Revista NATURA, nr. mai 2014

Ecologia – o şansă pentru mileniul trei

Nr.

5 (267)

mai 2014 Publicaţie de ecologie, turism şi cultură

Director: Alecu Reniţă

Foto: A.R.

Satul Ciuciulea, Glodeni: locuri pentru ochi și suflet

Alecu RENIŢĂ

C

red că sunt dator în faţa celor peste 45-50 de mii de cititori ai revistei naţionale „NATURA” să vin cu o mărturie sinceră și să explic de ce am acceptat să particip la alegerile pentru un mandat în Parlamentul Europei.

Când nu ești mânat de fală goală și mărire deșartă, nu te lași ușor atras de un drum ce duce spre vârfuri și care, de fapt, poate să nu fie drumul vieţii tale. Înainte de a spune da sau nu, am simţit necesitatea să întorc capul în urmă, să privesc la calea parcursă, să-mi măsor viaţa publică în atitudini și fapte, fără să înfloresc, să tăinuiesc, sau să rup file din biografia mea. E clar că nimic nu poţi ascunde de tine și, cel puţin în faţa ta, nu poţi să te dai altul decât așa cum ai fost timp de o viaţă. Recunosc: am trăit timpuri cumplite în anii de ocupaţie sovietică, dar nu am avut nici o zi în care să renunţ la idealul

De ce candidez pentru Europarlamentare naţional, la adevărul despre identitatea și neamul nostru românesc, nu am avut nici o zi în care să cerșesc de la comuniști un carnet de partid, sau un post cât mai sus în nomenclatura străinilor și vânduţilor, care își băteau joc de Moldova și de moldoveni. Statul sovietic a încercat să mă distrugă, să mă îngenuncheze, dar Dumnezeu m-a ajutat să rămân în picioare și să merg pe drumul meu. În anul 1983, cu ajutorul unor sufletiști, am intrat în redacţia „Literatura și Arta”, săptămânal care peste trei ani s-a transformat în tribuna Mișcării de Eliberare Naţională și care, prin voinţa mulţimilor deșteptate, a adus în Basarabia limba română, alfabetul latin, tricolorul naţional. În acei ani de luptă inegală, când se dădeau bătălii grele pentru fiinţa noastră naţională nu am fugit în spitale sau la bucătărie, ci m-am aflat pe prima linie, pe baricade și nu am fost nici o zi lipsă la apelul poporului meu. Am coordonat trei mari campanii de presă îndreptate împotriva minciunilor antinaţionale și antiecologice ale academiei lui Jucenco și pentru salvarea

bijuteriilor naturale „Saharna” și „Stânca Mare”, care au devenit simboluri ale deșteptării ecologice. Merită să amintim că Mișcarea de Eliberare Naţională din Basarabia a început de la problemele de mediu, apoi s-a extins spre celelalte domenii fundamentale.

La începutul anului 1990, satul meu de baștină Abaclia și satele învecinate, mi-au încredinţat mandatul să-i reprezint în primul Parlament și îndrăznesc să cred că am făcut-o cu demnitate, fiindcă am fost de partea adevărului istoric, de partea celor mulţi și necăjiţi. Împreună cu colegii mei de idei, am făcut tot posibilul, să ne rupem de la imperiul răului și să votăm Declaraţia de Independenţă. Viaţa mea publică s-a desfășurat în văzul tuturor și oricine dorește poate verifica atitudinea mea faţă de problemele fundamentale legate de dezrobirea moldovenilor și de reînvierea Basarabiei natale, de păstrarea acestui pământ ca pe o Grădină a Domnului dăruită nouă spre îngrijire, ca o bucurie a vieţii. În mai 1990, în ziua când „Podurile de flori” uneau cele două maluri ale

Prutului, am lansat primul număr al revistei naţionale „Natura”, care de atunci și până astăzi, vine în casele dumneavoastră cu o fărâmă din sufletul meu și al colegilor mei, cu credinţa nestrămutată că Dumnezeu ne iubește și ne va face dreptate și nouă, celor înstrăinaţi de Neam și de Ţară. Însă e clar: ne va face dreptate dacă vom participa cu toţii la renașterea noastră morală și spirituală, dacă vom contribui prin fapte frumoase la scoaterea Moldovei din sărăcie, nepăsare, sclavie și comunism.

Opera uriașă a Mișcării de Eliberare Naţională declanșată acum un sfert de veac încă nu a fost finalizată și este tot mai evident că bătăliile decisive se transferă treptat spre instituţiile europene, fapt care m-a determinat să intru în competiţie pentru un mandat în Parlamentul European pe lista Partidului Verde din România (am locul 4).

De altfel, Verzii europeni sunt a patra forţă mare care participă la elaborarea politicilor continentale și la repartizarea bugetului pe programe și ţări. Îi cunosc bine pe verzi și sunt convins că

ei vor deveni nu avocaţii, ci prietenii R. Moldova. Nu e cazul să înșir ce îmi propun să fac în Parlamentul European, dar dacă ajung acolo voi face tot posibilul și imposibilul ca Basarabia mea natală să se reîntoarcă Acasă, în Europa, iar fraţii mei de aici să devină oameni liberi și prosperi. O să mă zbat ca deputaţii europeni să ajute R. Moldova, să cunoască adevărul istoric și drepturile noastre legitime la o viaţă normală, nu din gura unor Rogozini, ci de la un basarabean care nu și-a părăsit pământul natal nici o zi, nu s-a rupt de poporul său și care a crezut cu tărie că locul R. Moldova este în spaţiul ei naţional și în Uniunea Europeană. Vă rog să aveţi încredere în mine – eu am ce spune despre Ţara mea la Bruxelles.

P.S.: Dreptul la vot pentru alegerile europarlamentare îl au doar moldovenii care deţin cetăţenia română. Pe cei care doresc să mă susţină, îi îndemn să voteze Partidul Verde, aflat la nr. 10 din lista Buletinului electoral. Secţiile de vot în R. Moldova vor fi deschise la Chișinău, Bălţi, Cahul și Ungheni.

DESCOPERĂ MOLDOVA!

Mai 2014

Satele dintre Prut şi Nistru mereu şi-au trăit durut destinul. Povestea amară a acestui pământ e plină de istorii mutilate, nume schimonosite, destine frânte, pagini nescrise. Şi apoi şi mai dramatic se mai adaugă anii în care oamenii de aici nu mai ştiu cine sunt şi de unde vin. Au fost „educaţi” să le fie ruşine de propriul neam, de limbă, de tradiţii.

Dinu RUSU

CIUCIULEA:

M

inciuna pusă în capul mesei a știrbit cam tot ce-i stătea în cale, iar unii de pe aici, fără a șovăi, au crezut și mai continuă să creadă că laptele poate fi și negru, dacă trebuie. După ce ani de-a rândul istoria acestui pământ a stat întemniţată, încetul cu încetul au început a ieși la lumină adevăruri, dar nu până la capăt, or foști nomenclaturiști își schimbase doar numele, nu și pornirile. Chiar dacă s-ar părea că istoria adevărată a ieșit dintr-un condamnabil con de umbră și astăzi e greu să afli de unde pornește un sat sau altul. Istoriografia sovietică a avut mare grijă să șteargă pagini întregi, astfel că o mulţime de sate „au întinerit” cu 200 sau chiar 300 de ani.

Unii, însă, din păcate, s-au conformat și turuie falsurile și acum, omiţând cu bună știinţă atestările documentare în care apar Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Sfânt sau Vasile Lupu. E adevărat că sunt și din cei care vorbesc cu mândrie despre satele lor, accentuând că acestea au pecete domnească.

De la boierul Ciuciuleanu pornire

Localitatea în care facem popas este Ciuciulea de prin părţile Glodenilor.

Satul este atestat documentar pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Doctorul în istorie Vitalie Ciobanu, originar din Ciuciulea, notează în monografia satului că toponimul, potrivit unor versiuni, ar fi pornit de la primii locuitori, veniţi din Ciuciuleţ, judeţul Hotin. Istoricul susţine că nu e corect, or pe parcursul istoriei Ciuciulea a fost confundată cu Ciulenești, o localitate din dreapta Prutului. Nu este exclus că numele ar fi pornit de la boierul Ciuciuleanu. Istoriografia sovietică avea nevoia și ea de o legendă a satului. Dar ce să caute în ea domnitori și boieri? Astfel, din monografia semnată de Vitalie Ciobanu aflu că „în ajunul luptei, ostașii moldoveni în frunte cu un ţăran viteaz, numit Bădilă, descoperă că ei sunt prea puţini faţă de numeroasa oaste turcească. Și atunci viteazului Bădilă îi dă prin cap să-și înmulţească oastea cu niște… matahale, făcute dintr-o haină aruncată peste două beţe în cruce și în vârf cu un

locuri pentru ochi şi suflet

Conacul Leondari-Buznea

bostan în loc de cap. Au umplut cu ele un deal întreg, rătăcindu-se printre bostani și câte un oștean în carne și oase, făcând cu toţii la un loc impresia unei uriașe oștiri, pornite să sfarme totul în cale. Oastea turcească a stat cât a stat la cumpene și apoi a luat-o la sănătoasa, uitând de toate ce și-a pus în gând.

Nu zăbavă, spune legenda, în ajutorul bravilor oșteni a sosit oastea rusească.

Comandantul acelei oști, auzind de șiretlicul cu care au fost alungaţi turcii, a râs din toată inima apoi a zis: „dealul pe care au stat sperietorile să poarte numele Bădilă, iar valea de la poalele lui să fie numită Ciucelo. Se vede că le-o fi plăcut oamenilor și numele, și valea cu pământurile mănoase, căci terminând luptele prin care au izgonit turcul din ţară, mulţi dintre acei oșteni s-au întors, durându-și aici gospodării, făcându-și familii, iar locului zicându-i un pic mai altfel, un pic mai moldovenește – Ciuciulea, care este străjuit și până în zilele noastre de dealul lui Bădilă”.

Istoricul nu exclude că toponimul Ciuciulea ar porni de la – ciulin (scaiete), ciulinos (mărăcinos), ciulineţ (nămol rău mirositor depus pe fundul bălţilor), ciuci (crap mic (reg.)), ciu-

Copii de la Ciuciulea în așteptarea revistei NATURA

2

Cine nu cade, nu se poate înălță. L. Blaga

ciuleţi (ciupercă comestibilă cu pălăria galbenă zbârcită; zbârciog) etc.

Pe uliţele satului

…Aici la Ciuciulea timpul curge altfel, iar hălăduind pe uliţele satului admiri frumuseţea locurilor și hărnicia oamenilor. Pe malul unei ape, în oglinda căreia „se uită” satul și biserica veche, îmi vin în minte cântecele minunate ale Valentinei Cojocaru, rolurile excepţionale ale Veronicăi Grigoraș, emisiunile irepetabile ale Valentinei Vătavu și spectacolele regizate cu mare har de regretatul Titus Jucov. Toţi au vorbit și vorbesc cu mare drag despre satul din care au pornit în lume. Sunt cu gândul la personalităţile de la Ciuciulea, dar cu ochii îndreptaţi spre o perlă spirituală – biserica. Un drumușor duce spre frumosul locaș, iar în calea spre biserică îmi mai amintesc de cineva de la Ciuciulea – părintele Viorel Cojocaru (parohia „Sfinţii Apostoli Petru și Pavel”, Chișinău). Preotul a și scris despre biserica de la baștină. Astfel, aflu din „Curierul Ortodox”, că actuala biserică, ce are hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a apărut în arealul

Poarta de intrare la Conacul Leondari-Buznea, cu blazonul cu monogramă deasupra.

spiritual basarabean la 1831 și a fost zidită din cheltuiala boierului Mihail Buznea și a cumnatului său Gheorghe Leondari. În înalta clopotniţă sunt șase mari clopote de bronz, cel mai mare cu diametrul de doi metri. Acesta este făcut la 1827 la dorinţa boierului Mihail Buznea. Bătrânii spun că a mai fost un clopot foarte mare și ca să-i audă sunetul trebuia să pună mâna pe el vreo trei bărbați în putere. „Acest faimos clopot a fost prima și ultima victimă căzută sub dominația regimului totalitar comunist, el a fost luat prin anii 1946-1948 și dus într-un loc, fiind şi azi pentru ciuciuleni necunoscut”, scrie părintele Viorel Cojocaru.

Se spune că pe timpuri la Ciuciulea a fost și o biserică de lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, care, potrivit istoricului Vitalie Ciobanu, era menţionată documentar în anul 1793, construită, probabil, la jumătatea secolului al XVII-lea. Sursa citată mai spune că la Ciuciulea a mai fost o biserică, ce a avut hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”. Aceasta, înregistrată documentar la începutul secolului al XIX-lea, s-a aflat pe moșia istorică a satului, pe pământurile localităţii de atunci, Chilia.

Conacul Leondari-Buznea

Alături de biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” se află o comoară prea puţin cunoscută. E vorba de Conacul Leondari-Buznea. Clădirea cu două nivele a fost ridicată la 1831. Intrarea pe teritoriul conacului se face printro poartă cu stâlpi de cărămidă, care au rămas încă de pe timpul boierilor Buznea și Leondari. Deasupra porţii se află un blazon cu monograma. La începuturi conacul era fără balcon, acesta a fost adăugat în prima parte a secolului XX. De altfel, acum conacul LeondariBuznea este printre edificiile de acest fel din Moldova care se află într-o stare cât de cât satisfăcătoare. Și astăzi mai pot fi admirate scările de lemn, tavanul cu elemente de decor floristic, dar și sobele de teracotă. Se spune că pe timpuri în parcul conacului erau foarte multe specii rare de copaci decorativi. Astăzi cu greu mai găsești ceva – doar câţiva castani cabbalus, tuia (Biota Forma), un exemplar de glădiţă (latină - Gleditschia triacanthos) - arbore asemănător cu salcâmul, dar cu spini mai mari pe ramuri, cu flori mici verzui și cu fructul în formă de păstaie mare turtită, de culoare brună-roșcată, originar din America; plătică (potrivit DEX). După cel de-al doilea război mondial aici funcţionează o școală profesională.

Lăsam Ciuciulea cu splendorile ei, cu locuri minunate, perfecte pentru un refugiu la sfârșit de săptămână sau chiar pentru o vacanţă, pentru a ajunge în sate la fel de frumoase în care privirea va fi furată de peisaje de poveste. Cu certitudine, în valea Prutului de Mijloc, în zona comunităţilor ce „stau la umbra Rezervaţiei Pădurea Domnească”, și nu numai, vom descoperi și alte locuri deosebite, locuri pline de nostalgii, care-și duc dorurile și caută a-și alina durerile.

GONG!

Mai 2014 Lilia CURCHI

Poarta se deschide și pășesc pe pavajul care acoperă stratul odinioară fertil. Fac ochii cât cepele la vederea gardurilor ce înconjoară pădurea parcelată a câte jumătate de hectar, a porţilor masive, a acareturilor – case, vile, foișoare - ce au apărut după ce am trecut de intrarea principală. Bag mâna în geantă și scot aparatul de fotografiat, dar iniţiativa de a imortaliza cele văzute dă eșec, or… sunt pe un teren aflat în proprietate privată și mi se spune că este interzis. Pun camera foto la loc, regretând că rămân printre puţinele persoane care văd luxul… de după gardul din pădurea de la Dănceni, numită, deloc întâmplător „Ţiganca” actualei guvernări.

Case de vacanţă, terase de vară, foișoare, băi - sunt nelipsite în pădurile arendate la Dănceni. La fel și sondele arteziene (turnuri de apă), chiar și bazinele. Arendașii au actele în ordine (schiţe de amplasare aprobată, certificate de urbanism, autorizaţii de construcţie, avizele de la ecologie etc.). Deși se dă în arendă de recreere (conform DEX online, recreere înseamnă „a (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra”), pădurea a devenit loc de trai stabil pentru unii dintre noii proprietari. Cu doar 4450 de lei lunar per hectar!

Să revenim la începuturi

În 2008 Guvernul Tarlev a aprobat, mult-blamata actualmente, Hotărâre nr.

187 „pentru aprobarea Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere”. Tot din 2008, printr-o Hotărâre a Guvernului, numele celor care au arendat/arendează pădurea au fost clasificate drept informaţii cu caracter confidenţial. Astfel a rămas până astăzi...

Dar acapararea pădurilor din Republica Moldova începuse cu șapte ani mai devreme, iar primul proprietar era nimeni altul decât președintele de atunci al R. Moldova, Vladimir Voronin – în Pădurea numită Ţiganca (la Trebujeni, Orhei).

Tempoul în care se dădea în arendă pădurea statului a trezit nemulţumirea

Pădurea la cheremul celor cu bani populaţiei, a ong-iștilor de mediu. Astfel că, în 2008, pentru a legifera procesul, a și fost adoptată Hotărârea nr. 187, menţionată deja, care reprezintă, de fapt, o camuflată privatizare a pădurii.

Contrar Constituţiei, pădurile, din bun public, sunt transormate în bun privat. În loc să stopeze procesul de parcelare a pădurilor basarabene, actuala guvernare (miniștri, deputaţi, funcţionari publici) a prins, la rându-i, gustul „recreării” în pădure. Astfel, după 2009, au luat în arendă toate pădurile din jurul Chișinăului.

Proprietarii vilelor din pădurea Dănceni

Deși este informaţie cu caracter limitat, numele arendașilor pădurilor de la Dănceni-Sociteni-Durlești a ajuns demult în presă.

