8 RELIGIE
monitorul de mediaș | 27 aprilie - 3 mai 2012
ACTUALITATEA EVANGHELIEI | Duminica a III-a după Paşti, a Mironosiţelor
Pentru ce amestecaţi mirurile cu lacrimi...? „Mironosiţele, de dimineaţă, venind la mormântul Tău, cu grăbire ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău; şi auzind cuvintele îngerului, semne dătătoare de bucurie Apostolilor au vestit: Că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viaţa veşnică şi mare mila“ (Slava... şi acum... Stihoavna vecerniei mici). Dar înainte de a cânta „cântarea de biruinţă“, ele, femeile acestea – pe care Evanghelistul Marcu le identifica a fi Maria Magdalena, Maria, mama lui Iosif (sau Iosie, cf Evangheliar), Maria, mama lui Iacob şi Salomeea (Marcu 15, 47 si 16, 1) – au trecut prin drama aceea care toate le-a schimbat, călcând moartea şi aducând nădejdea învierii fiecăruia din noi.
Aproapele... Firii femeieşti, lesne impresionabile? Fie! Dar câtă aleasă virtute a bărbăţiei în alergarea lor la mormânt. Cântarea Celui Răstignit şi aflarea Celui Înviat! Câtă adevărată bucurie...
dragul Celui care trecuse în moarte. Gestul lor, graba sensibilă cu care aleargă la Mormânt, vădesc discreţia şi sinceritatea credinţei lor. Simplitatea demersurilor lor e clară. Nu există teamă de iudei (ca la Apostoli), nici de ostaşii romani, nu se gândesc la riscurile intrării într-o zonă deloc salubră sufleteşte (cimitir), nici la ora prea timpurie... Singura grijă: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?“ (Mc. 16, 3) ni le descoperă slabe fizic de hotărâte, extrem de hotărâte sufleteşte. Fidele ţelului de a-I aduce Mortului Celui drag onorurile ce I se cuveneau, semn că ascultaseră suficient şi căutau să plinească porunca cea mai de preţ a Legii – să iubeşti pe Dumnezeu... şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi.
Cum minunat zice cântarea liturgică a Utreniei: „Miresmele îngropării Tale aducând, femeile au venit în ascuns, de dimineaţă, la mormânt, temându-se de semeţia iudeilor şi ştiind mai dinainte paza ostaşilor. Dar firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească, deoarece gândul cel plin de milă a plăcut lui Dumnezeu. Deci, cu cuviinţă, grăiau: Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi pentru numele Tău!“ (Slava Sedelnei II, Utrenie).
Împlinesc Legea
Icosul sărbătorii
Ori acum, în zori, împlineau legea: Dumnezeu făcându-Se Aproape beneficiind de Discreţia şi sinceritatea toată iubirea lor curajoasă, necredinţei temătoare. Iubirea lor care Poate că era cuprins în gla- amestecă „minunile cu lacrimi“ sul lor cel mai adânc şi cel mai în mireasma iubirii de Dummişcător bocet, cântare după nezeu, parfumul iubirii către
27 Vi Sf. Sfinţit Mc. Simeon, ruda Domnului; Sf. Ap. Aristarh, Marcu şi Zinon (Dezlegare la peşte) 28 Sâ Sf. Ap. Iason şi Sosipatru; Sf. Mc. Maxim, Cvintilian şi Dada 29 Du Sf. 9 Mc. din Cizic; Cuv. Memnon Mărt. Duminica a III-a după Paşti (a Mironosiţelor); Ap. Fapte VI, 1-7; Ev. Marcu XV, 43-47; XVI, 1-8; glas 2, voscr. 3 30 Lu Sf. Ap. Iacob, fiul lui Zevedeu 1 Ma Sf. Prooroc Ieremia; Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie şi Acachie; Cuv. Isidora 2 Mi Aducerea moaştelor Sf. Atanasie cel Mare (Dezlegare la peşte) 3 Jo Sf. Mc. Timotei şi soţia sa Mavra; Sf. Mc. Diodor şi Rodopian, diac.; Cuv. Teodosie
