje [i situa]ii, deta[at [i ironiile bine plasate mascheaz\ istorisirile sînt piese într-un puzzle de propor]ii. emo]ia inerent\. Scriitorul se joac\, inventiv, Ele surprind scene obscure, revolt\toare, cu planurile, cu perspectivele [i cu verdicitatea. zguduitoare sau doar pragmatice dintr-un Pornind de la date autentice, recognoscibile, trecut ocultat, pe alocuri, pîn\ la aneantizare. cî[tig\ treptat încrederea cititorului, F\r\ a pretinde c\ restabile[te adev\ruri f\cîndu-l s\ valideze cu mai mult\ u[urin]\ indubitabile, scriitorul recite[te, rememoreaz\, pasajele fictive. M\rturiile, ilustratele, pune sub semnul întreb\rii [i, mai presus consemn\rile originale, distorsion\rile, de toate, rescrie. Folose[te documenta]ia prelucr\rile, interpret\rile se amestec\, accesibil\ istoricului (arhive, dosare, scrisori, înso]ite fiind de note, de paranteze, de articole, fotografii, relat\ri oficiale) pentru preciz\ri, de citate. Impresia e de reportaj a construi o versiune alternativ\, proprie, din linia întîi a unei lupte inegale, inexplicabile, plauzibil\ a evenimentelor. infernale. Schi]area unei lumi în alb [i negru nu se Singura povestire desprins\ de începuturile înscrie printre obiectivele unui Kiš con[tient de secolului XX are, nu întîmpl\tor, de-a face cu posibilit\]ile [i de limitele fic]iunii. El nu vizeaz\ Inchizi]ia [i proiecteaz\ o sugestiv\ analogie între declan[area unui proces cu sentin]e concrete, ci caut\, evreul de secol XIV, Baruch David Neumann, [i biografia mai degrab\, modalitatea literar\ de a con[tientiza publicul (p)re-fabricat\ a celui ce-i împ\rt\[e[te ini]ialele [i asupra unor tragedii. Povestirile con]in posibile e[ecuri, derapaje, soarta peste veacuri: Boris Davidovici. Kiš închide astfel cercul nedrept\]i, gre[eli, naivit\]i, incon[tien]e sau cinisme, fatale în cele istoriei, avertizînd asupra posibilit\]ii repet\rii pa[ilor gre[i]i [i a din urm\ victimelor persecu]iei. Autorul problematizeaz\ personalizînd, atrocit\]ilor rezultate. În ciuda experimentului postmodern, a individualizînd drama. Plaseaz\ biografii în teritoriul incert dintre jongleriei perpetue cu mecanismele memoriei [i ale nara]iunii, fapt [i inven]ie, ata[înd chipuri vii unui ocean de mor]i - fizic [i colec]ia de povestiri aduce un omagiu dintre cele mai serioase spiritual. Lec]ia brut(al)\ se pred\ prin puterea exemplului, nu victimelor f\r\ nume ale ororilor moderne. prin purul expozeu teoretic, iar talentul de povestitor al lui Kiš constituie un atu important. Despre ce [i despre cine poveste[te? Insule desprinse dintrun continent al valorilor pierdute, o sum\ de indivizi r\t\cesc Cristina Chevere[an are 31 de ani, este lector la Catedra de Englez\ a Universit\]ii de în voia unor sor]i potrivnice printr-o lume f\r\ repere. Pîn\ [i Vest din Timi[oara. Traduc\toare, critic literar, cronicar al revistei Orizont, doctor în filologie, geografia pare subsumat\ unei istorii în deriv\. Mic[a H\ntescu, autoare a dou\ volume de studii [i cronici [i a trei c\r]i traduse, ultima împreun\ cu {erban Foar]\. nepot de bucovinean devenit justi]iar fanatic, ajunge la

L

maria

manolescu nesigurantze convertirea la aspirator

16

cristina chevere[an

bookalert istorii \n deriv`

Danilo Kiš, C r i p t \ pentru Boris Davi dovici, traducere din limba sîrb\ de Simeon L\z\reanu, Editura Polirom, Ia[i, 2009

e la 18 ani, de cînd nu mai locuiesc cu ai mei, nu am avut niciodat\ aspirator. Ur\sc s\ fac curat [i era una dintre cele mai stresante activit\]i de acas\. Am [i norocul s\ locuiesc într-o garsonier\ mic\, cu parchet pe jos, a[a c\ mare parte din treaba unui aspirator se poate rezolva cu o m\tur\ [i cu o cîrp\ de praf. Pîn\ la pisici. Cînd ai 3 pisici care stau cu predilec]ie în pat [i pe usc\torul de rufe, aspiratorul devine dintr-odat\ o nevoie. {i, odat\ descoperit\ nevoia, afli c\ exist\ mai nou aspiratoare cu filtru de ap\. Mini-aspiratoare. Aspiratoare de firm\ [i de duzin\. {i tot a[a. Mi-am petrecut 18 ani din via]\ urînd aspiratoarele [i 11 f\r\ s\ m\ gândesc nici o clip\ la ele. {i mi-a fost bine. {i acum, dintr-odat\, din cauza pisicilor, fac research despre aspiratoare, am nevoie de ele [i constat (am împrumutat întîi unul) c\ via]a mea s-a îmbun\t\]it substan]ial gra]ie acestei mici vechi inven]ii. În plus, cînd dai cu aspiratorul î]i vin idei. Una dintre ele a fost asta: dac\ cineva, locuitor al mediului urban, suficient de educat cît s\ fi auzit de aspirator [i suficient de înst\rit cît s\-[i permit\ unul, chiar dac\ nu pe moment, poate deveni fan aspiratoare, înseamn\ c\ o alt\ persoan\, de 29 de ani, suficient de educat\ încît s\ fi citit cîte ceva la via]a ei [i suficient de înst\rit\ încît s\-[i poat\ permite o carte, are toate [ansele s\ devin\ fan lectur\. Spre exemplu, î[i poate lua 3 pisici [i simte brusc nevoia s\ se informeze despre ele, a[a c\ î[i poate cump\ra c\r]i despre pisici. Mi se pare c\ discursul acesta snob [i autist despre „lumea care nu cite[te” are acela[i efect ca un comisvoiajor care ar fi venit acum un an la u[a mea [i mar fi f\cut nesp\lat\ pentru c\ nu aveam aspirator. Mi se pare c\ nu to]i oamenii au nevoie de aspirator, a[a cum nu to]i oamenii au nevoie de lectur\. Mi se pare c\ [i aspiratorul [i lectura trebuie s\ aib\ la baz\ o nevoie, [i c\ nevoia asta nu e atît de diferit\ în cele 2 cazuri. La urma urmelor [i aspiratorul (adic\ pisicile) [i lectura îmi satisfac nevoia de a nu m\ sim]i singur\ [i de a descoperi lumea prin al]ii. A[a c\ nu o judec pe bunica mea, care are aspirator dar nu cump\r\ c\r]i. Iar dac\ prietenii mei nu citesc (nici m\car ce scriu eu), \sta nu e decît e[ecul meu personal. {i ce pot s\ fac decît s\ dau cu aspiratorul [i s\-i invit la mine la o cafea? La urma urmei, pot s\ le zic live tot ce am scris aici. Cu alte cuvinte, ajung din ce în ce mai mult s\ cred c\ [i lectura [i aspiratorul sînt doar mijloace. Important e s\ p\strezi cur\]enia.

D

Maria Manolescu, 29 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help from my friends. Debut editorial: Halterofilul din Vitan, Editura Polirom, Maso Blues 2006. În 2007, la Teatrul foarte Mic s-a pus în scen\ piesa Sado-M Bar, în regia Gianinei C\rbunariu.

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


dosar: cele o mie [i una de nop]i

ßtiam dintr-o discu]ie anterioar\ c\ Andrei Codrescu scrie o carte despre Cele o mie [i una de nop]i , fiind unul dintre împ\timi]ii c\r]ii; dosarul de mai jos era o ocazie perfect\ ca sã afl\m mai multe despre carte, iar dl. Andrei Codrescu ne-a f\cut onoarea de a ne oferi un fragment - o „not\ de subsol” dintre cele care alc\tuiesc una dintre c\r]ile cuprinse în volumul s\u. Not\ la nota de subsol: trimit acest fragment la solicitarea revistei Noua literatur\, pentru a marca publicarea traducerii integrale în române[te a celor 1001 de nop]i. Cartea mea este alc\tuit\ din trei c\r]i într-una. Notele de subsol formeaz\ o carte de povestiri în sine, îns\ aceast\ not\ privind toarcerea mi s-a p\rut cu prec\dere potrivit\ pentru traducerea pove[tilor Celei ce toarce în graiul ]es\torilor. a.c.18 ianuarie 2010 o]ile de fus din lemn, piatr\ sau metal au fost inova]ii ale Neoliticului Tîrziu, dar originea toarcerii poate data din Paleoliticul Superior, de acum 20.000 de ani; cîrligul acela de os pus în cap\tul unui b\] drept de treizeci de centimetri a fost inven]ia din Neolitic c\reia poate c\-i dator\m forma primei pove[ti, o proiec]ie a binarului, o în]elegere animat\ a înc\rc\turii pozitive [i negative, a r\scrucilor [i-a transform\rii. Limbajul s-a dezvoltat rapid, dar nu [ia pus niciodat\ la-ndoial\ leg\tura cu corpul pîn\ la Toarcere, cunoscut\ [i sub numele de Al Doilea Pliu. În Al Doilea Pliu, curiozitatea a devenit atît de intens\ încît a dublat corpul cu umbra: a îngro[at corpul pentru a face din umbra lui un dublu, un al doilea corp. Cuvintele însele, fructe înc\ proaspete ale curiozit\]ii, au primit [i ele dubluri. Tot în cadrul Celui De-Al Doilea Pliu, dublurile corpului [i dublurile cuvintelor s-au întors unele împotriva celorlalte [i au dobîndit în]elesuri opuse care s\ coexiste în cadrul acelora[i contururi [i sunete. Curiozitatea [i-a descoperit astfel capacitatea de a propune noi zone apetitului s\u crescînd; a conceput un mijloc de reproducere prin întrebarea Dar dac\...?. Ad\ugînd alte corpuri dublurilor pe care le cuno[tea deja, curiozitatea a continuat cu inventarea zeilor, o ad\ugire care a dus la Cel De-Al Treilea Pliu. În Cel De-Al Treilea Pliu facem cuno[tin]\ cu zeii [i cu pove[tile lor, corpuri care au deschis nu doar o mul]ime de posibilit\]i pentru curiozitatea uman\ dar [i, în chip inexplicabil, un num\r de dificult\]i neprev\zute. Curiozitatea a început s\ fie constrîns\ de propriile sale descoperiri, care au împiedicat-o s\ le cerceteze mai îndeaproape. Aceste meta-fiin]e au început s\ ritualizeze pove[tile [i s\ impun\ o ordine hierofanic\ ce-ar fi putut distruge formele corporale ini]iale dac\ n-ar fi fost eroii umani care s-au apucat s\ distrug\ ordinea teologic\. Toate acestea s-au petrecut în timpul R\sucirii tot mai rapide, pîn\ la apari]ia Celui de-al Patrulea Pliu (cunoscut [i sub numele de Timp), care a fost lucrarea lui Prometeu [i-a {eherezadei dimpreun\. Cel de-al Patrulea Pliu cuprinde numeroase diviziuni sau Cute, pe parcursul s\u între semizeul Prometeu [i Povestitoarea {eherezada, iar cea mai important\ pentru noi e Cuta Numerelor, ap\rut\ la mijlocul distan]ei dintre cei doi. Cuta Numerelor a rezultat din panica ce-a cuprins dintr-

corpurile §eherezadei Toarcerea: Nota XXXVI la Corpurile {eherezadei, de Andrei Codrescu volum în curs de apari]ie în prim\vara anului 2011 la Editura Universit\]ii din Princeton

R

odat\ curiozitatea, în fa]a puterilor sale narative proliferante, [i din teroarea ce-a urmat: ca ni[te copii însp\imînta]i de mon[trii pe care i-au închipuit, oamenii s-au apucat s\ numere totul, inclusiv oasele din corp, venele [i organele, [i toate animalele, plantele, stîncile [i stelele ale c\ror corpuri înconjurau totul, o incanta]ie numeric\ menit\ s\ alunge miturile ]esute de ei [i s\ st\vileasc\ cruzimea zeilor. Curiozitatea sa retras într-un depozitar a ceea ce descoperise despre [i [i-a domolit cre[terea pentru a-[i num\ra comorile. Dup\ ce-a num\rat totul, pofta i s-a trezit din nou: incanta]iile sale numerice aproape c\ înscriseser\ corpul omenesc într-o ordine care-l ]intuia la fel de strict precum o f\cuser\ zeii, un ordin al propriet\]ii, al clasei, al puterii [i a numeroase alte împ\r]iri cuantificabile. Corpul omenesc ar fi disp\rut cu siguran]\, precum cele pe care le descoperise curiozitatea, dac\ numerologia s-ar fi al\turat f\r\ cusur teologiei. Dac\ restric]iile divine s-ar fi supus f\r\ rest aforismelor numerologice, n-am mai scrie ast\zi aceast\ carte. N-ar mai fi existat nici o {eherezad\. N-am mai fi curio[i. Curiozitatea s-ar fi stins în urma propriului succes. Dar lucrurile nu s-au petrecut a[a. A existat o bre[\.

{eherezada a schimbat paradigma omeneasc\ de la relatare la povestire. A f\cut asta cu pre]ul vie]ii ei [i al vie]ii ei de-apoi. În m\sura în care [i-a riscat via]a pentru ceilal]i, a fost o eroin\, ca [i Prometeu. Acei „ceilal]i” pentru care [i-a riscat via]a erau femeile tinere din cetate. Numele ei, {eherezada, înseamn\ „Femeia cet\]ii”. Este o eroin\ istoric\, o proto-feminist\ [i o muritoare a c\rei biografie încape în cuvîntul Povestitoare. Avea de ales dintr-un meniu bogat de vie]i de apoi, puse la dispozi]ie de Moise, Buda, Iisus, Zoroastru, Mohamed [i de Rumi în Cel De-Al Doilea Pliu, dar a refuzat aceste raiuri patentate pentru o via]\ de apoi de concep]ie proprie, care a ajuns cunoscut\ apoi sub numele de Pove[tile celor 1001 de nop]i. Pe Prometeu l-au pedepsit zeii, pentru c\ era în parte de-al lor, dar noi, oamenii, o r\spl\tim pe {eherezada fiindc\ e întru totul de-a noastr\. Focul îl folosim [i în scopuri bune, [i în scopuri rele: îi mul]umim lui Prometeu pentru c\ a f\cut posibil\ friptura, dar îl blestem\m pentru c\ ne-a pus în pericol de-a ne pierde vie]ile în fiecare zi. Pentru lucrurile bune, numim marile daruri „prometeice”, iar pentru cele rele, strig\m într-un glas cu zeii, „O, vulturule, du-te!”. Din spirit de solidaritate, ne distrugem vie]ile timpuriu [i mergem deseori la r\zboi. Pentru {eherezada n-avem decît laude [i îi spunem, îi traducem, îi edit\m, reedit\m [i complet\m pove[tile în toate limbile p\mîntului. Dac\ ma[in\ria narativ\ pus\ în mi[care de ea se va opri vreodat\, ne va mistui focul prometeic. Prometeu a fost el însu[i o proto-{eherezad\, condamnat de jum\tatea lui de zeu s\ isp\[easc\ pe o stînc\. Focul pe care ni l-a adus nu era de fapt foc, ci [tiin]a de-a r\suci o bucat\ de lemn fusiform\ pentru a produce scîntei. De la r\sucitul-pentru-a-crea-scînteia pîn\ la toarcerea pove[tilor se întinde o durat\ care m\soar\ distan]a dintre zei [i oameni. Dup\ ceau f\cut focul, oamenii s-au a[ezat în jurul lui [i-au început s\-[i toarc\ pove[tile, prima dintre ele fiind aceea despre cum Prometeu a furat focul de la zei [i l-a adus pe p\mînt, dîndu-i-l unui om aparte, cu numele de {a-man. Se cerea atunci [i o descriere a zeilor [i a ce fac ei în Olimp, [i Prometeu însu[i a fost cel care, [ov\ind, a spus prima poveste: i-a descris pe zei stînd în jurul focului [i torcînd pove[ti sau privind în jos la oameni [i amuzîndu-se atît de tare de ce vedea c\ abia-a[teptau s\ vin\ seara ca s\ se a[eze în jurul focului [i s\ povesteasc\ ce v\zuser\. Purtarea lor l-a întristat pe Prometeu, care era pe jum\tate om, [i de-aceea a înv\]at secretul focului zeilor: pentru a-l duce oamenilor ca s\ poat\ sta [i ei în jurul focului s\ povesteasc\ - despre zei. În Neoliticul Tîrziu i-a înv\]at [i arta torsului. Prometeu a fost primul povestitor al unei anumite specii de pove[ti - povestea despre zei, mitologia. {eherezada a fost a doua povestitoare; ea a povestit despre oameni [i despre fiin]e supranaturale avînd trupuri cu care se aventurau în lumea fizic\; pove[tile ei erau despre o magie din care lipseau zeii, erau povestirile civiliza]iei, ale fond\rii cet\]ilor în care Femeia Cet\]ii torcea pove[ti din patul Regelui pentru a salva omenirea [i pentru a-i spori puterile, în vreme ce vraja urzit\ de ea ]inea departe zeii cruzi. Pove[tile ei erau n\scute dintr-o în]elepciune lumeasc\ ce punea magia în slujba celor lipsi]i de noroc, iar magia era ceea ce desp\r]ea civiliza]ia (negustori, comer], cet\]i) de s\lb\ticie (de[ert, animale, f\r\delegi). Magia era ([i înc\ mai este) pervers\, iar pove[tile celor 1001 de nop]i îi detaliaz\ tr\s\turile potrivnice, multe dintre ele avînd de-a face cu jocul indiferent al numerelor, c\ruia rotirea îi impune o ordine narativ\. Traducere din englez\ de Ana Chiri]oiu

CODRESCU

cele o mie [i una de nop]i

andrei

17

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


dosar: cele o mie [i una de nop]i 18

T.O. BOBE A.M.R. 11

ac\ m-ar pune cineva s\ fac un top al celor mai a[teptate c\r]i dintr-un an în care au fost anun]ate Curcubeul gravita]iei a lui Pynchon, Detectivii s\lbatici [i Literatura nazi în America ale lui Bolaño, Underworld a lui DeLillo [i Laura lui Nabokov, pe primul loc ar sta cu siguran]\ O mie [i una de nop]i. Nu mai ]in minte dac\ am citit vreun volum în copil\rie, [tiu îns\ c\ am dispre]uito, [i nu din motivul corect, fiindc\ e o carte pentru adul]i, ci pentru c\ am crezut c\ e o carte de fete - colegele mele din general\ chicoteau în pauze, adunate ciorchine, frunte în frunte, deasupra paginilor ei, în timp ce oamenii serio[i citeau Cei trei mu[chetari, C\l\re]ul f\r\ cap sau Odiseea c\pitanului Blood. Abia mai tîrziu, cînd eram probabil pe la sfîr[itul liceului sau chiar la începutul facult\]ii, a început s\ se contureze în mintea mea legenda acestei antologii fabuloase. Am tot sperat s\ apar\ din nou, am dat tîrcoale anticariatelor [i am plecat din ele dezam\git c\ nu g\seam decît volume disparate, cît\ vreme eu a[ fi vrut tot, tot, ca s\ nu fiu l\sat mofluz dup\ ce-a[ fi fost a]î]at cu doar cîteva dintre cele o mie [i una de nop]i. Pe la începutul anilor 2000, cînd am g\sit din întîmplare, bine ascunse pe un raft pr\fuit de libr\rie de cartier, primele trei volume (pîn\ la Povestea cu mînc\torul de ha[i[) scoase de Tedit FZH Bucure[ti [i de Editura Litera din Chi[in\u, am crezut c-o apuc, dac\ nu pe {eherezada, m\car pe Doniazada de un picior. {i chiar a[a a fost, am r\mas cu un singur picior, pentru c\ dup\ aia n-am mai dat decît de volumul 4 (pîn\ la Povestea cu Aluni]\), de[i o prieten\ mi-a spus de curînd c\ ea are cinci volume din edi]ia respectiv\. Acum, cînd Erc Press a anun]at c\ pîn\ la var\ vor ap\rea toate nop]ile, nu prea [tiu ce s\ fac: pe de o parte îmi vine s\ aprind focuri pe dealuri de bucurie, s\ le spun tuturor c\ O mie [i una de nop]i, a[a cum zic b\ie]ii, „e pies\”, pe de alta îmi vine s\ tac mîlc, nu care cumva s\ nu mai apuc vreunul dintre urm\toarele unsprezece volume. Înc\ nu m-am apucat s\ le recitesc. O s\ mai am r\bdare pîn\ pe la volumul 6 sau 7, ca s\ nu fiu nevoit s\ fac pauze prea lungi între ele. Spuneam c\, dac\ m-ar pune cineva s\ fac un top al celor mai a[teptate c\r]i din 2010, pe primul loc ar fi O mie [i una de nop]i. Dar, dac\ a[ fi patron de hotel, a[ dota cu antologia asta apartamentul nup]ial, în speran]a c\ mu[terii or s\ se ruineze la mine, r\mînînd pîn\ or s\ citeasc\ toate volumele, sau m\car le-a[ oferi drept bonus fiindc\ au ales hogeacul meu pentru luna de miere. Dac\ le-ar lua acas\ [i ar citi pe urm\ cîte o poveste pe noapte, le-ar ajunge aproximativ trei ani, adic\ atît cît spun gurile rele c\ dureaz\ [i dragostea. O fi [tiut ea {eherezada de ce nu întinde coarda mai mult.