Ziarul „Adevărul” a scris că „printre arendașii pădurii în zona DănceniSociteni sunt Gicu Răducan, fiul lui Marcel Răducan, ministrul Dezvoltării Regionale și Construcţiilor; Alexandra Usatâi, soţia ministrului Sănătăţii, Andrei Usatâi; Pavel Filip, ministrul Tehnologiei Informaţiei și Comunicaţiilor; Silvia Volosatâi, șefa secţiei Investiţii și Administrarea Proprietăţii Publice, din cadrul Ministerului Sănătăţii; Ecaterina Beșliu-Basoc, șefa serviciului Relaţii Funciare și Cadastru Ialoveni; dar și mulţi oameni de afaceri, printre care îi regăsim pe: Veaceslav Murzacov, directorul firmei de pază Bercut, Olga Cuiumju, soţia directorului Chișinău-Gaz, și Andrei Tînţari, directorul firmei Algu Construct. O parte din cei care au arendat loturi din fondul forestier al statului și-au construit deja case, precum Gicu Răducan, Veaceslav Murzacov, Olga Cuiumju, Andrei Ţânţari ș.a. Arendași în această zonă mai sunt firmele: Poiana Vulpii (30 hectare), care aparţine Liliei Sinciuc-Engelen, soţia belgianului Luc Engelen, stabilit cu traiul în Moldova; Dumbrava Nestemată, Ecoflora-Tur, Dinamic Consulting și Vila Comerţ (18 hectare), care aparţin lui Victor Toacă.

Sub paravanul dezvoltării turismului, toate aceste firme ţintesc, de fapt, domeniul imobiliar”.

Opriţi-vă!

Defileul pitoresc pe care vor să-l distrugă

Dragă redacţie, Este incredibil ceea ce am citit în numărul revistei „Natura” din luna aprilie („Opriţi-vă, dacă sunteţi oameni!”, articol semnat de scriitorul Vlad Zbârciog), referitoare la pericolul de distrugere a stâncilor de la Horodiște, unul dintre cele mai valoroase monumente ale naturii din R. Moldova.

Mă gândesc de câtă nimicnicie sufletească pot da dovadă și cei care s-au gândit să scoată bani tocmai din distrugerea puţinului patrimoniu care ne-a mai rămas, dar și cei care au autorizat această crimă. Locuitorii satului Horodiște au fost întrebaţi și consultaţi? Care este opinia lor, a tuturor, nu numai a primăriei?

Oare după ce au distrus monumente ale naturii de pe valea râului Ciuhur – la Pociumbăuţi, Pociumbeni, Druţă, Zăicani Duruitoarea – ultimul, rămas la Horodişte, trebuie și el oare nimicit? Cu ce preţ și în folosul cui? Al poporului, sigur nu!

Dacă pentru un grup de pretinși afaceriști el nu reprezintă decât o carieră ordinară, pentru noi, cei mulţi care nu ne-am pierdut identitatea, el înseamnă însăși vatra fiinţei noastre.

Cerem cu fermitate instituţiilor statului, factorilor de decizie din administraţia publică locală și republicană, Inspectoratului Ecologic de Stat, să oprească de îndată nimicirea iresponsabilă a complexului de stânci de la Horodişte.

Simion PLEŞCA, Râşcani

Consecințele arendei pădurilor

Toate actele sunt în ordine

Chiar dacă au ridicat adevărate palate în pădure, întreg setul de documente este „ca la carte”. În plus, toate imobilele sunt calificate drept construcţii ușor montabile-demontabile, precum prevede cadrul legal. Altă realitate se vede, însă, la faţa locului. „Fiecare construcție a fost însoţită de minim 6-7 procese verbale, peste tot au fost tăieri, peste tot au fost motive de anulare a contractelor”, spune Ion Caliniuc, inspector în cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat.

Semnătura fostului șef al IES, Grigore Prisăcaru, este pe toate avizele ecologice a construcţiilor din pădurea de la Dănceni și datează cu anii 20102011. Totuși, niciunul dintre ele nu a fost emis cu coordonarea Ministerului Mediului, precum prevede procedura.

Dl Igor este un arendaș care ne face „excursia” la cele 4 proprietăţi de câte 0,5 ha. „Aceasta îmi aparţine mie, cealaltă vecinilor, toţi suntem arendași - persoane fizice. Casele sunt construite pe piloni, golurile fiind umplute cu piatră cu mortar, ca sa nu treacă vântul.

Singurul lucru care trebuie făcut este biosistemul wc-ului, unii sapă gropi, aceasta nu trebuie să fie. Tot sectorul îngrădit al nostru are 2 ha, care sunt împărţite egal câte 0,5, iar drumul este comun. Eu plătesc câte 2225 lei anual pentru arendă. Am înţeles că se discută despre majorarea preţului, ceea ce mi se pare corect”, ne spune arendașul.

Dacă edificiile sunt trecute în acte drept construcţii ușor-montabile/ demontabile, sonda (turnul de apă) este, fără îndoială, construcţie capitală, interzisă în cadrul fondului forestier. Ne explică tot arendașul: „Noi nu aveam de gând să facem sonda, dar fântâni. Am făcut expertiza solului, apa este aproape, sunt 5 straturi de nisip, care dacă e mai bun decât cel de mare, dar este la suprafaţă și devine ca și cimentul, iar nivelul apei este instabil. Am fost nevoiţi să facem sondă”. Și aceasta, evident, are acum toate actele în ordine. În comparaţie cu celelalte proprietăţi private din pădure, pe teritoriul arendat de Olga Cuiumju, soţia directorului Chișinău-Gaz, nu ni s-a permis accesul. „Nu este pentru prima dată”, spune Ion Caliniuc de la IES. După gard se ridică sonda de apă, iar construcţiile nu se văd de la drum, doar casa pentru pază.

Cer anularea Regulamentului de arendare a pădurilor

Ecologiștii cer abrogarea Regulamentului de dare în arendă a pădurilor, prin care se produce, contrar Constituţiei, privatizarea pădurilor. Iar în Rezoluţia din februarie 2014 a mesei

rotunde cu genericul „Salvaţi Fondul Forestier Naţional”, organizată de către Ministerul Mediului, în parteneriat cu Academia de Știinţe a Moldovei, Mișcarea Ecologistă din Moldova etc., se cere și anularea, cu respectarea legilor în vigoare, a contractelor în care se va dovedi că prevederile contractuale au fost încălcate și acţionarea în instanţă a celor vinovaţi, cu solicitarea de daune. „Acest regulament a produs erori grave, de ce să ne opunem anulării lui?

Arenda, începută pe vremea comuniștilor, a continuat după 2009, inclusiv în 2011. Din punct de vedere economic ea nu a fost justificată”, spune Dumitru Budianschi, economist la Expert-Grup.

Alecu Reniţă, președintele Mișcării Ecologiste din Moldova, afirmă că „un simplu calcul ne arată că, în contextul în care un hectar de pădure dată în scopuri recreative are în medie 200 de metri steri de lemn, iar un metru ster de lemn bun costă circa 2500 de lei, numai lemnul de pe un hectar de pădure costă circa jumătate de milion de lei, făcând abstracţie de celelalte bogăţii pe care le oferă pădurea. Dacă înmulţim la o mie de ha, obţinem 500 de milioane de lei prejudiciu adus statului de către „Moldsilva”, care întocmește contractele de arendă și care e obligată să supravegheze integritatea pădurilor arendate. Aceasta este adevărata economie tenebră. Și dacă avem astăzi date în scopuri recreative circa 2 mii de ha, prejudiciul se ridică la peste 1 mlrd de lei”.

Deși stă la începutul oricărui proces de arendare a pădurilor și are rolul de a o supraveghea, Agenţia Moldsilva preferă să se eschiveze de la răspundere. „Repet. Agenţia Moldsilva doar coordonează schiţa de dezvoltare a teritoriului arendat, unde nu scrie ce fel de construcţie va fi, capitală sau necapitală. În baza schiţei se face proiect, care se coordonează în instanţele responsabile: construcţie, ecologie, certificat de urbanism emis de arhitectul raional, autorizaţia de construcţie de la raion, primărie”, insistă Igor Mocanu, inginer în cadrul structurii „Arenda fondului forestier”, Agenţia Moldsilva. Ștefan Chitoroagă, director general al Agentiei Moldsilva, spune că a început monitorizarea tuturor contractelor de arendă. Iniţial au fost arendate aproximativ 11 500 ha de pădure. Astăzi această suprafaţă este de aproximativ 8270 ha, 113 contracte au fost reziliate și 90 sunt în proces de judecată.

Acum aproape două luni, la Ședinţa Guvernului (2 aprilie 2014), premierul Iurie Leancă i-a cerut directorului general al Agenţiei Moldsilva pregătirea unui raport detaliat despre situaţia reală din păduri, menţionând și despre arendă. Deși a fost fixată în ordinea de zi a trei ședinţe următoare a Guvernului, chestiunea pe care urma s-o raporteze Ștefan Chitoroagă a fost scoasă de pe agendă chiar în timpul ședințelor. Potrivit site-ului Consiliului Naţional pentru Participare, www.cnp.md, Grupul de Lucru Mediu a solicitat raportul pregătit pentru Ședinţa de Guvern, expediind demersuri la data de 8 aprilie, apoi la data de 23 aprilie, dar nu a primit niciun răspuns din partea Agenţiei Moldsilva, care, astfel, încalcă prevederile Legii privind accesul la informaţie.

Până în prezent (ultima ședinţa de Guvern care avuse loc la data scrierii acestui articol este din 14 mai 2014) informaţia așa și nu a fost audiată la Guvern. Gura lumii spune că primministrul nu a dorit să admită excesul de zel și prezentarea deformată a situaţiei reale din pădurile statului (!). Grupul Mediu al Consiliul Naţional pentru Participare de pe lângă prim-ministrul solicită în continuare raportul ce urmează să-l prezinte „Moldsilva” la Guvern și insistă ca dlui Iurie Leancă și cabinetului de miniștri să i se prezinte un document obiectiv, și nu unul care ascunde arenda anticonstituţională, economia tenebră și corupţia din pădurile Moldovei.

Pastila amară MOLDOIVANUL Ionel CĂPIŢĂ

Ș

tii cum arată? La chip parcă-i un fel de om, dar e destul să deschidă gura și l-ai descoperit ce soi de vietate este: e moldoivan. Adică, un fel de moldovean cu mentalitatea lui Ivan! Umblă ţanţoș și supărat pe toată lumea ce nu-i ca dânsul. Dar cum să nu?

E destul să scapi o vorbă despre români sau despre România că se-aprinde și prinde a forfoti de ură și dispreţ, evocând superioritatea moldovenilor faţă de români și etalându-și cunoștinţele în istorie, pescuite de la cei ce ne-au tot eliberat timp de peste 200 de ani.

Ai văzut: își afișează identitatea pe toate gardurile! Unui oarecare Șoșon, de aceeași sorginte moldoivană, nu i-a ajuns loc pe garduri și a căutat să-și imprime pe tricou: Eu sânt moldovan!

Dar parcă-i un singur Șoșon pe la noi?

Moldoivanul se bate cu pumnul în piept și-i gata să-și rupă și cămașa de pe el, ca să dovedească la toată lumea că el e moldovan. Dar tot el spune: Mai spurcaţi ca moldovenii nu găsești! Pricepi? Când e vorba de a clefăi din aceeași treucă, acaparată de acești alolingvi, tăbărâţi peste noi, și care urăsc de moarte neamul românesc, moldoivanul se declară moldovan, nu român, iar când e vorba de moldoveni, îi numește cu dispreţ și ură, cum îi vine la gură: Moldovenii iștia... mi-i rușine să spun cuiva că-s moldovan.

Cum se vede, ocupanţilor de la 1812 încoace le era urât de unii singuri și nu le venea atât de ușor să discrediteze și să umilească un popor cotropit, și atunci și-au creat monștrii lor, după chip și asemănare, din rândurile neamului înrobit. Uneori ai impresia că moldoivanii noștri sunt mai agresivi și mai cu ură asupra poporului din care fac parte, decât cei ce au venit peste noi cu tancurile. E destul ca Ivan să facă hâr-r-r, că Moldoivan face ham, mușcând fără pic de milă din trupul și sufletul neamului său. Ades îl poţi auzi pe ăsta ce-și spune că-i moldovan, și nicidecum moldovean sau, ferească Dumnezeu, – român: Tare-s proști moldovenii iștia! Așa e: dacă nenorocitul a pierdut drumul, nu găsește nici cărarea... Bietul, nu face deosebirea dintre omul prost și cel prostit, dintre omul sărac și cel sărăcit, dintre omul ce stă în genunchi și se roagă lui Dumnezeu și omul îngenuncheat de cotropitori, susţinuţi de lichelele autohtone.

Miră și altceva: nu doar un moldoivan a fost crescut, cum știe doar unul Dumnezeu, de niște părinţi ca niște sfinţi, necăjiţi, înhămaţi la jugul celor ce au venit peste noi să ne gonească sărăciţi și oropsiţi de ei, satisfăcându-și plăcerea de ocupanţi, și atunci? cum să-i numești proști, să spui bancuri oribile pe seama lor, să declari că ţi-i rușine să recunoști că faci parte din același neam?

Crede care cumva că cel ce dă cu piciorul în propriul neam, până la urmă, nu ajunge el însuși de haram? Am impresia că cel ce de haram s-a iscat de haram a și plecat din această lume. Și e păcat.

Pentru că și cel osândit, și cel fericit, la fel ca și cel rătăcit fac parte din mine, din Neamul din care fac parte și eu. De aceea, ajută-ne, Doamne, să izgonim răul și urgia, aduse în leagănul nostru. Întărește-ne braţul, luminează-ne calea – spre a noastră izbândă.

Nu zi niciodată „nu se poate”, ci începe cu „să vedem”. Nicolae Iorga

3

CONVENŢIA AARHUS ÎN MOLDOVA Transparenţa, iminentă astăzi oricărui proces de luare a deciziilor, a căpătat contur acum 16 ani, prin adoptarea Convenţiei de la Aarhus, cel mai puternic instrument de democratizare a societăţii, de implicare și participare civică.

Deschiderea, participarea largă, responsabilitatea sunt printre obiectivele cheie ale Convenţiei de la Aarhus. În declaraţia de la Chișinău, adoptată la 1 iulie 2011 la Conferinţa părţilor, se menţionează că Guvernele trebuie să asigure stimulenţii, mijloacele, informaţia și sprijinul necesar în promovarea transparenţei în procesul decizional în scopul asigurării participării conștiente, echilibrate și eficiente a publicului.

La 25 iunie 2014 se împlinesc 16 ani de la adoptarea, în orașul Aarhus

Cu mai mult curaj din Danemarca, a acestui prim document internaţional care garantează transferul de putere și informaţie de la guvernanţi către cetăţeni, comunităţi și popoare.

Ne dorim ca fiecare dintre noi să avem destul curaj de a valorifica conţinutul acestui document internaţional, care ne garantează accesul la informaţia de mediu, participarea la luarea deciziilor și accesul la justiţie în problemele de mediu.

Timp de patru numere consecutiv (mai – august 2014), revista NATURA va găzdui pagina tematică „Convenţia Aarhus în Moldova”. Editarea acesteia face parte dintr-un program

de informare a publicului și promovare a prevederilor și principiilor Convenţiei Aarhus (articole, pagini tematice, emisiuni radio), desfășurat de revista NATURA, în baza unui contract cu Unitatea Consolidată de Implementare a Proiectelor de Mediu (achiziţionarea serviciilor prin procedura cererii ofertelor de preţuri).

Convenţia de la Aarhus este, cu certitudine, eficientă, trebuie doar aplicată. Să pornim împreună pe noul-vechiul traseu și, cum mai multă îndrăzneală, să cerem aplicarea principiilor acestui important act internațional pe care Republica Moldova l-a semnat și ratificat cea dintâi.

La Cantemir, Cimișlia, Glodeni

Convenţia Aarhus este tot mai populară Delia MORARU

P

arcul ce se deschide astăzi în faţa Consiliului raional Cantemir este un loc de întâlnire, dar și un simbol al participării civice.

Acum câţiva ani, când se preconiza construcția unei noi stații PECO într-o porţiune a parcului, cetăţenii orașului Cantemir au spus „Nu” și au militat pentru salvarea acestui spaţiu verde.

Populaţia a scris demersuri, liderii au

La Cimișlia, despre accesul la informația de mediu

participat la ședinţele consiliului, au adunat semnături, au expediat scrisori prin care își exprimau dezacordul faţă de construcţie. Autorităţile au fost nevoite să facă un pas înapoi. Construcţia a fost stopată. „Dacă nu era activa implicare a populaţiei, astăzi, posibil, că nu mai aveam acest parc”, este de părere Sofia În numărul aprilie al revistei NATURA (pag. 4) a fost publicat un model de completare a unei Cereri, conform dreptului accesului la informaţii.

Legea privind accesul la informaţie nr.982-XIV din 11.05.2000, prevede că informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie.

Termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare de către conducătorul instituţiei publice dacă: a) cererea se referă la un volum foarte mare de informaţii care necesită selectarea lor; b) sunt necesare consultaţii suplimentare pentru a satisface cererea.

La fel, solicitantul va fi anunţat despre orice prelungire a termenului de furnizare a informaţiei și despre motivele acesteia cu 5 zile înainte de expirarea termenului iniţial.

Dar ce facem în cazul în care autorităţile nu au respectat prevederile legii și nu ne-au răspuns la solicitare, nici nu ne-au anunţat despre prelungirea termenului de examinare a cererii ?

Avem dreptul de a înainta o reclamaţie administrativă, în baza următorului model:

4

Ursul, reprezentanta ONG-ului „Asociaţia Cetăţenilor cu Iniţiativă”, Cantemir.

Deși Convenţia de la Aarhus prevede (art. 6, p. 4) ca participarea publicului să demareze la etapa incipientă, când există toate posibilităţile pentru examinarea diverselor variante și când poate fi asigurată o participare eficientă, în realitate, lucrurile nu stau tot timpul astfel. Exemple sunt multe, inclusiv cel de mai sus.

La Cantemir am aflat, însă, și multe cazuri în care populaţia este informată și implicată activ în procesul de luare a deciziilor. Un exemplu recent de participare activă a populaţiei, spune Eleonora Starciuc, secretar al Consiliului raional Cantemir, a fost decizia de creare și amenajare a terenului de joacă pentru copii și a unui scuar la care a participat întreaga comunitate. „Am trecut toate etapele care se cer la implementarea unui proiect, de la informare la monitorizare. La început îi atragem pe cei interesaţi, iar la aceștia vin și alţii.

Lucrurile se schimbă, dar încă prea încet”, este de părere Eleonora Starciuc.