a apus oarecând în mormânt, întâmpinat-u-L-au către dimineaţă, căutându-L, ca pe o zi, femeile Mironosiţe, şi una către alta grăiau: O, prietenelor, veniţi să ungem cu miresme Trupul cel de viaţă purtător şi îngropat, Trupul care a înviat pe Adam cel căzut, care zace în mormânt! Să mergem să ne grăbim ca şi magii şi să ne închinăm şi să aducem miruri, în loc de daruri, Celui Ce nu în scutece, ci în Giulgiu a fost înfăşurat, şi să plângem şi să grăim: O, Stăpâne, scoală-Te! Cel Ce dai celor căzuţi ridicare!“ În alergarea lor şi alergaEvanghelia aceasta ne trerea noastră, iar în alergarea zeşte în suflet dorinţa după noastră, ceva din măreţia aler- Hristos, aşa cum ucenicii au gării lor. avut acea nostalgie extraordinară din clipa în care MântuIcoana femeii creştine itorul S-a făcut nevăzut de căPoate că vi se pare puţin tre dânşii. lucru că am reuşit, împreună, să remarcăm curajul, dorul ne- Primii martori ostoit, fidelitatea, jertfelnicia Mântuitorul S-a arătat acesalergării celei sfinţite a feme- tor femei, celor care au fost ilor acestora, între care noi, primele de fapt sau primii marortodocşii, întotdeauna o in- tori ai Învierii, femei purtătoacludem şi pe Maica Domnului re de mir. Ele au venit să înCelui Înviat. Pentru că din toa- deplinească o datorie firească te aceste virtuţi este alcătuită faţă de cei morţi, însă, animaicoana femeii creştine de-a lun- te de o dragoste deosebită, de gul unei istorii atât de cutre- ceva pe care nu putea să păsmurate în Învierea lui Hristos, treze sau să deţină în suflet dar, uneori, atât de superfici- decât o fiinţă aleasă de Dumală, atât de indiferentă în ra- nezeu. Aceste fiinţe pline de port cu Cel Înviat. Poate că dragoste faţă de Hristos au n-ar fi rău ca „mândrele“ zi- alergat, în ciuda oricăror pielelor noastre, feţele palide ca- dici, chiar şi sfidând frica de re domină ecranele, coperţile, oastea romană care păzea morrevistele, birourile manageria- mântul, dis de dimineaţă, ca le ale firmelor, carieristele de să-i ungă trupul lui Hristos. orice fel şi cu orice preţ, poa- Dar nu l-au găsit; au găsit în te n-ar fi rău, zicem, să ia amin- schimb un martor ceresc, o te la frumuseţea acestor femei mărturie dumnezeiască, un înîn alergare, care află un răs- ger care le-a spus: „Nu vă tepuns, nădăjduit, dar de nespe- meţi, ştiu că pe Iisus cel răsrat: „Nu vă înspăimântaţi!... tignit Îl căutaţi. Nu mai este (Mc 16, 6). Spaima va fi lăsa- aici, a înviat, duceţi-vă şi spută blestem acelora care nu-L neţi ucenicilor că va merge încaută pe Hristos, care-şi vor aintea lor în Galileea, acolo or pierde viaţa împrăştiindu-se în să-L vadă“. false îndumnezeiri, cosmetizându-şi în fiece zi moartea, I s-au deschis ochii în speranţa că ea nu va veni. credinţei De cealaltă parte, MironoSfântul Evanghelist mărtusiţele, cele care poartă mir Mi- riseşte că, într-adevăr, au fost relui. Şi, Doamne, câtă bucu- cuprinse de spaimă şi au alerrie află... gat de la mormânt, nespunând nimănui nimic. Una dintre ele Pr. Conf. Univ. Dr. se întâlneşte însă cu MântuiConstantin Necula torul Iisus Hristos, Maria Magdalena, în apropierea locului unde era mormântul, într-o grădină