Franturi de visuri spulberate
A doua zi după “nuntă” şi-a scos pistolul şi l-a ţintit către inima mea încărcat cu propriile sale cuvinte. A tras două încărcături de cuvinte ucigătoare. I-a spus apoi unui prieten comun că nu se gândeşte la mine ca la o soţie. Că nu doreşte, ca vreodată, să-i fiu ibovnică, sclavă, iubită. Lovitura de graţie a fost când a spus : Ce-mi pasă mie că mă iubeşte, asta-i treaba ei ! În ziua aceea mohorâtă, am dorit să fiu dată uitării totale, am dorit să mă întorc în neant şi să locuiesc acolo. M-am dus tiptil în dormitor, la perna mea, prietena mea credincioasă, căreia mă plângeam de toate neliniştile din mintea mea Ca de obicei, absorbi lacrimile pe care le vărsam şi înăbuşi bocetele şi suspinele. Mi l-am închipuit spunând: nu, tu nu eşti a mea şi nici dragostea ta nu mă priveşte.
64