D

VALI FLORESCU Zaharicale, cofeturi i-e greu s\ spun în cîteva cuvinte ce înseamn\ O mie [i una de nop]i pentru mine. În primul rînd, înseamn\ partea cea mai frumoas\ a copil\riei mele fericite. Aveam vreo nou\ ani, tocmai terminasem toate pove[tile nemuritoare [i c\r]ile cu ilustra]ii de Val Munteanu, ale c\ror personaje aveau rotule foarte pronun]ate [i figuri unghiulare, ai mei tocmai acceptaser\ c\ degeaba m\ împiedic\ s\ citesc non-stop, c\ tot asta am s\ fac, cînd, într-o zi, am deschis un volum BPT din bibliotec\. Nu mai [tiu care era, poate al cincilea, cel cu peripe]iile lui Sindbad. A fost apoi vorba despre primele mele descinderi detectivistice prin bibliotecile care îmi erau accesibile. Dup\ ce am dat gata rapid volumele de-acas\, am început s\ le caut pe celelalte. Cînd mergeam la cineva în vizit\, privirea îmi fugea imediat la bibliotec\ [i, chiar dac\ nu vedeam nici un BPT, întrebam, ca s\ fiu sigur\, dac\ nu au cumva volumele X, Y sau Z pe care le c\utam. Mare, mare fericire cînd r\spunsul era pozitiv. M\rturisesc c\ investiga]iile mele au avut succes, am g\sit foarte u[or toate cele 15 volume. Mi sa întîmplat o singur\ dat\ ca unul dintre ele s\ îmi fie dat cu mare greutate, l-am luat de la o familie care nu împrumuta c\r]i. Încet-încet, pe nesim]ite, am priceput c\ exist\ o poveste scris\ într-o limb\ îndep\rtat\ [i înc\ una, cea pe care o citeam eu, într-o limb\ român\ cum nu mai întîlnisem, de care m-am îndr\gostit pe loc. A[adar, în al treilea rînd, O mie [i una de nop]i a fost prima mea confruntare cu un limbaj cu dublu sens [i, în egal\ m\sur\, a fost întîia mea intrare într-un spa]iu în care nu [tiam dac\ am voie s\ m\ aflu. Toate astea f\ceau ca textul s\ fie [i mai neobi[nuit, de-a dreptul extraordinar. P\rea c\ [tie mult mai mult decît spune, [i m\ chinuiam în permanen]\ s\-mi dau seama despre ce poate fi vorba. U[or de în]eles, cuno[tin]ele mele generale de la ora respectiv\ f\ceau decriptarea mai grea, deci [i mai pl\cut\. Nu voi uita niciodat\ cît am rîs citind Bubuitura de pomin\ , cît m-am mirat c\ exist\ fecioare cu boiul ginga[ [i cu pielea ca de alabastru, cum m-am îngrozit de sîngele care se poate v\rsa cu un iatagan din te miri ce motive, cît de pl\cut p\rea s\ te îmb\iezi la hamam [i apoi s\ savurezi o mas\ cu zeci de feluri de mîncare, zaharicale, cofeturi, cum trebuia s\ fii mereu atent, fiindc\ nu [tii niciodat\ din ce lamp\ î]i apare duhul, [i s\ ai grij\ s\ nu-l la[i pe mo[neagul stafidit s\ ]i se urce în cîrc\, pentru c\ n-o s\-l mai po]i da jos decît dac\-l îmbe]i bine [i multe, multe altele care m\ înso]esc de peste 30 de ani. Cea mai folositoare mi-a fost întotdeauna lec]ia lui Harun Al-Ra[id.

M

OVIDIU POP S\ rîdem împreun\ cu O mie [i una de nop]i u sînt deloc pu]ini cei care se uit\ la povestirile celor O mie [i una de nop]i ca la o vast\ colec]ie de mici comedii. Îns\ primii lor traduc\tori în Europa, ca ni[te ilu[tri mae[tri ai seriozit\]ii ce erau, citeau (asiduu!) în ele numai aspectele instructiv-educative. De exemplu, cînd le traduce în englez\ prin 1830 [i ceva, scrupulosul [i academicul Lane nu las\ impresia c\ îl intereseaz\ pove[tile, ci, prin corpul lor pare c\ întrevede o imens\ oglind\ în care se r\sfrînge tot Orientul semnificativ [tiin]ific. Tot a[a, cînd, cu un secol înaintea lui Lane, omul de curte din Galland dedic\ Les mille et u ne n uits unor personaje rafinate [i misterioase - precum marchiza d’O din suita ducesei de Burgundia -, o face numai „întru beneficiul unor exemple de virtute [i viciu”. Burton a sim]it în schimb dimensiunea rizibil\ a Nop]ilor, motiv pentru care a [i redat arabul alf layla prin termenul - absolut aiuristic dar echivalent în engleza victorian\ pe care o vorbea - de... entertainments. Dup\ 1793, anul primei selec]ii adresate exclusiv copiilor de c\tre Elizabeth Newberry, Nop]ile au devenit pentru publicul european [i obiectul unui amuzament infantil, lectur\ de adormit copiii sau basm oriental. Unii romantici, ca Poe, s-au distrat pe seama lor, închipuind continu\ri parodice; al]ii au g\sit în ele un bun prilej de evadare în reverii moderne ale alterit\]ii, ale paradisului estetic sau erotic. E cunoscut faptul c\ Borges admira la ele în]elepciunea unei filozofii pseudo-maya, de lume ca vis. În ce-i prive[te, în fine, pe arabii cultiva]i, singura men]iune pe care o fac Nop]ilor în întreg Evul Mediu se afl\ undeva în paginile din Catalogul C\r]ilor - al-Fihrist - întocmit de înv\]atul Ibn al Nadîm prin secolul 10, care zice: „este într-adev\r o carte grosolan\, f\r\ c\ldur\ în nara]iune”. Recitate în cafenea sau în pia]\ de c\tre povestitori profesioni[ti care le mai [i alternau cu cîte o sîra - versiunea arab\ a epopeii eroice - intuim c\ textele Nop]ilor erau menite ini]ial s\ distreze. Unde anume surîdeau [i unde izbucneau în rîs negustorii, me[te[ugarii, hamalii, ho]ii [i pelegrinii [i ceilal]i c\rora li se adresau pove[tile e greu de spus. Probabil c\ auzind exclama]ia blasfemic\ a doctorului evreu din povestirea Coco[atului - „O, Moise, Aaron [i Josua Ben Nun! (...) Pe copita m\garului profetului Esra!” - din care r\zbate pîn\ ast\zi un hohot musulman. Pentru europenii cultiva]i, lectori de sufragerie, priva]i [i ilumina]i, genul acesta de umor a devenit desuet. De ce s-ar mai putea rîde ast\zi, cînd copita m\garului profetului Esra nu mai stîrne[te decît un zîmbet condescendent? O s\ risc o list\ în trei puncte, sub rezerva c\ ea ar putea fi ad\ugit\ la nesfîr[it: z Le[inurile. Sînt cele mai surprinz\toare

N

[i mai enigmatice din cîte exist\ pe p\mînt literar! Nu se aseam\n\ deloc cu cele fandosite care au populat o vreme romanele fran]uze[ti. Spre deosebire de acestea, unde femeile î[i pierdeau cuno[tin]a numai în mod semnificativ, Nop]ile sînt o avalan[\ de le[inuri paradoxale: apare o femeie în fereastr\, frumoas\ ca luna, [i negustorul cade lat pe caldarîm pentru a se ridica imediat [i a-[i vedea mai departe de nara]iune; cineva prime[te o scrisoare, un colier, o broderie care îi aminte[te de altcineva drag, le[in\ pe loc. De remarcat c\ b\rba]ii le[in\ în Nop]i mai des decît femeile; [i nu orice fel de b\rba]i, ci giuvaergii celebri, negustori care au str\b\tut jum\tate de lume, mari viziri, regi [i însu[i califul Bagdadului, Harun al-Rashid, st\pînul lumii [i comandantul dreptei-credin]e, cînd z\re[te în palma unui om de bine rubinul fiului s\u evlavios, plecat de mult de la curtea sa. z Misterioasele, savuroasele reac]ii ale personajelor. Un m\celar orb constat\ c\ monezile de argint, primite de-a lungul mai multor luni de la un b\trîn [i p\strate de el într-un cuf\r, s-au transformat în hîrtii t\iate în form\ de cerc. Reac]ia lui: „atunci începu s\ se loveasc\ la cap [i s\ strige în gura mare, astfel ca oamenii s\ se strîng\ în jurul lui [i s\ le spun\ povestea. Pe urm\ î[i relu\ munca...”. În povestea c\r\u[ului, o fat\ e confruntat\ de ifrit cu iubitul s\u pe care trebuie s\-l ucid\ cu sabia. Se apropie de el [i îi scrie cu limba pe „foile obrajilor”... versuri pe care compilatorul pasajului ni le [i reproduce cu acribie. Nu mai amintesc toate bocetele, toate lament\rile, toate smulgerile de p\r [i zgîrieturile pe fa]\ [i pe ochi, la care locuitorii Nop]ilor revin cu atîta generozitate. Exist\ [i pasaje în care oamenii rîd atît de tare încît cad pe spate, cum face califul Harun al-Rashid în noaptea 152. z Descrierile personajelor. Care sînt f\cute deseori în saj, adic\ proz\ ritmat\, un fel de hip-hop arab medieval. Iat\ autoportetul pe care [il face în ultima traducere german\ un în]elept cunoscut [i sub numele de Faimosul T\cut: „De]in felurite calit\]i precum în]elepciune, [tiin]\ [i educa]ie filozofic\. Pot s\ ]in minunate discursuri, s\ dau r\spunsuri p\trunz\toare ca nimeni altul. Ra]iunea mea sobr\ [i t\cerea mea, ascu]imea în]elegerii mele, st\pînirea de sine pe care o posed precum [i pream\rea]a mea virtute [i astu]ie sînt ceva ce nimeni nu va în]elege vreodat\ în totalitate, [i al c\rui sfîr[it nu poate fi întrev\zut”. Nu pot s\-l omit aici pe Burton, cu engleza lui caden]at\. Redau descrierea pe care el o face lui Shams al-Din, vizirul Egiptului: „for he was a marvel of comeliness and loveliness, softer than the cool breeze of the north, sweeter than the fresh water that the thirsty man drinks, and more pleasant than the good health that everyone desires” (Povestea lui Nur al-Din [i a fiului s\u). Burton care, cu umorul lui cazon, adaug\ la celebra descriere a Shahrazadei din povestirea ram\ - pe care el înc\ o nume[te {eherezada - o tr\s\tur\ numai de el v\zut\. Ca orice bun\ victorian\, persana Shahrazad era „pleasant and polite, wise and witty, well read and well bread” [i mai era înrîurit\ [i de lectura „lec]iilor [i aventurilor b\rba]ilor faimo[i”, ca Burton.r, s-au transformat în hîrtii t\iate în form\ de cerc.

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


Via]a dup\ cele o mie [i una de nop]i... e se întîmpl\ dup\ a o mie [i una noapte” a fost cu siguran]\ una dintre întreb\rile care au incitat imagina]ia în momentul în care ultima noapte a luat sfîr[it. Va continua {eherezada s\ spun\ pove[ti? Va renun]a {ahriyar s\ ucid\ fecioare? {i ce vor face duhurile care încurcau vie]ile oamenilor? De[i caracterul pur arab al celor O mie [i una de nop]i este discutabil, scriitorul egiptean Naghib Mahfuz a fost cel care a reluat firul vie]ii personajelor redînd în continuare evenimentele din cetatea condus\ de {ahriyar, temerile {eherezadei [i, nu în ultimul rînd, aprigele disputele dintre duhuri. Nimic nu se schimb\ nici de data aceasta, întîmpl\rile au loc tot noaptea, iar aventurile personajelor reprezint\ un amestec între puterile supranaturale, greu de controlat, ale duhurilor [i simplitatea oamenilor care-[i petrec cea mai mare parte din zi în cafenea visînd la ce urmeaz\ s\ le aduc\ noaptea. Cu toate acestea, romanul laureatului premiului Nobel pentru Literatur\ din 1988, O m ie [ i u na d e nop]i [i zile, nu se mul]ume[te doar cu o continuare a pove[tilor, ci folose[te mai degrab\ fiecare element furnizat de clasicele Nop]i pentru a reda, extrem de voalat [i subtil, condi]iile economice [i socio-politice din lumea arab\, în special din Egipt, caracteristice secolului trecut. Dup\ ce a vorbit direct despre corup]ie, tr\dare, depravare sau mîntuire în romanele sale folosindu-se de personaje cu care orice cititor se putea identifica prin nume, vîrst\, sex, preocup\ri [i preferin]e, în Layali alf layla wa layla (titlul original în limba arab\), Mahfuz se folose[te de lumea fantastic\ a {eherezadei pentru a creiona imaginea societ\]ii în care tr\ia: imoralitate, intrigi politice, afaceri dubioase, crime, sex [i, în foarte pu]ine cazuri, inocen]\. Fiecare personaj din O mie [i una de nop]i [i zile are un corespondent în realitate. Sindbad îl întruchipeaz\ pe cet\]eanul arab care alege calea str\in\t\]ii pentru a strînge ceva bani s\-[i poat\ ajuta familia sau s\ se c\s\toreasc\ (practic\ frecvent\ în lumea arab\ atît în anii ’70 [i ’80, cît [i acum), cele dou\ duhuri care decid vie]ile îndr\gosti]ilor indic\ o realitate a vie]ii sociale arabe în care aranjarea c\s\toriilor reprezint\ un fapt normal, mai marii cet\]ii care recurg la diverse în[el\torii pentru a[i spori averea [i influen]a se reg\sesc [i în realitatea în care a scris Mahfuz, iar aventurile secrete cu iz erotic nu fac decît s\ arate o alt\ fa]et\ a societ\]ii arabe a[a-zis puritan\. Mai mult, Mahfuz vorbe[te nu doar despre destine individuale, el face referire la întreaga comunitate transpunînd aglomerarea urban\ contemporan\ lui între zidurile cet\]ii conduse de {ahriyar. L\sînd la o parte caracterul fantastic al celor O mie [i una de nop]i - f\r\ îndoial\ principalul element care a contribuit la r\spîndirea acestor povestiri pîn\ în vremurile noastre [i care a creat acea imagine de basm a Orientului Apropiat -, în[iruirea

C

BOGDAN GHIU {eherezada f\r\ calif (literatura în lupt\ cu propriile „avataruri”)

ocmai începusem s\ disper, s\ „deprim”: ce nevoie mai e de traduc\tori, de traduceri în noua lume global\, post-na]ional\, cînd cu to]ii ne exprim\m/recept\m într-un supra- [i super-idiom comun (de[i devenit\ global comun\, engleza nu poate s\ nu r\mîn\ un idiom, f\cînd posibile doar anumite lucruri [i numai în anumite moduri)? Ei bine, cultura, public\ fiind, e ca legea: nimeni nu se poate ap\ra c\ nu o cunoa[te. A traduce înseamn\ a face presiuni asupra unui anumit mediu, a-l „[antaja”, într-o oarecare m\sur\, a-l obliga s\ gîndeasc\ anumite probleme, s\ nu-[i poat\ permite s\ le ocoleasc\ la infinit. O mare traducere e un proiect politic. Cultura român\ e înc\ plin\ de g\uri, deci lipsit\ de obliga]ii, mai mult sau mai pu]in f\r\ griji universale. Este intolerabil, de neconceput, o ru[ine c\ nu exist\ înc\, global ontologic vorbind, 1001 de nop]i integral în limba român\! De fapt, poate c\ lucrurile ar trebui, tot din perspectiv\ global\, nuan]ate: de tradus, n-ar trebui repetat, la infinit - re-traduse decît monumentele culturii „tradi]ionale”, nout\]ile „la zi”, „cultura vie”, putînd fi foarte bine citite în englez\, de pild\. A (re-)traduce monumente culturale înseamn\ a te pozi]iona în fiin]\ în func]ie de epoc\, a re-afirma (cum) c\ exi[ti. A (re-)traduce, azi, 1001 de nop]i are o miz\ politic\ enorm\. Exist\, azi, un adev\rat mit ideologic al pove[tii, al reducerii literaturii la story: ce nu se poate povesti, pune în poveste, nu exist\. Literatur\ egal roman, roman egal poveste, [i at`t ! În mare (într-un prim moment), poate c\ miza literaturii exclusiv pe poveste e o eroare, acceptarea incon[tient\ a unei capcane: concuren]a cu media, marile storytellers ale epocii. {i marketing egal tot poveste. {i atunci? Într-un al doilea moment deci, poate c\, din orbire, din instinct, e de fapt vorba despre curaj [i despre un act de responsabilitate din partea literaturii: contra-pove[ti la storyurile media, la narativizarea generalizat\ de pia]\. Oricum, trebuie judecat, analizat, discutat de la caz la caz. Miza pove[tii e adev\rul, nu fic]iunea, nu, tocmai, „povestea”. A povesti presupune, la origine, m\rturia, prezen]a, adic\ exact testimonialitatea, veridicitatea, verificabilitatea. Ne plac pove[tile pentru c\, de fapt, credem în ele tocmai pe baza contrafactualit\]ii lor. Politic, contra-politic, adev\rul are nevoie de imagina]ie, trebuie „fic]ionalizat”. Adev\rul pove[tii împinge la ac]iune. Transmite ac]iunea. Povestea e substitut al ac]iunii. {i tocmai asta face {eherezada: amîn\, prin „falsa” ac]iune, prin simulacrul de ac]iune, creator de efecte de adev\r , ac]iunea propriu-zis\, istoria ca atare, întotdeauna distrug\toare, produc\toare de moarte. Am putea, chiar, vedea în 1001

T

de nop]i, ca prototip al posibilit\]ii de contraac]iune a literaturii, un fel de nara]iune critic\, care „nareaz\”, în acela[i timp, nu numai povestea, ci [i cum se construie[te [i, esen]ialmente, împotriva a ce, povestea. Prin 1001 de nop]i, povestea, literatura, arta î[i dezv\luie negativitatea creatoare, faptul c\ se nasc din revolt\ [i împotrivire, ca amînare. Ceea ce vrea s\ spun\, literal, différer, „diferare”. (Aproape) tot Derrida e aici. În pofida aparentei oralit\]i orientale, {eherezada scrie , e în scriitur\, produce contra-istorie. {i, apoi, de neevitat, ca problem\ de discutat, rela]ia, expus\ de c\tre 1001 de nop]i, dintre literatur\, moarte [i sex, erotism. De ce naratorul e o femeie? Pentru ca autorul s\ poat\ r\mîne b\rbat? Scriem, cre\m doar din pericol, sub amenin]area mor]ii? Epocile îngrozitoare, terorizante, condi]iile periculoase, precaritatea agravat\, în general, s\ fie mai propice pentru literatur\, pentru poveste? {i s\ nu poat\ fi rezolvat\ decît în contraadev\rul acesteia? Iar linia aceasta a mor]ii, care trebuie împins\ la nesfîr[it, cu fiecare rînd de poveste, nu trece cumva ast\zi tocmai prin inima Pove[tii, adic\ a literaturii ([i a artelor) expropriat\(e) de c\tre media, de c\tre for]ele pie]ei? Noi spunem adev\ratele pove[ti, pare a spune, „[eherezadic”, literatura de azi, ireductibil plural\. Iar efortul, deci posibilitatea e[ecului, este cu atît mai mare cu cît, repet, linia de fractur\, de reversibilitate, de moarte-via]\ nu mai trece printre literatur\ [i un „exterior” politic despotic, „oriental”, ci prin chiar inima literaturii. Cum va putea literatura s\ se lupte cu ea îns\[i, s\-[i asume înc\ o dat\ condi]ia feminin\ împotriva dublului ei, care îi absoarbe for]ele [i i le întoarce împotriv\? Asta mi se pare a fi, azi, îns\[i Povestea Omului. {eherezada nu mai are de luptat cu vreun calif, ci cu dublurile, cu „avatarurile” ei mediatice. Va putea ea s\ restaureze Povestea, adic\ s\-[i recî[tige for]a pierdut\ de contra-adev\r creînd contra-adev\ruri despre ea îns\[i? R\mîne de v\zut. Mai exact, de pariat, de jucat. {eherezada e pus\ la încerc\ri tot mai mari, [i cu totul noi. Dar pentru c\ a reu[it s\ evite Povestea Adev\rat\ (adic\ implacabila Istorie, dintotdeauna media) de deja (pur indicativ) 1001 [i una de ori (noaptea, pe întuneric, în plin\ bezn\ a ac]iunii [i a istoriei: întuneric/contraîntuneric), avînd în vedere c\ povestea ei const\ în a reinventa mii de pove[ti, în a se reinventa pe sine în mii de feluri, în a face s\ prolifereze Istoria, trebuie s\ pariem c\ {eherezada va reu[i o dat\ în plus, o noapte în plus: [i de data asta, [i noaptea asta! Poate c\ asumîndu-ne cît mai mul]i, dar în deplin\ cuno[tin]\ de cauz\, misiunea [i rolul {eherezadei, miile de nop]i ale literaturii (contra-pove[tile omului) vor continua s\ dureze, înmul]indu-se nu automat, de la sine, garantat, ci pas cu pas, de la zi la zi, între zile, producînd înc\ multe mii de istorii. La atîta lumin\ a progresului este nevoie de pu]in\ noapte a sensului legat, manual împletit, a pove[tii. Bine c\ e femeie, literatura! Cu „defectele” ei logoreic-scornitoare va mai reu[i, poate, s\ ne salveze înc\ o dat\ de la abiSSul propriilor noastre „calit\]i”, ]inîndu-ne departe de eroismele noastre distrug\toare, de musculaturile penibile ale fiin]ii [i min]ii.Via]a dup\ Cele o mie [i una de nop]i...