Discuţiile la Cantemir, ca și la Glodeni, Cimișlia au avut loc în cadrul diverselor evenimente de informare organizate de Centrul Aarhus Moldova. Chiar dacă nivelul de deschidere către prevederile Convenţiei Aarhus diferă de la caz la caz, atât autorităţile, cât și populaţia și-ar dori o mai mare participare, și, respectiv, o mai bună informare, implicare. De ambele părţi se resimt și anumite temeri.

Elena Patereu, specialist în probleme de drumuri publice, or. Glodeni, spune că nu a solicitat vreodată informaţii de mediu de la autorităţi. „Am puțină încredere în faptul că autoritățile dețin astfel de informații și dacă da, atunci sunt aproape sigură că nu o vor divulga sau că cererea mea se va prăfui pe rafturile birocratice ale arhivelor autorităților publice locale”, crede Elena Patereu.

La Cimișlia, profesoara Rodica Prisăcaru, ne spune că a scris cereri de acces la informaţia de mediu. „Am apelat la Primăria Cimișlia cu întrebarea: Unde sunt evacuate apele de canalizare la noi în oraș? Problema e că la Cimișlia nu funcţionează staţia de epurare. Am primit răspuns că urmează să fie implementat proiectul privind reconstrucţia staţiei de epurare din raionul Cimișlia”, ne spune Rodica Prisăcaru.

Primari, consilieri, specialiști, profesori, elevi au participat la instruiri, atât la Glodeni, Cimișlia și Cantemir, cât și în alte localităţi din R. Moldova.

Convenţia Aarhus le-a devenit, astfel, mai cunoscută. Roadele se vor simţi în timp, cu siguranţă.

Accesul la informaţia de mediu (Model) Formular de reclamaţie administrativă

Către: ________________________________ (Denumirea autorităţii sau instituţiei publice)

_____________________________________ (Adresa autorităţii sau instituţiei publice)

De la: ________________________________ Data: ________________________________

Reclamaţie administrativă În conformitate cu Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11.05.2000, prin prezenta formulez o reclamaţie administrativă, deoarece la cererea nr. _________ din ________________ nu am primit informaţiile solicitate în termenul stabilit de lege.

(Alte variante: - am primit răspuns negativ, neargumentat; - am primit răspuns incomplet; - am primit răspuns eronat etc.). În cererea respectivă am solicitat următoarele informaţii oficiale: (Lista documentelor sau informaţiilor oficiale solicitate, concret și clar): _____________________________________________________________________ Consider că mi-a fost lezat dreptul meu la informaţie. Prin prezența mea solicit revenirea asupra deciziei și reexaminarea cererii, furnizarea informaţiilor solicitate și comunicarea despre sancţionarea funcţionarului vinovat.

Vă mulţumesc _____________________ (Semnătura) Adresa: _____________________________ e-mail: (opţional)______________________ telefon: (opţional)______________________ fax: (opţional)_________________________

NOTA BENE :

Legea prevede expres că persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de informaţii poate ataca acţiunile acestuia atât pe cale extrajudiciară, cât și direct în instanţa de contencios administrativ competentă.

Nu folosi o spadă ca să-ți gonești musca de pe căciulă. Lao Tse

Mai 2014

Să privim „altfel”!

Elena SCOBIOALĂ

C

entrul Aarhus Moldova este o organizație care are ca scop să promoveze și să informeze publicul larg despre prevederile Convenției privind accesul la informația de mediu, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus), prin desfășurarea diferitor evenimente și activități de instruire și informare, să contribuie la educația ecologică a populației, dar și a autorităților astfel încât, pe de o parte funcționarii publici să ajungă să conștientizeze cât de important este să implice, să consulte cetățenii, să pună în discuție subiecte și proiecte de decizii care pot să aibă un impact de mediu asupra populației și, de cealaltă parte, oamenii să dea dovadă de activism civic și să răspundă la apelurile și solicitările autorităților.

Astfel, Centrul Aarhus Moldova a organizat pe parcursul anului trecut și al anului curent o serie de evenimente de informare în mai multe raioane a diferitor categorii de cetățeni, începând de la funcționari publici și încheind cu tineri de la licee și școli.

Principalele subiecte cu care am venit în fața publicului au fost, bineînțeles, strâns legate de esența Convenției de la Aarhus, principalele prevederi, principii, modalități și forme de implicare a oamenilor; legislația care asigură dreptul la un mediu sănătos și stabilește mecanismele de oferire cetățenilor a dreptului de a avea acces la informație, de a participa în procesele decizionale dar și de a se apăra în instanțele judiciare. Nu

mai puțin important este și subiectul ce ține de modalitățile de implicare a tinerilor în semnalarea și rezolvarea problemelor de mediu la nivel de comunitate, aspecte teoretice, dar și practice. Un alt aspect de interes major este legat de utilizarea mijloacelor de comunicare și a mass-media atât de către autorități, cât și de cetățeni în participarea la procedurile de luare a deciziilor.

E xerciții le pregătite p entr u participanți au fost barometrul de măsurare a gradului de răspândire, într-o comunitate sau alta, a sindromului „nu mă privește, nu mă interesează, nu văd de ce aș pierde timpul pentru o problemă care astăzi nu mă afectează direct” și al fenomenului „îmi pasă”, zic fenomenului pentru că din păcate foarte rar ajungem să întâlnim reprezentanți ai acestei categorii de persoane, simpli cetățeni sau funcționari, cărora le pasă de patrimoniul natural de care dispunem, de calitatea aerului pe care îl respirăm, de sănătatea noastră, starea căreia este direct influențată de acțiunile de cele mai multe ori dăunătoare mediului pe care le întreprindem.

Curios, un simplu exercițiu prin care participanții sunt rugați să identifice avantajele implicării și participării publicului la luarea deciziilor de mediu pentru 3 categorii diferite de persoane: funcționari publici, reprezentanți ai sectorului de afaceri și societatea civilă arată cât de diferit este nivelul de percepție și înțelegere a necesității de a privi un pic „altfel” lucrurile. În afară de aceasta, scopul nostru în cadrul acestor întruniri a fost nu doar să prezentăm informații cu caracter general, dar mai degrabă să ajungem la conștiința fiecărui participant de la masa rotundă sau de la seminar și să-i arătăm cât este de important să înceapem să ne pese de mediul înconjurător, să începem să ne apărăm, dar și să respectăm dreptul nostru la un mediu înconjurător sănătos.

Întrebări şi răspunsuri

5 întrebări… cu răspuns 1. Ce este Aarhus?

Aarhus (sau Arhus), numit și Orașul Zâmbetelor, este situat în Danemarca și reprezintă principalul port al țării. Este al doilea oraș ca mărime în Danemarca și are o populaţie de peste 300.000 locuitori. Este foarte popular în rândul studenților, Aarhus University fiind în top 100 universităţi din lume.

2. Câte state s-au aliniat la Convenția Aarhus?

Convenția Aarhus - un acord european - , este ratificată de 46 de state, plus Uniunea Europeană (date oficiale la 7 ianuarie 2014).

3. Sunt țări care nu fac parte din Convenția Aarhus?

Sunt mai multe ţări care nu au ratificat această Convenţie. Părți ale Convenției sunt toate țările din Europa, în afară de Vatican și Andora. La fel, au semnat și rati-

ficat Convenția toate fostele state sovietice, în afară de Federația Rusă și Uzbekistan.

4. Ce aduce nou Convenția Aarhus, prin ce este deosebită?

În timp ce alte acorduri stabilesc obligații între state, Convenția Aarhus vine cu obligații ale părților față de cetățenii proprii. Cetăţenii trebuie să aibă acces la informaţie, să fie îndreptăţiţi de a participa la luarea deciziei și să poată avea acces la justiţie în probleme de mediu.

5. Ce ne oferă Convenția Aarhus?

Convenția Aarhus ne oferă trei drepturi. Primul - de a avea acces la informaţia de mediu. Al doilea - de a participa la luarea deciziilor. Al treilea - pe de o parte, de a ne adresa justiției în cazul în care primele două drepturi sunt încălcate; pe de altă parte, dreptul de a ne adresa justiţiei în cazurile în care legislaţia de mediu este încălcată.

5 întrebări… la care aşteptăm răspuns

1. Ce influență au antenele de telefonie mobilă asupra sănătății populației care locuiește în perimetrul amplasării acestora?

2. La ce distanță minimă de locuințe se permite amplasarea platformelor de gunoi? La ce număr de populaţie se prevede o gunoiște?

3. Pe ce pagină de internet putem

afla date despre calitatea apei din fântânile R. Moldova?

4. Care este telefonul verde al Ministerului Mediului, dar al Inspectoratului Ecologic de Stat?

5. Când și cei de la sate vor putea preda la reciclare deșeurile electronice? (Întrebările au fost adresate de către cetăţeni la diverse întruniri organizate de Centru Aarhus Moldova)

ÎMPREUNĂ!

Mai 2014

Frații

Aurelian SILVESTRU

P

este tot în lume, fraţii ba se iubesc și se ajută, ba se ceartă și se dușmănesc.

Orbelliani (un mare cărturar) povestește că doi fraţi dintr-o ţară oarecare au împărţit în două averea moștenită de la tatăl lor și au hotărât să trăiască separat. Unul din ei avea familie și mulţi copii, iar celălalt (mezinul) încă nu era căsătorit. Cum hambarele cu grâu erau alături, fratele mai mare lua pe ascuns grâu din depozitul său și îl vărsa pe furiș în depozitul mezinului. „Fratele meu nu are pe nimeni, își spunea el în gând, să-l ajut măcar cu pâine”. Mezinul însă, fără să știe nimic de gestul fratelui mai mare, lua și el grâu din magazia sa și îl vărsa pe furiș în magazia acestuia, spunându-și: „Eu sunt singur și mă mulţumesc cu puţin, dar frate-meu are de hrănit mai multe guri. Trebuie să-i dau ceva și de la mine”.

Au trăit așa o viaţă întreagă, ajutându-se reciproc, iar Bunul Dumnezeu, care le vedea pe toate, a făcut astfel,

încât hambarele lor să nu fie goale niciodată… Într-un alt capăt al lumii, alţi fraţi (șapte la număr) locuiau împreună pe pământul moștenit de la părinţi. Aveau o moșie mare și frumoasă care, prin efortul lor, putea deveni și mai prosperă, dar fraţii, de la un timp, au prins gust de ceartă și nu era zi în care să nu-și provoace unul altuia vreo supărare. Acum, în loc să lucreze pe moșie, căutau pretexte pentru dușmănie: se insultau reciproc, ţeseau intrigi, se luau de piept…

Dincolo de râu trăia un tiran care demult pusese ochiul pe pământurile lor, dar care îi credea uniţi și se temea de ei. Când și-a dat seama că fraţii sunt dezbinaţi și se urăsc, a trecut nestingherit hotarul și le-a luat o parte din moșie.

Vrând să-i ajute, Dumnezeu a trimis la ei un înger-păzitor care i-a spus celui mai mare dintre fraţi: – Opriţi-vă. Dușmanii vă ameninţă casa!

– Dușmanii mei sunt fraţii mei! i-a ripostat dânsul cu ciudă.

Zădarnic a încercat să le vorbească și celorlalţi. Părea că fiecare dintre ei e gata să se unească și cu necuratul, doar să-i vadă îngenuncheaţi pe ceilalţi fraţi.

Pe la sfârșitul verii, tiranul le-a cotropit toată moșia, le-a luat nevestele, le-a vândut copiii în robie, iar pe ei i-a înjugat la plug și, biciuindu-i, i-a pus să are ogoarele pe care odinioară le-au avut în stăpânire. Ultima oară când îngerul a dat ochii cu ei, erau tot înjugaţi și se certau cumplit de la un os aruncat între ei a bătaie de joc de cel care îi cotropise…

Concurs școlar internaţional

„Fii un Artist al Dunării” - 2014 Mişcarea Ecologistă din Moldova vă invită să participaţi la Concursul şcolar internaţional „Fii un Artist al Dunării 2014”!

„Fii un Artist al Dunării” este un concurs care se desfășoară anual și are drept scop educația ecologică a copiilor prin implicarea lor într-un mod creativ în descoperirea frumuseților naturii.

Concursul este organizat cu susținerea Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunăre (ICPDR) și a Parteneriatului Global pentru Apă din Europa Centrală și de Est (GWP CEE).

Etapele: Competiţia are două etape: naţională și internaţională. Juriul din R. Moldova va selecta și premia câștigătorii la nivel naţional, cele mai bune lucrări urmând să participe la etapa internaţională. Câștigătorul etapei internaționale, la care vor participa concurenți din 14 țări, va fi invitat la Viena să primească premiul mare.

Condiţiile concursului: La concurs pot participa copii cu vârsta între 6 și 16 ani. Lucrarea trebuie să aibă un singur autor, să redea un mesaj ecologic inspirat de fluviu și afluenții săi. Vă recomandăm să organizaţi o deplasare la malul unei ape din zonă pentru a observa și, eventual, discuta importanţa protejării acesteia. Astfel, veţi putea crea propriile lucrări inspirate de ecosistemul acvatic (faună, floră) sub

formă de sculptură, mozaic, colaj; materialele recomandate sunt fie cele naturale, precum lemn (adus de ape), pietre, păpuriș, nisip etc., fie deșeuri găsite la mal.

Fotografiaţi lucrarea și expediaţi-o în adresa MEM.

– educaţie pentru viitor

Protecţia mediului este prioritară în zilele noastre, iar educaţia ecologică trebuie să devină o exigenţă pentru orice proces educativ.

Rezervaţiile naturale – săli de clasă în aer liber

U

o alternativă a lecţiilor tradiţionale de educaţie ecologică. La eveniment vor participa și reprezentanţi ai Ministerului Mediului, Ministerului Educaţiei, ai Agenţiei de Stat Moldsilva, reprezentanţi ai partenerilor de proiect, precum și a finanţatorilor; mass-media naţională și locală.

Elevii își vor cunoaște semenii din alte localităţi și vor împărtăși din cunoștinţele acumulate pe parcursul unui an de participare la ore ecologice.

Evenimentul va găzdui și lansarea expoziţiei de fotografie peisagistică și desemnarea câștigătorului concursului de fotografie „Iubește moșia satului tău”, desfășurat de AFPMDD în cadrul aceluiași proiect - „Promovarea educației ecologice prin implicarea tinerilor în monitorizarea biodiver-

n program de educație de mediu a fost dezvoltat și implementat, începând cu august 2013, în instituțiile de învăţământ din localităţile adiacente rezervaţiei „Plaiul Fagului”: Bahmut, Sipoteni, Temeleuţi, Vălcineţ din raionul Călărași, Cornești, RădeniiVechi, Bumbăta din raionul Ungheni și Milești, raionul Nisporeni. Elevii din cele 8 localităţi au beneficiat de programul de educaţie ecologică graţie proiectului „Promovarea educației ecologice prin implicarea tinerilor în monitorizarea biodiversităţii forestiere a rezervaţiei „Plaiul Fagului”, realizat de Asociaţia Femeilor pentru Lecție practică de fotografie la Protecţia Mediului și Grădina Botanică din Chișinău Dezvoltarea Durabilă (AFPMDD) în parteneriat cu Asociaţia Obștească Peipsi sităţii forestiere a rezervaţiei „Plaiul Center for Transboundary Cooperation Fagului”.

Competiţia „Iubește moșia satului din Estonia, cu susţinerea financiară a Ministerului Afacerilor Externe tău” a fost precedată de cursuri teoal Estoniei și cofinanţare din partea retice și practice de iniţiere în arta Ministerului Mediului al Republicii fotografică. La cursuri au participat Moldova din Fondul Ecologic Naţional. elevi pasionaţi de fotografie (selectaţi Obiectivele proiectului sunt îndrep- pe bază de concurs), iar lecţia practică tate spre o mai bună cunoaștere a natu- a fost organizată la Grădina Botanică rii, spre promovarea celor mai bune din Chișinău.

Data limită - 10 iunie 2014

Fiecare lucrare trebuie să fie însoţită de titlu/nume autor/clasă/vârsta/școala/ profesorul coordonator și trebuie expediată, până pe 10 iunie 2014, la adresa poștală: str. S. Lazo, 13, Chișinău, MD 2004 sau prin e-mail mem@mem.md, cu menţiunea „Concursul Artistul Dunării”.

Dimensiunea minimă pentru o fotografie digitală este de 1 MB în format JPEG / în format electronic la o rezoluţie de 300dpi. Dacă se preferă formatul tipărit, pe hârtie simplă sau lucioasă, acesta trebuie să aibă dimensiunea de cel puţin 15 x 20 cm. Atenţie, desene și tablouri NU sunt acceptate în concurs. Câștigătorii la etapa naţională vor fi anunţaţi până la sfârșitul lunii iunie 2014.

Premii: cele mai bune 10 lucrări selectate la etapa națională vor fi premiate cu diplome, ceasuri de apă, seturi de cărți, chipiuri, maiouri și o excursie gratuită la Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei.

Mult succes!

Pentru mai multe detalii consultaţi pagina www.mem.md sau apelaţi la numărul 022 23 26 54.

Cuvinte cu poveste

Ticălosul, la origine era un cuvânt de bine Unele cuvinte au o poveste amuzantă, schimbându-și întrutotul sensul iniţial. Este și cazul cuvântului ticălos, un calificativ peiorativ care astăzi nu face plăcere nimănui să îi fie adresat. Asta deși sunt mulţi care parcă se străduie să și-l adjudece. Dar asta e altă poveste.

Cuvântul „ticălos” a intrat în limba română odată cu venirea fanarioţilor la sfârșitul secolului al XVII-lea. În limba greacă adusă de aceștia în Ţările Române, una din expresiile des uzitate era „ti kalos” („ce frumos”). În special la marile sărbători, de Paști și de Crăciun, când ţăranii veneau cu tot alaiul

Educaţia ecologică

de obiceiuri, cântece și jocuri la curţile boierilor fanarioţi, aceștia îi priveau din cerdacul conacelor și exclamau des, cu încântare, „ti kalos!”. Și uite așa, „ti kalos” azi, „ti kalos” mâine, ţăranii români au ajuns să se refere la boierii fanarioţi, în contextul tuturor abuzurilor și nedreptăţilor pe care aceștia le comiteau, cu termenul de „ticaloșii ceia”. Și ticălos a rămas până în ziua de azi omul care comite fapte reprobabile, nemernicul, sau cel care se găsește într-o stare jalnică, cel vrednic de milă pentru că e nenorocit.

