RICHELLE MEAD
28
— Eu... ce? Lissa se ridică alături de mine. — Nu puteţi face asta! E gardianul meu. — Ba nu e, mai ales că nu e nici măcar gardian. E încă o novice. — Dar părinţii mei... — Ştiu ce au vrut părinţii tăi, Dumnezeu să le odihnească sufletele, dar lucrurile s-au schimbat. Ne putem lipsi de domnişoara Hathaway. Nu merită să fie gardian şi va pleca. Am privit-o ţintă pe Kirova, nevenindu-mi să cred ce auzeam. — Unde aveţi de gând să mă trimiteţi? La mama mea, în Nepal? Măcar ştie că am plecat? Sau poate că o să mă trimiteţi la tatăl meu? Făcu ochii mici la înţepătura din ultimele cuvinte. Când am reînceput să vorbesc, vocea îmi era atât de rece, că abia am recunoscut-o. — Ori poate o să încercaţi să mă trimiteţi să fiu o târfă pentru sânge. Încercaţi asta şi o să fim plecate de aici înainte de sfârşitul zilei. — Domnişoară Hathaway, rosti Kirova printre dinţi, întreci măsura. — Ele au o legătură. Vocea joasă şi cu accent a lui Dimitri întrerupse încordarea apăsătoare şi ne întoarserăm cu toţii spre el. Cred că Kirova uitase că el se afla acolo, eu însă nu.