Naghib Mahfuz, O mie [i una de nop]i [i zile, traducere [i note Mihai C. P\tru, Editura Humanitas, 2008, colec]ia „Raftul Denisei”, 252 pag.

aceasta de povestiri a reprezentat, înc\ de atunci, un mod de a reda [i de a transmite realit\]ile epocilor respective. Cu siguran]\ c\ Naguib Mahfuz nu a folosit la întîmplare cadrul oferit de O mie [i una de nop]i pentru a face public\ imaginea real\ a lumii sale, ci a preluat obiceiul celor care au contribuit la crearea [i la transmiterea micilor povestiri atribuite {eherezadei de a vorbi indirect despre realit\]ile acelor timpuri îndep\rtate punîndu-se, în acela[i timp, la ad\post de furia mai marilor vremii. Este de remarcat c\, în pofida faptului c\ Naguib Mahfuz se bucura de recunoa[tere atît pe plan na]ional, cît [i interna]ional, avantaj care l-ar fi scutit de eventuale critici [i recomand\ri de modificare a textului din partea cenzurii egiptene, scriitorul a preferat s\ intre în acest joc în care totul era voalat, dar nimic nu era ascuns sau trecut cu vederea. Atît în O mie [i una de nop]i, cît [i în romanul scriitorului egiptean, fiecare cititor î[i g\se[te acele elemente care sînt potrivite cu vîrsta, cu maturitatea sau cu fantezia lui: unii vor g\si aici pove[tile fantastice în care totul este posibil [i în care, de cele mai multe ori, binele învinge r\ul, iar al]ii pot afla despre orînduirea lucrurilor din perioada califilor sau din vremea conduc\torilor arabi contemporani. Continuarea propus\ de Mahfuz nu trebuie îns\ considerat\ drept finalul aventurilor începute în O mie [i una de nop]i. Dimpotriv\. Fiecare personaj are capacitatea de a-[i duce mai departe povestea atîta timp cît realitatea înconjur\toare îi furnizeaz\ subiecte menite s\ anime destinele supu[ilor lui {ahriyar.

dosar: cele o mie [i una de nop]i

|TRU MIHAI C. P|

19

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


dosar: cele o mie [i una de nop]i

Cuvinte [i expresii memorabile din traducerea lui Haralambie Gr\mescu a celor O mie [i una de nop]i (selec]ie de Mihaela ßchiopu): z Se minun\ pîn\ peste marginile minun\rii [i porunci ca povestea aceea minunat\ s\ fie scris\ toat\ cu slove de aur str\lucitoare pe foi de piele f\r\ de asem\nare. z {i to]i s\rutar\ p\m`ntul dintre m`inile

sale [i spuser\: Ascult\m [i ne supunem.

z Frumosul-Fericit sta coco]at `ntr-un polog ro[u pe un cat`r `nfot\zat falnic cu atlazuri, iar l`ng\ el st\tea Frumoasa Fericit\. z Arat\-ne nou\ acum ceafa ta lat\, preaminunatule. z Ea putea, pornind doar de la cuv`ntul din stihul cel dint`i al unei c`nt\ri, s\ dealungeasc\ ceasuri `n [ir, ba chiar o noapte `ntreag\. Ml\dieri nesf`r[ite, care vr\jeau cu leg\n\rile [i cu trilurile lor. z Frumoasa Fericit\ se `nviteji oleac\ [i se apropie sfioas\ [i `i spuse cu glas dulce [i cuviincios: Maic\, odihne[te-]i genunchii, m\car un ceas! z O, ochi al meu! O, zv`cnet al inimii mele! z E `ntocmit\ din desf\t\ri! E un [tiubei neprecurmat de ging\[ii, de farmece neprih\nite! z F\ptura se afl\ la ceasul de-acum la Damasc, `ntr-un sarai mare, [i `n aceea[i stare de z\c\[ie ca [i fiul s\u, o, st\p`nule! z Este o suferin]\ cunoscut\ sub numele de zbaterea b\ierilor inimii! Hanama scoase de sub izar un bocal plin cu ud. z Ma[allah! Femeile ar putea s\ nu se mai laude de-acuma! Ce leg\n\ri minunate de [olduri [i ce zv`cnituri str\lucite! z

~l c\ft\ni

~l duse `n saraiul s\u din Damasc, [i `l n\p\di cu huzmeturi [i cu cinstiri. z

z Dar de unde asemenea `nchipuiri p`rdalnice? z A, Ghiuj streghe]at! Ia mai cl\te[te-]i gura `nainte de a vorbi! P\i tu nu soco]i c\ dintre noi doi eu a[ fi cea z\bavnic\? z El e ochiul mamei sale [i fala tat\lui s\u! Este Aluni]\! Ya, Allah! Uita]i-v\ la b\iat! E chiar luna `n cea de-a patrusprezecea noapte a ei! z O, tu, cel mai stricat dintre dezm\]a]i! z M\ aflu `n chelemet cu to]i cei care os`rduiesc la atare desf\] acriu. z Se poticni `nm\rmurit dinaintea mi[c\rilor

lor ispitite [i a chipurilor lor vr\jitoare. {i, ne`ndoielnic, cel mai muchelef dintre ei era Aluni]\. Se sim]i tare st`njenit de fandoselile, de schimele [i de d\in\n\ielile lui. z

Cum te cheam\, inima mea?

z Este prea mult, o, Aluni]\, `ntruc`t tu `nsu]i ne e[ti un pe[che[ tare scump! Pe capul meu [i pe morm`ntul st\mo[ilor mei, o, Aluni]\, din clipita aceasta, cad`na mea este a ta! z Dar fiul acela era un b\iat de o ur`]enie c`t s\ fac\ s\ lepede o femeie plin\: sc\l`mb, cu r\suflarea `mpu]it\, cu ochii c`[i, cu gura mare c`t o ve[c\ de vac\ b\tr`n\. C`nd v\zu a[a, Buh\il\ se pr\bu[i mestec`nd `n v`nt cu m`inile [i cu picioarele, spre marea sup\rare a tat\lui s\u, emirul. z O, telpizo, de c`nd este legea aceea care s\-i `ng\duiasc\ unei femei s\ ]in\ doi b\rba]i deodat\? z {i `l potopi pe dat\ cu huzmeturi [i cu hat`ruri. z ... vreme de ani [i ani, p`n\ ce veni s\l caute Sp\rg\toarea de desf\t\ri [i Desp\r]itoarea de prieteni!

20

z Se veseli despecetluind olurile cele b\tr`ne cu b\uturi `mb\t\toare [i a asculta clinchetul pocalelor ciocnite, a chirfosi ceea ce putea chirfosi, a p\r\dui ceea ce putea p\r\dui.

Haralambie Gr`mescu, traduc\torul în române[te al Celor o mie [i una de nop]i ui Haralambie Gr\mescu i se datoreaz\ nu doar traducerea integral\ în limba român\ a Celor 1001 de nop]i, ci [i traducerea altor autori, precum Balzac sau Ibsen, a cîtorva antologii (realizate în colaborare) din poezia bulgar\ [i armean\ de pild\, plus o serie întreag\ de traduceri din poe]i maghiari [i ru[i [i stilizarea a nenum\rate volume ap\rute în perioada în care lucra ca stilist o func]ie pierdut\ azi, care completa traducerea, redactarea [i corectura în preg\tirea unei c\r]i pentru tipar - la Editura de Stat pentru Literatur\ [i Art\. Haralambie Gr\mescu a fost [i scriitor: a publicat trei volume de versuri, Elegii [i egloge, Norul lui Magellan [i Ode [i epode, [i dou\ volume de memorialistic\, Pactul cu diavolul, ap\rut în 1994, [i G\ini [i [obolani, ap\rut postum, în 2004, prin eforturile urma[ilor s\i, fiul Mihail Gr\mescu [i fosta so]ie, Beatrice Kiseleff. În ce prive[te Cele 1001 de nop]i, Gr\mescu le-a tradus comparînd cea mai complet\ edi]ie francez\, edi]ia J.C. Mardrus, cu edi]ia rus\ a lui M.A. Salie [i cu cea german\ a lui Max Henning - nu din arab\, deci, lucru la care probabil c\ unii arabi[ti ar avea obiec]ii. Traducerea sa incit\ la nenum\rate alte discu]ii, despre calitatea [i despre posibilit\]ile tehnice ale traducerii, inclusiv ale celei f\cute „prin intermediar”, despre op]iunile care ]in de imaginarul lingvistic - c\ci limba român\ are [ansa de-a dispune de un registru larg de termeni de origine turc\ [i greac\ pe care Gr\mescu i-a folosit pentru a sugera „orientalismul” în limba român\ - [i, poate nu în ultimul rînd, despre „orientalismul” însu[i al Nop]ilor, a c\ror form\ actual\ e pus\ de unii comentatori pe seama imaginarului european al secolului XIX. Haralambie Gr\mescu s-a stins din via]\ în 2003, într-o relativ\ uitare, în care e greu de [tiut dac\ s-a afundat singur, din dorin]a de-a tr\i departe de ora[, în satul natal, sau l-a împins trecuta colaborare cu Securitatea, relatat\ în cele dou\ volume de memorii, [i poate neputin]a de a ]ine pasul cu noile vremuri.

L

Probabil încurcat\ de cîteva întreb\ri detaliate despre cum lucra Haralambie Gr\mescu, doamna Kiseleff a precizat înc\ de la început c\ divor]ase de traduc\tor înc\ din 1959, dar au p\strat [i apoi o leg\tur\ strîns\. Desp\r]irea s-a petrecut cu cîteva luni înainte ca Gr\mescu s\ fie arestat pentru „origine nes\n\toas\” - era fiul unor ]\rani înst\ri]i din satul Pleni]a, jude]ul Dolj, sat în care s-a [i întors în cîteva rînduri, dup\ ie[irea din arestul Securit\]ii, în 1961, cu planuri s\ fac\ agricultur\, apoi definitiv, dup\ revolu]ie, [i c\ruia i-a compilat o antologie de poeme, Antologia p oe]ilor p leniceni, ap\rut\ dup\ moartea sa, în 2004, prin grija familiei. Înainte de arestare, Haralambie Gr\mescu urmase cursuri la Facultatea de Medicin\ [i la Filologia din Cluj, pe care nu le-a absolvit, înv\]ase franceza, rusa, maghiara [i germana, iar so]ia, absolvent\ a Filologiei bucure[tene, î[i aminte[te c\ în perioada studen]iei, fiind îns\rcinat\, tîn\rul ei so] îi citea cu voce tare cursurile pentru facultate. Un antrenament de spirit universalist, de spirit enciclopedic, au subliniat în cîteva rînduri interlocutorii no[tri. De altfel, cînd am întrebat ce fel de scriitori români citea, fiindc\ în traducerea româneasc\ a Nop]ilor se citesc cei mai influen]i scriitori români din secolele trecute, cei doi au r\spuns c\ era un cititor pasionat de literatur\ român\ [i c\ foarte probabil îi citise pe to]i cu mult\ aten]ie. Sursele de inspira]ie pentru aceast\ transpunere au fost cu prec\dere cronicarii, spunea doamna Kiseleff, Halima [i alte c\r]i populare, dar [i dic]ionarele pre]ioase, aproape uitate azi, ale lui {eineanu [i Candrea.

„Un spirit enciclopedic”

Î

ntr-una dintre cele mai geroase zile din aceast\ iarn\ l-am invitat la redac]ie pe domnul Mihail Gr\mescu, fiul traduc\torului, pentru a-i adresa cîteva întreb\ri despre activitatea tat\lui s\u. Ni se p\rea firesc ca evenimentul reedit\rii Celor 1001 de nop]i s\-l readuc\ în aten]ie [i pe cel c\ruia îi dator\m traducerea. {i, cum volumele sale de memorii nu con]in prea multe detalii despre cum anume lucra [i cum î[i privea munca, am sperat c\ urma[ii s\i ne-ar putea spune cîteva lucruri despre asta. Domnul Gr\mescu a venit înso]it de mama sa, Beatrice Kiseleff, fosta so]ie a traduc\torului, pe care, din cauza vremii potrivnice, nu îndr\zniser\m s-o invit\m. Domnul Mihail Gr\mescu este prozator, iar doamna Kiseleff a lucrat ca ziarist\ [i colaboreaz\ înc\ în pres\. Zilele trecute am z\rit-o chiar la vizionarea de pres\ a filmului Wolfman, într-un mall bucure[tean. La-nceputul întîlnirii m-am mirat c\ cei doi nu veniser\ înarma]i cu un cult al traduc\torului Haralambie Gr\mescu, pe care noi unii eram preg\ti]i s\-l consolid\m, ci cu detalii de via]\ [i de munc\ disparate, omene[ti, asupra c\rora uneori nici nu c\deau de acord. Probabil c\, dat\ fiind uitarea în care cade aproape orice traduc\tor pe pia]a noastr\ literar\, cu atît mai mult unul care [i-a încheiat demult opera, urma[ii s\u n-au mai avut de întîmpinat nici valuri de admira]ie, nici curiozit\]i legate de activitatea traduc\torului, de[i în ce ne prive[te sîntem convin[i c\ Haralambie Gr\mescu merit\ un loc aparte în istoria traductologiei române[ti, mai semnificativ chiar decît cel consacrat prin premiul pentru traducere pe care i l-a acordat în anii ’70 Uniunea Scriitorilor din România.

„{i-a petrecut dou\zeci [i [apte de ani trudind pentru eroina unui vis erotic” ela]ia lui Haralambie Gr\mescu cu Cele o mie [i una de nop]i a fost una îndelungat\ [i plin\ de accidente. Mihai Gr\mescu î[i aminte[te c\ tat\l s\u îi relata un vis avut în tinere]e, în care i se ar\tase {eherezada - cu mult înainte s\ se pun\ problema traducerii în române[te a Nop]ilor. Din Pactul cu diavolul reiese c\ visul s-ar fi petrecut în perioada arestului - a[adar, dup\ colaborarea traduc\torului cu ESPLA, dar totu[i cu cî]iva ani înainte ca Editura Minerva s\ aib\ ini]iativa traducerii volumelor [i înainte ca traduc\torul s\ lucreze acolo ca lector. E limpede oricum c\ fascina]ia lui Gr\mescu pentru pove[tile arabe era veche, iar ambi]ia de-a le traduce data [i ea dinainte ca redactorul [i prietenul Nicolae Teic\ s\-i propun\ aceast\ colaborare. În volumul Literatur\ [i deten]ie (disponibil [i online la adresa http://www.literaturasidetentie.ro/ index.php), Mihai R\dulescu analizeaz\ memoriile din volumul Pactul cu diavolul [i, sub pretextul interesului pentru visurile de]inu]ilor politici, transcrie visul cu {eherezada relatat de autor, comentîndu-l: „Se f\cea c\ intram într-un palat extraordinar de frumos, un fel de Alhambra din Granada, cu mozaic ar\besc pe jos, cu coloane tipice arhitecturii maure: strecurîndu-m\ printre falnicii pila[tri ai unei s\li uria[e, am ajuns la u[a unui iatac în care pe un divan verde sta tol\nit\ o

R

tîn\r\ cu p\rul negru rev\rsat în valuri [i îmbr\cat\ cu o c\ma[\ de voal rozaliu care, în loc s-o îmbrace, parc\ mai mult o dezgolea în fa]a ochilor mei ului]i de bucurie. Cum m-a z\rit, s-a [i ridicat în picioare [i a venit c\tre mine cu mîinile întinse a chemare, m-a luat în bra]e, m-a s\rutat cum numai în vise se poate, [i m-a condus, cu lunec\ri de baiader\, pîn\ la divanul verde pe care neam pr\bu[it înnebuni]i de dor. Lîng\ divan, veghindu-ne f\r\ s\ ne stînjeneasc\, sta turce[te o copili]\ cu p\rul blond [i ochi alba[tri care îmi surîdea senzual. {eherazada - c\ci [tiam, în visul meu, c\ domni]a des\vîr[it\ care se topea sub buzele mele era chiar nemuritoarea povesta[\ a basmelor din Cele o mie [i una de nop]i - mi-a [optit s\ nu m\ tem, c\ fata aceea este sora ei care st\ de straj\ s\ nu cumva s\ ne surprind\ cineva. Cînd s-a ispr\vit totul, am s\rit din somn ca ars, bomb\nind [i afurisind scîrboasa senza]ie a urm\rii unui astfel de vis, [i m-am repezit s\ cur\], cum se putea, semnele bucuriei onirice (p.88-89).” Vis\torul m\rturise[te a nu fi cunoscut celebra culegere de pove[ti decît dintr-o bro[uric\ publicat\ în colec]ia «Biblioteca pentru to]i», cea de început [i citit\ pe cînd era elev. De aceea se mir\ acum, cînd reia istoria cu visul, de prezen]a ’domni]ei’ abia amintite. C\ci, prin 1965-66 - deci dup\ eliberare -, noua serie a «Bibliotecii pentru to]i» i-a propus s\-[i asume traducerea integral\ a marelui ciclu arab. Ca atare [i-a petrecut dou\zeci [i [apte de ani trudind pentru eroina unui vis erotic. „Exist\ oare vreo leg\tur\ între acestea toate [i visul meu din pu[c\ria de pe Uranus? Eu nu cred. {i totu[i...” (p.90) Haralambie Gr\mescu a lucrat la Cele 1001 de nop]i mai întîi ca stilist, la primele dou\ volume, asupra traducerilor apar]inînd lui Petre Hossu [i lui Dumitru Mur\ra[u, apoi le-a tradus singur pe urm\toarele dou\sprezece; prima edi]ie a Nop]ilor a ap\rut între 19661976, la Editura Minerva, în binecunoscuta colec]ie BPT. La a doua edi]ie, scoas\ tot de Minerva, între 1978-1988, Gr\mescu a ref\cut integral primele dou\ volume, pentru a nu mai ap\rea niciunde influen]a - nefast\, spunea el - a primilor doi traduc\tori, [i [i-a perfec]ionat propria traducere din volumele urm\toare. Dup\ apari]ia volumelor, traduc\torul a lucrat direct pe carte pentru alte corecturi [i îmbun\t\]iri, pe care spera s\ le poat\ valorifica într-o a treia edi]ie. Prilejul acesteia s-a ar\tat dup\ decembrie 1989, prin interesul Editurii Litera, care a intrat în posesia volumelor adnotate [i a publicat patru dintre ele, familia pierzîndu-i apoi urma - [i pierzînd deci [i volumele adnotate atent de Gr\mescu. Edi]ia ap\rut\ anul acesta la ini]iativa Erc Press nu se bucur\, deci, de adnot\rile preg\tite de traduc\tor pentru a treia edi]ie, îns\ beneficiaz\ de supravegherea atent\, comparat\ cu edi]ia Mardrus, a urma[ilor lui Haralambie Gr\mescu. Tot lor li se datoreaz\ [i recuperarea fragmentelor scoase de cenzur\ în anii edi]iilor BPT pe motiv c-ar fi obscene - dou\ la num\r, sus]ine doamna Kiseleff: episodul cu morarul [i fata care se satisf\cea cu o maimu]\ [i un episod de homosexualitate; în afar\ de acestea, edi]ia BPT nu mai înregistra alte „sc\p\ri”, sus]in urma[ii. Treizeci de ani de munc\ însumeaz\ traducerea [i interven]iile lui Haralambie Gr\mescu asupra celor cincisprezece volume ale Celor 1001 de nop]i. N-a fost o munc\ continu\, adaug\ modest fosta so]ie [i fiul, ci o munc\ în care s-a amestecat îngrijirea multor alte traduceri, îns\ o munc\ sus]inut\, neobosit\, supus\ perfec]ionismului, cu nenum\rate complet\ri [i reveniri asupra textului. În urma acestor ani a rezultat un dic]ionar al termenilor folosi]i în traducere, pe care doamna Kiseleff l-a îngrijit [i ar vrea s\-l publice [i, evident, o oper\ literar\ neegalat\, despre care sper\m c\ se va mai vorbi. Ana Chiri]oiu

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


Pre]: între 8,99 (primul volum) [i 12,99 Lei. Au ap\rut 5 volume pîn\ la începutul lunii februarie [i urmeaz\ s\ apar\ cîte un volum la fiecare dou\ s\pt\mîni, pîn\ la volumul 15. Cartea se g\se[te la chio[curile de ziare [i pe site-ul editurii: www.ercpress.ro Editori: Ciprian Ene, Adriana Ene Redactor: Mihaela Pogonici DTP: Carmen Stoica Corectori: Mihail Gr\mescu, Corina Gâdiu]\ Design copert\: Carmen Lucaci Ilustra]ii: Ion Manea O mie [i una de nop]i, volumul I Cuprinde am\nuntele pove[tiiram\ cu sultanul {ahriar [i de unde i se trage mînia asupra femeilor [i cele cîteva am\nunte despre {eherezada (care avea o bibliotec\ impresionant\ [i citise toate c\r]ile lumii) [i despre docila Doniazada. Primele pove[ti sînt foarte populate de ginni [i efri]i, iar principala tem\ este aceea a salv\rii vie]ii prin pove[ti, pentru c\ ginni sînt impresiona]i de ele [i promit s\-i cru]e pe unii [i pe al]ii dac\ vor fi mul]umi]i de pove[tile spuse. „Povestea cu hamalul [i cu cele trei copile” face parte tot din acest volum [i în ea este vorba despre trei femei tinere care invit\ în casa lor [apte b\rba]i [i-i supun pl\cerilor, dar [i chinurilor. O mie [i una de nop]i, volumul II Aici {eherezada spune o poveste foarte lung\, cu [apte fra]i care î[i spun fiecare pove[tile lor, a[a cum [i la început pove[tile fuseser\ legate între ele prin alte rame în rame, care s\ asigure continuitatea. Unul dintre fra]i, un personaj cu totul aparte, se nume[te T\cutul. O mie [i una de nop]i, volumul III Cuprinde povestea foarte lung\ a lui {arkan, întins\ pe mai multe genera]ii [i în care apare malefica bab\ Muma-Pr\p\durilor, foarte iscusit\ [i iubitoare de fete tinere, o bab\ care st\ [i la originea vrajbei dintre musulmani [i cre[tini, vrajb\ exprimat\ foarte plastic [i greu de suportat de c\tre cititorul cre[tin f\r\ sim]ul umorului. O mie [i una de nop]i, volumul IV La sfîr[itul volumului III începuse povestea lui Aziz, cea care st\ la baza filmului lui Pasolini, Il fiore delle Mille e una Notte. Povestea se continu\ aici, dar personajul Zumurud, din acela[i film, va ap\rea de-abia la sfîr[itul volumului V, ca o promisiune pentru volumul VI. În acest volum apare un personaj tragic [i interesant, prin]esa Abriza, de origine cre[tin\, o amazoan\, o femeie emancipat\ din toate punctele de vedere, care va sfîr[i ucis\ de un hadîmb [i va fi plîns\ de cre[tini [i de musulmani deopotriv\. Acest volum IV este dedicat pove[tilor cu pilde, cu în]elesuri filosofice[ti, iar {ahriar se gînde[te chiar s\ lase treburile domniei [i s\ se retrag\ într-o pe[ter\, dar amîn\, ca s\ mai asculte o poveste. O mie [i una de nop]i, volumul V Volumul con]ine multe pove[ti din universul casnic, mai ales certuri între b\rbat [i femeie, unele absolut memorabile; de asemenea, apar toate cele [apte pove[ti ale lui Sindbad Marinarul care i le poveste[te lui Sindbaf Hamalul.