în care se găseşte până azi marcat locul acesta cu o capelă şi cu o cruce. Cuprinstă la începutul unei noi uma- să de frică, văzându-L pe Mânnităţi, a unei umanităţi născu- tuitorul, Maria Magdalena L-a te de la Duhul Sfânt. Spre de- confundat cu grădinarul şi i-a osebire de urmaşii primului zis: „Domnule, dacă cumva Adam, urmaşii lui Hristos sunt L-ai luat tu, spune unde L-ai născuţi din Dumnezeu (cf. In pus şi eu mă voi duce şi-mi voi îndeplini datoria mea faţă 1, 13). În concluzie: codul mate- de Dânsul“, crezând că acesian ne spune mai mult decât ta l-a luat pe Mântuitorul din că Iisus, făcându-Se Om, S-a mormânt. Într-un chip cu totul deoseînscris pe linia descendenţei avraamice şi davidice. El S-a bit Mântuitorul i Se descopefăcut Om adevărat, a luat fi- ră printr-un cuvânt dumnezerea noastră căzută, făcân- iesc, spunându-i: Maria! În du-Se fratele tuturor oameni- momentul acela i s-au deschis lor, dar Iisus identificat de ochii credinţei, L-a recunoscut contemporani ca fiu al lui Io- şi I-a zis: Învăţătorule... sif este Fiul lui Dumnezeu Întrupat din Fecioară şi, prin Aşteptăm minuni naşterea de la Duhul Sfânt, Să ştiţi că şi noi ne întâlEl inaugurează neamul creş- nim cu Iisus Hristos mereu, tinilor. permanent, în viaţa noastră, dar nu-L recunoaştem, de cePr. Dan Gheorghiţă le mai multe ori. Avem aceas-
„Scoală-Te, Doamne…“
Împlinea astfel cuvintele Celui pe care-L sărutau: „Milă voiesc, iar nu jertfă“ (Mt 9, 13). Cântarea lor însumând în ea, parcă, toate cântările lui Dumnezeu. După cum zice Icosul sărbătorii: „Pe Soarele cel mai înainte de soare, care
„Codul“ sfântului evanghelist Matei (II) În Noul Testament există două genealogii a Mântuitorului: una alcătuită de Sfântul Evanghelist Matei (1, 1-17), care este descendentă, coborând de la Avraam până la Iisus şi cea de la Sfântul Evanghelist Luca (3, 23-38), care este ascendentă, mergând de la Iisus spre strămoşii Săi după trup. Ne punem fireasca întrebare: de ce a socotit necesar Evanghelistul Matei să ne înşire numele atâtor oameni? Ce mesaj (ce cod) transmite această genealogie despre Hristos şi despre mântuirea noastră prin El? 4) Numindu-L pe Iisus „fiul lui Avraam“, Sf. Matei afirmă, de fapt, că Iisus nu este un israelit oarecare, ci este Urmaşul făgăduit lui Avraam,
săptămâna 27 aprilie – 3 mai
Cuvânt la Duminica Mironosiţelor
Femei evlavioase Înainte de bucurie, a fost tristeţe şi numai nişte femei evlavioase, cum ne este lesne a le bănui pe cele acceptate de Hristos să-I stea alături, evlavioase şi, la rându-le, mame, puteau să guste împreună cu Maica Domnului din amarul Morţii. Din momentul acela, pare că răzbate până la noi plânsul tânguitor al cântării liturgice: „Mironosiţele femei, ajungând la mormântul Tău şi văzând peceţile mormântului şi neaflând preacuratul Tău trup, tânguindu-se, au mers zicând cu îngrijorare: Cine a furat nădejdea noastră? Cine a luat pe Cel mort şi gol şi cu smirnă uns, pe singura mângâiere a Maicii sale? O, cum ai fost omorât Cel Ce ai înviat morţii! Cum ai fost îngropat Cel Ce ai prădat iadul! Ci Te scoală, Mântuitorule, ca un Însuţi Atotputernic, a treia zi, precum ai spus, mântuind sufletele noastre“ (Slava Stihiilor Vecerniei Mari, facerea lui Cosma Monahul).