Eleonora CRĂCIUN

Ispita cuvântului Dragă mamă

Câte stele sunt pe cer Una nu-i mai luminoasă Decât tine...

Câte flori dragi înfloresc Nici una nu-i mai frumoasă Decât tine...

Câte păsări ciripesc glas duios nici una n-are Ca al tău..., Dragă, mamă, Îngerul lui Dumnezeu.

Nu plânge

Ţi-e inima tăiată în două, Te sfâșie, te doare, te frânge, Dar mamă, te rog, nu plânge...

Cu lacrimi de sânge plouă, Ne iubești, ţi-e dor, ne dorești, Nu plânge, în suflet ne ești...

Lumea se prăbușește, Căci e urâtă, rea, pierdută, Nu plânge, fiinţă durută...

Domnul mult ne iubește, Și pe tine, și pe tata, și pe noi, Nu plânge... mi-e dor de voi...

Tată...

De ce tăcerea ta mă doare, Și valul nopţii e pustiu, De ce lumina nu răsare, Când printre îngeri eu te știu.

De ce nu vii să colindăm Tărâmul verde ce-ai lăsat, De ce n-apari să adunăm Prin rouă, roade pe-nserat.

Natura cântă celor duși Le ţese chipul din ruine Și pomii au căzut răpuși, O, tată, le e dor de tine.

Mi-e dor şi plouă

Mi-e dor și plouă...

Tu niciodată n-ai să știi Că-n suflet am ascuns tăcere, Că-n lacrimi mi-am topit amarul Nopţilor târzii.

Odă

Ore ecologice în aer liber pentru elevii de la Bahmut, Călărași

tehnici de conservare a biodiversităţii.

Intenţia echipei de proiect a fost de a promova rezervaţiile naturale drept săli de clasă în aer liber, ateliere de desfășurare a orelor ecologice.

Peste 260 de tineri din localităţile sus-menţionate au participat, pe parcursul anului de studiu 2013 – 2014, la amplul program de educaţie ecologică neformală. În fiecare școală inclusă în proiect au fost create cluburi ecologice, la care s-au înscris elevii pasionaţi de natură. Cluburile ecologice sunt organizate și coordonate de câte 3 profesori de specialitate din fiecare școală și câte un voluntar AFPMDD, care, pe parcursul întregului an de studii, au inspirat elevii la activităţi de protecţie a mediului înconjurător.

24 mai - Ziua Internaţională a Biodiversităţii

De Ziua Internaţională a Biodiversităţii, 24 mai 2014, toţi participanţii proiectului (260 elevi și 30 profesori din cele 8 școli) se vor întâlni la Rezervaţia „Plaiul Fagului”. Va fi un eveniment inedit, cu scopul de a promova ariile naturale drept săli de clasă în aer liber,

Ion Dodon, elev al clasei a IX – a la Gimnaziul „Valeriu Bulicanu” din satul Boldurești, raionul Nisporeni, ne-a scris: „Am participat la cursurile de iniţiere în teoria și practica fotografică cu doi colegi de-ai mei - Daniela Bargan și Iurie Bulicanu. Înainte credeam că e foarte simplu - ai apăsat butonul și fotografia frumoasă e gata. Datorită acestor cursuri am avut posibilitatea de a descoperi arta fotografică și de a vedea locuri cu adevărat pitorești pe care le-am imortalizat în pozele noastre. Le mulțumim organizatorilor și ne dorim să participăm în continuare la concursuri legate de biodiversitate. Astfel, devenim mai atenți față de natura care ne înconjoară”.

Entuziasmul elevilor l-am văzut pe tot parcursul implementării proiectului. La fel, ne-am bucurat de susţinerea profesorilor și a părinţilor.

Elevii de la Călărași, Ungheni și Nisporeni au devenit, cu siguranţă, prin cunoștinţele și deprinderile căpătate, mai motivaţi de a proteja natura. Este o dovadă că educaţia ecologică a tinerilor este cea mai bună investiţie, este speranţa pentru viitor.

Xenia CECHINA

Lui Mihai Eminescu Manuscrisul din vechiul scrin, Găsit-am ieri într-un sertar, În vechiul scrin, un manuscris Îmbătrânit de timp.

L-am scuturat ușor de praf Și dintr-o dată l-am deschis, L-am preţuit de la început, Nu puteam ca să-l închid. Și din coperte au ieșit Trăiri ascunse-n poezii, Un om cu sufletul rănit Se tânguia ‘’de ce nu vii?’’ Și copleșită de ce descopeream, Citeam cu inima vrăjită.

De frumuseţe lăcrimam Și-un dor nebun mă cuprindea, Să te citesc la nesfârșit.

Mihaela JOSAN, originară din satul Dărcăuţi, raionul Soroca, studentă la Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea de Stat din Moldova Rubrică îngrijită de Ionel CĂPIŢĂ

Butoaiele goale fac cea mai mare gălăgie. Sofocle

5

SATUL

Mai 2014

Mergând de la Chişinău spre Străşeni, la 20 de km spre nord, pe un braţ al râului Ichel, găsim micul sat Chirianca, ascuns parcă între satele Zubreşti, Oneşti şi Voinova. Este o localitate pe care nici nu ai bănui-o să îţi răsară în drum tocmai aici. Şi, cu atât mai puţin, ai bănui ce poveste se deapănă, de câteva secole, în acest ungher de ţară.

CHIRIANCA

- requiem pentru Codrii Moldovei Repere contemporane

Ştefan TERIŞ

P

ovestea satului Chirianca este o perfectă ilustrare a zicerii anticilor, potrivit cărora „esenţele preţioase sunt păstrate în recipiente mici”. Un sat mic, fără consemnări de acte glorioase prin cronicile veacurilor, dar care a conservat perfect esenţa spiritului băștinaș, nealterată de niciuna din năvălirile străine. Este un miracol al rezistenţei, explicabil și aici, ca și în alte sate basarabene, prin puternica legătură dintre om și natură.

Tocmai de aceea, ar fi un mare păcat ca această legătură să dispară, așa cum ameninţă realităţile prezentului…

Răsfoind hrisoave şi anaforale, mai vechi şi mai noi

Ca orice poveste, istoria satului Chirianca începe cu „a fost odată”. Odată, dar când? Ei bine, începuturile satului sunt învăluite și aici în aburii legendei, aburi risipiţi însă de cercetările istoricilor. Astfel, plecând, probabil, de la etimologia numelor de familie ale locuitorilor, a apărut legenda întemeierii satului de către un grup de ucraineni care ar fi fost veniţi… de peste Dunăre (sic!). În realitate, vatra satului este atestată arheologic undeva după anul 106 e.n., imediat după încheierea celui de-al doilea război daco-roman.

Arheologii care au efectuat săpături aici au scos la lumina zilei dovezi că ocupaţiile de bază ale locuitorilor din acele vremuri îndepărtate erau agricultura, viticultura și olăritul. În acelaşi timp, monedele romane dovedesc că acei săteni din vechimea Chiriancăi, deşi se aflau pe teritoriul Daciei libere, făceau comerţ intens și în mod regulat cu localităţile din teritoriul dac administrat de Imperiul roman. Cu siguranţă că aceste schimburi comerciale au fost însoţite și de cele culturale, ceea ce a permis formarea unitară a limbii și culturii române în întregul spaţiu al fostei Dacii.

Au urmat apoi valurile hoardelor migratoare care au distrus în mod repetat vetrele succesive ale satului. Dar, tot în mod repetat, miracolul dăinuirii și-a spus și aici cuvântul, satul renăscând de fiecare dată în același loc și continuându-și destinul izvorât din indestructibilul filon naţional autohton.

Odată cu intrarea în evul mediu, satul a cunoscut și o perioadă de relativă stabilitate. O altă legendă spune

Vedere a satului Chirianca, Strășeni

că satul Chirianca şi-a refăcut vatra pe locul actual acum patru secole, întemeietorul său fiind un anume boier Chiriac, de la numele căruia ar veni și actuala denumire. Cert este că, în secolul al XVII-lea, într-un hrisov al lui Ștefan Tomșa, localitatea era consemnată cu acest nume. Au urmat două secole de tăcere, pentru ca, în 1804, dintr-o anaforă să aflăm incitanta poveste de dragoste a lui Marcu Gâscă din Chirianca, cel care a furat fata porucicului Ioan și s-a cununat cu ea.

Codrul alungat din pragul casei

În 1859, satul avea 37 de case şi 167 de locuitori adulţi. Boierul Romanenco avea aici și la Voinova 3140 ha de pământ, dintre care 1526 ha erau pădure.

Pe atunci, codrul se revărsa peste dealuri până în pragul caselor. Acum, el se depărtează tot mai mult de sat. Ion Stoleru, fiu al satului și fost șef al Inspectoratului Ecologic de Stat, un om cu suflet de codrean autentic, povestea în 1993 că

Gimnaziul Chirianca

părinţii săi, care aveau atunci peste 80 de ani, își aminteau că „pe vremuri, casa lor părintească era situată la margine de pădure. Azi, în jurul satului Chirianca, zonă din inima Codrilor, păduri nu mai sunt, ele pot fi văzute hăt departe, la o distanţă de 15-20 km. Un ocean întreg de verdeaţă a trecut în nefiinţă”. Din păcate,

La Chirianca se păstrează tradițiile locuitorii merg „cu steaua“

6

politica nesăbuită de administrare a Fondului Forestier Naţional continuă să adâncească acest proces de regresie al Codrului, tocmai acea temelie pe care s-a construit dăinuirea satului. În 1882, urmașii boierului Cristea stăpâneau 2040 ha de pământ, în timp ce sătenii aveau 549 ha. În sat mai erau două mori de vânt și una cu tracţiune de cai. Ceva mai târziu, în 1904, Zamfir Arbore consemna că în Chirianca, pe atunci în judeţul Orhei, erau 106 case, 930 de suflete și 386 de vite mari. Viaţa satului pulsa în același ritm patriarhal, focalizată pe activităţile agricole. De jur împrejur apăruseră multe vii și livezi, iar în localitate apăruse o școală parohială, care funcţiona pe lângă biserică.

Mai era și o școală laică, patronată de Ion Chiţă, un mic boier al cărui nume mai apare în unele registre ale administraţiei rusești drept Chiţov, după obiceiul ocupantului înstăpânit după 1812. Cuptoarele de ars lutul atestă că olăritul, străvechea ocupaţie din vechime, rămăsese una principală.

În 1922, prin reforma agrară iniţiată de regele Ferdinand I, un număr de 92 de ţărani au fost împroprietăriţi cu 109 ha de pământ. Anii războiului au ferit satul de distrugeri, dar o parte din locuitori s-au jertfit în lupte. Numele lor este consemnat pe monumentul ridicat în parcul amenajat, dar și pe monumentul din satul vecin, Voinova.

Din păcate nimeni nu a consemnat încă și numele celorlalte jertfe, din anii deportărilor staliniste.

Ajuns în zilele noastre, în 1994, satul avea 360 de gospodării, dintre care, însă, numai 37 erau racordate la apă potabilă. În schimb, erau 137 de fântâni. Populaţia numără 1292 de locuitori, dintre care 1285 români, restul - alogeni. Ca infrastructură, Chirianca are 6 km de drum cu îmbrăcăminte dură, două magazine, o cafenea, o baie, un punct medical, o grădiniţă de copii, o școală cu predare în limba română, o casă de cultură, o bibliotecă și un oficiu poștal.

Cea mai frumoasă și mai profundă trăire omenească este misterul. Albert Einstein

Primarul Iurie Diacenco, ghidul nostru printre jaloanele episodului contemporan al satului Chirianca, ne furnizează câteva detalii. Prea multe nu s-au reușit, mărturisește cu regret edilul, dar cevaceva tot s-a mai schimbat. La primărie și la grădiniţă s-a reușit schimbarea ușilor și ferestrelor. Mai important este că la grădiniţă s-a rezolvat gazificarea și, implicit, problema încălzirii, precum și canalizarea, ceea ce va permite din acest an înscrierea unui număr mai mare de copii. Tot de curând s-a amenajat drumul local, de 1,5 km, iar în fază de proiect se află drumul asfaltat spre Strășeni. Cu ajutorul unui grant oferit de Ambasada Sloveniei, a fost amenajat terenul sportiv din sat. Aici urmează să fie instalată și o scenă pentru evenimentele culturale, precum va fi hramul satului - pe 29 mai, de Ispas. Atunci va avea loc și un concert, dar și o acţiune de menţionare a bătrânilor satului. În schimb, rămân de rezolvat câteva probleme importante, cum sunt gunoiștea de lângă fostul complex de animale, sau reţeaua de apă curentă. Speranţele, în acest caz sunt legate de accesarea Fondului Ecologic Naţional, prin câteva proiecte.

limita de 120 prevăzută de lege. Cu toate acestea, Valentina Malevan, directoarea gimnaziului, speră că situaţia se va redresa. Ar fi păcat de eforturile depuse până acum. Gimnaziul are amenajat în incintă un mic parc dendrologic cu diferite specii de arbori, între care și câţiva brazi superbi. Cu durere, directoarea, care este și profesoară de biologie, ne-a semnalat că la ultimele sărbători de Crăciun, câţiva inconștienţi – rămași deocamdată necunoscuţi – au retezat trei exemplare, ceea ce demonstrează că în procesul de conștientizare publică mai este mult de lucru. Este încă o dovadă că nu este suficient cursul opţional de ecologie inclus la materia biologie. Sunt foarte lăudabile acţiunile din acest an, cum au fost claca ecologică de curăţare a marginii drumului, sau colectarea de deșeuri de pe drumul spre Voinova.

Dar nu sunt suficiente.

Important pentru formarea sentimentului de responsabilitate civică faţă de baștină este muzeul școlii, organizat cu dăruire de profesoara Galina Lungu.

Dar și acest efort trebuie susţinut de îndrumarea generaţiei tinere către cuvântul tipărit. Ce-i drept, în biblioteca școlii sunt 10.000 de volume care

Spre biserica satului

Şi în Chirianca, la fel ca în alte sate basarabene, biserica şi şcoala au fost, alături de casa părintească, stâlpii de rezistenţă dintotdeauna ai comunităţii. Aici s-au format generaţii întregi de gospodari care au dus mai departe destinul satului, fiecare cu povestea lui, trăită cu modestie, dar extrem de importantă în contextul naţional. Din păcate, la fel ca și Codrii alungaţi de lângă vatra satului, acești stâlpi sunt astăzi erodaţi de conjunctura unui prezent nu foarte prielnic.

Biserica satului, cu hramul „Înălţarea Domnului”, care era monument istoric, datând din 1902, a fost distrusă de comuniști. Actuala biserică se află și ea într-o stare destul de avansată de degradare. Se încearcă o reconstruire a lăcaşului de cult pe un teren alocat de primărie, dar va mai trece o vreme până se vor aduna banii necesari.

La rândul său, gimnaziul se află în pericol să își piardă statutul, deoarece cei 99 de elevi înscriși acum sunt sub

Spectacol de An Nou 2012 la Gimnaziul Chirianca

își așteaptă cititorii. Dar aceștia nu mai vin decât atunci când profesorii le impun o anume bibliografie. Ponderea cititorilor o formează cei din clasele primare. Altfel, și în Chirianca, internetul a ajuns și cu bune, și cu rele. Copiii, în special din clasele superioare, preferă computerul de acasă volumelor de literatură, ceea ce, aparent, nu e rău. Dar limitarea strict la tehnologia modernă poate deveni dăunătoare în lipsa unei culturi generale formată temeinic, pe baza lecturii clasice.

Dintre elevii școlii, câţiva s-au distins la olimpiadele raionale cu un loc 3 la biologie, cu o menţiune la limba română şi un loc 2 la limba franceză.

Rezultatele ar putea fi şi mai bune dacă eforturile cadrelor didactice ar fi susţinute şi de familie, în cazul fiecărui elev în parte.

Aceasta ar fi și garanţia că din Chirianca vor mai răsări personalităţi așa cum au fost artista Maria Goncear, sau ecologistul Ion Stoleru.

METRONOM

Mai 2014

Toponimie și geografie

Idei de afaceri Eco Andrei GUMOVSCHI, Dr. Conf. Univ. ULIM

E

xperienţa recent acumulată în Marea Britanie și în China confirmă că dezvoltarea și promovarea laturii turistice a viticulturii și pomiculturii poate deveni un segment extrem de profitabil al economiei, la nivel naţional. Viile și livezile turistice, pe lângă profitul creat de activitatea agricolă în sine, pot aduce o plusvaloare însemnată fiecărei economii locale, în ansamblul său. La aceasta se adaugă și promovarea eficientă a imaginii comunităţilor locale în care ele sunt dezvoltate.

Agroecoturismul reprezintă o excelentă oportunitate pentru integrarea peisajelor naturale, a biodiversităţii ecologice şi a tradiţiilor locale în oferta turistică internaţională. În plus, această formă de turism, responsabilă și respectuoasă faţă de mediul ambiant, faţă de cultura și tradiţiile locale, contribuie la dezvoltarea durabilă prin generarea de bunăstare economică a populaţiei băștinașe. Determinarea unor direcţii strategice de dezvoltare a agroecoturismului în R. Moldova impune

Două şanse pentru economie studierea experienţei internaţionale privind politicile și instrumentele de susţinere și dezvoltare a domeniului respectiv.

Experienţa viticolă britanică

În 2001, au vizitat o întreprindere viti-vinicolă din sudul Marii Britanii. Plantaţia viticolă, de 200 ha, foarte bine îngrijită, era amplasată într-un loc pitoresc în formă de amfiteatru, cu o cramă mică unde exista chiar și o secţie de vin spumant. Producţia, deși mică, aduce totuși un frumos profit pentru că este comercializată în cadrul unei oferte locale integrate.