De ce îmi plac cele O mie [i una de Nop]i... ot ce încerc s\ fac aici, ca un mic omagiu adus acestei c\r]i fa]\ de care nu m\ feresc s\mi afirm deplina admira]ie, este s\ spun în cîteva cuvinte ([i nu neap\rat unele academice) de ce o g\sesc atîta de minunat\ [i de plin\ de des\vîr[iri, vorba personajelor ei. Pentru c\ este o carte pe care o po]i citi chiar [i în cea mai proast\ dintre st\ri, chiar [i cînd te enerveaz\ orice carte [i orice literatur\ [i nu mai ai chef de nici o sofistic\rie literar\, pentru c\ realitatea e îndeajuns de sofisticat\ [i lumea [i via]a suficient de perverse. Nu te solicit\, exact ca literatura de consum, dar spre deosebire de literatura de consum, nu te face s\ te sim]i murdar. Pentru c\ se bazeaz\, ca valoare central\, pe o logic\ negustoreasc\, simpl\ [i etern valabil\, cea a schimbului reciproc avantajos. Toate personajele ei caut\ un „ali[veri[”, caut\ s\-[i vînd\ cît mai bine marfa, dar nu s\ în[ele, ci s\-[i foloseasc\ iste]imea ca s\ vînd\ întrun loc ceea ce se cere [i s\ cumpere din altul ceea ce prisose[te. O face chiar [i Sindbad, cel iubitor de c\l\torii, dar care nu uit\ ca din fiecare s\ se întoarc\, pe cît posibil, mai bogat, [i nu doar suflete[te: „{i cî[tigul pe care îl dobîndii chiar c\ fu nem\surat de mare [i m\ desp\gubi pîn\ peste orice n\dejde de toate cîte vremurile m\ f\cuser\ s\ pierd pîn\ aci.” Pentru c\: „M\ mul]umesc s\ adaug c\ am z\bovit pe ostrovul acela vremea trebuitoare spre a afla multe lucruri [i spre a m\ îmbog\]i de pe urma a tot felul de schimburi, vînz\ri [i cump\r\ri.” Legat tot de logica negustoreasc\ [i de frica legitim\ de s\r\cie („mormîntul este mai de rîvnit decît s\r\cia”), cel mai antidepresiv gînd este acela al unei b\trîne]i în lipsuri: „Într-o zi, întorcîndu-m\ din r\t\cirea mea [i venindu-mi în min]i, luai seama c\ bog\]iile mi se fituiser\, starea mi se schimbase [i bunurile mi se duseser\. Atunci, trezindu-m\ de-a binelea din trînd\via mea, m\ pomenii prad\ spaimei [i n\ucirii c\ voi ajunge într-o zi la o b\trîne]e în tic\lo[ie. La gîndurile acestea, m\ sculai pe clip\ pe dat\...”. Femeile, musulmane de altfel, sînt mereu, dar absolut mereu cî[tig\toare, cel pu]in la nivel de discurs (c\ci altfel, sigur, sînt ocazional omorîte). A se vedea, de pild\, extraordinara ceart\ dintre un b\rbat nemul]umit c\ nu are copii [i o nevast\, aparent trecut\ de vîrsta fertilit\]ii, care îi explic\ acestuia de ce el este pricina „sterpiciunii”: „P\i tu soco]i c\ dintre noi doi eu a[ fi cea z\bavnic\? Dezmînt\-te, babo[ule! Nu te îmboboti decît pe tine [i pe ou\le tale clocite! P\i da, pe Allah! C\ tare-s clocite, [i tare ap\toase, [i tare f\r\ de vîrtute! Du-te de cump\r\ cu ce s\ le mai descloce[ti [i s\ le mai învîrto[ezi. {i ai s\ vezi tu atunci dac\ rodul meu e plin de s\mîn]\ sau e sterp.” {i se dovede[te, ca prin minune, c\ are dreptate. Pentru c\ lipse[te cu des\vîr[ire, dar cu des\vîr[ire, ipocrizia. Personajele pot vorbi cu me[te[ug, pot face multe salamalecuri [i ur\ri [i complimente, dar întotdeauna sînt egale cu sine [i tr\iesc, atît cît pot, dup\ pofta inimii [i a înclina]iilor. Un judec\tor iubitor de b\ie]i tineri [i frumo[i e p\rtinitor într-o pricin\ pentru c\, desigur, tîn\rul îl r\scole[te. La rîndul s\u, un b\iat care nu vrea s\ r\spund\ avansurilor, spune doar, f\r\ s\ fie scandalizat: „Nu, pe Allah! Eu marf\ de asta nu vînd! Oricum, ca s\ te alini, se cade s\-]i spun c\, dac\ a[ vinde-o altora pe aur, ]ie ]i-a[ da-o pe degeaba!”. {i apoi, ca s\ scape neprih\nit, se îndep\rteaz\ de insistent zicînd: „Are ni[te pofte pîn\ peste poate [i tare stînjenitoare!”. În haremuri, desigur, cadînele au cuno[tin]\ de ceea ce sar numi azi cu un cuvînt foarte urît [i foarte contemporan, lesbianism. Nu e ceva care s\ atrag\ laude, dar exist\. Muma-Pr\p\durilor, o bab\ scîrboas\ [i rea, de pild\, „punea mai presus de orice tîrnositul cu acele copile [i mîgli[itul lerului lor rourat”. Iar sora califului, SettZahia, „îndr\gea peste poate fecioarele albe [i ginga[e”, dar cu mai mult\ ging\[ie. Nu [tiu de ce spun unii c\ toate pove[tile se termin\ cu bine. Nimic din logica tras\ de p\r a basmelor Disney unde totul este colorat în roz nu apare în aceste pove[ti vechi, unde personaje fabuloase î[i g\sesc moartea în cele mai umile moduri, unde dragostea se pierde pentru c\ unul dintre parteneri ascult\ cîntecul ce vine de la o fereastr\, unde totul se pl\te[te, iar via]a e în general foarte grea [i oamenii, doar cîteodat\, genero[i. Se vorbe[te despre bani [i despre r\zboaie, au loc cruzimi inimaginabile [i gesturi de o fine]e incredibil\. Exist\ mult\ bucurie în aceste pove[ti, se m\nînc\ dulciuri, se petrec nop]i de lapte, se tr\ie[te clipa [i nimic nu e previzibil [i conven]ional, pentru c\ atunci cînd e ([i se mai întîmpl\ s\ fie, în unele pove[ti), {ahriar e nemul]umit [i o spune limpede: „Nu îmi place chiar deloc Abu-Nowas \la! Dac\ ]ii numaidecît s\-]i vezi capul retezat într-o clipit\, nu ai decît s\ urmezi a-i istorisi n\zbîtiile. De nu, [i ca s\ izbutim s\ trecem [i noaptea asta, gr\be[te-te s\-mi spui vreo poveste cu c\l\toriri...”

T

Lumini]a Marcu

Cuvinte [i expresii memorabile din traducerea lui Haralambie Gr\mescu a celor O mie [i una de nop]i (selec]ie de Lumini]a Marcu) : z Cînd v\zu ceea ce v\zu, min]ile sultanului {ahriar î[i luar\ zborul din capul lui! z P\i nici c\ am s\ te cred vreodat\, afar\ numai dac\ tea[ vedea cu chiar ochiul meu. z O, uria[ule r\zvr\tit [i f\]\rit... z Pe clip\, pe dat\ (imediat). z {i povestea mea, pe care am s\ ]i-o istorisesc, este atîta de uluitoare, încît, dac\ ar fi scris\ cu andreaua în col]ul dinl\untru al ochiului, ar sluji de înv\]\tur\ celui ce este vrednic a se lumina! z Chiar c\ nu [tiu ce s\ aleg dintre toate n\pastele. Mi-ar pl\cea mai mult niciuna! z Atunci îmi spusei în sinea mea: „Ce pr\p\d! ori de cîte ori scap dintr-un necaz, cad într-altul [i mai negru!”. z {i atunci, ca [i în noaptea de dinainte, ne culcar\m [i v\zui cît de prieteni ajunseser\m! z Noaptea noastr\ are s\ fie o noapte binecuvîntat\, o noapte de lapte... z O, cîine de vizir! z O, Izb\vitorule! z Vrednice taic\! Fac\-se dup\ dorin]a ta! z Cea dintîi pornire a mea fu de a m\ duce s\ m\ arunc în mare, ca s\ ispr\vesc cu o via]\ tic\loas\ [i plin\ de spaime care de care mai cumplite; ci m\ oprii în drum, întrucît sufletul nu mi se învoia, dat fiind c\ sufletul este un lucru de pre]; ba chiar îmi [i oblici un gînd de la care mi s-a [i tras sc\parea. z O bab\ a pr\p\durilor [i a p\catelor mele, b\trîna Muma-Pr\p\durilor. z Eu atunci... apucai un ditamai ciolan de mort [i, dintr-o s\ritur\, m\ repezii asupra femeii pe care, cu o izbitur\ în cap, o [i precurmai. [...] Nu pregetai, ca s\ tr\iesc, c\ci sufletul este scump! s\-l precurm [i pe b\rbat [i s\-i iau pîinile [i apa. z Nevoile, truda [i s\r\cia, care nu î]i mai las\ nimica în mîn\, îl înva]\ pe om necuviin]a, prostia [i neobr\zarea. z Cînd auzi vorbele astea, mai degrab\ smucite, v\zu lumina cum se preschimb\ în neguri dinaintea privirilor sale... z R\pitoarea a toat\ bucuria, desp\r]itoarea a tot priete[ugul, Moartea... z Pe Allah! nu am s\vîr[it nici baremi mireasma unei nelegiuiri! z Pojarul inimii mele, ochiul meu... z Zile de lumin\ [i nop]i de zah\r [i de binecuvîntare... z Am v\zut din tr\ite c\ pîinea pe care o m\nînc eu nu o m\nînc\ niciodat\ altul... z Dac\ ai [ti, o, prietene, gustul minunat al c\l\toritului...

dosar: cele o mie [i una de nop]i

O mie [i una de nop]i, text integral, traducere [i note de Haralambie Gr\mescu, Editura ERC Press, 2009, 15 volume.

Livre de mille nuits et une nuit, Traduction littérale et compléte du text arabe par le Dr. J. C. Mardrus, Paris, Librairie Charpentier et Fasquelle Eugene Fasquelle, Editeur, 11, Rue de Grenelle, 11, 1914. Întîmpl\tor, în biblioteca Uniunii Scriitorilor, în rafturile aflate chiar în biroul redac]iei revistei Noua literatur\, se afl\ volumele din edi]ia francez\ semnate de Dr. J. C. Mardrus. Anul indicat de editur\ este 1914, deci o edi]ie ulterioar\ celei originale din 1899. Traduc\torul semneaz\ [i o dedica]ie interesant\: Memoriei gînditorului Stephane Mallarmé, aceast\ oper\ integral\ pe care el o iubea atît de mult. Nota editorilor men]ioneaz\ c\ este vorba despre prima edi]ie european\ a celor 1001 de nop]i, prima edi]ie care se vinde public, cu nota c\ edi]iile engleze, anterioare, fuseser\ edi]ii private sau cenzurate. De asemenea, c\ edi]ia francez\ de fa]\ este o traducere „mot a mot pure, inflexible” [i c\ diferen]a const\ doar în schimbarea caracterelor arabe cu caractere franceze (referindu-se la alfabet, desigur, dar subîn]elegînd fidelitatea absolut\ a traducerii).

21

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


pia]a interna]ional` 23

jean-lorin

sterian lorgean travel montaj - III -

L

a ora 5 diminea]a am exportat tot materialul same as source, de data asta cu sunetul separat pe fiecare pist\, l-am urm\rit de la început pîn\ la sfîr[it, ma încîntat, m-am tîrît în pat unde am adormit rînjind, m-am trezit dup\ cinci ore, am dat din nou play, mi s-a p\rut un mare rateu, m-am culcat la loc. Dup\ lumina care intra prin ferestrele larg deschise nu obi[nuiesc s\ trag niciodat\ draperiile -, p\rea c\ urma s\ plou\ sau tocmai plouase, o pal\ de aer rece a r\v\[it hîrtiile de pe mocheta de o culoare incert\ pe care se aflau, ca [i în living-room, cutii de pizza, casolete de gri[, dvduri [i ce[ti cu za] ml\[tinos. În timp ce f\ceam cur\]enie cu eficien]a unei menajere profesioniste, v\zusem odat\ pe cineva într-un hotel [i admirasem în special modul în care a[eza cuvertura peste pat, devenind acela[i corp, a[a cum acoperi[ul [i zidurile alc\tuiau o cas\, planul zilei mi-a ap\rut limpede în minte ca un storyboard. Prima caset\ con]inea deja prezentul, un b\rbat cu m\tura în mîn\ [i alte trei varia]iuni pe teme menajere, în cea de-a cincea p\r\seam casa, purtînd acela[i tricou în care dormisem, în cea de-a [asea eram pe strad\, zîmbind unui domn în costum, cu c\ma[a descheiat\ la doi nasturi, ar\tînd ca [i cum tocmai [i-ar fi dat demisia dintr-un job extenuant. A [aptea con]ine un plan general cu interiorul internet café-ului de lîng\ cinematograf. În urm\toarea caset\ sînt a[ezat în fa]a unui monitor pe care se distinge trupul gol al unei fete. Maria. Captur\ cu e-mailul de la Richard, profesorul care îmi coordoneaz\ lucrarea [i care se intereseaz\ de stadiul ei. În caseta cu num\rul nou\, în u[a café-ului se contureaz\ o siluet\. În desen nu se aude scaunul care tocmai a scîr]îit [i în mod clar nu se simte parfumul cunoscut, acela[i care mi-a invadat n\rile în vagonul cu banchete a[ezate spate în spate, punîndu-i pe ocupan]i în postura de poten]iali dueli[ti, care gone[te spre gara unde nu m\ a[tepta nimeni, doar o adres\ unde un b\rbat apatic, cu cearc\ne adînci [i cu voce dogit\, de be]ivan, mi-a întins cheia locuin]ei temporare. Close up cu baretele rochiei, sub care pielea alb\, pistruiat\, tremur\ în ritmul sacadat [i erotic al trenului, moment care s-a deplasat într-un ungher al memoriei a[teptînd acel flash care s\ o introduc\ în scen\, pam-pam, cele 15 miimi de secund\ de glorie ale unei scene din trecut. Caseta nou\, acela[i monitor, o mîn\ tastînd litere c\tre adresa g\sit\ pe un p\tr\]el de hîrtie de pe zidul plîngerii din Shivel, printre oferte de coabitare, de vînz\ri [i cump\r\ri de viniluri, vînz\toarea s-a uitat îndelung la mine oferte de traduceri în limbi de emigran]i. Aici urmeaz\ cadre albe, desenatorul s-a relaxat, [i-a aprins o ]igar\, a privit pe geam, nimic deosebit, s-a c\utat prin buzunare, [i-a ascu]it creionul cu o lam\, tipicar, timp în care am ie[it din internet-café, eliberat de script, cuprins de nevoia brusc\ de a cump\ra ceva, orice, dar de preferat ceva dulce, am deschis pentru prima oar\ ghidul, pe o strad\ care se numea T\cerii se aflau multe patiserii [i cofet\rii, înainte fuseser\ magazine de anchit\]i, dar anticarii se duseser\ [i nimeni nu le continuase afacerile. În spatele vitrinelor de sticl\ groas\ pr\jiturile ar\tau ca ni[te exponate de muzeu, la fel [i pe tejgheaua de lemn masiv, tortul pe care l-am cump\rat p\rea ca un exemplar de colec]ie, un model princiar, impresionant, de[i era doar o alc\tuire de ou\, f\in\, fri[c\, arome artificiale, cacao [i coloran]i. Cît\ veme m-am scotocit prin buzunare, vînz\toarea m-a privit cu simpatie, aveam haine bo]ite [i p\tate, probabil c\ nici nu miroseam prea bine, ce urma s\ fac\ oare un tip care ar\ta astfel cu un tort atît de frumos, nu puteam decît s\ fac o declara]ie romantic\ sau s\ repar o rela]ie aflat\ în cump\n\. La ie[ire aproape ne-am ciocnit, cutia pr\jiturii s-a balansat ca felinarul de pe catargul unei b\rcu]e prinse în furtun\, ne-am atins, n-a fost nici un [oc electric, n-am fost înconjura]i de p\s\rele [i c\prioare, norii n-au slobozit fulgere [i nici soarele n-a trimis o cantitate sporit\ de raze în direc]ia noastr\, n-am spus nimic, am ie[it împreun\, în

acela[i timp, armonizarea pa[ilor era singurul mod prin care marcam reîntîlnirea. În fa]a sc\rii m-am oprit s\ caut cheia, o secund\ mam temut s\ nu-[i continue drumul, s\ trag\ din nou de mîner ca data trecut\, privirile ni s-au întîlnit pentru a doua oar\ de cînd o cunoscusem, ne-am uitat unul la altul ca doi oameni trezi]i din somn, am clipit, cheia s-a învîrtit în broasc\, am p\truns în scar\ [i apoi în settingul secven]ei finale. Poate c\ nu întîmpl\tor alesesem un apartament cu aceea[i dispunere ca cel de-acas\, nu mi-a fost greu s\ montez camerele în acelea[i locuri, am reintrat în cadru în du[, secven]a zece sau dou\zeci, plan american, tors de b\rbat executat din cîteva linii, jet, p\tr\]ele de faian]\. În tot acest timp ea nu s-a mi[cat de pe canapea, trecîndu[i din cînd în cînd mîna prin p\r cu o mi[care lipsit\ de cochet\rie, nu a tres\rit nici dou\ ore mai tîrziu, cînd interfonul a ]îrîit lung, un sunet metalic, necunoscut, era doar primul meu vizitator adev\rat. Femeia înalt\, bine propor]ionat\, purtînd o hain\ scurt\, de un verde intens, irlandez, care a intrat în hol cu pa[i hot\rî]i, n-a p\rut surprins\ de cererea mea de-a se întoarce pentru cîteva secunde în cadrul u[ii, a f\cut pasul înapoi, [i ajuns\ pe pre[ul tocit de la intrare, a scos o oglinjoar\ [i [i-a verificat f\r\ grab\ machiajul, era exact de ce aveam nevoie. I-am explicat cîteva lucruri, pozi]ii [i atitudini, timp în care m-a ascultat cu aten]ie, dînd din cap [i punînd acelea[i întreb\ri pe care le puneau actorii profesioni[ti, [tia în mare despre ce este vorba din e-mailul pe care-l citise diminea]\. Pe m\sur\ ce explicam, descopeream cît de mult îmi f\cea pl\cere s\-mi aud vocea, trecuser\ trei s\pt\mîni în care toate conversa]iile pe care le purtasem nu duraser\ mai mult de un minut, începusem s\ m\ entuziasmez [i ea r\spundea entuziasmului meu cu un interes care m\ încînta, nu-mi venea s\ m\ opresc din povestit de[i fiecare minut îmi afecta bugetul, continuam s\ povetessc în timp ce cealalt\ s-a ridicat [i a disp\rut în buc\t\rie. Dormitorul [i living-roomul erau desp\r]ite de un mic hol în care se afla o ni[\ care ad\postise cîndva un mic dressing, desfiin]at acum, [i unde proprietarul pusese un fotoliu, complet inutil într-o cas\ normal\, nu-mi imaginam de ce s-ar fi a[ezat cineva acolo, între înc\peri. Deasupra lui montasem una dintre camerele video, cadrul era gata, femeia s-a dezbr\cat în fa]a patului, pe locul marcat, n-a privit spre obiectiv a[a cum f\cuser\ altele, de[i cu unele lucrasem diferit, cu camere ascunse, de data asta totul era la vedere. Abia cînd [i-a dat drumul la p\r, panglica îndep\rtat\ marcînd transformarea ei în nud, am realizat c\ aveam s\ reintru în rolul de performer, urma s\ p\trund în cel de-al dou\zeci [i [aselea trup, proiectul îns\ avea s\ se numeasc\ în continuare «25» sau aveam s\-i g\sesc alt titlu, nu era important, tot ce conta acum din ce în ce mai tare era erec]ia. Au trecut cîteva minute pîn\ am ridicat privirea, ea se afla pe fotoliul care-[i g\sise pentru prima oar\ menirea, fusese acolo din primele momente ale înl\n]uirii la început stîngace, apoi tot mai viguroase pe m\sur\ ce trupurile se obi[nuiser\ unul cu cel\lalt, urm\rind scena într-o postur\ rigid\, cu mîinile a[ezate în poal\ ca [i cum ar fi pozat pentru un portret, doar tremurul buzelor o însufle]ea. I-am f\cut din ochi semn s\ se ridice, a f\cut-o cu încetineal\, pentru prima oar\ nesigur\, cealalt\ gemea izbindu-m\ cu pumnii în piept, rochia alb\ a fluturat prin cadru, era veriga lips\, prezen]a uman\ care avea s\ pun\ în eviden]\ linia de produc]ie, partitura vocal\ din simfonia produs\ de zgomotul corpurilor ciocnindu-se. O e[arf\ a alunecat pe covor, dintr-o mi[care de [olduri femeia blond\ m-a expulzat din interiorul ei, sînte]i bolnavi amîndoi, perver[ilor, a strigat, intruziunea în scenariu fusese prea mult pentru ea, s-a îmbr\cat cu vitez\, strîngînd în pumn banii pe care abia am apucat s\-i dau în timp ce m\ îmbr\cam, nici m\car nu i-a num\rat, trîntind u[a, camera montat\ deasupra s-a pr\bu[it, nu mai aveam oricum nevoie de ea, ci de caseta din\untru. În apartament se r\spîndise o arom\ familiar\, nu era miros de pîine proasp\t\ [i nici de brînzeturi, într-un ibric de cositor pe care nu mi-l aminteam s\-l fi v\zut pîn\ acum fierbea cafea, din tort tocmai se desprindeau dou\ felii mari. Din spate ar\ta mult mai fragil\, înainte de a intra în buc\t\rie m-am sprijinit de perete, ardeam tot, o baret\ alb\ alunecase, dezv\luindu-i um\rul acoperit de pistrui, [i mi-am ]inut pentru o clip\ respira]ia. (Berlin, Bucure[ti, Londra, iulie - noiembrie 2009) Jean-LLorin Sterian, 33 ani. A publicat volumele Baltazar [i hazardul (1997), Scriitorul a ie[it la vîn\toare (2000), Postume (2004) [i Lorgean (2007) [i î[i a[teapt\ editorul pentru volumul de Antume. A regizat cîteva scurt-metraje [i documentare printre care [i cel despre propria sa forma]ie, Grupul Sanitar, intitulat Lec]ia de Playback. Scrie texte pentru reviste de comics, inclusiv manga. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 4 (edi]ia 2008). Din decembrie 2008 [ia deschis teatru (lorgean theatre) în propriul apartament. Interesat de live art [i performance. Masterand în antropologie.

gruia dragomir american reader regatul fricii Look around you. There is an eerie sense of Panic in the air, a silent Fear and Uncertainty that comes with once-reliable faiths and truths and solid Institutions that are no longer safe to believe in… There is a Presidential Election, right on schedule, but somehow there is no President. A new Congress is elected, like always, but somehow there is no Congress at all – not as we knew it, anyway, and whatever passes for Congress will be as helpless and weak as Whoever has to pass for the “New President”. If this were the world of sports, it would be like playing a Super Bowl that goes into 19 scoreless Overtimes and never actually Ends… or four L.A. Lakers stars being murdered in different places on the same day. Guaranteed Fear and Loathing. Abandon all hope. Prepare for the Weirdness. Get familiar with Cannibalism. - Hunter S. Thompson

Hunter S. Thompson, Kingdom of Fear. Loathsome Secrets of a StarCrossed Child in the Final Days of the American Century, Penguin Books, 2003, 351 pg.

m biblioteca ticsit\ cu c\r]i de-ale lui Thompson. Înc\ nu le-am strîns pe toate (doar cei de la Anthony Frost [tiu cît de mult îmi dau silin]a), dar cele pe care le am pe rafturi îmi dau un nea[teptat sentiment de siguran]\, cu toate c\ unele dintre ele poart\ nume precum Fear a nd L oathing i n L as Vegas/ A merica, The C urse o f L ono, Hell’s A ngels sau Kingdom of Fear. Ultima s-ar traduce prin Regatul fricii, o sintagm\ care surprinde perfect lumea în care tr\im, dar o face mai degrab\ printr-o doz\ mare de luciditate decît printr-una de panic\ [i paranoia. Cu Thompson la volan nu mi se face niciodat\ fric\. Nu e ca [i cum ar fi vorba despre un [ofer resemnat, care s\ se supun\ regulilor absurde din acest regat al fricii. Cu Thompson la volan nu are cum s\-]i fie fric\. Cine s-ar putea pune în fa]a acestui hillbilly bookworm on speed la volanul unui monster truck - pentru c\ asta sînt c\r]ile lui: monster trucks care las\ urme adînci de ro]i branduite GONZO peste tot ce înseamn\ sistem opresiv sau corupt sau absurd. Pe lunet\ to]i cei peste care a trecut ar putea citi stickerul cu sintagma lui Bob Dylan: „To live outside the law, you must be honest.” Înc\ de la început Thompson ne arat\ c\ a[a a fost firea