Calendar Creştin Ortodox
Cel întru Care se vor binecuvânta toate neamurile. 5) În genealogia mateiană apar şi nume de femei. Ele nu sunt menţionate la întâmplare: Tamar a obţinut, prin înşelăciune, un moştenitor de la Iuda (Fac 38); Rahav era o desfrânată de neam canaanit (Ios 2, 1); Rut era o moabiteancă pe care Biblia o laudă pentru fidelitatea faţă de poporul lui Dumnezeu (Rut 1, 15-17); Betseba, soţia generalului Urie, de neam hitic, se pare că nu a fost cu totul nevinovată de moartea soţului ei. Menţionându-le pe aceste patru femei în linia genealogică a lui Iisus, Sf. Matei relevă adevărul că Fiul lui Dumnezeu nu a venit numai pentru cei drepţi, ci şi pentru cei păcătoşi; nu numai pentru iudei, ci şi pentru neamuri.
6) A cincea femeie menţionată în genealogia de la Matei este Sf. Fecioara Maria. Evanghelistul îl prezintă pe Iosif ca „logodnic al Mariei“ şi ţine să precizeze că din ea S-a născut Iisus, Iosif neavând niciun rol la zămislirea Mântuitorului: Fecioara Maria „s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt“ (v. 18). Iosif nu este decât tatăl adoptiv al Mântuitorului. El asigură legitimitatea naşterii Pruncului. Adevăratul tată al lui Iisus este Dumnezeu. El S-a zămislit în pântecele Fecioarei prin „umbrirea“ puterii Celui Preaînalt (Lc. 1, 35). 7) Punându-L pe Hristos în fruntea unei genealogii, Evanghelistul sugerează că precum Adam stă la începutul vechii umanităţi, astfel, Mântuitorul
ta pretenţie, că dacă am vedea o minune, dacă ar veni ceva din cer sau cineva din cer şi ne-ar spune, noi am crede şi am fi alţi oameni, am fi mult mai buni, mult mai credincioşi. Dar noi nu vedem de câte ori ne salvează Dumnezeu, de câte ori se întâmplă lucruri minunate alături de noi, şi spunem: „Am avut noroc, am avut şansă, am avut baftă“. Cine să fie oare autorul norocului, a şansei, a baftei? Nu este tot Dumnezeu, Care te ocroteşte, Cel Care ne dăruieşte tot ceea ce primim pe lumea aceasta?!
„Copiii străzii“ Ne-a dat sănătatea, mintea, înţelepciunea, numai că omul nu ştie să le folosească. Omul nu-L lasă pe Dumnezeu să intre în sufletul lui, pentru că i se complică planurile lui. Fiecare şi-a făcut un plan, iar chiar dacă nu-l poate îndeplini, este mult mai uşor să nu îndeplineşti datoria de creştin şi să fii un fel de liber cugetător, un fel de om zis liber. Însă oare eşti liber dacă te-ai îndepărtat de casa Tatălui tău? Putem noi să spunem că un copil pe care îl vedem pe stradă, aşa-zişii „copiii străzii“ sunt liberi? În ce constă libertatea lor? În faptul că pot umbla oriunde? Plecând din casa tatălui, omul acela se loveşte de mult mai multe restricţii decât cel care rămâne în ascultarea părintească, decât cel care îşi îndeplineşte obligaţia şi se duce unde trebuie. Aceluia i se deschid uşile şi este primit, este ocrotit şi rămâne sub această pază şi ocrotire dumnezeiască.
Este duminica femeilor Să lăsăm astăzi în sufletul nostru să răsune cuvântul pe care ni-l adresează Mântuitorul Iisus Hristos, cuvântul acesta al întâlnirii cu El, pomenirea noastră pe lume. Duminica aceasta este Duminica femeilor şi toate sărbătorile închinate Maicii Preacurate sunt sărbători de cinstire a mamei şi a femeilor noastre: Naşterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Buna vestire, toate sunt de fapt sărbători în cinstea şi de cinstire a femeii. Să fim ai lui Dumnezeu şi în această zi, preţuind darurile pe care ni le-a făcut, iar femeile mironosiţe să ne fie model de credincioşie pentru Împărăţia lui Dumnezeu. ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului