J. D. Salinger, Franny și Zoey

am avut o intuiţie a adevărului (la raionul de cotlete de miel) cît se poate de uşor de exprimat în cuvinte.

Seymour mi-a spus odată - într-un autobuz, nici mai mult, nici mai puţin - că orice studiu serios în domeniul religiei trebuie, în cele din urmă, să ne facă să uităm deosebirile iluzorii dintre băieţi şi fete, animale şi pietre, noapte şi zi, căldură şi frig. Asta m-a şocat pe mine la raionul de măce-lăric, şi mi s-a părut că-i o chestiune de viaţă şi de moarte să pornesc valvîrtej spre casă, cu şaptezeci de mile pe oră, şi să mapuc urgent să-ţi scriu. Dumnezeule, ce păcat că n-am pus mîna pe un creion chiar acolo, în magazin, în loc so iau spre casă. Dar poate că-i acelaşi lucru. Sînt momente cînd am impresia că tu l-ai iertat cu totul pe S., aşa cum nici unul dintre noi ceilalţi n-am putut-o face. Waker mi-a spus odată ceva foarte interesant în sen-sul ăsta - de fapt, nu fac decît să repet ca un papagal ce-a zis el. A spus că eşti singurul care lajudecat cu asprime pe S. pentru că s-a sinucis, dar şi singurul care într-adevăr l-a iertat pentru ceea ce a făcut. Noi ceilalţi, pri-viţi din afară, am fost mai puţin aspri cu el, dar în sinea noastră nu l-am iertat. S-ar putea să fie aici un mare adevăr. De unde să ştiu eu ?