A

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


pia]a interna]ional`

sa de mic. Cartea (o combina]ie de memorii, proz\ scurt\, polemic\, articole, autobiografie etc.) se deschide cu o poveste din copil\rie cînd avea 9 ani [i agen]ii FBI le-au f\cut o vizit\ p\rin]ilor lui pentru c\ micul Thompson pl\nuise o r\zbunare pe [oferul unui autobuz prin r\sturnarea unei cutii po[tale în fa]a autobuzului. Toat\ lumea [tie c\ în State po[ta [i tot ce ]ine de aceasta e ceva sfînt. Thompson era bineîn]eles vinovat de acuza]ii, dar oricine î[i putea da seama c\ era absurd ca un b\ie]el s\ fac\ cinci ani de pu[c\rie pentru o astfel de fapt\. A[a c\, f\r\ dovezi [i f\r\ nici un martor care s\-l pun\ la locul faptei, plasat acolo doar de suspiciuni [i invitat s\-[i toarne un prieten în schimbul libert\]ii, micul Thompson nu-[i recunoa[te fapta, iar lec]ia pe care o înva]\ [i care-i marcheaz\ via]a este: „Never believe the first thing an FBI agent tells you about anything.” Mai departe, trage concluzii la fel de cinice, dar la fel de lucide [i despre biseric\, o alt\ institu]ie care contribuie la instaurarea fricii în regat: „I have seen thousands of priests and bishops and even the pope himself transmogrified in front of our eyes into a worldwide network of thieves and perverts and sodomites who relentlessly penetrate children of all genders and call it holy penance for being born guilty in the eyes of the church.” Pe coperta a patra a unei c\r]i (Aspidistra s\ tr\iasc\!) de George Orwell (autor pe care Thompson îl respecta foarte mult [i pe care-l recunoa[te ca influen]\) proasp\t ap\rut\ scrie a[a: „Lucrul pe care mi-am dorit cel mai mult s\-l fac de-a lungul ultimilor zece ani a fost s\ transform scriitura politic\ în art\. Punctul meu de plecare este întotdeauna o izbucnire a spiritului partizan, un sentiment de injusti]ie. Cînd m\ a[ez la birou s\ scriu o carte, nu-mi spun: «Am s\ produc o oper\ de art\». O scriu pentru c\ vreau s\ dau în vileag o minciun\ sau pentru c\ vreau s\ atrag aten]ia asupra unui lucru, iar prima mea grij\ este s\ m\ fac ascultat.” Acela[i lucru ar putea foarte bine sta scris [i pe coperta a patra a c\r]ii Kingdom of Fear. Thompson ar putea foarte bine spune acela[i lucru despre scriitura sa [i despre motivele care l-au împins spre masa de lucru. Ca [i în pasajul de la început, Thompson este profetic în aceast\ carte. Nixon era mort de mult (cartea a ap\rut în 2003), în locul lui apare Bush, iar într-un articol publicat înainte de declan[area r\zboiului din Irak, imediat dup\ evenimentele din 11 septembrie, Thompson a avut viziunea a ceea ce va urma: „a religious war, a sort of Christian jihad, fuelled by religious hatred and led by merciless fanatics on both sides. It will be guerrilla warfare on a global scale, with no front lines. We are going to punish somebody for this attack, but just who or what will be blown to smithereens for it is hard to say. Maybe Afghanistan, maybe Pakistan or Iraq, or possibly all three at once.” {i dup\ ce totul a început, într-un alt articol scria: „We have become a Nazi monster in the eyes of the whole world - a nation of

bullies and bastards who would rather kill than live peacefully. We are not just whores for power and oil, but killer whores with hate and fear in our hearts. We are human scum, and that is how history will judge us. George W. Bush does not speak for me or my son or my mother or my friends or the people I respect in this world.” B\t\liile lui Thompson cu sistemul sînt exemplificate în Kingdom of Fear în cîteva episoade memorabile nu doar pentru biografia lui, ci chiar pentru o bun\ bucat\ din istoria Statelor Unite, cum ar fi candidatura sa pentru postul de [erif al Aspenului. Campania a mobilizat [i a atras aten]ia multor personalit\]i [i i-a speriat pe [i mai mul]i doar la gîndul c\ un personaj ca Thompson ar putea dobîndi o putere atît de mare [i ar instaura Freak Power , care printre altele ar fi legalizat drogurile u[oare. „The Freak Power election so polarized Aspen that we managed, in the end, to frighten up enough Negative/Scare votes to offset our shocking and unprecedented succes in mobilizing the «freak» vote. We frightened the bastards so badly

that on Election Day they rolled people in wheelchairs - and even on stretches - into the polling places to vote against us. They bought out people, young and old, who thought «Ike» Eisenhower was still president of the U.S.A.” V\ sun\ cunoscut? O alt\ serie de episoade intitulate Witness sînt despre procesul intentat de fosta actri]\ porno Gail Palmer lui Thompson pentru h\r]uire sexual\, care s-a l\sat cu o perchezi]ie a casei lui Thompson la limita legalit\]ii. De aici pîn\ ca Thompson s\ înceap\ o adev\rat\ cruciad\ împotriva viol\rii drepturilor sale constitu]ionale (Fourth Amendment) nu a mai fost decît un foarte mic pas, iar în ap\rarea sa sau implicat avoca]i celebri a c\ror victorie a creat un precedent memorabil. Pe lîng\ acestea exist\ în carte cîteva episoade savuroase în care Thompson vorbe[te despre prietenia sa cu alte celebrit\]i. În Ambassador to Cuba Johnny Depp [i Thompson petrec în Cuba: „We could both load up on Absinth & trash a nice suite in the Hotel Nacional. Invite 50 or 60 Beautiful People to a party/celebration in honor of Che Guevara, which then «got out of hand». DEPP JAILED AFTER ORGY IN CUBA, PROSTITUTES SEIZED AFTER MELEE IN PENTHOUSE, ACTOR DENIES TREASON CHARGES. Why not?”. Iar în Heeere’s J ohnny! Thompson poveste[te cum de ziua lui Jack Nicholson a încercat s\-i fac\ o surpriz\ actorului l\sîndu-i la u[\ o inim\ de elan însîngerat\ [i lansînd o flac\r\ de semnalizare foarte puternic\ ce ar fi putut da foc întregii cabane în care se afla Nicholson. „O God, I thought, those are magnum phosphorous flares, and this place is going to be like the bridge in Apocalypse Now when that goddamn thing explodes. ” Un alt personaj pe care Thompson îl men]ioneaz\ este William Burroughs - alt scriitor care considera lumea în care tr\im un regat al fricii - pe care îl descrie în urm\toarele cuvinte: „William didn’t fuck around. He was serious about everything. When the Deal went down William was There, with a gun. Whacko! BOOM. Stand back. I am the Law. He was my hero long time before I ever heard of him.” În fine, înainte de a-mi completa colec]ia [i de a îndemna pe toat\ lumea s\ fac\ la fel, nu pot s\ spun decît Read it and feel the fear [i Buy the ticket, take the ride cu Thompson la volan. O curs\ prin Bucure[ti ([i prin [tirile sale) dup\ o lectur\ ca asta e ceva mai mult decît o „senza]ie major\/ cu patruzeci la or\”.

Gruia Dragomir, 25 de ani, este absolvent al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti, masterand la departamentul de American Studies din Facultatea de Limbi Str\ine, ]ine rubrica Dr Gonzo în revista aLtitudini [i scrie constant pe siteurile Metropotam [i Urban Bite . Coautor al romanului colectiv Rubik [i traduc\tor al volumului Jurnal pe motociclet\ de Che Guevara (Editura Polirom, 2007).

23

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


abroad

ioana gruia literatura inventeaz` via]a specificul [i multiplicitatea e 22 noiembrie, stînd la coad\ la ambasada României din Paris pentru a vota în primul tur al alegerilor, am început la un moment dat o convesa]ie cu cei de lîng\ mine, un cuplu de tineri medici [i o doamn\ care-[i deschisese cu so]ul o afacere la Paris. Cînd am intrat în vorb\, doamna men]ionase deja de cîteva ori indignanta organizare a alegerilor întrun singur punct (aici avea mare dreptate, coada kilometric\ pe un frig cumplit era un simbol al incapacit\]ii [i al lipsei profunde de respect pe care clasa politic\ româneasc\ le dovede[te mereu fa]\ de cet\]eni) [i se întrebase, tot de cîteva ori, de ce nu se a[ezaser\ urne în apropierea bisericilor. Am intervenit observînd c\ nu vedeam de ce tocmai în apropierea bisericilor. Pentru c\ acolo se duce toat\ lumea, doar e duminic\, mi-a r\spuns stupefiat\. Am replicat c\ nu toat\ lumea se duce la biseric\ [i c\ statul român e un stat - din fericire laic, de[i pelerinajul electoral continuu al politicienilor din toate partidele (a spune „de toate orient\rile ideologice” ar fi prea mult, în România competi]ia politic\ nu are nimic de-a face cu principiile ideologice) la l\ca[ele de cult, invocarea pîn\ la sa]ietate a lui Dumnezeu în aproape fiecare discurs politic (probabil pentru a putea spune pios, în cazul aproape sigur al unui dezastru, c\ „a[a a fost voia Domnului”) [i opiniile unor intelectuali de prestigiu împotriva unei Uniuni Europene laice în care religia trebuie s\ fie exclusiv o op]iune individual\ demonstreaz\ c\ laicitatea nu e o valoare tocmai apreciat\ pe meleagurile noastre. Trebuie s\ recunosc - cu pl\cut\ surpriz\ - c\ doamna s-a limitat s\ strîng\ pu]in din buze [i s\-[i înal]e privirea la cer, pentru a admite apoi c\ într-adev\r, nu numai în apropierea bisericilor se puteau organiza sec]ii de votare, ci [i în alte locuri. Dup\ înc\ un sfert de or\ în care frigul parizian ne intra tot mai adînc în oase, am început, inevitabil, s\ vorbim (doamna, perechea de tineri medici [i eu) despre cum vedem mersul lucrurilor în ]ar\. Mi-am exprimat îngrijorarea fa]\ de intoleran]a pe care am observat-o frecvent. Intoleran]a fa]\ de homosexuali, fa]\ de minorit\]i ca cea rrom\ sau fa]\ de curente de emancipare care p\trund deja stigmatizate în contextul social [i chiar intelectual românesc (m\ gîndesc de exemplu la feminism, un mod de gîndire foarte necesar de urgen]\ în peisajul debordant de misoginie din România). {i atunci tîn\rul medic a replicat educat dar ferm c\ poporul român nu [i-a g\sit înc\ specificul, pe care trebuie s\ continue s\-l caute. Atunci cînd î[i va g\si specificul, a ad\ugat, problemele se vor rezolva. Nu m-am putut ab]ine [i am r\spuns c\ sper c\ intoleran]a nu face parte din acest „specific”. Idealizarea unui „specific” na]ional [i c\utarea obsesiv\ a unei identit\]i unice, fantasmale, sacralizate, f\r\ o deschidere permanent\ [i o evolu]ie a mentalit\]ilor duce la na]ionalism [i la dezastru. Dup\ cum spunea Mihaela Mudure în articolul „Printre feminisme” (http://www.jsri.ro/old/ html%20version/ index/no_6/mihaelamudure%2020articol.htm), dator\m influen]ei externe scoaterea homosexualit\]ii din codul penal sau schimbarea legisla]iei prin recunoa[terea unor infrac]iuni de gen ca violul domestic, violen]a domestic\ sau h\r]uirea sexual\. Un politician (îmi pare

P

ion

manolescu derapaj o plimbare prin ora[

rintre marile bucurii pe care ]i le ofer\ capitala ]\rii se num\r\ mersul pe strad\. Cu ma[ina, lucrurile sînt simple. Vara, rupi bascula în craterele de la Eroilor sau î]i înflore[ti jantele în gropile mici [i adînci de la Filaret. Cînd traversezi linia de tramvai în intersec]ia din Buze[ti, ai toate [ansele s\ te alegi cu anvelopa franjuri: [ina sare din cadru [i atîrn\ ca limba unui cîine otr\vit cu mercur. Noaptea e [i mai frumos, dai peste tot felul de echipe în salopete cu epole]i de vaselin\, agitînd frenetic cazmale [i l\mpi de sudur\ deasupra [inelor explodate. Iarna, oferta se diversific\. Un amestec subtil de ghea]\ [i noroi te face s\ te sim]i ca-n Alaska, dup\ ce tocmai a pleznit o magistral\ de petrol. Iar cînd intri cu ma[ina pe str\zile secundare din Aviatorilor, te întîmpin\ voios cuiele de la limitatoarele de vitez\

P

24

proasp\t smulse de lama utilajelor de desz\pezire. Pe jos, mersul e [i mai interesant. O mul]ime zglobie, etern agitat\ de un ritm brownian, î]i taie calea din toate p\r]ile. Miroase a parizer [i a prietenie între popoare. Vrei s\ ie[i din metrou la Roman\, cei de afar\ intr\ peste tine. Vrei s\ urci mai repede pe scara rulant\ în Unirii, cei din stînga nu se mi[c\, dar te privesc chiorî[. Vrei s\ ]ii dreapta pe trotuar pe Magheru, cei care vin din direc]ia opus\ se n\pustesc la întîlnire. Parc\ o întreag\ popula]ie s-a hot\rît, brusc [i în acela[i timp, s\-[i scoat\ la aer sim]ul tactil: s\ te ia în bra]e sau s\]i simt\ pantoful sub talpa bocancului e visul oric\rui bucure[tean respectabil. Ion Manolescu are 40 de ani [i este conferen]iar doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti. Specializat în teorie cyber -cultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismului românesc. Romancier prin voca]ie, instinct [i pl\cerea de a povesti Alexandru, Editura lucruri incomode (A Univers, 1998; Derapaj, Editura Polirom, 2006).

r\u c\ nu-mi amintesc numele) declara senin c\ românul nu e „prin natur\” homosexual. Acest argument, care nu merit\ nici m\car comentat, poate fi interpretat astfel: „specificul” poporului nostru exclude homosexualitatea. S\ ne amintim c\ un argument oarecum asem\n\tor a fost adus de pre[edintele Iranului în interven]ia sa din Universitatea Columbia din 2007, cînd, întrebat despre persecu]iile la care sînt supu[i homosexualii în Iran (unde sînt condamna]i la moarte) a r\spuns c\ în Iran nu exist\ pur [i simplu homosexuali, spre deosebire de America. „Specificul” acoper\ adesea violen]e de tot felul (de gen, de exemplu, dac\ ne gîndim la impunerea voalului sau a burk\i). Tîn\rul a mai ad\ugat c\ nu în]elege de ce românii în str\in\tate, în loc s\ vorbeasc\ bine despre poporul român, îl critic\. Ceea ce nu în]eleg eu este de ce se presupune c\ trebuie s\ avem grij\ de „imaginea” României (imagine care a devenit o adev\rat\ obsesie), deci s\ machiem societatea astfel încît s\-i ascundem toate tarele ([i sînt multe), în loc s\ provoc\m un dialog despre aceste tare. Tocmai pentru c\ oamenii din România merit\ o via]\ mai bun\ ar trebui promovate continuu valori ca dialogul, deschiderea [i respectul diferen]ei. Românii nu sînt „prin natur\” lipsi]i de deschidere sau intoleran]i, ci nu au avut [ansa unor condi]ii istorice [i sociale care s\ permit\ deschiderea mentalit\]ilor (iar din acest punct de vedere influen]a tradi]ionalist\ a bisericii a jucat [i joac\ în continuare un rol deloc neglijabil; dictatura comunist\ a ac]ionat de asemenea ca o „religie” obligatorie pedepsind aspru orice deviere de la „dogma” partidului). Identit\]ii unice promovate de na]ionalism i se pot opune identitatea ironic\ enun]at\ de Claudio Magris, identitatea multipl\ ap\rat\ de Claudio Guillén sau medita]ia extrem de complex\ asupra alterit\]ii elaborat\ de Hélène Cixous (Oran, 1937). Hélène Cixous este una dintre figurile fundamentale ale literaturii [i filosofiei contemporane [i ale feminismului francez. Alteritatea [i multiplicitatea constituie temele principale de medita]ie în textele ei. În acest sens este primordial\ chestiunea „celuilalt”, a „celorlal]i” ([i a „celorlalte” bineîn]eles), care compun eul fiec\ruia: „femeile noastre, mon[trii no[tri, [acalii no[tri, arabii no[tri, semenii no[tri, fricile noastre”. Con[tien]i de propria multiplicitate, de propria alteritate, de dimensiunea multipl\ a fiec\ruia dintre noi, putem conjura fantasma nefast\ a na]ionalismului, a identit\]ii exclusive, a intoleran]ei, a unei c\utari obsesive a unui „specific” rupt de ceilal]i, de multiplicitate, de deschidere, de dialog. „Femininul” propus de Hélène Cixous este „un feminin plural”, o construc]ie complex\ [i luminoas\ a unui eu con[tient de capacitatea enorm\ a alterit\]ii [i a multiplicit\]ii. Ioana Gruia, 30 ani, scriitoare în limba spaniol\ [i cercet\toare de literatur\ spaniol\ [i comparat\. A Toamna f\r\ corp, carte publicat Otoño sin cuerpo (T finalist\ în 2002 a Premiului de poezie Federico García Lorca) [i Nighthawks (Premiul Federico García Lorca pentru proz\ scurt\, 2007). Doctor în literatur\ comparat\, a predat literatura spaniol\, teoria literaturii [i literatura comparat\ la Universitatea din Granada. S-a num\rat printre organizatorii primului congres de limba [i literatura român\ în Spania (Granada, 2009). În prezent lucreaz\ la Paris, unde colaboreaz\ ca cercet\toare a Universit\]ii din Granada cu Centre de recherches interdisciplinaires sur les mondes ibériques contemporains (Sorbonne) [i cu Centre d’études féminines et études de genre (Université Paris 8).

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


abroad

ruxandra ana dosar literar de expat bloguri de expat

´

in blog din 2008. L-am început atunci cînd am avut certitudinea c\ în scurt timp îl voi transforma în blog de expat. Nu era doar povestea mea, era povestea mea în Polonia, iar asta îi d\dea un sens, îi vedeam utilitatea. La început a fost o chestie terapeutic\. Îl ]ineam mai mult pentru mine, [i felul în care ar\ta, nuan]ele de portocaliu ale titlurilor, încadrarea pozelor în pagin\ [i alegerea fonturilor potrivite îmi ocupau cea mai mare parte a timpului, atîta cît s\ pot face fa]\ melancoliei din care nu reu[eam nicicum s\ m\ extrag dup\ întoarcerea din Var[ovia. {tiam c\ nu mai e mult pîn\ s\ plec din nou în Polonia, dar vara aceea va r\mîne în istorie drept cea mai lung\ [i mai neprietenoas\ dintre toate verile de pîn\ acum, pe care mi-am petrecut-o în cea mai mare parte pe balconul apartamentului din Bra[ov, f\r\ alt\ dorin]\ decît s\ treac\ timpul. Nu mai f\ceam nimic altceva. R\spunsul standard la întrebarea „ce faci vara asta?” devenise „a[tept s\ treac\”. A[a cum vara lui 2006 fusese vara perfect\, prima var\ polonez\, vara lui 2008 era cea care m\ ]inea departe de o obsesie pe care nu puteam [i nu voiam s-o controlez. Cînd ajunsesem pentru prima dat\ în Polonia ]inusem un blog a c\rui dat\ de expirare îmi era cunoscut\ înc\ de cînd îl înregistrasem [i scrisesem primul post. Era povestea mea de dragoste la prima vedere cu Var[ovia - tumultuoas\, ame]itoare, un fel de natural high, genul de dragoste care î]i împarte existen]a în înainte [i dup\. Experimentam Var[ovia cu o bucurie [i cu un entuziasm de care nu m\ crezusem în stare pîn\ atunci, o diminea]\ însorit\ pe Nowy Swiat f\cea cît zece vacan]e, o propozi]ie simpl\ dar corect\ gramatical mi se p\rea o realizare mai însemnat\ decît o lucrare academic\, ora[ul se l\sa descoperit treptat [i la sfîr[itul celor patru s\pt\mîni eram convins\ c\ nu mai vreau s\ fiu doar turist în Polonia. Blogul l-am închis, dup\ ce adunasem în el tot ceea ce m\ surprinsese în acea var\ polonez\. Acum cred c\ ar fi fost un ghid turistic destul de reu[it, un fel de hart\ foarte subiectiv\ a Var[oviei, debordînd de energie, care ar fi putut convinge chiar [i ni[te cititori sceptici c\ ora[ul merit\ m\car o s\pt\mîn\ de vacan]\. În anul care a urmat am descoperit Polonia treptat, am înv\]at s\-mi temperez entuziasmul [i - ceea ce a fost o mare noutate chiar [i pentru mine – s-o privesc cu un ochi m\car pe jum\tate critic. Nu mai eram în trecere, m\ instalasem cu arme [i bagaje în realitatea polonez\, unde aveam s\ descop\r c\ lucrurile nu merg întotdeauna ca pe roate, c\ primele luni, cele de acomodare, pot fi deprimante chiar [i pentru cineva dotat cu o doz\ s\n\toas\

de optimism, c\ polonezii sînt mai reci decît mi se p\ruse atunci, cu doi ani în urm\, cînd puteam s\ jur c\ sînt cei mai deschi[i [i mai joviali oameni de pe fa]a p\mîntului, c\ organizarea [i seriozitatea nu-s vorbe-n vînt, cum nu e nici religia, a c\rei importan]\ în via]a de zi cu zi nici m\car nu o intuisem în vara aceea perfect\, [i c\ pe cît de vesele erau întîlnirile sporadice în baruri, pe atît era de serioas\ problema cu cele cîteva pahare în plus. Al doilea blog nu mai era un blog de c\l\tor. Era un blog care nu mai respira exaltare prin fiecare titlu, care se temperase [i înregistra realitatea cu bune [i cu rele, pentru c\ eu îns\mi ajunsesem s\ percep totul mai nuan]at. Literatura de c\l\torie nu-]i schimb\ fundamental identitatea, nu te modific\ structural - e o experien]\ cu ni[te termene precise [i cu o cronologie clar\, chiar [i în cazul c\l\toriilor care ajung s\ capete o dimensiune obsesiv\, s\ se repete, înc\ o dat\ [i înc\ o dat\, cu nostalgia unui loc pe care ai convingerea c\ l-ai putea numi „acas\”. Literatura de expat începe atunci cînd „acas\” devine o no]iune vag\. Cel pu]in la fel de vag\ e identitatea de expat, un fel de outsider care totu[i poate trece drept insider [i care, spre deosebire de c\l\torul care vede [i scrie din mers, se opre[te [i are timp s\ priveasc\ în jur [i spre sine. La sfîr[itul anului trecut am g\sit în revista She Writes un articol despre literatura de c\l\torie [i literatura de expat. Are ultima dreptul de a-[i revendica un raft numai al ei? Anastasia Ashman, autoarea articolului, este originar\ din California [i tr\ie[te de unsprezece ani la Istanbul, dup\ ce înainte a locuit în Roma [i în Kuala Lumpur. Este editorul antologiei Tales from the Expat Harem: F oreign Women i n M odern Turkey [i ]ine un blog

unde scrie constant despre via]a în Turcia, despre identitate [i adaptare, despre literatur\ [i bloguri. Unul dintre posturi, What expat bloggers are made of, ofer\ o posibil\ explica]ie pentru popularitatea acestui tip de scriitur\, care aduce o not\ de prospe]ime în interpretarea identit\]ii nu doar în raport cu locul din care provii, ci [i cu acela în care tr\ie[ti, încercînd constant s\ te adaptezi, s\ te schimbi, s\-]i modifici convingerile [i obiceiurile f\r\ a renun]a complet la cele vechi. Via]a pe grani]\ na[te literatur\ pe grani]\, iar experien]ele oscileaz\ între amuzament, surprindere sau chiar indignare. Multe dintre blogurile de expat sînt experien]e inedite de lectur\ nu atît pentru c\ problematizeaz\ [i dezbat la modul abstract expatrierea, ci pentru c\ sînt veritabile colec]ii de experien]e cotidiene. Petya Kirilova Grady, n\scut\ [i crescut\ în Bulgaria, scrie despre ea [i despre Kyle, so]ul ei american, pe blogul How to Marry a Bulgarian, unde public\ în mod constant [i interviuri cu alte cupluri interculturale, vorbind despre problemele de adaptare la o nou\ cultur\ sau despre interpretarea propriei culturi prin prisma celei adoptive. Ni[te banale ]evi înghe]ate devin un bun pretext pentru discutarea împ\r]irii activit\]ilor casnice dup\ un vechi tipar - activit\]i „feminine” [i „masculine”. Cînd ne-au înghe]at ]evile, am început s\ dau telefoane dup\ ajutor. Am sunat-o pe Angie, al c\rei tat\ are o firm\ de repara]ii. Le-am trimis mesaje prietenilor, mi-am updatat statusul pe Facebook, am c\utat pe Craigslist. To]i cunoscu]ii mei, [i mamele lor, [tiau c\ avem nevoie de un instalator. Am vorbit cu o mie de instalatori care miau dat indica]ii foarte clare (...) M-am descurcat excelent s\ iau noti]e, s\ comunic mai departe indica]iile, dar nu mi-a trecut prin cap nici m\car o clip\ c\ voi fi implicat\ în vreun fel în punerea în practic\ a sfaturilor. Am presupus, pur [i simplu, c\ so]ul meu va coborî în garaj cu ustensilele necesare, va g\si robinetul principal, va aerisi ]evile... ceea ce a [i f\cut. (...) Nu m-am sim]it niciodat\ mai bulg\roaic\ de-atît. Nu doar rela]iile de cuplu pun probleme. Cînd în sfîr[it ]i se pare c\ ai în]eles o cultur\, descoperi c\ trecutul [i cultura din care provii pot fi o piedic\ în interac]iunile de zi cu zi. Nu-i lucru u[or s\ fii polonez în Anglia ([i nu doar din cauza valului de imigran]i polonezi, a dificult\]ilor de a g\si un job, o cas\ [i de a lua via]a de la cap\t). Blogul Polka on the Island ofer\ o explica]ie: Diferen]a cea mai însemnat\, dar cel mai greu de

remarcat, dintre cultura mea polonez\ [i cea englez\ este c\ aceasta din urm\ e o cultur\ a interac]iunii. Asta înseamn\ c\ ei nu sînt niciodat\ singuri. Dac\ vorbesc, ceilal]i îi ascult\ [i r\spund. Dac\ merg [i al]ii merg. Dac\ vor s\ fie singuri o vreme, atunci trebuie s\-[i cumpere o cas\ [i s\ o înconjoare cu un gard care s\ le asigure spa]iul privat (...) Cultura mea e una a individualit\]ii, care respect\ spa]iul privat. Îmi dau seama de asta [i citind comentariile unor englezi expatria]i în Polonia. Detest\ faptul c\ pe strad\ oamenii nu îi privesc, nu le zîmbesc [i se poart\ de parc\ ar fi înconjura]i de copaci. Bineîn]eles, eu nu m\ gîndisem la chestia asta. Pentru mine e normal s\ bag viteza a treia cînd merg pe strad\, s\ tr\iesc într-un balon de intimitate care mi se pare foarte reconfortant. Pentru englezi, Polonia are un farmec u[or retro, respir\ un aer lini[tit pe care Anglia pare s\-l fi pierdut de mult\ vreme - dar e nevoie de ani buni ca s\ ajungi s\-l apreciezi. Multe dintre tradi]iile [i obiceiurile care în Marea Britanie au disp\rut sînt înc\ vii în Polonia - de exemplu, s\ nu munce[ti duminica. De fapt, nevast\-mea nu m\ las\ nici m\car s\ sp\l ma[ina duminica - nu c\ a[ sp\la ma[ina foarte des, oricum. Dac\ se întîmpl\ s\ te afli în Polonia într-o duminic\ diminea]\, vei vedea c\ toat\ lumea e îmbr\cat\ cu hainele cele mai bune, în drum spre biseric\. Mi s-a spus c\ asta se întîmpla în Marea Britanie prin anii ’50. (British in Poland) Data viitoare vorbim despre c\r]i. {i despre literatura de expat, cu infinitele ei nuan]e [i cu argumentele care o îndrept\]esc s\-[i cear\ raftul propriu în biblioteci. Ruxandra Ana, 25 de ani, tr\ie[te [i lucreaz\ la Var[ovia, unde este masterand\ în traductologie. A absolvit Facultatea de Litere, sec]ia Român\-Englez\ [i Facultatea de Limbi Str\ine, sec]ia Polon\. A fost PR la Observator cultural, traduce literatur\ englez\ [i american\ [i scrie un roman non-fic]ional despre Polonia.

Anastasia M. Ashman, Jennifer Eaton Gokmen (eds.) Tales from the Expat Harem: Foreign Women in Modern Turkey, Seal Press, 2006

25

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


noul teatru

[tefania

mihalache select all poeme pe s`pt`m\ni \ nu crezi c\ membranel e cu care te înconjor sînt doar sînge [i carne, nu, ele sînt straturi fine de posibilit\]i, lipite u[or între ele, ca ni[te mici animale de ap\ care î[i freac\ blînd una de alta pieile cu solzi proaspe]i [i mici pîn\ cînd din ele încep s\ r\sar\ incantan]iile pe s\pt\mîni, incanta]iile, s\ [tii, sînt ca ni[te portative, f\r\ început [i f\r\ sfîr[it fiecare un pic mai sigur\, un pic mai articulat\, un pic mai [tiutoare decît cealalt\, fiecare mai preg\tit\ s\-]i promit\ daruri în mu[chi, oase [i nervi, tributuri în pleoape [i coate [i c\lcîie, s\ nu te temi de ele, s\ dansezi dup\ muzica lor, pîn\ cînd aerul din jurul t\u o s\ înceap\ s\ creasc\ [i s\ devin\ pufos, ca un aluat pus la dospit, dar s\ nu te opre[ti, s\ începi s\-l gu[ti cu încredere, cu toat\ guri]a, s-o deschizi [i s-o închizi, s\-l v\lure[ti [i s\-l fr\mîn]i cu poft\ [i cu putere, trebuie s\ faci în el goluri mici, pentru ca pe acolo, s\ poat\ s\-[i apropie [i mami vocea.

S

A

*** mai trecut o s\pt\mîn\, cred c\ te întrebi de ce mami nu vorbe[te în fiecare zi,

ei bine, s\ [tii c\ uneori acela[i lucru se întreab\ [i ea, poate c\ mami este timid\, poate

26

este sfioas\, poate chiar se teme s\ nu înceap\ s\ te r\neasc\ de pe acum. poate se teme c\ dac\ va începe, nu se va mai putea opri din a-]i spune cît de frumoas\ este lumea, [i-o s\-]i descrie prin buricele degetelor ap\sate pe burt\, frunzele verzi, copacii, animalele perechi-perechi, culorile complementare, tonurilor luminilor crude de diminea]\ [i vortexul fierbinte de arome, [i poate se teme c-o s\ înceap\ s\-]i spun\ c\ oamenii sînt buni [i ei se las\ seara sc\lda]i în razele apusului [i-[i trec pe furi[ flori dintr-o mîn\ într-alta, [i-[i [optesc la ureche poezii. {i-o s\-]i spun\ c\ zilele lor nu seam\n\ niciodat\ una cu alta, c\ devin din ce în ce mai odihni]i pe m\sur\ ce trec orele, iar seara se dau grijulii cu o crem\ pe omopla]i, acolo unde încep s\ le creasc\ un fel de muguri cu vîrful de puf alb, foarte fin. Uite c\ nu s-a ab]inut, [i mami deja a început s\-]i spun\ toate astea în fiecare sear\, cînd sîntem doar noi [i eu î]i [optesc cu mîna pe burtic\. {i de-abia a[tept ziua cînd o s\ rîdem împreun\ de toate astea. {tefania Mihalache, 30 de ani, n\scut\ în Bra[ov, emigrat\ la Bucure[ti. A debutat în volumul colectiv Junii 03, Antologia tinerilor prozatori bra[oveni, iar în 2004 a publicat romanul Est-ffalia, la Editura Paralela 45. Romanul a fost nominalizat la Marile Premii Prometheus, edi]ia a IV-a, categoria Opera Prima. În 2008, un fragment din Est-ffalia a fost tradus [i publicat în num\rul special dedicat literaturii române al reviste poloneze Lampa, num\r ap\rut cu sprijinul Institutului Cultural Român. A colaborat cu eseuri [i cu cronici de carte în Vatra, Observator Cultural, iar în prezent colaboreaz\ la Time out [i la Dilemateca. De curînd a terminat al doilea roman, Poemele secretarei, în curs de apari]ie la Editura Cartea Româneasc\.

mihaela michailov epiderma-manifest Corpul contemporan este o explozie carnal\, conceptual\, spectacular\. În deflagra]ia lui se condenseaz\ tensiunile dramatice ale lumii din jur, reflexele fenomenelor care au marcat fundamental istoria recent\. Interesul pentru dramaturgia corpului în artele spectacolului contemporan a devenit din ce în ce mai pregnant, sesizabil în toate mediile [i practicile artistice actuale. Reprezent\rile corporalit\]ii se definesc, pe de o parte, în func]ie de absorb]ia progresiv\ a unor determin\ri sociale, iar, pe de alt\ parte, raportat la cultura spectaculariz\rii cotidiene, la prezen]a trupului în spa]ii de referin]\ diverse, aparent disjuncte, în realitate profund comunicante: performance-uri experimentale, instala]ii video, re]ele virtuale, body shop, industria publicitar\ etc. Toate aceste „loca]ii” cu poten]ial teatral reconfigurator la nivel conceptual formateaz\ noua genez\ [i ideologie a corpului. Un corp care î[i scrie textura epidermic\ din r\nile necicatrizate ale unei lumi alienante, buimace [i panicate paroxistic. Lume t\v\lit\ în sînge [i noroi, brutalizat\ [i tînjind dup\ purificare. Despre ce tip de corpora]ii corporale vorbim [i care sînt influen]ele definitorii ale noii matrice de reprezentare corporal\? Ororile celui de-al Doilea R\zboi Mondial, tehnologiile cîmpurilor concentra]ionare, bomba atomic\ au f\cut din tr\irea în proximitatea mor]ii un eveniment robotic, pe band\ rulant\, lipsit de aportul subiectiv [i de intensitatea dramei individuale. Arti[tii r\spund acestor catastrofe printr-un tip de performance care le personalizeaz\ radical experien]ele. Experien]e torturante [i în acela[i timp imunizante care modific\ substan]ial corporalizarea traumei. Arti[tii tr\iesc pe panta mor]ii cu tot corpul macerat la vedere, cu toat\ fiziologia expus\ ca un spectacol-laborator al propriei dezintegr\ri. Performance-urile unor arti[ti ca Sterlac, Chris Burden, Marina Abramovi?, Orlan, Gina Pane au experimentat corpul-întraum\ fizic\ [i psihic\. „Fie c\ vorbim despre un corp acoperit sau gol, transgresiv sau traumatizat, grotesc, abject sau idolatrizant, semnifica]ia lui înscenat\ rezid\ în capacitatea lui de a ne focusa pe ceea ce este v\zut [i auzit... pe deschiderea unor posibilit\]i de gîndire [i ac]iuni”1. Aceast\ deschidere schimb\ atît rela]ia performerului cu propriul corp, cît [i pe cea a privitorului cu ceea ce vede în el [i în afara lui. Arti[tii au resim]it acut nevoia de-a se raporta la un corp-manifest, un corp care internaliza spasmele [i protestele politice pentru a le transforma în convulsii

psiho-socio-somatice. Urgen]a de a r\spunde prin corp realit\]ilor imediate a ajuns s\ fie impregnat\ în cele mai multe ac]iuni artistice. Spa]iul performance-ului este o expozi]ie uman\ [i postuman\ de corpuri mobile, care testeaz\, sfideaz\ [i submineaz\ limitele reprezent\rii publice, ale recept\rii non-implicative, ale estetiz\rii [i ale teatraliz\rii. Sînt limite prin care arta vie, reteritorializat\ continuu, î[i stabile[te interoga]iile asupra spa]ialit\]ii corpurilor cu care lucreaz\. Spa]iul în care corpul performativ î[i diversific\ ac]iunile este extrem de relevant pentru noua prezen]\ intim-colectiv\. Vorbim despre un corp politic care exist\ pentru a manifesta fa]\ de un climat turbulent [i pentru a-[i manifesta resorturile de revolt\ public\. Se opteaz\ astfel pentru o rematerializare a corpurilor în loca]ii care sînt parte din „organele vitale”, care fac din carnea în sînge un mediu de reflec]ie. Spa]iul impune un corp deschis, în sensul de corp-pîlnie a conflictelor din arealul politic [i, implicit, din cel performativ. Corpul, la rîndul lui, autorizeaz\ un spa]iu intim visceral, fie c\ e vorba despre galerii care impun prin arhitectura lor o rela]ie direct\ cu performerii, despre loca]ii dezafectate, despre apartamente etc. În anii ’70, Sterlac a creat o serie de performances-suspensii corporale care puneau în discu]ie pozi]ia de cadru subiectiv afectat al unui trup volatil [i, în acela[i timp, perceput în toat\ carnalitatea lui. În mijlocul unei galerii, Sterlac [i-a ag\]at corpul de tavan cu cîrlige, anticipînd reprezent\rile corporale cablate electronic la surse de energie dispersate. La începutul anilor ’90 a imaginat un set de muta]ii de la corpul impregnat de concepte la corpul asupra c\ruia se opereaz\ live. Într-o galerie din Santa Monica, Chris Burden s-a a[ezat în fa]a unui ]inta[ care l-a împu[cat în bra]. Artistul [i-a documentat video performance-ul, trecerea lui de la starea de calm [i deta[are la o frenezie psihotic\ fiind interceptat\ în relaxarea [i brusca încordare a mu[chilor. Burden e corpul care, în cîteva minute, se transform\ radical sub ochii spectatorilor îngrozi]i de bombardarea trupului s\u. Cel mai performant corp al anilor ’70 este cel care elibereaz\ la maximum frînele suportabilit\]ii [i ale durerii fizice aproape niciodat\ suficiente pentru arti[ti-explozibil. Corpul este o re]ea socio-somatic\ prin care se leag\ marcaje intime [i publice Mihaela Michailov, 32 de ani, critic de teatru [i dans, dramaturg, c`[tig\toare a bursei de dramaturgie e fric\ [i a acordat\ de dramAcum pentru piesa Mi-e Premiului UNITER pentru piesa Complexul România. Public\ `n Suplimentul de cultur\, aLtitudini, {apte seri.

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


Mihaela Michailov Discursul politic are la baz\ o retoric\ spectacular\. Apari]iile din mediul politic con]in o dramaturgie cu niveluri de evolu]ie clar stabilite. O regie care ]ine cont de strategia teatralit\]ii elaborate. Contactul-contract politic se stabile[te între un emi]\tor performativ, apt s\-[i structureze un plan de ideologie spectacular\, [i un receptor avid de spectacol. Cei doi poli ai comunic\rii investesc în marcajele [i în demarcajele noului spa]iu teatral. Campania electoral-performativ\ lansat\ pe 21 ianuarie la Centrul Na]ional al Dansului are o ]int\ precis\: radicalizarea spectacolului politic printr-o strategie care s\ deconstruiasc\ [i s\ submineze toat\ semiotica participan]ilor la marele show politic, printre pu]inele vizibile cu adev\rat în spa]iul media. Dac\ politica folose[te mijloace performative, atunci performanceul construie[te noua politic\. Candidatura la pre[edin]ie a lui Florin Fluera[, parte din proiectul S\pt\mîna grea, propune un întreg pachet de strategii mediatice care acceseaz\ canale informa]ionale puternice, dac\ ne gîndim doar la twitter sau facebook. Candidatura are în spate un stuff care transgreseaz\ limitele spectacolului [i pe cele ale politicii, colîndule pentru a le interoga. La sfîr[itul lunii decembrie, Florin Fluera[, Ion Dumitrescu [i Iuliana Stoianescu au fost prezen]i la OTV pentru a dezbate sfîr[itul lumii, sfîr[itul politicii, sfîr[itul spectacolului. Despre aceast\ ini]iativ\

noul teatru

Politica e spectacol S`pt`m\na grea la CNDB

ne vorbe[te [eful de campanie, Ion Dumitrescu: „Performance-ul de la OTV face parte din manifest\rile post-spectacol pe care le-am început împreun\ cu Florin Fluera[ [i care continu\ intens în S\pt\mîna grea. Una dintre ideile de la care pornim const\ într-un transfer de spectacole, încerc\m s\ suprapunem practici care aparent se resping. Vrem s\ în]elegem contextele în care prezent\m spectacole, s\ g\sim cît mai multe scene în exteriorul teatrului, s\ le deconstruim [i s\ le test\m limitele. A merge la OTV cu performance art [i a aduce pe scena CNDB armata român\ cu spectacolul lor înseamn\ o fric]iune cu conven]ia fiec\rui loc în parte. Mi se pare un demers legitim ]inînd cont exact de aceast\ dimensiune spectacular\ a oric\rei activit\]i publice, fie ea emisiune la televizor, campanie preziden]ial\ sau parad\ militar\. Sîntem într-un moment în care fic]iunea în televiziune e reglementat\ oficial, la nivel de CNA, consiliu care, de exemplu, a interzis ca unele reality show-uri s\ fie reale . Dar spectatorul e tot acolo, în fa]a televizorului, n-a sesizat schimbarea, nu a perceput trecerea în fic]iune, acum show-urile respective sînt regizate ca mici telenovele de larg consum. Realitate sau fic]iune, chiar nu mai conteaz\, divertismentul trebuie între]inut”. Stuff-ul de campanie: Ion Dumitrescu ([ef campanie, purt\tor de cuvînt, consilier de imagine) Manuel Pelmu[ (consilier pe probleme morale, etic\ social\, consilier de imagine) {tefan Tiron (ideolog, [ef propagand\, consilier de imagine) Paul Dunca (rela]ii cu publicul, consilier de imagine) Iuliana Stoianescu (prima doamn\) Maria Gu]\ (asistent PR)

s` fi avut trei ani s\ fi avut vreo trei ani cînd am v\zut pe strad\ o femeie cum se opre[te î[i duce mîna la frunte la capul pieptului la um\rul drept [i la um\rul stâng am crezut atunci c\ a cules ceva cu degetele din acele puncte ale trupului ei am alergat acas\ m-am oprit în fa]a oglinzii [i m-am cercetat cu aten]ie n-aveam nimic de luat nici de pe frunte nici de pe tricoul cu care eram îmbr\cat a[a m-a g\sit tata încercînd s\ prind ceva cu mîna dreapt\ orice m-a mîngîiat pe cap [i nu mi-a spus nimic am aflat mai tîrziu c\ femeia înfipsese în ea patru cuie [i c\ venise vremea s\ fac acela[i lucru

robert

[erban

Robert {erban, 38 de ani, scriitor, ziarist, realizator tv, director editorial al Editurii Brumar. A debutat în 1994 cu volumul de poezie Fire[te c\ exagerez (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România). Au urmat Odyssex, 1996, Piper pe limb\, 1999, Cinema la mineacas\, 2006, Ochiul cu strea[in\ ,2007, volum de publicistic\; coautor la Cartea roz a comunismului, 2004.

27

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


noua art` 28

vlad morariu oi începe prin a pune o întrebare direct\: care sînt condi]iile de posibilitate ale propozi]iilor ce compun urm\torul paragraf dintr-un text al lui Hito Steyerl: „[...] un proces care ast\zi înc\ se desf\[oar\. Acesta este procesul integr\rii culturale sau simbolice a criticii în cadrul institu]iei sau mai degrab\ pe suprafa]a institu]iei f\r\ a avea consecin]e materiale în cadrul institu]iei îns\[i sau a organiz\rii sale” (Steyerl, 2006). V\ rog s\ remarca]i c\ întrebarea mea nu pune sub semnul îndoielii adev\rul acestui paragraf: mai degrab\ încearc\ s\ pun\ în lumin\ faptul c\ o astfel de distinc]ie, între suprafa]a (simbolic\) a unei institu]ii (de art\) [i structurile sale (materiale) profunde este, în cele din urm\, posibil\. Cu alte cuvinte, care este ideologia care face posibil\ o astfel de separa]ie? {i de vreme ce argumentul acestui paragraf este c\ puterea criticii este sl\bit\ în urma acestui proces, ce tip de contra-ideologie putem propune, pentru a reconstrui unitatea suprafa]\/structur\ profund\, ceea ce la fel de bine poate însemna eliminarea ei, [i care ar trebui s\ elibereze puterea criticii din propria sa închidere? A pune întrebarea în acest mod nu are consecin]e numai în cadrul cîmpului artei, ci se extinde c\tre cîmpul mai larg al politicii, de vreme ce Steyerl noteaz\ c\ „acest proces reflect\ un proces similar care are loc la nivel politic: integrarea simbolic\, de exemplu a minorit\]ilor, în timp ce sînt p\strate inegalitatea social\ [i politic\, reprezentarea simbolic\ a aleg\torilor în cadrul corpurilor politice suprana]ionale, [.a.m.d. În acest sens, leg\tura reprezent\rii materiale a fost rupt\ [i înlocuit\ cu una mult mai simbolic\” (ibid.). Imaginea este, a[adar, una generalizat\, imaginea unei critici care lucreaz\ în gol, arestat\-alienat\ la suprafa]a institu]ional\ a societ\]ii noastre, f\r\ ca noi în[ine s\ mai putem auzi ecourile ei. Un exerci]iu de clarificare a acestei situa]ii - chiar [i un proiect artistic - trebuie s\ treac\ obligatoriu prin cercet\rile de sociologie [i filosofie aplicat\ care încearc\ s\ r\spund\ la cîteva întreb\ri simple: ce sînt institu]iile? Cum func]ioneaz\ ele? În ce fel influen]eaz\ ele via]a noastr\ de zi cu zi? Simptomatic, exist\ cel pu]in dou\ compendii de texte scrise fie de arti[ti, fie de teoreticieni ai artei care includ m\car un text al lui John Searle, filosoful analitic american care propune unul din cele mai consistente proiecte de ontologie institu]ional\. Teoria lui Searle, a[a cum este dezvoltat\ în cîteva texte recente (Searle, 2006: 27-32, Searle, 1995), este fundamentat\ pe trei primitive: a) inten]ionalitatea colectiv\ (credin]e, dorin]e, inten]ii colective); un fapt social presupune inten]ionalitatea colectiv\ a doi sau mai mul]i agen]i; b) atribuirea de func]ie, care reprezint\ capacitatea de a impune func]ii asupra obiectelor; obiectul nu are func]ia respectiv\ intrinsec, ci în virtutea atribuirii unei func]ii (ex: uneltele); c) func]iile-status , reprezint\ atribuirea special\ a unei func]ii; un obiect sau o persoan\ c\reia func]ia îi este atribuit\ nu poate îndeplini func]ia respectiv\ doar în virtutea structurii sale fizice (asemenea, din nou, uneltelor), ci mai degrab\ în virtutea faptului c\ exist\ o atribuire colectiv\ a unui anumit status, iar obiectul sau persoana respectiv\ îndepline[te func]ia sa numai în virtutea accept\rii colective de c\tre comunitate a faptului c\ obiectul sau persoana de]in respectivul status. Atribuirea de status are din punct de vedere logic urm\toarea structur\: „X trece drept Y în contextul C”. De exemplu: aceste buc\]i de hîrtie din buzunarul meu trec drept lei. Atunci cînd acest tip de atribuire este re-iterat, ea devine o regul\. Regulile sînt fie regulative (ex. „condu pe partea dreapt\”), fie constitutive, ceea ce înseamn\ c\ ele nu doar reglementeaz\, dar [i constituie comportamentul pe care îl reglementeaz\. Drept consecin]\ (Searle, 2006: 34), o institu]ie este oricare sistem de reguli constitutive de forma X trece drept Y în contextul C. Restul textului dezvolt\ o serie de consecin]e care deriv\ din aceast\ defini]ie, [i care ar putea deschide drumul unor noi fenotipuri de critic\ institu]ional\. A[a cum explic\ Searle, ca s\ existe în realitate, o func]ie-status trebuie s\ fie mai întîi reprezentat\ ca existînd, [i doar limbajul ofer\ mijloacele reprezent\rii. Exist\ o consecin]\ evident\ de la sine: un mod de

V

despre suprafe]ele [i structurile profunde ale institu]iilor (de art`)

Hito Steyerl, Lovely Andrea, video stills from videowork, 2007 a desf\[ura critica institu]ional\ este prin construirea unei critici a limbajului institu]ional. Limbajul codific\ statusuri, pozi]ionarea în lumea institu]ional\ [i modurile în care institu]iile opereaz\ asupra subiectivit\]ilor noastre. Critica limbajului institu]ional presupune o critic\ a ideologiei, a reprezent\rilor institu]ionale, a regulilor constitutive [i a discursurilor de legitimare. Exist\ un model insuficient remarcat în lumea artelor vizuale: teoriile lui Bertolt Brecht despre Efectul de Alienare [i practica teatrului epic. Abordarea lui Brecht nu este altceva decît critica unui limbaj ale c\rui formule legitimau teatrul burghez - o critic\ a unui teatru a c\rui narativitate sfîr[e[te în încapsularea cathartic\ a spectatorului - o nou\ „arestare institu]ional\”. Searle compar\ institu]iile cu un joc de [ah: a[a cum a avea o regin\ nu înseamn\ a-]i ]ine mîinile pe o pies\ din lemn, ci a avea o serie de puteri de mi[care într-un sistem formal, la fel, în lumea institu]ional\ adev\ra]ii purt\tori ai puterii sînt agen]ii care sus]in institu]iile. Obiectele fizice precum piesele de [ah sau bancnotele sînt coduri pentru cantitatea de putere pe care o avem. Acest lucru ne spune, îns\, ceva [i despre sistemul formal în care juc\torul de [ah sau oricare dintre noi - are posibilitatea de a-[i mi[ca piesele. Cu alte cuvinte, exist\ pericolul de a crede - de a ne în[ela pe noi în[ine - c\ sistemul formal în care ne mi[c\m surprinde întreaga existen]\ a unei institu]ii. Sînt pasaje în textele lui Searle în privin]a

c\rora, în ciuda provenien]ei dintr-o tradi]ie filosofic\ diferit\, o compara]ie cu analizele lui Marx ale feti[ismului m\rfurilor, sau cele ale lui Georg Lukacs asupra reific\rii, s\ nu par\ ilicite. Searle recunoa[te c\ sentimentul nostru c\ „exist\ un element de magie, un truc de vr\jitor, un exerci]iu de prestidigita]ie în crearea faptelor institu]ionale din faptele brute deriv\ din caracterul non-fizic, noncauzal al rela]iei dintre termenii X [i Y, din structura formulei în care consider\m lucrurile X ca fiind lucruri Y. Într-una dintre cele mai inflexibile st\ri metafizice vrem s\ întreb\m „Dar este un X cu adev\rat un Y?” De exemplu, sînt aceste buc\]i de hîrtie cu adev\rat bani ? Desigur, atunci cînd intri în am\nuntele problemei, realizezi c\ acestea nu sînt fapte reale.” (Searle, 1995: 45). Pe de alt\ parte, Capitalul lui Marx este construit pe funda]iile unei analize a formei m\rfurilor [i a rela]iei dintre m\rfuri. Marx descrie feti[ismul m\rfurilor în termenii urm\tori: „Marfa trece, de aceea, drept un lucru misterios, pur [i simplu pentru c\ în cadrul ei caracterul social al muncii oamenilor le apare acestora drept un caracter obiectiv impregnat produsului; pentru c\ rela]ia produc\torilor fa]\ de suma total\ a muncii lor le este prezentat\ ca o rela]ie social\, care nu ar exista între ei în[i[i, ci între produsele muncii lor. Acesta este motivul pentru care produsele muncii devin m\rfuri, lucruri sociale ale c\ror propriet\]i sînt în acela[i timp perceptibile [i imperceptibile de c\tre sim]uri [...] Acolo, existen]a lucrurilor ca

m\rfuri [i rela]ia de valoare dintre produsele muncii care datorit\ acesteia se transform\ în m\rfuri, nu au nimic de-a face cu propriet\]ile lor fizice [i cu rela]iile materiale care apar de acolo. Exist\ o rela]ie social\ clar\ între oameni, care asum\, în ochii acestora, forma fantastic\ a rela]iei dintre lucruri.” (Marx, 2005). Posibilitatea acestei paralele deschide noi orizonturi de investiga]ie [i noi întreb\ri. Iat\ o întrebare din cîmpul artei: care este leg\tura dintre institu]iile contemporane ale artei [i mi[carea lor de a neutraliza critica printr-o includere la suprafa]\, [i tendin]a evident\ de a marginaliza arta angajat\ politic [i de a promova intens tocmai acel tip de art\ vandabil ca marf\ ? În ce m\sur\ institu]iile noastre de art\ între]in „obiectivitatea fantomatic\” a lucr\rii de art\ [i cum influen]eaz\ acest fapt subiectivitatea noastr\? {i prin aceasta ajungem la întrebarea pe care o ridicam la începutul acestui text: cum este posibil s\ fii „arestat” pe o suprafa]\ institu]ional\? Ce produce aceast\ „separa]ie”? Un posibil r\spuns: atunci cînd critic\m institu]iile (inclusiv institu]iile de art\) uit\m adesea c\ adev\rata putere apar]ine agen]ilor care poart\ povara sistemului formal institu]ional. Ajungem astfel la a clama existen]a unei noi reific\ri - cea institu]ional\ - [i a unui nou feti[ism - cel institu]ional. Prin aceasta institu]ia se obiectiveaz\ în propria sa imagine, o re-prezentare de sine care achizi]ioneaz\ o „obiectivitate fantomatic\”. Iat\ o imagine interesant\: o Lume a Artei hiper-alienate asemenea unui Castel kafkian - în care arti[tii î[i repet\ în gol critica într-un narrative f\r\ sfîr[it. Mai exist\ îns\ o lec]ie pe care ar trebui s\ o înv\]\m, iar ea presupune vizitarea lui Deleuze [i Guattari: institu]iile sînt ma[ini, ansambluri, deopotriv\ materiale [i simbolice, „transversînd nu doar timpul [i spa]iul, ci [i diferite niveluri ale existen]ei care privesc la fel de mult creierul cît [i biologia, sentimentele, investi]iile colective” (Guattari and Genosko, 1996: 124). Feti[ismul institu]ional polarizeaz\: dar nu exist\ suprafe]e a[a cum nu exist\ niveluri profunde, sau mai bine spus, ele exist\ în acela[i timp intersectîndu-se [i concatenîndu-se. O ultim\ reflec]ie despre subiectivitatea noastr\: dac\ accept\m c\ nu sîntem o cutie neagr\ autonom\, ci punctul de confluen]\ al ansamblurilor de produc]ie ale subiectivit\]ii [i al tendin]elor [i dorin]elor personale, subiectivitatea nu mai este fix\, dat\, ci devine un flux. „Fiecare institu]ie impune o serie de modele asupra corpurilor noastre, chiar [i la nivelul structurilor lor involuntare” (Deleuze, 2004: 21). Aceasta explic\ o afirma]ie precum cea a artistei Andrea Fraser: „Institu]ia este în interiorul nostru: nu putem sc\pa de institu]ii a[a cum nu putem sc\pa de noi în[ine”. Cu alte cuvinte, institu]iile de art\ fac ceea ce au f\cut institu]iile dintotdeauna: se înscriu în subiectivitatea publicului [i a arti[tilor care expun între pere]ii s\i. Dar, în acela[i timp, chiar acest punct de intersec]ie între materialitate, semiotic\ [i dorin]\ deschide spa]iul posibilit\]ii unei practici artistice revolu]ionare. z Deleuze, G. (2004), Desert islands and other texts, 1953-1 1974 . Los Angeles, CA Cambridge, Mass.: Semiotext(e) ; Distributed by MIT Press. z Guattari, F. and GENOSKO, G. (1996), The G uattari R eader. Oxford, OX, UK ; Cambridge, Mass., USA: Blackwell Publishers. zMarx, Karl, E.F. (2005), ‘Collected Works, vol. 35, Capital I’, www.marxists.org / / http://marxists.org/archive/marx/works/1867c1/ch01.htm#S4, 35. zSearle, J. (2006), ‘What Is An Institution?’, în WELCHMAN, J.C. (ed.) Institutional Critique and after / Southern California Consortium of Art Schools symposia (series) ; v. 2 Zürich :: JRP/Ringier z Searle, J.R. (1995), The construction of social reality. New York: Free Press. z Steyerl, H. (2006), ‘The Institution of Critique’, în Do You Remember Institutional Critique? Wien: European Institute for Progressive Cultural Policies http://eipcp.net/ transversal/ 0106/steyerl/en. Vlad Morariu are 26 de ani, a absolvit Facultatea de Filosofie, Universitatea A. I. Cuza din Ia[i. Este colaborator permanent al revistei Idea art\+societate [i doctorand în istoria [i teoria artei al Loughborough University.

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


Traducere \n spaniol` de Antonio Morillo Castellanos CRISTIÁN Ella lo divisó desde la otra parte de la calle, mientras él avanzaba entre la gente, con sus piernas largas como guadañas, reflejándose en el muro gris de la Universidad, y corrió hacia él, gritando entre los regueros de coches, compitiendo en velocidad con los motores: „¡Cristiááán!“

tornado deformes y no eran más que una pila de restos caducados. Un día, mientras vagaba apático por el mundo, se enamoró. Con aquella forma de mirarlo que lo hacía parecer una innovación científica, aquella mujer lo sacó de su madriguera.

Cristián se casó, tuvo hijos, se esforzó por garantizarles un futuro, luchó por conseguir los mejores vales1 para las vacaciones, hizo esfuerzos por comprar bonitos muebles, un frigorífico, un Habían quedado en la librería de la esquina. Él corría hacia allí pero televisor y, después, una gran pantalla de plasma. Los años Madi, impaciente, quiso que supiera que lo había visto desde la acera pasaron, coronados por pequeñas satisfacciones, con ideales de enfrente. Por supuesto, no lo pensó antes sino que emergió hacia él, relacionados, sobre todo, con asegurar el futuro de sus hijos. electrocutada por haber reconocido inesperadamente la silueta espigada Ya no se acordaba de su juventud y la muerte de Madi no y la cabeza cubierta por un pedacito de tela color cereza que conmovía de era más que un punto lejano, como una mancha en el cielo forma instantánea su alma, como aquella primera vez en que lo empañado por nubes transparentes. vislumbró mientras se colaba junto a la oscura pared del Club A. Hasta cierto día o, más concretamente, cierta noche. Bajo el cielo luminoso del mes de mayo, el cruce de la Universidad vibraba debido a los motores revolucionados, envueltos en carrocerías relucientes Estaba sentado en el sillón, frente al televisor, viendo de todos los colores y, entre todos ellos, avanzaba con habilidad el coche Los asesinatos de Midsomer y mirando, de cuando en negro, como un gato negro, como un chivo negro. Un coche irrumpió en el cuando, a su esposa. Ella permanecía acurrucada bajo el cruce como un elefante en una cacharrería, a la vez que los resbaladizos sonidos edredón verde, con las gafas sobre la nariz, y Cristián se flotaban sobre la avenida. Ocho sonidos, tenues y frescos como si fueran sentía seguro al saber que estaba a su lado. La contemplaba cucuruchos de helados. Madi los dejó escapar de entre las paredes de sus a escondidas, como se mira a un maletín viejo y querido. pulmones mientras contemplaba el pañuelo de color cereza que avanzaba sobre Después se sumergió por completo en la acción de la el resto de cabezas que, a su vez, se apresuraban por colarse también junto al serie: el personaje avanzaba por el bosque, perseguido muro de color ceniza. Lo llamó por su nombre y continuó a la espera de que él en la sombra por un criminal. Había calma y una girara la cabeza; esperó incluso después de sentir el impacto del negro hocico tensión máxima. Cristián trató de inferir el siguiente del coche, que la golpeó como si fuera un bolo de caucho. movimiento cuando, a través de la ventana abierta, irrumpieron de improviso los ocho sonidos errantes. Eran La noticia de la muerte de ella cruzó su mente en un instante, transparentes y escurridizos como ampollas de hielo mientras su nombre continuaba avanzando hacia la mancha que ruedan una tras otra por la alfombrilla de los pies color cereza de la acera. Madi vio por un momento el cielo del sillón, mientras su nombre se unía de forma pero, una vez más, trató de buscar con la mirada la silueta elástica en una voz conocida: ¡Cristiááán! espigada y veloz, deseando con su último aliento que el grito llegara a sus oídos. Y mientras su impresionante Veía vibrar y multiplicarse el penúltimo sonido cuerpo se precipitaba desde el cielo hacia el asfalto e instantáneamente se sentía ligado a la sombra polvoriento, los ocho sonidos se alejaban de manera de otra época. Los ocho impulsos sonoros, esbelta y alegre sobre los coches, enroscándose emanados de la nada, formaban parte de su tiernamente en los cables del margen de la calle: nombre y eran gotas de vida que se materializaban cables de Internet, cables de televisión, cables eléctricos de forma frágil ante sus ojos, entre el sillón y el o telefónicos, caminos invisibles, infestados de miles televisor. Miró fugazmente a su esposa y comprendió de transeúntes, cada uno de ellos con un propósito de inmediato que ella también asistía al mismo individual tan preciso como el de los ocho sonidos espectáculo, perpleja y estremecida por los tenues encadenados y espumosos, como si fueran haces de sonidos que parecían bailar sobre la alfombra luz entusiasmados por su propia libertad. blanda. El ruido llegó a su fin, pero los ocho sonidos continuaron moviéndose, levantándose como si fueran Cristián llegó a tiempo a la librería y esperó a Madi entre tallos de dientes de león. Flotaban crujiendo ante las las estanterías de los libros. Se entretuvo leyendo los títulos narices del hombre, agarrotado en el sillón, copos luminosos, en el lomo de forma aleatoria: Historia del Antiguo Egipto, Los surgidos del alma moribunda de una mujer enamorada. pecados del hombre moderno, Vivir para contarla, diccionarios, Cristián se levantó despacio y siguió el tintineo que era como un guías, literatura, lomos blancos, rojos, naranjas... y, cuando vio que soplo de viento, como el brillo de las aguas que se mueven en espiral, no venía, le hizo una llamada perdida y, después, la llamó. El teléfono sin pensar en nada, sin planes, sin precauciones, cruzó el pasillo, de la joven estaba escondido a los pies de las escaleras mecánicas después abrió la puerta del baño y permaneció durante un instante y, hasta que no sonó por segunda vez, Saridón no vio la carcasa confundido por la luz cegadora. negra y, en un santiamén deslizó el objeto en el bolsillo de sus pantalones largos, bombachos, y se apresuró a encaminarse Al principio caminó a ciegas. Luego comenzó a ver la acera repleta hacia el mercado de Obor para deshacerse de la mercancía recién de gente y su alma se llenó de alegría. Era verano y, de cuando en cuando, caída del cielo. De modo que Cristián no supo hasta bien entrada cruzaban el cielo azul nubes blancas y finas. Delante de él se alzaba la la tarde que Madi había muerto. Universidad. Los ocho sonidos traviesos se alejaban amontonados unos sobre otros, coloreados por la luz que los atravesaba tiñéndoles de matices Pensó durante meses en cómo habría podido salvarla, verdes y rojos. Tomaron el camino de la avenida, sobre los coches, y él imaginando decenas de modos de detenerla en la acera de los siguió desde el bordillo reluciente de la acera mientras temía perderlos enfrente. Sin Madi, la vida se arrugó fulminantemente. Cristián de vista. Al otro lado de la calle, una joven le hacía señas con la mano. sentía cómo se le escurría entre los dedos; avanzaba como un Estaba lista para sortear los coches hasta alcanzarlo cuando él alzó, ser oprimido entre sus iguales, sin curiosidad, sin ganas, solo asustado, ambas manos. Algo lejano y triste, un viejo temor, había subido en un mundo listo para aconsejarle, para compadecerle o por sus entrañas como una cremallera. Ella se detuvo bruscamente, para darle algún empujón de vez en cuando ya que, en cualquier contrariada al ver su gesto. Sonreía profundamente bajo el flequillo negro caso, ocupaba en vano su lugar bajo el sol. y, de repente, decidió cambiar de dirección mientras le hacía señas para que siguiera hacia arriba. Su tristeza duró algunos años, tras los cuales maduró sin darse cuenta y se convirtió en un hombre taciturno y dócil. Durante algún tiempo, Cristián buscó con la vista los sonidos chispeantes, Sus padres utilizaron todos sus contactos para que obtuviera pero se dio cuenta de que se habían fundido en el aire cálido de mayo. un buen empleo en la Oficina de Protección del Consumidor. No Se volvió, tratando de seguir a la joven de la otra parte de la hacer a, era inspector ni tampoco tenía otro cargo de responsabilidad: pero de repente sintió su alma invadida por la alegría de saberse libre. sólo era traductor. Se ocupaba de las etiquetas de los productos alimentarios. La vida se tornó cómoda. Cristián era un tipo amable, Quería fumar un cigarrillo, sentado en el bordillo de la acera, recorrer hablaba poco y parecía bastante preocupado por su apariencia, las calles y sentir el olor crudo del resto de la gente penetrando en debido a que su madre empleaba una buena cantidad de horas sus fosas nasales. cada mañana en colocar en la cabecera de su silla ropa limpia, planchada y ordenada, a la que él ni siquiera prestaba atención. Hacía mucho que había renunciado a comprar camisetas de marca o zapatillas de moda. Se vestía con lo que le preparaba su madre y, una vez inmerso en dicha rutina, la vida transcurría plácidamente Doina Ru[ti, C\ma[a în carouri [i alte 10 întââmpl\ri din Bucure[ti entre pensamientos que, en lugar de alimentar su espíritu, se habían Traducción de Antonio Morillo Castellanos

doina ru[ti

volum de povestiri - \n curs de apari]ie la Editura Polirom

literatur` rom~n` \n limbi str`ine

C`ma[a \n carouri [i alte 10 \ntampl`ri din Bucure[ti

29

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31


noua e-literatur`

u doar scriitorii sînt celebri, ci [i cititorii. Se întîmpl\ pe un site românesc, unde un grup de oameni d\rui]i [i cu ambi]ii mari vor s\ schimbe prostul obicei al românilor de a citi în medie o carte de om pe an. Astfel c\ au lansat acest proiect online pe care îl g\si]i la adresa Cititoricelebri.ro. Codin Or\[eanu, Paul Balogh [i Xandra Popescu sînt cei despre care v\ vorbeam mai sus. Crezul lor, pe care îl g\si]i [i pe site, este c\ „lectura te poate scoate din anonimat, deoarece c\r]ile î[i transfer\ farmecul asupra celor care le parcurg, iar pl\cerea de a citi poate aduce celebritate”.

N

elena dr`ghici cum s` devii un cititor celebru

Vreau [i eu s\ fiu un cititor celebru Exist\ dou\ posibilit\]i dac\ î]i dore[ti ce scrie mai sus: ori adop]i atitudinea super-cool [i te rogi s\ dea norocul peste tine [i te întîlne[ti pe strad\ cu fotograful acestei campanii, ori î]i faci curaj [i trimi]i cea mai bun\ poz\ cu tine la adresa redac]iei (preferabil de la bust în sus) [i dac\ e[ti pe placul lor, devii un cititor celebru. Ca s\ fiu mai exact\, treaba func]ioneaz\ cam a[a: avem poz\ cu personaj urban interesant, frumos îmbr\cat [i aranjat, [i al\turi, un citat dintr-un autor celebru, dar [i cîteva cuvinte despre acesta. O idee frumoas\, credem noi! Site-ul este înc\ mic [i nu vreau s\ fac alte aprecieri. Nu a[ vrea s\ uit c\ sec]iunea de Evenimente v\ poart\ pe la cele mai alese evenimente culturale din Bucure[ti, atît c\ ar putea fi actualizat\ mai des. De peste hotare, dar la un click distan]\: z Thejohnfox.com - prezint\ cele mai a[teptate volume de proz\ scurt\ ale anului 2010: Sam Shepard - Day out of Days, Amy Bloom - Where the God of Love Hangs Out, Richard Bausch -

Scoops

(chestii tari de pe net) Tags: londra, romane rock’n’roll, the new Catcher in the Rye, cele mai a[teptate apari]ii din 2010, three percent, american psycho, bob dylan z Site-ul Londonist.com [i-a întrebat userii care sînt cele mai bune romane despre Londra. Dup\ cîteva s\pt\mîni de dezbateri, comentarii [i decizii, în top ten au ajuns urm\torii: The Borribles, de Michael de Larrabeiti, pe primul loc; Neverwhere, de Neil Gaiman, pe locul doi; pe locul trei, la egalitate, Mrs Dalloway, de Virginia Woolf, [i Hangover Square, de Patrick Hamilton; pe locul cinci, 20,000 Streets Under The Sky, de acela[i Patrick Hamilton; pe [ase London F ields, de Martin Amis; pe [apte, Mother London, de Michael Moorcock; pe opt Bleak House, de Charles Dickens; pe nou\ Saturday, de Ian McEwan, iar pe zece, la egalitate, trei titluri: The Quincunx, de Charles Palliser, Night Watch, de Sarah Waters, [i Hawksmoor, de Peter Ackroyd. Pentru bucure[teni ar fi o provocare numai s\ enumere zece (dou\sprezece) romane despre capital\, dar\mite s\ mai [i aleag\ din ele.

30

z The Millions (http://www.themillions.com/) - desemnat recent de Book Army (http://www.bookarmy.com/) drept cel mai bun blog despre c\r]i - î[i face socotelile pe luna ianuarie [i alc\tuie[te un top al c\r]ilor cump\rate de cititorii lor: pe primul loc st\ Atlasul n orilor, pe locul doi, Corec]ii, pe trei, Austerlitz. Nu [tim dac\ sînt cele mai cump\rate c\r]i [i de la noi, dar b\nuim c\ nu. Dac\ vre]i s\ vede]i care sînt celelalte cincizeci de bloguri despre c\r]i

Something is out There (are o copert\ superb\, v\ recomand s\ o c\uta]i pe Google). z Covers.fwis.com - dac\ tot vorbeam despre o copert\ frumoas\ mai sus, atunci prezen]a acestui site este fireasc\ aici. Cele mai frumoase coper]i de c\r]i sînt adunate aici. Absolut geniale!! z Litkitten.blogspot.com - vine de la The Literate Kitten [i, foarte interesant, aici g\si]i Obama’s reading list (preluat\ din New Y ork T imes). Poate e cineva curios s\ vad\ ce c\r]i l-au influen]at pe Barack Obama. z Huffington.com - Pentru c\ nu po]i s\ cumperi o carte f\r\ s\-i g\se[ti un loc în casa ta, intr\ pe acest site, la sec]iunea Books, unde vei g\si o list\ cu 11 biblioteci cool. Unele au rafturi invizibile, altele sînt în form\ de infinit, iar altele au forme la care pur [i simplu nu te-ai fi gîndit. z Peoplereading.blogspot.com - Sigur ai intrat m\car o dat\ pe unul dintre multele site-uri de street fashion, unde subiec]ii sînt fotografia]i direct pe strad\ apoi pu[i pe net dintr-un singur motiv: sînt îmbr\ca]i frumos. Ei, aici lucrurile stau aproximativ la fel, cu observa]ia c\ oamenii fotografia]i citesc pe strad\ [i prea pu]in conteaz\ cu ce sînt îmbr\ca]i. De exemplu: ea este X [i cite[te Absurdistan de Gary Shteyngard, în timp ce î[i savureaz\ burgerul din pauza de mas\, în Finacial District din San Francisco . Autorul blogului spune c\ a fotografiat aproape 1.200 de cititori în ultimii doi ani [i jum\tate. Dintre cei pe care îi abordeaz\, cam 20% nu vor s\ fie fotografia]i. Poate la un moment dat va ajunge la fel de celebru precum Thesartorialist.blogspot.com. Elena Dr\ghici, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este webeditor la revista Casa [i gr\dina.

selectate de Book Army, intra]i pe http://www.bookarmy.com/ news/Books/best_book_blogs.aspx. z Tot The Millions scrie, la începutul lunii ianuarie, [i despre cele mai a[teptate c\r]i din 2010, ordonat [i detaliat pe luni - probabil pentru c\ editurile occidentale nu doar c\-[i anun]\ am\nun]it planul editorial, ci le [i pun la dispozi]ie jurnali[tilor c\r]ile dinainte s\ apar\. Printre cele mai a[teptate c\r]i americane din anul acesta s-ar num\ra, conform The Millions, Three Days Before the Shooting, romanul postum neterminat al lui Ralph Ellison, autorul Omului invizibil; The Unnamed de Joshua Ferris, tîn\r autor al c\rui roman de debut, Then W e C ame t o t he E nd, a fost nominalizat în 2007 la National Book Award; Monsieur Pain, Antwerp [i The Return de Roberto Bolaño; Ordinary Thunderstorms de William Boyd; Point Omega de Don DeLillo; tot mai a[teptatul Reality Hunger: A Manifesto de David Shields; The Infinities de John Banville; Solar de Ian McEwan; Parrot and Olivier in America de Peter Carey, despre Alexis de Tocqueville; The Dead Republic de Roddy Doyle, ultima parte a unei trilogii în care au mai ap\rut romanele A Star Called Henry [i Oh, Play That Thing!; The Pregnant Widow de Martin Amis, Imperial Bedrooms de Bret Easton Ellis, care [i-a anun]at pe Twitter fraza de început: „They had made a movie about us”, Nemesis de Philip Roth [i Freedom de Jonathan Franzen; [i, nu în ultimul rînd, antologia Sympathy for the Devil, în care semneaz\ Neil Gaiman, Stephen King, Kelly Link, China Mieville, Michael Chabon [i al]ii. Dac\ ar fi s\ judec\m dup\ titlurile în[irate mai sus, s-ar spune c\ urmeaz\ un an bun. Depinde [i ce anume vor traduce editurile noastre. z Apropo de traduceri, site-ul Three percent al Universit\]ii din Rochester (al c\rui nume vine de la procentul de traduceri care ajung pe pia]a de carte american\) [i-a anun]at nominaliz\rile pentru cele mai bine traduse c\r]i de anul trecut. Cî[tig\torii vor fi anun]a]i pe 16 februarie. Printre cei dou\zeci [i cinci de nominaliza]i se num\r\: Ghosts de spaniolul César Aira, The Ninth de maghiarul Ferenc Barnás, Anonymous Celebrity de brazilianul Ignácio de Loyola

Brandão, The Twin de neerlandezul Gerbrand Bakker [i The Skating Rink de Roberto Bolaño (un autor care pare s\ nu lipseasc\ din nici un top, indiferent de criterii). În list\ se reg\sesc a[adar autori din Spania, Ungaria, Brazilia, Chile, Argentina, China, Belgia, }\rile de Jos, Germania, Lituania, Egipt, Austria, Israel, Norvegia, Rusia, Fran]a, Turcia, Mexic, Polonia, Cuba, Grecia, Estonia, Elve]ia [i Djibouti. {i, cu toat\ corectitudinea politic\, cu scutul antirachet\ [i cu recenziile r\sun\toare ale autorilor no[tri tradu[i în State, nimeni din România. z The Guardian a invitat-o pe scriitoarea Tiffany Murray s\ alc\tuiasc\ un top al celor mai bune romane rock’n’roll. Ce ar fi acelea? „Rock’n’roll-ul este sunetul cre[terii care ne ajut\ s\ ne g\sim pe noi în[ine [i poate [i pe ceilal]i. E complex s\ scrii despre asta, cli[eele pîndesc la tot pasul. Îmi plac aceste romane pentru c\ încearc\ s\ surprind\ momente liminale, anarhiste, cînd orice e posibil. Pentru mine asta e rock’n’roll-ul”, spune scriitoarea. În list\ stau Reservation Blues de Sherman Alexie, The Commitments de Roddy Doyle, High Fidelity de Nick Hornby, Great Jones Street de Don DeLillo, dar [i La r\scruce de vînturi de Emily Brontë. zBlogul Deckfight - Indie Rock & Lit (http://www.deckfight.com/) ofer\ cîteva argumente pentru care romanul Shoplifting From American Apparel, de Tao Lin, ar fi noul De veghe în lanul de secar\. Editorii au o singur\ rezerv\: „Între curaj [i prostie e o linie sub]ire, iar în cele ce urmeaz\ am traversato într-o direc]ie sau în alta”. Argumentele, exprimate minimalist [i plastic (Flat is the new phony.), se g\sesc la adresa http://www.deckfight.com/2010/02/is-shopliftingfrom-american-apparel.html zDe pe Variety.com afl\m c\ American Psycho se transform\ în musical. De muzic\ [i versuri se ocup\ Duncan Sheik, iar de scenariu, Roberto Aguirre-Sacasa. Iar de pe HTMLGiant.com afl\m c\ Bob Dylan scrie o carte pentru copii, Man Gave Names To All The Animals pe numele ei. (A.C.)

num`rul 31.........................................................................................ianuarie 2010...........................................................................................noua literatur`


popescu volubilis scriitorul [i fiin]a politic`...

ntrebat\ în 1990 de Monica Lovinescu, în celebra emisiune pe care o f\cea deo via]\ la Radio Europa Liber\, cum v\d eu lucrurile în literatur\, ca reprezentant\ a noii genera]ii de scriitori dup\ 1989, am spus cu un fel de seme]ie juvenil\ [i plin\ de încredere: „Cred c\ genera]ia mea este una care-[i permite, în sfîr[it, luxul de a fi estetic\”. Aveam doar 25 de ani, tocmai sc\pasem de dictatur\, veneam dintr-o ]ar\ înc\ privit\ cu simpatie, ca victim\ a unuia dintre cele mai dure regimuri comuniste (singura ]ar\ în care revolu]ia fusese sîngeroas\). La Paris, pe rue Raspail, într-unul dintre studiourile celebrului radio, Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca îmi puneau mie, unei debutante, întreb\ri despre soarta literaturii române. Mi se p\rea atunci c\, în sfîr[it, elibera]i de opresiune, ne puteam ocupa de art\, pur [i simplu. {i cînd spuneam asta m\ gîndeam la unii dintre scriitorii mei prefera]i - Nabokov, Proust, Oscar Wilde, Huysmans, autorul lui À rebours, [i, ca s\ dau un exemplu extrem, Raymond Roussell. Ce naivitate! La scurt\ vreme de la r\spunsul meu cel seme] a urmat „trezirea” la realitate, dezam\girea [i oroarea de a vedea c\ o nou\ Ma[in\ - social\ [i politic\ - se pune pe picioare din elementele unei defuncte, credeam, structuri imbricate cu noi achizi]ii, „implementate”, ca un imbatabil [i mereu în metamorfoz\ Transformer . Ma[ina a confiscat revolu]ia, anti-comunismul, apoi oameni, unul cîte unul, intelectuali, sa dezvoltat pîn\ în ziua de azi, iar mecanismele ei sînt mai subtile ca oricînd, fiind prev\zut\ cu func]ii de autoreglare avansate - de pild\, orice form\ de protest este tolerat\ [i surdinizat\ prin punere în context zgomotos (uneori confec]ionat de îns\[i Ma[ina). Mai mult, ultima ei versiune este „omologat\” de fini condeieri („duioas\ contradic]ie”, cu o vorb\ a lui Bacovia pe care o tot citez, ca pe un refren). Literatura era pe atunci - ca [i acum ultima form\ de protest social sau politic, nu avea nici un ecou. P\rea, în context, chiar cumva frivol\. Azi e o „ac]iune paralel\”, ca s\-l parafrazez pe Musil. Dup\ cî]iva ani, într-o perioad\ de profund\ criz\ identitar\, datorat\ [i presiunii exterioare, politice, a anilor ’90, am reluat ceva început înainte de 1989, o carte c\reia aveam s\-i dau un titlu mai ciudat, Exuvii. Am scris-o doar pentru mine, f\r\ s\ m\ gîndesc la cititori. Sim]eam c\ e vital, ultimativ!, s\ m\ salvez de ceea ce Witold Gombrowicz a tot numit... Form\. Forma identitar\ colectiv\. Forma numit\ „tranzi]ie”. Forma numit\ România (cea a - doar - cîinilor vagabonzi, a copiilor str\zii, a criptocomuni[tilor, a minerilor, a noilor [mecheri c\rora le mergea a[a de bine). Forma - impersonal\, care te transforma în ceva impersonal. Forma - dizolvant\, aneantizatoare. Forma - ap\s\toare, împov\r\toare. Dup\ euforia revolu]ionar\ a sfîr[itului de an 1989 [i militantismul începutului anilor ’90, aveam s\ simt o desolidarizare dureroas\ de ceea ce era o mare parte a României acelor ani. Exuvii a fost un mod disperat de a da greutate vie]ii mele care p\rea golit\ [i parazitat\ de Form\. Cît de adev\rat era ceea ce citisem în jurnalul lui Gombrowicz în 1988 - c\ scrisul nu e nimic altceva decît lupta pe care o poart\ cineva cu oamenii pentru propria lui individualitate. Pentru c\ omul e instalat într-un ansamblu de oameni. Purtam aceast\ lupt\ pentru salvarea mea. Extragerea mea din ansamblu. (Zilele trecute, recitindu-l pe

Î

scriitorul polonez, am dat peste un fragment care exprima cît se poate de limpede ceea ce sim]eam atunci, înc\ o dat\ [i altfel decît înainte de 1989: „M\ feream de credin]e, doctrine, ideologii, institu]ii. Deci, nu-mi puteam afla punctul de sprijin decît în mine însumi. Trebuia, prin urmare, s\ forez mai adînc «sinele» meu, s\ ating frontiera dup\ care nu mai exist\ polonez, ci pur [i simplu, omenesc...”.) În 2001, editoarea Exuviilor în polon\ m-a invitat s\ scriu un eseu despre nostalgie [i comunism, pentru o carte care aduna semn\turile unor scriitori din ]\ri ex-comuniste ap\ru]i deja la Czarne. I-am spus pu]in încurcat\ Monik\i Snajdermann c\ nu mi se potrive[te subiectul. Era prea complicat. Mi-ar fi luat prea mult timp. Pentru mine lucrurile erau clare. Ce rost avea s\ complic? Ea a insistat. Din polite]e, am scris ceva... Printre altele despre cele „n” Românii. Eseul se încheia a[a: „Sînt un scriitor pentru care trecutul e miza lui literar\. Dar un scriitor pentru care nu timpul e cel pierdut [i c\utat, ci subiectivitatea. Pentru mine ca subiectivitate, intervalul dintre 1965 (anul în care m-am n\scut) [i 1989 (anul în care a ren\scut România) nu este intervalul unui timp al comunismului, ci via]a mea. Via]a mea care, uneori, poate sem\na cu a voastr\, de oriunde a]i fi...”. În 2002 eram la Berlin, invitat\ la o lectur\ public\, al\turi de Herta Müller [i de Sz?cs Géza. Am ales un fragment din Exuvii, despre cum citeam eu cînd eram copil, despre cum devoram ca un vampir c\r]ile. Toate bune [i frumoase, dac\ nu ar fi venit din partea moderatoarei o întrebare care m-a dat peste cap. Era legat\ de România [i eu nu eram preg\tit\ s\ vorbesc despre asta în public. Dimpotriv\! Îmi luase s\pt\mîni întregi s\ scriu eseul pentru antologia polonez\. Pentru c\ lucrurile alea atît de simple deveneau, prin desf\[urare, tot mai complicate... A fost, în continuarea lecturilor, a[a... o discu]ie despre comunism, despre suferin]\, despre frustrare. Nu c\ n-a[ fi vrut s\ vorbesc despre lucrurile astea, dar mi se p\rea atunci, cum mi se pare [i azi, c\ nu pot fi exprimate limpede, f\r\ s\ gre[e[ti, f\r\ s\ simplifici - opera]ie invers\ celei cu care m\ îndeletnicisem în eseul destinat antologiei poloneze. Cum se putea vorbi despre România cu onestitate? Era la mod\, printre intelectualii de acas\, arti[ti de tot felul, s\ înjuri România, s\ zici c\ e „ca un cur”, kestii din astea, s\ te deta[ezi, era [i profitabil, mai ales cînd te aflai în Str\in\tate, era chiar cool. Dar eu nu puteam s\ o înjur pe România. Nu puteam, de[i îmi era a[a tîr[\ cînd vedeam ce se întîmpl\ în politica mare [i în cea mic\, culthural\. {i nici altceva nu puteam face. Apoi, România era de atîtea feluri... Era în afara mea [i era în mintea mea [i era la televizor [i era în inima mea, crescusem cu ea [i m\ ap\rasem de ea, uneori nu exista pentru mine, pur [i simplu, alteori m\ reducea la neant prin prezen]a ei. Cîteodat\ cuvîntul „românia” mi se p\rea absurd, atîta îl repetaser\ to]i, fiecare pe limba lui. {i în limbi str\ine. Absurd. Cîteodat\ cuvîntul \sta exploda, a[a ca în finalul Zabriskie Point. {i a[a, cu încetinitorul, se desf\[ura tromba de imagini [i de sunete-imagini: floarea numit\ stînjenel, lada pentru plapum\ în care m\ ascundeam cînd eram copil, frumoasele buze sidefate ale mamei mele tinere, capul de îngera[

al fratelui meu în vîrst\ de 3 ani, zbîrciturile fe]ei tat\lui meu de la cei 70 ai lui de acum, guma de [ters cu arom\ de c\p[uni Made in China, o portocal\ Jaffa, fraza aia în care se spune c\ libertatea înseamn\ s\ ai puterea s\ la[i s\-]i scape ceva din mîn\, o renun]are la putere, fa]a copilului meu care îmi ]ine loc de cer, clopotul de metal, masiv [i totu[i u[or, cu înscrisuri, pe care îl port în bra]e într-un vis, o copert\ alb\ pe care scrie Cantos, vocea lui citindu-mi acum 25 de ani din Shakespeare, frumoasa lui englez\, norii care treceau deasupra între dou\ jocuri, Simfonia fantastic\ a lui Berlioz [i The Dark Side o f t he M oon, ascultate în acela[i timp la cel mai vechi pick-up cu putin]\, gr\dina de la bunici în care nu te auzea nimeni dac\ vorbeai cu florile la 6 ani, bicicleta ancestral\ a bunicului meu [i ochii lui b\trîni [i plini de lacrimi, un desen de copil în care plou\ [i în care scrie din pic\turi de ploaie, abia vizibil, „NU PLÎNGE”, z\pada mare de un metru în care te ascunzi la 4 ani, gr\dina din spatele casei al c\rei cap\t e chiar cap\tul lumii, fluturele rochi]a rîndunicii pe care n-a[ fi vrut s\-l prind la 10 ani, globul p\mîntesc luminat pe din\untru, p\pu[a Mochi]a, patinele din piele alb\, pantofiorii ro[ii, un cub Rubik, c\lu]ul de mare, sunetul de xilofon, Kid A... La fiecare „explozie” e altfel... Dar acum sînt la Berlin, în 2002. Aud „România” - [i se desprind doar buc\]i de emo]ii, f\r\ leg\tur\ între ele, valuri, fluxuri care se transform\ în fraze spre marea mea surpriz\... Nu-mi r\mîne decît s\ vorbesc din perspectiva experien]ei mele personale, diferit\ de a celorlal]i doi scriitori. Aveam doar 25 de ani cînd a c\zut Cortina (Zidul), aveam experien]e de via]\ diferite. Foloseam chiar cuvintele altfel - [i nu pentru c\ limba în care ne exprimam fiecare era diferit\. De pild\, atunci cînd am f\cut o pledoarie pentru a[anumi]ii scriitori „evazioni[ti”, impecabile - pentru mine - modele literare [i morale, nu [tiu cum a picat. Aveam sensuri diferite pentru cuvîntul „evazionist”, asta era clar. A fost o gre[eal\ s\ spun, de pild\, c\ genera]ia mea de scriitori - [i nu numai - a fost poate cea mai distrus\, în sensul c\ nu mai aveam chiar nici o [ans\ de publicare, nici m\car una! - [i nici cu [ansele biologice nu st\team mai bine, c\ începuse s\ se vînd\ pe cartel\ tot ce mai r\m\sese de mîncare, chiar [i pîinea, iar în case era atît de frig încît îmi înghe]ase [i mintea. Apoi am [i zis, cumva în glum\, c\ m\car ungurii [i sa[ii mai aveau libertatea aia de a vorbi între ei - sau singuri! - într-o limb\ pe care n-o [tiau ceilal]i, poten]iali informatori. Asta cred c\ a enervato cel mai mult pe Herta Müller. Nu m\ gîndisem la ea. {i-apoi am vorbit despre foamea mea de citit, despre dragostea mea pentru... lume - lumea dintotdeauna, lumea pe care atîta o iubeam, cu toat\ imagina]ia de care eram în stare, lumea toat\, care înc\pea în mintea mea, pe care mintea mea o amplifica! Am plecat de la întîlnirea aceea cu sentimentul unei tulbure vinov\]ii f\r\ obiect precis. Nu vroiam s\ intru în jocul de-a România, nu m\ pricepeam. {i nici s\ compar suferin]ele [i frustr\rile nu m\ interesa. William Totok, care fusese în sal\ [i de care m\ leag\ un fel de prietenie, el, care f\cuse pu[c\rie în regimul comunist, mi-a spus c\ în public scriitorul e întotdeauna o fiin]\ politic\. Eu nu fusesem „o fiin]\ politic\”. Experien]ele mele erau prea personale? Ne-exponen]iale? Vorbisem

guest writer

simona

despre c\r]i. Declarasem c\ scriitorii mei prefera]i erau ni[te „evazioni[ti”, asta în timp ce în stînga mea era un dizident [i în dreapta cineva care avusese de-a face cu Securitatea. Citisem din Exuvii cînd poate era mai bine s\ citesc din Juventus sau din Plicty, din poeziile mele scrise înainte de 1990. Poate n-a[ fi p\rut atît de... fiin]\ apolitic\... Au trecut de atunci 7 ani. Din cînd în cînd m\ întreb ce-a gîndit Willi cînd mi-a spus, privindu-m\ ca pe un copil, c\ nu [tiu c\ în public scriitorul e o fiin]\ politic\. Oare ce în]elegea el prin prin fiin]\ politic\? În ce fel e un scriitor o fiin]\ politic\? Aici e toat\ cheia: în ce fel? Unul dintre scriitorii mei prefera]i de dinainte de 1989 (pîn\ azi) era Paul Zarifopol, cu cartea lui Din registrul ideilor ginga[e... Ginga[e... Articolele lui puneau probleme ideologice, de moral\ public\, f\r\ urm\ de tezism, construite cu un suprem sim]... estetic (sic!). Atîta le sucea pe toate p\r]ile, ideile astea, ginga[e, c\ niciodat\ nu am avut senza]ia uzinei metalurgice, a [antierelor industriale, a[a cum se întîmpla cînd citeam pagini cu b\taie social\, politic\ în care ideile [i cuvintele mi se p\reau de lemn (putred). O fiin]\ eminamente estetic\ „studia”, de pild\, „tipul politic”. Ce spectacol! A[adar, în anul 1926, Paul Zarifopol scria un text cu titlul Tipul politic. L-am recitit recent. Se potrive[te perfect vremurile noastre. „În în]eles psihologic [i social, se poate numi politic\: orice sistem de fapte [i inten]ii prin care cau]i a impune - pîn\ la total\ substituire, dac\ se poate - voin]a ta voin]ei altuia. Uzul comun, care ]inea seama numai de intensitatea [i generalitatea efectului practic, respinge în]elesul politicii la activitatea de stat [i pentru stat. Dar orice minte normal\ poate vedea c\ acelea[i motive [i atitudini, cu acelea[i metode [i rezultate se constat\, indiferent dac\ conflictele de voin]\ se înt`mpl\ între muco[i din clasele primare, între mahalagioaice de temperament, între dame care patroneaz\ opere umanitare rivale - sau: între Napoleon [i Europa, ori între Mussolini [i ora[ul Danzig. [...] S\ porunce[ti [i s\ fii ascultat f\r\ împotrivire, s\ fii admirat [i lingu[it cu cea mai fanatic\ stupiditate, s\ te r\zbuni a[a ca s\ îngroze[ti [i pe cele mai plecate dintre slugile tale, s\ dobori [i s\ strive[ti pe acel care-]i st\ împotriv\, pîn\ a-i l\sa numai putere ca s\[i înghit\ otrava f\r\ seam\n a înfrîngerii celei de pe urm\ - din aceste volupt\]i de o grozav\ simplicitate se ]es visele [i se realizeaz\ paradisele creaturii politice. [...] Tipul eminent politic consider\ ca subalterne orice alte activit\]i în afar\ de a sa proprie: celelalte sînt meserii, numai a lui singur\ este o demnitate.” Dac\ tipul politic este ceea ce spune Zarifopol - [i este! -, scriitorul, ca fiin]\ politic\, e altceva. E tot ce poate fi mai opus „tipului politic”, „creaturii politice”. Între fiin]a politic\ [i creatura politic\ e o diferen]\ de... semn. Nu? Ce-ar zice, oare, Willi Totok despre asta? Simona Popescu, 43 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de la Bra[ov în volumul colectiv Pauz\ de respira]ie în 1991. A publicat mai Xilofonul [i alte poeme - 1990, multe volume de poezii (X Juventus - 1994, Lucr\ri în verde - 2006), proz\ (E Exuvii Volubilis - 1999, Clava. Critific]iune cu - 1997) [i eseuri (V Gellu Naum , 2004). Coautoare a romanului colectiv Rubik (2008).

31

noua literatur`...........................................................................................ianuarie 2010..........................................................................................num`rul 31



Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.