Şcoala cu clasele I-VIII Dumbrava Roşie cântată de flori pregătite la „Conservatorul de canto” ţi populată de tot felul de mici vieţuitoare şi tinere plante. În acel mic paradis trăia şi cea mai mică fiică a Anului. Avea ochii albaştri, părul ca aurul buze roşii, faţa luminată de un zâmbet ce făcea ca arborii să înflorească şi pajiştile să înverzească. De la o vreme, tristeţea începu a-i chinui sufletul şi tărâmul acelui mic Eden se scufunda încet în întuneric. Copacii păreau să se vestejească din senin, păsările nu mai ciripeau vesele, iar vântul nu mai anima natura. Prinţesei îi era ciudă, fiidcă dintre surorile ei, ea singură rămăsese nemăritată. Tatăl său, văzând că pe zi ce trece e tot mai melancolică, îi zise: -Dragă fată, eu ca tată nu-ţi pot oferi altceva decât averea mea, dar fericirea nu ţi-o pot dărui. Voi organiza un concurs, iar câştigătorul îţi va fi soţ. Zis şi făcut. A doua zi, toată împărăţia fierbea. Tot ce era viu fremăta. Toţi cavalerii se întrebau: -Pot fi eu ginerele regelui? Au fost puse la punct probele. Mai întâi concurenţii s-au prezentat la un interviu. Au promovat în etapa următoare doar un greier, un cărăbuş, un ghiocel, un nufăr şi un crin de baltă. Cum toţi străluceau în haine de sărbătoare, doar ghiocelul plăpând, slăbuţ şi sărăcăcios îmbrăcat, se scuza cu o voce timidă: -Iertaţi-mă, sunt şi eu pe aici! Pristavul se adresă onoratei adunări şi concurenţilor:
58