Astfel, alături de plantaţia de vie, era amplasat şi un agromagazin cu un asortiment foarte bogat de flori, tufari, pomi decorativi și legume.

Ceva mai încolo erau amplasate o cafenea și niște căsuţe mici de locuit, de tip familial, cu o tipologie arhitectonică proprie zonei. Peisajul este dominat de via care coboară de pe povârnișurile colinelor, în rânduri perfect aliniate, printre care erau împrăștiate bucăţi bine fărâmiţate de coarde rămase după tăierea de primăvară și care serveau ca îngrășământ organic.

În afară de excursii, vizitatorilor li se oferă degustări de vinuri locale, asociate cu bucatele tradiţionale zonei de sud a Marii Britanii.

Experienţa pomicolă chineză

În acelaşi context am cunoscut şi experienţa fabuloasă a Chinei în organizarea turismului pomicol.

Datele statistice furnizate de Asociaţia Pomilor Fructiferi din Beijing indică existenţa a 533 de livezi destinate şi recoltării, dar şi turismului public și care au o suprafaţă totală de 19.000 ha. În prezent, profitul mediu al unei livezi turistice este situat între 400 şi 460 dolari/hectar, putând ajunge până la 1680 dolari/hectar.

Proprietatea acestor livezi turistice a fost transferată în regim privat, iar cele mai multe dintre acestea sunt conduse de fermieri sau de specialiști pomicoli.

Biroul Naţional de Turism din China a implementat, începând cu anul 2002, standarde de control pentru industria naţională și pentru turismul agricol, astfel încât, din 2004, doar 203 astfel de atracţii turistice au primit certificarea de „Livadă naţională de turism agricol”.

Reîntoarcerea la tradiţii în zootehnie Elena ANGHEL,

H

eci, nume de localităţi și nume de locuri: Heciul Nou și Heciul Vechi, sate în raionul Sângerei; Heciul Brazdei (s.

Bulboci, rn. Soroca), Heciul Răutului (s.

Roșietici, rn. Florești); heci „deal înalt și izolat”, „urcuș pe coasta unui deal”.

Holm, termen geografic și nume de locuri în aproape toate raioanele: holm (termen atestat în 1443), Holmul Mare (s.Vasilcău, rn. Soroca), Pe Holm (s.

Stolniceni, rn. Hâncești), Sub Holm (s.

Furceni, rn. Orhei); holm „deal mic”, „ridicătură de teren de formă conică”.

Jidovină, termen geografic (atestat documentar în 1491), nume de locuri: Jidovina (s. Bumbăta, rn. Ungheni), Valea Jidojinei (s. Brătuleni, rn. Nisporeni); jidovină (reg. jidojină) „deal înalt, cu urme de vechi fortificaţii de pământ”, „movilă foarte înaltă”.

Lanţ, component al sintagmei lanţ de munţi, dar și termen entopic folosit frecvent în vorbirea populară, înregistrat adesea și în toponime: Lanţurile de sub Pădure (s. Cioburciu, rn. Ștefan-Vodă), În Lanţuri (s. Colibași, rn Cahul); 1. lanţ de munţi „șir continuu de munţi”; 2. lanţ (pl. lanţuri) „parcelă de teren agricol sau de pădure măsurată în trecut cu un lanţ de o anumită lungime”.

Măgui, locuri în hotarul unor sate din raioanele centrale: Măguiul (s.

Unţeșeti, rn. Ungheni), Măguiaţa (s.

Seliște, rn. Orhei); măgui „vârf de deal înalt și ascuţit” (măguiaţă, diminutiv al lui măgui).

AO ProRuralInvest

Gospodăria Ţărănească (GŢ) „Andrei Purcel” a optat pentru creșterea porcinelor în sistem gospodăresc, pe așternut de paie pentru că nu necesită investiţii mari la amenajarea adăpostului. Hrana se compune din 50% grâu, 20% porumb, 25% șrot de soia şi 5% premixuri. În urma utilizării acestei metode de creştere, animalele sunt stresate mai puţin, lucru ce conferă un gust mai bun cărnii. Deși afacerea este abia la început de cale, antreprenorii au reușit să obţină un spor de 1 kilogram pe zi la prima partidă de porci.

Activitatea este avizată sanitar - veterinar şi respectă toate standardele ce ţin de siguranţa alimentară și de bunăstarea animalelor.

Deși pare a fi depășită, tehnologia de creștere a porcinelor pe așternut de paie, utilizată de zeci de ani, s-a dovedit a fi una eficientă. Asta pentru că, în comparaţie cu sistemul industrial de creștere a porcinelor pe pernă de apă, cu grătare, tehnologia

Cum se numeşte locul din imagine?

Răspunsurile dvs. le așteptăm până la data de 30 mai 2014.

La concurs pot participa toţi cititorii revistei NATURA, indiferent de vârstă. Primele cinci persoane care vor răspunde corect la întrebare (vom aprecia după data expedierii plicului) vor primi câte un premiu bănesc de 50 de lei.

Vă rugăm ca, alături de răspuns, să indicaţi: numele, prenumele dvs., adresa și numărul de telefon.

Mult succes!

Răspunsul corect la imaginea publicată în numărul aprilie 2014 este: Defileul de la Caracușenii Vechi, Briceni. Câștigătorii vor fi anunţaţi în numărul iunie 2014.

N

Zinaida Tăbăcaru cunoaște în detaliu întreaga tehnologie de creștere a porcilor

tradiţională implică mult mai puţine cheltuieli pentru energia electrică și apă. În plus, porcii sunt mai puţin stresaţi, fiindu-le asigurat un confort sporit, fapt care determină obţinerea unei producţii naturale și mai gustoase, apropiată de standardele europene.

Deocamdată, în GŢ „Andrei Purcel” sunt doi angajaţi, dar creșterea șeptelului va condiţiona şi creșterea numărului de locuri de muncă. Deși

nu este specialist în domeniul zootehniei, sau al medicinii veterinare, Zinaida Tăbăcaru a ajuns să cunoască tehnologia creșterii porcinelor în detaliu. Este mândră de realizările sale și dezvoltă afacerea împreună cu fiul său Andrei, revenit la baştină: „Nu mi se mai pare atractiv să lucrez pentru străini, îmi place mai mult aici la fermă. E afacerea noastră din care putem să trăim decent”, a mărturisit Andrei Tăbăcaru.

ORONIMELE (5)

(Va urma) Anatol EREMIA

OMUL MEDIULUI

umele lui Ștefan Lozinschi (pseudonimul literar Ștefan Lozie) se asociază de ani buni cu ecologia acestui plai. S-a născut la 20 mai 1944 în satul Cioburciu, raionul Slobozia. În anul 1961 a absolvit școala medie din localitate, după care susţine admiterea la Facultatea de filologie a Universităţii de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o în 1966. După studii, a fost repartizat la ziarul „Tinerimea Moldovei”, unde a activat în calitate de lucrător literar, șef de sector, șef de secţie, secretar responsabil al redacţiei. În anul 1975, pentru merite, a fost transferat la Comitetul de Stat al Sovietului Miniștrilor al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești pentru Televiziune și Radiodifuziune în calitate de redactor-șef. Mai apoi a exercitat funcţia de șef de departament la radioul naţional.

Concurs!

Mâglă, termen geografic (atestat în documentele din sec. XVIII-XIX), precum și nume de locuri: Mâgla (s. Păhărniceni, rn. Orhei), Mâgla Jelobocului (s. Piatra, rn. Orhei): mâglă „deal izolat boltit”, „vârf de deal”, „movilă”.

Modâlcă, locuri în regiunile colinare: Modâlca (s. Oniţcani, rn. Călărași), Modâlca de pe Coastă (s. Gălești, rn.

Strășeni); modâlcă „mică ridicătură de teren”, „vârf de deal ușor rotunjit”, „movilă de formă rotundă”.

Morman, cuvânt frecvent folosit în limbajul cotidian, înregistrat și ca nume de locuri în microtoponimia unor sate: Mormanul cu Pandelă (s.

Câșliţa-Prut, rn. Cahul), Mormanele (s. Dănceni, rn. Ialoveni); morman „grămadă mare de pământ”, „dâmb mic”, „movilă”.

Muchie, termen geografic și nume de locuri în diferite raioane: de la muchie la muchie (termen atestat în 1528), Muchia Albeștilor (s. Roșietici, rn. Florești), Muchia Stincii (s. Vărăncău, rn. Soroca); muchie „culme de deal ascuţită și alungită”.

Muncel, termen frecvent folosit în terminologia de specialitate geografică, precum și în toponimia regiunilor muntoase: muncele (apelativ menţionat documentar în 1488), Muncelul, Munceii, Muncelul Gârbului, Munceii Înșiraţi; muncel „munte nu prea înalt”, „deal înalt într-un masiv colinar”.

Actualmente e redactorprezentator la Compania Publică Naţională „Teleradio-Moldova”. Realizează ciclul de emisiuni radiofonice „Matinal ecologic”.

Pe parcurs a editat câteva plachete de versuri. A colaborat cu compozitorii Mihai Dolgan, Anatol Chiriac, Eugen Mamot, semnând texte pentru mai multe creaţii muzicale. A efectuat traduceri din creaţia diferitor poeţi.

Ne-a mărturisit că pe parcursul a peste patru decenii, cât a scris și difuzat materiale cu tematica de mediu, a acumulat o bibliotecă de câteva mii de cărţi despre natură și mediu pe care s-a gândit să le dea în dar unei școli – pentru generaţia în creștere...

Ne bucură realizările colegului nostru ecolog, obţinute de-a lungul vieţii.

Cu prilejul împlinirii a șapte decenii din ziua nașterii, îi dorim multă sănătate și noi împliniri.

La mulţi ani, dragă Ștefan Lozie!

Revista NATURA

„Să ne cunoaştem meleagul”

Foto: A.R.

Pentru orice realizare primul pas este curajul. Goethe

7

INVITATUL DE ONOARE - Domnule Iurie Matei, întotdeauna v-am asemuit cu artistul retras în turnul său de fildeş din care iese doar atunci câd simte necesitatea de a face o surpriză contemporanilor săi. Azi, un om de artă este aplaudat la apariţia sa în scenă, prin galerii, la microfon, în faţa camerelor de luat vederi... Nu vă cunosc nici ca mare activist în viaţa Uniunii Artiştilor Plastici, membru al căreia sunteţi. E părerea mea greşită sau chiar vă baricadaţi în propria atmosferă de creaţie, neglijând cele cotidiene, trecătoare?

- Nu aş zice că mă izolez. Mai sunt profesor, şef al Catedrei de pictură la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, şef al Secţiei scenografie la o altă facultate. Deci, zilnic mă aflu printre tineri. Mă bucur că, alături de ei, nu am senzaţia timpului pierdut, deoarece sunt tineri foarte talentaţi şi recepţionează rapid ceea ce le spun. De altfel, şi eu îmi încarc bateriile din discuţiile susţinute cu ei. În plus, sunt pictor-şef la Teatrul dramatic rus „A.P.Cehov”, iar la Teatrul Naţional „M. Eminescu” - şef de producere şi consilier al directorului în probleme artistice. Şi cu Uniunea Artiştilor Plastici susţin relaţii prieteneşti, deşi nu întotdeauna particip la expoziţiile pe care aceasta le organizează, deoarece am foarte multe solicitări din străinătate. Iată de ce, deşi merg la toate vernisajele, rareori veţi vedea acolo o lucrare semnată de mine. În curând voi organiza o expoziţie personală, dar vă spun sincer că m-aş bucura să-i văd mai rar pe colegii mei pe la expoziţiile din Chişinău și mai des pe la cele din Paris, Londra, Tokyo sau Moscova, căci, consider eu, o activitate furtunoasă acasă presupune lipsa de succes peste hotare...

Sigur că mă implic şi în viaţa socială, iar când e cazul – manifest şi atitudine politică. Dar mă consider un om liber și vreau ca și gândurile mele să fie libere.

Dorinţa de a mă izola, ca artist, este marea mea problemă. Mereu sunt cu gândul la atelierul meu de creaţie, dar mereu vreau să fiu eficient şi la academie, şi la teatru... Când prind câteva clipe libere, fug la atelier, căci am foarte multe tablouri de finisat, precum și expoziţii la care sunt programat să particip. Deseori mă împac cu gândul că va veni momentul când mă voi retrage şi de la academie, şi de la teatru. Acum vreo zece ani, lucram relaxat în atmosfera de atelier, mă simţeam eficient, îmi gestionam singur timpul şi energia.

Adevărul e că atelierul rămâne pentru mine locul unde mă simt cel mai bine.

„art dealer”, adică – agenţi care să te promoveze. Eu am trei şi ei mă „hărţuiesc” mereu, în sensul bun al cuvântului, cu propuneri și solicitări. E un fals că azi nu se mai consumă artă. Vedem şi la casele de licitaţie ce se întâmplă cu tablourile marilor maeștri, pentru care se plătesc sume enorme. La fel este şi cu arta contemporană. Există colecţionari care vor să aibă ceva nou. Vreau ca ceea ce eu creez să fie deosebit nu numai la

- Acum 20 de ani, arta era încorsetată. Artiştilor li se puneau mai multe frâne. După oscilaţiile din perioada respectivă, accesul la informaţie i-a făcut pe mulţi, fragmentar, să se ajusteze unor tendinţe mondiale în artă.

Asta se întâmplă sporadic, poate neînţeles, din lipsă de cultură, în plus nu orice artist poate să facă suprarealism sau realism magic, ceea ce depinde de caracterul autorului, de temperament

noastre”. Din păcate, la Chișinău lipsește azi viaţa de boemă. Important e să ai cu cine sta la o cafea răsfăţat de plăcerea unor discuţii interesante. Dar apare o generaţie care va avea succese profesionale, dar și o bună remunerare pentru a-și permite luxul vieţii de boemă.

- Chiar credeţi că prin Chișinău ar putea să mai apară „cuiburi de boemă artistică”?

- În colecţia „Gloria spiritum” au apărut două volume: unul cu poezie semnată de Doina Bulat și unul cu proză de Victor Bour. M-a întristat faptul că aceștia au renunţat la literatură. Voi continua să susţin apariţia colecţiei, deși regreţi atunci când anumite speranţe sunt spulberate nu din cauza ta. De fapt, nu-mi place să mă implic în proiecte care vor eșua din cauza altora.

Iurie MATEI, pictor, Maestru în Arte

„După următoarea expoziţie, voi fugi undeva ca să nu mă găsească nimeni…”

Chişinău, dar şi în alte spaţii culturale, ca să trezesc interesul colecţionarilor.

Pictorii de succes nu întotdeauna participă la expoziţii de grup, ei se retrag în alt circuit – cel al reţelei private.

Colecţionarii îşi transmit unul altuia informaţiile și, astfel, unul din Japonia sau altul din Norvegia poate găsi pictorul pe care îl interesează chiar şi într-un sătuc din Basarabia.

- Dacă-i așa, nu regretaţi că vă „risipiţi” timpul la catedră cu studenţii sau prin teatre, unde, ca pictor, trebuie să vă conformaţi unor cerinţe concrete, în loc să vă dedicaţi în întregime creaţiei?

- Teatrul este un teritoriu în care îmi culeg personajele pentru tablourile mele. Am făcut o serie de tablouri cu actorii Igor Caras, Vlad Ciobanu, Anatol Durbală etc. Chipurile lor îmi servesc ca modele pentru diferite personaje, fie Don Juan sau Don Quijote.

Referitor la regrete: eu nu spun nimănui să cumpere acum lucrările mele, avertizându-i că pe urmă vor regreta. La Chişinău sunt puţini oameni cu bani, iar mulţi dintre ei nu înţeleg că o operă de artă costă. Când vehiculezi cu sume de la o mie de euro în sus, ei imediat fac paralele cu cât costă un frigider, un televizor plasmă ş.a.m.d. Nouăzeci şi nouă la sută din lucrările mele pleacă în străinătate. La noi, cei care cunosc și știu a aprecia arta nu au bani.

Voi regreta de „risipirea” timpului doar atunci când nici „Arlechin“, 2003, ulei/pânză, unul dintre ucenicii mei nu va 60x55 cm., colecție particulară avea succes, dar am deja cu ce în R. Moldova mă mândri. Iar prin ei devin și eu mai puternic. Regretele Aici eu sunt stăpân şi responsabil de apar faţă de acei în care ai sperat și ai ceea ce fac sau de ceea ce nu reușesc investit foarte mult timp, dar, la un să fac. Visul meu este să mă retrag cât moment dat, vezi că ai făcut-o în zadar. mai degrabă la ţară, unde îmi amenajez Mi s-au întâmplat şi asemenea cazuri. acum un atelier de creaţie. Acolo, la Eu ţin foarte mult la studenţii mei şi Cazangic, va fi turnul meu de fildeș încerc să construiesc cu ei o şcoală. despre care vorbeai.

Am avut un student din Iran, acum - Sunteţi convins că un artist plastic am o studentă din Cipru la anul întâi. poate să-și întreţină familia cu ceea ce La Chişinău, dacă vom avea înţelegere câștigă azi din vânzarea lucrărilor sale? și susţinere din partea organelor cu - Da, cu siguranţă. Arta plastică este decizie, putem să deschidem o școală de şi ea o meserie din care se poate câştiga, arte plastice în care să înveţe și străinii. în dependenţă de cât de muncitor și de - Ce tendinţe noi observaţi în creaţia serios eşti. Dar mai e și norocul, care tinerilor care se lansează azi în artele să-ţi vină la vârsta de 25-30 de ani. plastice?

Noroc înseamnă să întâlneşti câţiva

8

Mai 2014

Peștii se prind cu undița, iar oamenii cu vorba. W. Shakespeare

şi educaţie. Dar lucrurile se așează, se limpezesc și mulţi dintre artiștii noștri nu mai suferă de complexul inferiorităţii atunci când apar alături de nemţi, francezi sau americani. Soarta m-a ferit de asemenea complexe graţie caracterului meu mai obraznic, dar şi educaţiei pe care am avut-o de mic copil. E ceva ce place dealerilor, care sunt și niște psihologi fini, te studiază, te supun unor teste de inteligenţă, de caracter, ca să vadă dacă face să investească în tine...

- Ce vă face să lucraţi și la teatru?

- Teatrul este un hobby pentru mine.

Deşi predam la catedră scenografia, m-am inclus ca pictor în peste 30 de spectacole. Am făcut și costume pentru filme, dar din cinematografie m-am retras. Mi-am satisfăcut curiozitatea: cunosc întregul mecanism de creare a unui film, ceea ce mi-a ajutat să predau și studenţilor un curs la tema dată.

Accept toate invitaţiile teatrelor „A. P. Cehov”, „Mihai Eminescu”, „Eugene Ionesco” şi „Satiricus”. Teatrul este totuşi un miracol. Iau cu mine și studenţii de la cinematografie, care lucrează ba la costume, ba la decor. Aceasta o fac din dragoste, căci la teatru câştigi doar plăcerea de a comunica, de a discuta la o cafea cu un actor, cu un regizor. Mie îmi place viaţa de boemă, ceea ce contravine izolării mele ca artist, precum presupuneai la începutul discuţiei noastre.

– Sunteţi născut la Cazangic, raionul Leova. Chiar aţi fost desemnat oficial drept cetăţean de onoare al acestei localităţi. De unde v-a apărut predilecţia de viaţă de boemă?

- Da, eu ţin mult la localitatea în care m-am născut. Am acolo patru hectare de pământ. Vreau să organizez la Cazangjic și o tabără de creaţie la care voi invita prietenii mei pictori din toată lumea. Atunci când am fost inclus în revista de artă „50 de pictori ai lumii” am avut plăcerea să cunosc mari artiști, care, cred, vor accepta cu drag să vină în Moldova. În lumea boemilor am pătruns pe la vârsta de 12 ani, pe când, la Teatrul Bolișoi din Moscova , stăteam în braţele fratelui meu, Valeriu Matei. La acea vârstă eu beam ceai alături de Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Leonida Lari, Nicolae Dabija – oameni care mi-au rămas dragi pentru totdeauna. Andrei Mudrea a scris un articol la debutul meu după facultate pe care l-a intitulat „Copilul visurilor

- Deocamdată, mediul politic și economic nu presupune acest lucru, dar important e că nimeni nu îngrădește această libertate. E bine că moldovenii au obţinut și dreptul la libera circulaţie peste hotare. Mi-am zis că, imediat ce vor fi scoase vizele, o să iau un autocar să-mi duc studenţii la Paris, la Luvru, fără a solicita susţinere de la stat. Când am absolvit facultatea, i-am mulţumit statului pentru că mi-a oferit un spaţiu şi profesori care m-au învăţat, mi-a dat o bursă, ca să pot cumpăra pensule și vopsele în acea perioadă. Iar din 1995-1996 nu am mai cerut nimic de la stat. Știu că se vor descurca de unii singuri și studenţii mei, precum sunt Dumitru Rahovschi sau Victor Frim. Poate, ei vor ști să prezinte mai bine Republica Moldova și peste hotare. Acolo, dacă te prezinţi ca pictor, îndată ești întrebat: dar ce pictori mari aveţi voi? Sigur, când le spui de Mihai Grecu sau de Igor Vieru, nu prea înseamnă mult lucru în Olanda sau în Germania și eu, considerându-mă pictor român, le spun de Corneliu Baba sau Constantin Brâncuși. Astfel le trezesc interesul și

Premiile „Iurie Matei” le-am acordat timp de opt ani. M-au consumat foarte mult și am renunţat la ele din mai multe motive, inclusiv lipsa reacţiei mediului în care trăiesc. Iar lumea e diferită, mulţi o spuneau bădărănește: dar cine-i Iurie Matei ca să ofere premii? Din păcate, lozinca moldovenilor despre facerea de bine rămâne valabilă și când am înţeleso m-am făcut mai înţelept...

Erau niște premii din banii mei privaţi și eu decideam cui să le dau, căci am avut și mai am simţul valorii.

- Aveţi un fecior. Cu ce îi delectaţi copilăria?

- Băiatul meu are 10 ani. La fiecare zi de naștere îi dărui câte un tablou și o colecţie de monede, pe care continui să le adun, apoi o colecţie de timbre valoroase și o colecţie de păpuși Arlekin. Colecţia mea de păpuși Arlekin este cea mai mare din R. Moldova - peste 80 de păpuși din porţelan, din ceramică sau din petici, toate adunate de prin Olanda, Germania, Franţa, Turcia. Oriunde merg peste hotare, caut în primul rând magazine cu păpuși Arlekin. Le cumpăr și apoi,

„Butuceni. Toamnă“, 2007, ulei/pânză, 60x75 cm., colecție particulară în Ucraina

mi se oferă ocazia să nimeresc în alte cercuri de boemă artistică.

dacă sunt singur, stau undeva cu ele şi beau o cafea...

- Ce înseamnă să fii cetăţean de onoare al localităţii în care te-ai născut?

- Poate să te aplaude toată lumea ca artist, dar, dacă în satul tău nu ești recunoscut sau vecinii de la casa părintească se feresc de tine, zadarnic ai plecat în lume. Apoi, străinii cu care colaborezi apreciază foarte mult faptul că membrii comunităţii în care ai copilărit sunt mândri de tine. Cazangic e un sat cu oameni harnici și chinuiţi.

Când vin acasă, copiii se apropie ca să mă întrebe diferite lucruri. E ceva emoţionant, precum e ceva nostalgic să revii pe locurile unde ţi-ai umplut tălpile cu spini. Pentru un artist este foarte important să stea sau să revină mereu acolo unde simte energia maternă a pământului. Multor colegi le spun: „Dacă vreţi să creaţi ceva valoros, mergeţi acolo unde v-aţi născut și o să găsiţi energia necesară”.

- Cine v-a propus la titlul de Maestru în Artă acum patru ani?

- Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. A semnat decretul Președintele de atunci al republicii – Mihai Ghimpu. Mulţi ziceau că sunt prea tânăr pentru acest titlu, dar eu nu vreau să comentez cui i se dă pe bune și cui nu. Eu l-am meritat.

- Câţiva ani la rând aţi susţinut apariţia colecţiei de carte „Gloria spiritum”, în plus aţi mai oferit și șase premii în domeniul ziaristicii și culturii.

Le mai susţineţi?

- Mai mergeţi pe la Școala de pictură din Leova, pe care aţi absolvit-o?

- Dar ea nu mai există. O altă mare problemă a R. Moldova e că au fost desfiinţate școlile de artă din zona rurală. Eu, la vârsta de 12 ani, mergeam în orăşelul Leova la şcoala de pictură. Îl aveam profesor pe dl Constantin Crăciun, Dumnezeu să-l ierte, absolvent al Academiei de Arte din SanktPetersburg. Acum, greu găsești prin centrele raionale un profesor de pictură care a absolvit cel puţin Colegiul de Arte Plastice „Al. Plămădeală” sau Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”.

Profesorul Crăciun a sesizat înclinaţiile mele artistice și a început să inves-

CLEPSIDRA

Mai 2014 tească în mine, ceea ce fac și eu acum cu studenţii mei. L-am avut de coleg și pe pictorul Andrei Mudrea. De altfel, el şi fratele meu, Valeriu, au fost acei care mi-au „stricat” copilăria. Andrei venise cu Valeriu acasă și, când au văzut desenele mele copilărești, au făcut tot posibilul ca să-mi continui studiile la Leova. Probabil, se bucură acum că n-au pierdut timpul cu mine. Și Valeriu, și Mudrea au avut un sentiment părintesc faţă de mine, mai ales că tata decedase şi rămăsesem numai cu mama.

- Unde aţi făcut studii de arte plastice?

– După Școala de pictură din Leova, am absolvit Colegiul de Arte Plastice „Al. Plămădeală”, iar apoi, după serviciul militar în Nijnii Taghil, am avut norocul să fac parte din prima promoţie de cinci pictori profesioniști a Academiei de Arte Plastice, absolvenţi ai anului 1995.

- Care a fost cel mai scump tablou al lui Iurie Matei?

- Toate-s scumpe pentru spaţiul nostru. Am cazuri în care cedez din preţ foarte mult, dacă solicitantul este o persoană inteligentă şi văd că o face din dragoste faţă de artă. Acum lucrez la două tablouri și mă bucur că ele vor ajunge la un moldovean cu care am convenit deja preţul - „Dejunul comunist” și „Cina liberală”. Sunt două tablouri mari pe care le voi expune la Chişinău. Va fi amuzant, căci e ceva cam grotesc, dar ele vorbesc despre atitudinea mea faţă de clasa politică, pe care o cunosc bine.

- Vă implicaţi în politică?

- Prostia mea a fost că chiar am candidat la parlamentare. Făcusem pariu cu un cunoscut, care era șef de partid, și condiţia a fost că, dacă pierd pariul, candidez pe listele partidului său. Eu nu vreau să fac carieră politică și s-a întâmplat ca în bancul cu Avram, care, întrebându-l soţia dacă a intrat în partid, s-a uitat la talpa pantofului și i-a răspuns: „Nu puteam eu să calc în așa ceva...”.

Dacă urmăream acest scop, de mult eram şi eu un cinovnik amărât dintre acei care caută doar să le pice cât mai multă mită. Eu mi-am obţinut libertatea, iar ceea ce fac o fac din plăcere.

- Dacă aveţi suflet de român înseamnă că sunteţi european. Credeţi în victoria Republicii Moldova pe calea europeană?

- Vorbeam mai sus de complexele moldovenilor faţă de olandezi sau faţă de italieni. Dar vin generaţii care, cu siguranţă, vor alerga umăr la umăr cu nemţii sau olandezii. De ce-mi plac mie nemţii şi olandezii? Ei respectă omul, oricare ar fi naţionalitatea acestuia.

Rușii întotdeauna fac probleme celor din jurul lor. Dar poporul care nu poate să-şi gospodărească propriul spaţiu și se bate ca în evul mediu după noi teritorii înseamnă că este un popor bolnav. Este atâta sărăcie şi mizerie în Rusia, încât ţara asta seamănă cu o gunoiște. Cine vrea la gunoi? Noi discutăm aproape 30 de ani despre acelaşi lucru, dar nu înţelegem că Rusia, atunci când nu are argumente, îţi arată pumnul... Totuși, cred că peste vreo 50 de ani şi Rusia va face parte din spaţiul de liberă circulaţie, nu poate un dictator sau altul să izoleze sentimentele umane.

- La ce lucraţi acum?

- Termin două tablouri: „Pescăruşul” şi „Capitularea unui imperiu”, pe care le voi duce în Olanda, pentru expoziţia care va avea loc în toamnă la Rotterdam. Paralel, lucrez la celelalte două tablouri mari - „Dejunul comunist” și „Cina liberală” – şi nu am răbdare să le termin. Le voi expune la Chişinău, după care voi fugi undeva timp de vreo lună, ca să nu mă găsească nimeni, căci va fi multă lume supărată după acea expoziţie cu două tablouri, dar foarte complicate, cu multe personaje - toată paleta de feţe ale politicii moldoveneşti.

Gheorghe BUDEANU

Lilia CAZACU

U

lițele pline de praf sunt aproape goale. Pe ici, pe colea mai traversează strada câte un câine leneș, obosit de căldură, tolănindu-se la umbra unui gard. Pe cealaltă parte a străzii, la poarta unui vecin, scaunul pe care stă duminică de duminică e pustiu. Și, probabil va mai trece mult până când cineva se va mai așeza să-și odihnească oasele și să-și șteargă sudoarea frunții. Dar cel mai trist este că nici copiii mahalalelor nu se vor cățăra pe scaun, încercând să prindă crengile cireșului bătrân pentru a fura câteva fructe abia date în pârg.

Acolo, în colbul străzii, bâțâindu-mi picioarele încălțate în sandale prăfuite, îl așteptam mereu. Când zăream căruța la capătul străzii, mă pregăteam, așteptând-o să ajungă în dreptul meu și, printr-un periculos exercițiu de acrobație, săream din mersul calului în căruța lunguiață, plină cu tot felul de lucruri. Apoi, de parcă era cel mai firesc lucru, mă așezam tacticos pe scândura lată care ținea loc de scaun. Îl apucam de sub braț, lipindu-mă de el. Iar când „trăsura Cenușăresei” ajungea în fața porții, săream iarăși sprintenă, dar totuși păstrând o distanță considerabilă față de calul nărăvaș al lui Moș Trifon.

Casa lui, o casă bătrânească, văruită an de an, cu brâu negru și cu prispe largi se află chiar în spatele casei noastre. În copilărie, traversam grădina plină de petunii, ochiul-boului, țigăncușe și nalbe zvelte de câteva ori pe zi. Îl chemam mereu la masă. Uneori îl găseam stând la taclale cu câte un vecin, însă cel mai adesea lucra în vie. Cânta cântece bisericești cu glas profund, de bariton, legând vița de vie cu dragoste și atenție. Își scotea pălăria, trecea cu mâna peste fruntea plină de broboane de sudoare, zâmbea mulțumit și exclama „Acu să dea Domnul ploaie și vom avea roadă la toamnă!”

O viață a fost starostele bisericii din sat. Duminică dimineața ajungea mereu primul la biserică, deschidea ușile și aprindea candelele. Apoi ajun-

O am încă din anii de studenţie de la profesorul meu de sintaxă a limbii române, Anatol Ciobanu.

Adesea îmi amintesc de ea şi revin nostalgic la acele vremi demult apuse, care, cu anii, s-au transformat în poezie.

gea și Moș Gheorghe, pregătindu-se să bată clopotele. Stătea cuminte într-un colț și uneori se apropia de strană luând tonul corului și cântând alături de glasurile subțiri ale femeilor. Am păstrat în suflet acele cântări frumoase, dar mai ales glasul lui profund și, totodată, blând cântând Tatăl Nostru. Știam că după slujbă îmi umplea buzunarele cu bomboane și biscuiți.

Cele mai frumoase amintiri le am însă din preajma sărbătorilor. Mi-aduc aminte că într-un an, de Crăciun, toată familia s-a strâns acasă, la părinți.

Bunicul Am aranjat frumos bradul, tata făcuse focul și era o căldură moleșitoare, în surdină se auzeau la casetofon colinde, iar noi, femeile ne agitam, aranjând masa. Fiecare adusese cadouri pentru toți ceilalți - frați, surori, părinți -, dar și, evident, pentru Moș Trifon. Cadoul lui stătea așezat cuminte sub brad. L-a deschis vădit emoționat, cu mâinile tremurânde, încât aveam impresia că e un copil căruia nu-i vine să creadă că și-a primit mașinuța mult-dorită. Apoi, mulțumind cu glas întretăiat de emoții, s-a ridicat de la masă și a ieșit din casă.

Eram cu toții uimiți… „Unde a plecat?”, „S-a întâmplat ceva?”, erau întrebări pe care le schimbam între noi mai mult din priviri. A revenit după câteva minute cu o frumusețe de cocoș sub braț. Îl adusese într-un sac și-l lăsase, fără știrea nimănui, lângă lemnele de foc. Un cocoș colorat, cu pinteni mari și cu privire speriată și încă amețită de somn. I l-a întins emoționat surorii mele și i-a spus „E pentru tine, draga mea… Poate faci niște răcituri…”.

toamna să gustăm din struguri nobili, de viță aleasă de rară neagră, sau de Moldova. Uneori apărea pe cărărușă cu mâinile băgate sub haină și scotea sub privirile întrebătoare un pepene galben, rotund, cu codița uscată deja. Alteori, aducea în buzunare prăsade din acelea galbene-roșiatice, pârguite, savuroase.

N-avea bani să ne facă cadouri, însă aducea mereu ba un măr, ba niște nuci, sau un harbuz roșu. Și, sinceră să fiu, acele mici daruri, venite din suflet, erau mai prețioase decât orice ban, sau lucru de preț.

Adesea, discutam cu el tot felul de lucruri. Deși nu avea studii, a fost un om cu o cultură aparte, cu mult bun simț și cu o agerime care te uimea.

Ne povestea multe despre România, despre cum făcuse școală la români, învățând să citească și să scrie. Dacă se mai întâmpla ca vreun vecin să pornească vreo discuție despre ruși, români și moldoveni, îi explica blând că suntem și am fost întotdeauna români, că Ștefan cel Mare tot român

a fost, chiar dacă a domnit peste Țara Moldovei, că rușii au încercat să ne șteargă memoria sufletului, că acum, nu trebuie să ne mai temem să ne afirmăm adevărata identitate. Iar când polemicile se agravau, exclama a lehamite: „Ptuiii! Dar tu, omul lui Dumnezeu, nu înțelegi că rusul tot porc rămâne?!” Când veneam în vacanțe, mă întreba emoționat „Ce se mai aude pe la Suceava? Cum mai arată vechea capitală a Moldovei?”

Iar când plecam înapoi în România, treceam prin grădina cu petunii și opream cu bagajele grele în curte să-mi iau rămas bun. Îl priveam amuzată cum alerga prin curte cu sacoșa de pere sau cu un castron plin cu ouă, luate direct din cuibare de sub găini, calde și pline de pene, și încerca să mi le „integreze” în gențile și așa grele și pline până la refuz cu de-ale gurii.

Acest bătrânel care la 70 de ani încă mai călărea calul și mergea la coasă ca un flăcău tânăr, a avut un suflet mare, bun ca o pâine caldă. A fost pentru mine un model de blândețe și bunătate.

Niciodată nu a judecat pe cineva, nu a bârfit vreun vecin și ori de câte ori îi cereai ajutorul, se trezea și-n miezul nopții. Atunci când a murit, în suflet mi-a rămas un imens gol. Mi-am pierdut bunicul, mi-am pierdut un prieten drag. Acum nu mai traversez grădina care nu mai are nici petunii și nici stăpân care să îi cânte printre rândurile de vie. Ograda e pustie, poarta e închisă, iar pe marginea unui coteț i-a rămas pălăria uitată acolo în bătaia vântului și a ploilor. Din om rămân doar amintirile, însă, din păcate, acestea sunt agonizante, neputând înlocui fizic glasul cuiva drag, mângâierea unei mâini bătătorite de muncă și nici blândețea unui suflet atât de drag.

Scaunul de la poartă s-a rupt, lemnul a putrezit și nimeni nu l-a înlocuit, sau reparat. Prin colbul ulițelor nu mai trec nici căruțe și nici tălpile obraznice ale copiilor nu îl mai răscolesc. Satul a amuțit, bătrânii au trecut în cimitir, odihnindu-se veșnic, însă alții nu le-au luat locul. Satul e amorțit într-o liniște prea dureroasă prin nepăsarea pe care o sugerează. În spatele casei, în grădina lui moș Trifon nu mai cresc flori, nu mai cresc harbuji și nici glasul de bariton nu mai crește dintre rândurile de vie…

Anatol CIOBANU – 80 de ani

Cea mai preţioasă medalie

M

ărturiseam odată că prea târziu am înţeles ce copil fericit am fost, descoperind că am avut un părinte deosebit.

Mai adaog, de asemenea, că am fost o elevă fericită, acolo, departe, într-o fundătură de sat, ascuns între dealuri și uitat de civilizaţie, având profesori de școală deosebiţi, care mă poartă în gândurile lor și până acum. Am fost și o studentă fericită, având profesori universitari mult înzestraţi, pe care, cu cât mă depărtez mai mult în timp de studenţie și ei rămânând tot mai puţini, cu atât îmi devin mai scumpi.

Mai scumpe orele ce păreau pe atunci fără de capăt. Mai scumpe pauzele în care reușeam să ne frigem limba cu ceaiul sau ciocolata cu lapte fierbinte, luate în fugă. Mai dulce chifla înfulecată la ore pe sub masă. Mai luminoși cireșii și castanii înfloriţi și atât de înalţi, încât ajungeau să ni se uite prin geamurile de la etajul doi și să ne sustragă cu mirosul ademenitor și ciucurii de flori albe. Mai luminoase și mai spaţioase sălile de studii, cu plafoane înalte, unde te simţeai și mai mic de cum erai. Mai scânteietor și mai

El a fost bunicul pe care nu l-am avut niciodată. Toată copilăria m-am agățat de el așa cum își iubesc nepoții buneii.

I-am invidiat întotdeauna pe copiii din mahala care aveau mulți bunici, care plecau în vacanțe la ei și care tronau triumfători în căruțele buneilor. Câteodată ajungeam acasă cu lacrimi în ochi, plângând în hohote că eu nu am bunici, că nu are cine mă plimba cu căruța. Însă bătrânelul blajin care locuia în spatele grădinii noastre și-a îndeplinit necondiționat acest rol. Ne chema mereu să mâncăm cireșe amare, iar

plin de viaţă havuzul din faţa blocului Facultăţii de Litere al Universităţii de Stat. Mai preţioase observaţiile și dojenile profesorilor. Mai scumpe notele de „doi”!

Prima notă de „doi” am luat-o la domnul profesor Anatol Ciobanu, care intra pe ușă odată cu sunetul începând să dicteze. Până găseai pixul, până scotoceai în geantă o foaie, jumătate din microdictare era încheiată. Dictările –„fulger” durau aproape cât un fulger, dar ce mult ne-au disciplinat scrisul! Ne-au „cusut” limba ruptă de cunoașterea insuficientă a ortografiei și punctuaţiei. „Doiul” meu, însă, a fost să fie la un alt test, cel al exprimării improvizate, în scris. La tema de acasă.

Nu-mi imaginam ce mai poţi scrie (la facultate!) într-o „compunere” pe temă liberă. Despre ce să scrii, doar nu mai ești elevă! La ora următoare mi s-a pus nota pe care o meritam. M-am

încăpăţânat și n-am prezentat lucrarea nici la cealaltă oră, deși colegii mei se achitaseră. M-am ales cu încă un „doi”, care m-a amărât de astă dată. Dintre toţi colegii de grupă numai eu cu o pereche de „doi”! În amărăciunea mea, mi-a venit să scriu despre cum m-am rupt de casă, de sat, de copilărie și am venit cu tata la studii.

Păstrez acea lucrare, caligrafiată citeţ într-un caiet cu multe pagini, pe ici-colo, unele rânduri evidenţiate de Dumnealui cu cerneală roșie. Păstrez imaginea binevoitoare și curioasă a profesorului care m-a întrebat faţă de toţi dacă scriu proză. Nu scriam.

Păstrez ca pe o medalie fraza scrisă de Dumnealui cu roșu, la final: „Aveţi spirit de observaţie!”. La cei 18 ani ai mei nu pătrundeam în detalii sensul acestor cuvinte, dar mă încălzeau. Încheiasem cursul de sintaxă, apoi și studiile, lucram deja la aceeași facultate și, ori de câte ori mă întâlnea pe culoare, domnul profesor îmi punea aceeași întrebare: mai scrii? Firește, că nu. Dar, îmi stăruia în minte de ce mă tot întreabă? Până într-un moment, mi-am zis: da chiar oare să scriu...

Mi-amintesc cu mare drag și aleasă consideraţie de mult înzestratul, eruditul și mult iubitul de toţi studenţii profesor universitar, de distinsul

nostru savant-filolog, Anatol Ciobanu, la a cărui școală lingvistică m-am format. Mi-amintesc de calităţile Dumnealui: perseverenţa în studii și în cercetare, intoleranţa faţă de lenevie și indulgenţă. Te mustra rău și chiar te pedepsea atunci când o meritai, dar te apăra ca un cerber și era foarte indulgent la examene, la susţinerea tezelor de licenţă, de masterat, de doctor. Știu că numărul discipolilor Domniei sale este infinit, după cum infinită îi este și dăruirea de o viaţă pentru revitalizarea și dăinuirea limbii române pe această palmă de pământ dintre Prut și Nistru.

Venerate profesor, în această zi omagială de mai, când natura din jur și-a îmbrăcat semeţ toate nuanţele, îmi prind și eu medalia pe care mi-aţi oferito cândva și vin la sărbătoarea Dumneavoastră să vă urez din toată inima: La mulţi ani!

Lidia CODREANCA

Din partea redacţiei:

Colectivul revistei NATURA se închină în faţa unui ales apărător al limbii române în Basarabia și îi dorește minunatului semănător de lumină, multă sănătate, împlinirea idealului naţional și mulţi ani înainte!

Pierderea vremii bune este maica și sămânța vremii rele. Cantemir

9

CASA ŞI FAMILIA TA

LA PLĂCINTE, ÎNAINTE!

Gulaş din carne de curcan

Ingrediente: 1 ceapă albă, 1 ceapă roșie, 1 ardei gras roșu, 1 morcov, 3-4 linguri ulei pentru călit, 300 gr carne curcan, 1 cartof mare (sau doi potriviţi), 2 ouă, făină și griș în cantităţi egale, 2 linguri pastă de ardei, 1 lingură pastă de roșii, 1/2 linguriţă boia dulce, 1/2 linguriţă chilli, fulgi, 1/2 linguriţă chimion (opţional), 2 frunze de dafin, pătrunjel, piper, sare.

Mod de preparare: Tăiem ceapa albă și roșie solzișori, o presărăm cu sare și o punem la călit în ulei. Adăugăm și morcovul ras pe răzătoarea cu găuri mari. Lăsăm trei-patru minute până ce se înmoaie ceapa, apoi adăugăm ardeiul gras tăiat julienne și mai lăsăm puţin până se încorporează bine cu celelalte ingrediente.

Carnea spălată bine o tăiem cubuleţe și o punem la călit până ce începe să se rumenească ușor.

Peste ceapă adăugăm carnea, cartofii tăiaţi cubuleţe, foile de dafin, pasta de ardei, boiaua dulce și fulgii de chilli. Turnăm două pahare de apă (cam 500 grame) și lăsăm la fiert.

Când cartofii sunt aproape gata (trebuie să ţinem cont că vor mai fierbe împreună cu găluștile și nu trebuie să se sfărâme), punem bulionul diluat cu puţină apă și potrivim de sare și piper.

Pregătim găluștile. Se bat două ouă cu puţină sare, adăugând pe rând câte o lingură de făină și una de griș până ce obţinem un aluat consistent. Ca idee, găluștile se pot face doar din făină, sunt chiar mai fine la gust. Se ia câte o linguriţă de aluat și se toarnă în gulaș. Se lasă la fiert câteva minute, probând dacă sunt moi. În mod normal, gulașul trebuie să fie zemos, dar dacă vă place puţin mai scăzut, puneţi-l la cuptor 10-15 minute. La final, cine dorește, poate presăra pătrunjel tocat.

Salată cu beţişoare de crabi

Ingrediente: 250 gr beţișoare de crabi (surimi), 6 ouă, 250 gr porumb dulce conservat, un borcănaș maioneză.

Căldăruşe în culori şi forme deosebite

Denumire știinţifică: Aquilegia vulgaris Denumiri comune: Căldăruşa, Boneta bunicii Familie: Ranunculaceae Origine: Europa Aspect și prezentare: Plantă perenă erbacee, cu creștere rapidă, dezvoltă tufe bogate de frunze cu tentă albăstrie, trilobate, cu margini dantelate și rotunjite, cu aspect asemănător ferigilor. Din mijlocul frunzelor se înalţă tije subţiri, de 30-40 cm, ce susţin buchete de flori, în culori variate și având formă specifică, evidenţiată prin mici pinteni.

Condiţii de îngrijire/cultivare: Căldărușele sunt flori perene, de grădină, ce tolerează bine zonele umbrite, dar preferă locaţiile cu lumină intensă.

Insuficienţa luminii face ca planta să dezvolte frunziș masiv în detrimentul înfloririi.

Iubesc căldura, însă preferă temperaturile moderate. Arșiţa face ca florile să se treacă repede și frunzișul să se usuce pe margini.

Au nevoie de un substrat bine drenat, nefiind pretenţioase în ce privește calitatea acestuia. Tolerează

10

la fel de bine pământurile acide, cât și pe cele alcaline, solurile bogate, humoase, dar și pe cele sărace și nisipoase.

Sunt setoase, mai ales în perioada înfloririi, având nevoie de udări periodice și abundente. În restul anului solicită foarte puţină apă, excesul de umiditate din substrat ducând la putrezirea rădăcinilor.

Fertilizarea se poate face toamna, prin îmbogăţirea pământului din grădină, cu un strat subţire de îngrășământ natural.

Deși florile în sine nu durează prea mult, perioada de înflorire ţine din mai până în iulie, în primăverile călduroase, putem vedea căldărușe înflorite

Legume şi fructe de grădină în luna mai În luna mai, pământul s-a încălzit suficient pentru a te ocupa de grădina ta de legume şi fructe. În această perioadă, poţi pune seminţe pentru pepeni, castraveţi, dovlecei sau fasole. Tot în această perioadă se pot culege primele fructe proaspete de la sfârşitul primăverii şi începutul verii.

Plantează castraveţii

Castraveţii au nevoie de un sol încălzit și bogat. Seminţele de castravete germinează în aproximativ 6 până la 12 zile. Suprafaţa se poate acoperi cu plastic până când plantele încep să crească, pentru a proteja seminţele de păsări. Udaţi constant pământul pentru a asigura necesarul de umezeală. Castraveţii nu se dezvoltă bine într-un sol care este când umed, când uscat. Odată făcuţi, castraveţii trebuie culeși cât sunt încă proaspeţi, tari și crocanţi.

Ocupă-te de dovlecei

Odată cu vremea însorită din mai, este timpul să plantezi dovleceii în grădină. Alege un spaţiu suficient de mare pentru ca dovleceii să nu fie înghesuiţi. Dovleceii cresc, de obicei, destul de ușor, iar producţia acestora este abundentă, pe termen lung. Culege dovleceii cât sunt fragezi, dulci, cu un miez untos. Legumele mature au seminţe tari, o pulpă umedă și nu mai sunt la fel de gustoși.

Seamănă fasolea

Mod de preparare: Fierbem ouăle. Le decojim și le tăiem cubuleţe. Beţișoarele de crabi la fel le tăiem cubuleţe de aceeași dimensiune cu ouăle. Adăugăm porumbul clătit în prealabil cu apă rece și maioneza. Ornăm cu gălbenuș de ou dat prin răzătoarea mică și presărat cu pătrunjel verde.

Mai 2014

Alege un loc pentru fasole și lasă cam 7 cm între seminţe. În aproximativ o lună și jumătate fasolea poate fi recoltată. Fasolea este una dintre legumele care crește rapid și care poate fi crescută în culturi succesive, cu semănări din două în două săptămâni. Alege un loc în grădină unde să fie soare și unde solul poate fi drenat bine. Pământul trebuie să fie uscat și cald pentru ca seminţele să germineze.

Adaugă îngrășământ după ce fasolea are o înălţime de minim

Fiecare lucru are frumusețea lui, dar nu oricine o vede. Confucius

10 cm. În zilele uscate, fasolea se plivește regulat. Culege păstăile cât sunt fragede.

Cultivă pepeni în grădină

Pepenii sunt unele dintre fructele cele mai ușor de crescut și unele dintre alimentele favorite ale verii. Alege un loc însorit în grădină, de preferinţă orientat spre sud. Pământul se poate încălzi 1-2 săptămâni și prin acoperirea acestuia cu o folie de plastic. Se fac niște găuri în folie și se introduc seminţele. Acestea trebuie bine udate și fertilizate. Odată cu încolţirea plantei, se poate reduce cantitatea de apă folosită pentru udat.

Plantează roşiile

Ia răsadurile de roșii și planteazăle în grădină. Asigură-le araci pentru suport. Udă roșiile la o săptămână, dimineaţa sau seara când temperaturile sunt mai mici.

Transplantează răsadurile de ardei

Transplantează răsadurile de ardei în grădină. Udă plantele cu apă la o temperatură medie și apoi așteaptă circa 1-2 săptămâni până la următoarea irigare.

Transplantează vinetele

Adu răsadurile de vinete și plantează-le într-un loc cald și însorit din grădină. Asigură-le necesarul de apă o dată la 3-4 zile.

Recoltează fructele

Dacă ai pomi fructiferi, în luna mai este timpul să culegi fructele. Cireșele și căpșunile sunt principalele fructe ale acestei perioade. Alege-le pe cele netede, tari și proaspete, apoi depozitează-le în frigider.

chiar de la jumătatea lunii aprilie. Înmulţirea se realizează cel mai adesea din seminţe. Acestea se însămânţează în răsadniţe, în februarie-martie, sau direct în grădină, la începutul lunii aprilie. Aquilegia se

mai poate înmulţi și prin despărţirea tufelor, dar procedeul nu este recomandat, întrucât planta suportă greu transplantările.

Trucuri și sfaturi speciale: Rupeţi florile ofilite și udaţi regulat în perioada călduroasă, pentru a facilita formarea bobocilor și a prelungi viaţa plantelor.

Alegeţi varietăţi cât mai diferite, ca formă și culoare, pentru a oferi un aspect cât mai frumos grădinii dumneavoastră. Există varietăţi pitice, de rocărie, într-o singură nuanţă (de obicei, albastru închis), care se pot combina cu varietăţi cu flori în două culori, cu flori simple sau chiar duble.

Regulile de aur ale bunicii despre pasta de roşii

- Bulionul de roșii se adaugă în mâncare numai atunci când legumele sau carnea sunt aproape fierte, altfel ele se „împietresc”.

- Bulionul de roșii pus în mâncare va fi mai gustos, dacă adăugaţi și o linguriţă de zahăr.

- Dacă aţi început un borcan cu pastă de roșii, după fiecare întrebuinţare ștergeţi bine pereţii interiori, până la nivelul rămas, cu un tifon. Acoperiţi pasta cu un strat de 1 cm de ulei. Repetaţi operaţia după fiecare utilizare.

- Dacă e mai gros, așa, ca un magiun, bulionul se ţine în borcane de sticlă, punându-se deasupra o pânză îmbibată în untdelemn și peste ea un strat de sare grunjoasă.

... şi caşcaval

- Cașcavalul nu se usucă dacă-l înveliţi într-o pânză umedă, înmuiată în apă și oţet. Puneţi-l astfel într-o cutie închisă, la frigider.

- Cașcavalul uscat va deveni iarăși proaspăt dacă se va ţine două zile în lapte acru.

- Cașcavalul pe care îl adăugaţi în sufleuri sau în budinci e bine să fie ceva mai vechi. Gustul lui e mult mai puternic decât al produselor proaspete.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor pe cale biologică şi nepoluantă

A

ceastă metodă devine în zilele noastre tot mai mult utilizată pentru că, pe lângă reducerea poluării cauzată de folosirea unor substanţe otrăvitoare pentru om și animale, se fac economii importante, știut fiind faptul că pesticidele sunt destul de scumpe. Combaterea biologică se poate realiza prin diferite soluţii și extracte de plante, a căror preparare este la îndemâna oricui.

Folosirea preparatelor descrise mai jos se recomandă mai ales în grădinile de lângă casă, pentru amatori.

Praful de copt

În ultimul timp s-a bătut mult moneda pe combaterea făinării cu hidrocarbonatul de sodiu. S-au făcut multe încercări și în multe cazuri s-au obţinut rezultate bune. Reţeta este simplă: la 1 l apă se adaugă 5-10 gr de preparat și se aplică direct pe plantă. În combinaţie cu uleiul de nimă (contra insectelor) întărește efectul ambelor substanţe. Nu se recomandă pentru culturile comerciale, deoarece efectul lor este echivoc.

Zeama de usturoi

Iată o altă utilizare pentru această plantă multifuncţională! Se ia un bulb de usturoi proaspăt, se desparte în căţei și se taie mărunt sau se zdrobește. Se introduce în două linguriţe de ulei de parafină pentru două zile, după care se filtrează.

Se iau câţiva fulgi de săpun, se pun în 600 ml de apă și se agită până ce săpunul se dizolvă. Extractul de usturoi se adaugă acestei soluţii și se agită bine. Aceasta este soluţia de bază care se folosește în cantitate de 10 ml/ la litru de apă. Acest preparat natural este eficient contra afidelor, ploșniţelor, insectelor și omizilor. Există unele posibilităţi de combinare a zemii de usturoi cu ceapă și ardei iuţi. Acestea din urmă sunt preparate puternice chiar și dacă se folosesc singure.

Zeama de usturoi, ceapă şi ardei iute

Se fierb câţiva căţei de usturoi cu 4-5 ardei iuţi și 2 cepe mari în circa

2 l apă, timp de 15 minute. Se lasă să se răcească și să stea peste noapte.

Lichidul se filtrează, apoi se adaugă fulgi de săpun sau lapte și-l agităm ca mai sus. Poate fi eficient mai ales în cazul plantelor tinere.

Zeama de ardei roşu sau iute

Se taie și se pisează 5 ardei iuţi, apoi se pun în 50 ml apă. Se lasă o zi pentru ca uleiul să se extragă, apoi lichidul se filtrează. Atenţie la manipularea ardeilor: să nu atingeţi ochii și mucoasele, spălaţi-vă bine mâinile, vasele și uneltele imediat după folosire. Zeama combate bine afidele, omizile și acarienii.

Emulsie de săpun

Deși sună straniu, săpunul este un insecticid excelent. Fulgii de săpun se folosesc la multe preparate deoarece au rol de adeziv pe frunze. Uneori săpunul poate fi înlocuit cu lapte. Se pot utiliza fulgi de săpun pur ca Lux și Sunlight.

Acestea se pot procura sub formă de batoane și se pot răzui. Pentru 1 l de apă se pun două linguri de supă de fulgi și se agită bine până la emulsionare.

Lichidul se stropește direct pe plantele atacate de afide și alte insecte.

Tratament cu ceai de isop

Este eficient contra făinării și contra unor bacterioze. Se prepară în modul următor: se fierbe ceva apă în care se pun bucăţi de plantă (verde sau uscată). Se fierbe câteva minute, apoi se lasă să se răcească după care se filtrează. Se folosește ca atare.

Plantele de isop plantate printre flori și trandafiri constituie un bun apărător împotriva insectelor.

Tratamentul cu zahăr

Nu este un tratament prin stropire, ci se administrează pe sol în scopul distrugerii nematozilor care atacă rădăcinile plantelor. Zahărul se împrăștie pe sol și se încorporează printr-o greblare ușoară. Zahărul va distruge, prin uscare, viermii. A doua zi se udă bine pentru a se drena solul. O soluţie de zahăr poate fi folosită pentru prevenirea și eradicarea păianjenului roșu.

MEDICINA NATURISTĂ

Mai 2014

Farfuria cu sănătate a lunii mai

Bucuraţi-vă la maxim de ajutorul fructelor şi legumelor proaspete, din luna mai!

Î

n ultima lună a primăverii, luna mai, avem la dispoziţie fructe şi legume din abundenţă şi suntem îndemnaţi să apelăm mai mult ca oricând la o alimentaţie sănătoasă. În primul rând, discutăm despre căpşuni, care conţin mai multă vitamina C decât o portocală, vitamine din grupul B, dar şi o doză importantă de vitamina K. La acestea se adaugă minerale precum potasiu, fier şi magneziu. Căpşunile ne protejează de infarctul miocardic, menţin sănătatea sistemului nervos, ne protejează pielea de radiaţiile ultraviolete şi reglează nivelul colesterolului.

Beneficiile vin cu foarte puţine calorii, dar numai atunci când le

Asiaticii consumă orez la fiecare masă, pentru că este o hrană uşoară, bogată în vitamine, care asigură organismului necesarul zilnic de substanţe nutritive. În trecut a fost considerat hrana săracilor, dar în prezent a devenit un aliment de bază, una dintre cele mai cultivate cereale.

Multe comunităţi din Asia îl venerează ca pe o divinitate.

Cel brun este bogat în magneziu

Dieta cu orez este recomandată pentru prevenirea cancerului la stomac, colon sau sân, datorită conţinutului de inhibitori ai protazei (care au efect antitumoral), de fosfor, potasiu și complexul de vitamine B.Orezul, alb sau brun, conţine calorii, carbohidraţi, proteine și grăsimi.

Cel brun beneficiază de un aport suplimentar de magneziu (ajută la reducerea simptomelor astmului, scade tensiunea arterială, diminuează frecvenţa migrenelor și riscul infarctului sau al atacului cerebral), mangan (ajută oasele să rămână sănătoase și sintetizează acizii grași), seleniu (protejează celulele de radicalii liberi și reglează funcţionarea tiroidei), cât și de vitaminele B1, B2, B3 și B6, care întăresc, la rândul lor, organismul.

mâncăm ca atare, și nu în prăjituri sau cu zahăr.

Sparanghelul este leguma lunii mai.

Bogat în vitaminele A, B și C, dar și în vitamina K și potasiu, sparanghelul protejează sistemul cardiovascular și are efect diuretic.

Căscatul

Sparanghelul permite eliminarea grăsimii din organism înainte de a fi stocată. De asemenea, este un aliment excelent pentru gravide.

Spanacul, care a apărut și el pe piaţă, este o plantă valoroasă datorită conţinutului ridicat în substanţe nutritive - săruri de fier, calciu, vitamina C. Sfatul specialiștilor este să consumaţi spanac crud, decongelat, pregătit la aburi tot timpul anului, nu numai în luna mai. Spanacul este inclus în alimentaţie încă din copilărie, imediat după diversificare, alături de carne sau de ou. Contribuie la creșterea diurezei, stimulează secreţiile gastrice, pancreatice și biliare. Are și proprietăţi antiinflamatorii.

Loboda, salata verde și ridichile conţin multe vitamine și fibre și sunt detoxifiante - calităţi esenţiale pentru un aliment.

Scut împotriva tumorilor: OREZUL de Diana GEORGESCU

Ne face mai inteligenţi

Vitaminele B1 și PP, cât și fosforul conţinute de bobul de orez au un efect benefic asupra sistemului nervos central. Ele asigură transmiterea influxului nervos și intensifică activitatea cerebrală. Aceste calităţi îl recomandă ca aliment persoanelor supuse unor eforturi intelectuale crescute.

De asemenea, conţinutul foarte scăzut în lipide îl recomandă pentru dietele de slăbit, fiindcă alungă foarte repede starea de foame. În plus, are efecte tonice și emoliente asupra intestinelor, reparând urmările unor mese copioase.

Rezolvă disfuncţiile sexuale

Proprietăţile terapeutice îl recomandă pentru problemele cu care se confruntă organismul la fiecare vârstă.

Consumul regulat de orez îi ajută pe adolescenţi să asimileze mai ușor vita-

mina B6, care are un rol important în metabolismul aminoacizilor. În cazul persoanelor în jurul vârstei de 40 de ani, orezul este eficient în tratarea disfuncţiilor sexuale, prin intensificarea fluxului sangvin către zona genitală.

Iar la cei de peste 60 de ani, orezul le protejează inima și creierul, crescând speranţa de viaţă.

Atenţie! Consumul de orez în exces poate produce constipaţii.

Pentru o bună digestie se recomandă hidratarea cu câteva pahare cu apă în plus.

Moduri de preparare

În afară de forma fiartă, cea mai cunoscută, de altfel, orezul mai poate fi preparat și consumat și în alte moduri.

Discurile de orez preparate la cuptor au un conţinut redus de grăsimi și de calorii. Sunt un înlocuitor gustos al pâinii sau biscuiţilor de grâu. Făina de orez are o textură fină și este disponibilă fie sub formă integrală, fie albă.

Se folosește la copt și la prepararea pâinii sau a tăiţeilor, care sunt fini și transparenţi. Oţetul se prepară din orez fermentat.

• Când a ajuns în Europa, orezul era mai preţuit decât e astăzi caviarul.

Ce vitamine conţin fructele? scăderea lor în alimentaţie poate cauza tulburări mari în toate celulele și ţesuturile.

Fructele conţin o gamă largă de vitamine: - vitamine solubile în grăsimi (Liposolubile) - vitamine solubile în apă (Hidrosolubile)

1. Vitamine Liposolubile

F

ructele proaspete sunt produse alimentare cu valoare nutritivă foarte ridicată, având în compoziţie cantităţi importante de zaharuri, substanţe minerale și vitamine. Vitaminele sunt substanţe indispensabile menţinerii stării de sănătate a organismului uman. Sunt sintetizate de plante și îndeplinesc rolul de mijlocitor al reacţiilor chimice ce se produc în corpul uman, în cadrul proceselor de creștere și reproducere. Lipsa vitaminelor sau

Vitamina A: protejează organismul împotriva uscării celulelor epidermice. Se găsește în caise, măceșe, coacăze.

Vitamina D: (antirahitică) are rol deosebit în metabolismul calciului în organism.

Vitamina E: cu rol deosebit de important în creștere și fecunditate se găsește în: alune, banane, portocale.

Vitamine din grupa K: antihemoragice, menţinând coagularea sângelui. Se găsesc în fructe ca: mere, măceșe, căpșuni.

Vitamina F: este indispensabilă pentru metabolismul grăsimilor, favorizând sintetizarea lecitinelor umane care intră în compoziţia creierului. Se

De ce căscăm? La ce folosește această activitate? Întrebări aparent simple, dar pentru care oamenii de știinţă nu au găsit încă un răspuns.

Nu pare să fie o activitate care să ne folosească la ceva anume sau care să facă parte dintr-un proces metabolic complex.

Se întâmplă și atât. Ba mai mult, mai este și contagios. Aţi observat

2. Vitamine Hidrosolubile

Vitamina B1(thiamina): are un rol important, intervenind în metabolismul glucidelor și favorizează depunerea glicogenului în ficat. Lipsa vitaminei B1 din alimentaţie duce la apariţia bolii Beri-Beri. Se găsește cu precădere în: mere, pere, prune, nuci, alune, lămâi.

Vitamina B2 (riboflavina): îndeplinește un rol hotărâtor în procesul de creștere și în metabolismul grăsimilor.

Se găsește în pere, mere, căpșuni, agrișe și lămâi.

Vitamina C (antiscorbutică): are rol hotărâtor în buna funcţionare a tuturor organelor și ţesuturilor.

Lipsa acestei vitamine din organism determină apariţia scorbutului. Sursa cea mai importantă de vitamina C o reprezintă fructele proaspete: măceșe, agrișe, coacăze, portocale, grapfruit și lămâi.

Vitamina H (biotina): are rol important în procesul de creștere și rezistenţă la boli infecţioase. Se găsește în zmeură și banane.

Cum torc pisicile

Trăim alături de pisici de peste 9.500 de ani și am reușit să le domesticim încă din anul 2.200 I.Hr, dar nici până acum nu am reușit să

Ştiinţa în dilemă

că dacă vă aflaţi într-o încăpere și cineva cască, vă vine să faceţi același lucru?

Efectul Placebo

Despre efectul Placebo aţi mai auzit. Este tratamentul prin puterea gândului. Pacienţilor li se dau pastile de zahăr sau sunt injectaţi cu ser fiziologic, spunându-li-se că acesta este tratamentul minune pentru afecţiunea lor și, ca prin minune, aceștia se însănătoșesc.

Că starea de spirit a pacientului este importantă, nu încape îndoială, dar de aici la a te vindeca cu iluzii este un pas pe care oamenii de știinţă nu au reușit să îl explice.

Ce se întâmplă, însă, atunci când pacientul află că tratamentul pe care îl credea vindecător este doar un truc. Un caz pe care medicii îl citează des este cel al domnului Wright. Domnul Wright suferea de cancer limfatic. În ciuda încercărilor medicilor și a tratamentelor la care a fost supus, tumoarea continua să se extindă.

Ca o încercare finală, doctorii i-au spus domnului Wright despre un tratament nou și revoluţionar: Krebiozen. Câteva luni mai târziu, domnul Wright a părăsit spitalul vindecat. Nu după foarte multă vreme a aflat că medicamentul era un fals și că nu conţinea nici o substanţă minune care l-ar fi putut ajuta. S-a stins în câteva zile.

Dreptaci vs stângaci

găsește în struguri și seminţe de mac.

nu poate înţelege de ce oamenii ar dezvolta un fenomen care să îi dea de gol într-un mod atât de evident.

Iată-ne în anul 2014 încă în imposibilitatea de a înţelege și, mai ales, explica de ce roșim în obraji.

9 din 10 persoane sunt dreptace.

Este încă neclar de ce este așa și nu invers. La fel, motivele pentru care unii oameni sunt stângaci nu sunt în totalitate clare. Se pare că de vină ar fi anumiţi factori genetici și ambienţi.

Cum navighează păsările în aer

Păsările au un sistem al lor propriu prin care sunt capabile să navigheze în aer și să nu rateze niciodată destinaţia. Un fel de GPS propriu care le permite să găsească drumul spre casă.

Unii cercetători sunt de părere că, în creierul păsărilor există un număr de celule care răspund la direcţia și puterea câmpului magnetic a pământului. Nu se știe însă, cum anume percep păsările câmpul magnetic.

Roşitul în obraji

aflăm cum torc pisicile. Mecanismul torsului nu este chiar atât de dificil, așa că, ceea ce îi intrigă pe oamenii de știinţă este de ce nu toate pisicile pot toarce.

Visele

De ce visăm? Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când visăm?

Ce reprezintă ceea ce visăm? Sunt doar câteva din întrebările la care neurocercetătorii încă mai caută răspuns.

Multe studii au scos la iveală o mulţime de date fascinante despre cea mai complicată întrebare din existenţa noastră: Ce este visul?

Misterul migraţiei fluturilor monarh

Fluturii monarh migrează în fiecare an din norul Statelor Unite către Mexic. Parcurg mii de kilometri în căutarea unei clime mai blânde. Timpul de parcurgere al distanţei depășește cu mult durata de viaţă a fluturelui, însă, puii acestuia vor continua un drum de care nu știau și pe care nu l-au parcurs niciodată. Într-un mod misterios, mii de fluturi migrează în fiecare an către un loc pe care nu l-au mai văzut niciodată, dar care îi cheamă. Cum se transmite acest traseu de la un fluture la altul este o întrebare la care ştiinţa nu a găsit încă răspuns.

De ce avem nevoie de somn?

O întrebare care încă îi intrigă pe oamenii de știinţă: de ce avem nevoie de somn? Este evident că ne simţim mult mai bine după un somn lung și odihnitor, iar experimentele arată că oamenii privaţi de somn se confruntă cu halucinaţii și stări de confuzie, însă un răspuns concret la această întrebare nu a fost încă formulat.

Pietrele mişcătoare din Valea Morţii

În Valea Morţii, în mijlocul deşertului, pietre mai mari sau mai mici, unele grele de peste 100 de kilograme se deplasează, an de an, pe distanţe de până la câteva zeci de kilometri. În urma lor, pe solul crăpat, ca mărturie a deplasării, rămân dâre.

Oamenii de știinţă nu au reușit să explice acest fenomen. Unii cred că s-ar putea datora condiţiilor meteorologice, dar o explicaţie clară nu a fost formulată până acum.

Cu mai bine de 200 de ani în urmă, Darwin caracteriza roșitul în obraji drept una din cele mai ciudate Pagini organizate după „Formula AS” şi alte surse de expresii umane, recunoscând că Paraschiva MĂMĂLIGĂ

Primul pas pentru a nu fi nefericit este să nu ai timp să te gândești la nefericire. G. B. Shaw

11

FRUMUSEŢE Clubul dietelor de slăbit

Slăbiţi cu produse naturale Plantele şi produsele vegetale sunt de două ori mai eficiente atunci când intenţionăm să mâncăm mai puţin, să ne stăpânim pofta de dulciuri sau să scăpăm de kilogramele în plus.

Tărâţele de ovăz taie foamea

Numeroasele lor fibre solubile izolează o parte din grăsimile existente în alimentaţia noastră și ajută la eliminarea lor, înainte de a fi absorbite. Tărâţele de ovăz favorizează, de asemenea, tranzitul intestinal bun și creează o senzaţie rapidă de saţietate.

Ardeiul iute stimulează metabolismul

Capsaicina pe care o conţin sporește - în mod natural - consumul de energie. Folosiţi ardeii iuţi - deoarece pișcă - în salatele și mâncărurile gătite. O mâncare ce conţine ardei iute reduce reacţia insulinică, ceea ce limitează stocarea grăsimilor.

Ceaiul verde anticelulitic

Înlocuiţi ceaiul negru sau cafeaua cea de fiecare zi cu ceai verde.

Este o băutură diuretică care ajută la slăbit, luptă împotriva retenţiei de apă și a celulitei și stopează absorbţia grăsimilor. Beţi-l natural, fără zahăr și fără lapte.

Fibre pentru un abdomen plat

Pe lângă faptul că potolesc foamea, fibrele alimentare regularizează tranzitul. Consumaţi zilnic pâine integrală, 2-3 fructe, o salată și legume fierte, la fiecare masă. Și, în plus, cereale complete (de 2 ori pe săptămână), leguminoase, adică linte sau fasole uscată (o dată pe săptămână) și câteva fructe uscate. Puteţi adăuga, de asemenea, puţine tărâţe de ovăz (o lingură pe zi) amestecate în iaurt sau în supe.

Ghimbir proaspăt împotriva balonărilor

Acest rizom cu gust proaspăt și ușor picant facilitează digestia.

Adăugaţi câte-o linguriţă de ghimbir ras în legumele călite, compoturi, salate de fructe, infuzii.

Spanacul - aliatul anti-zahăr

Chiar dacă nu e prea bogat în fier, spanacul conţine acid alfalipoic, un antioxidant ce ajută organismul să „ardă” zahărul din sânge. Se poate prepara de post, cu smântână de soia sau, pur și simplu cu usturoi.

Lămâia arde grăsimile

Beţi dimineaţa, pe stomacul gol, zeamă de lămâie diluată în puţină apă călduţă. Lămâia stimulează funcţiile digestive și detoxifică organismul, dar limitează, în același timp, creșterea nivelului glicemiei după mese. Deci, reduce stocarea grăsimilor!

12

Mai 2014 Măşti pentru favorizarea creşterii părului

1. Loţiunea obţinută prin fierberea într-un litru de apă a 50 gr floare de tei și lăsată 5 minute acoperită poate fi folosită pentru clătirea părului.

2. În 2 litri de apă se fierb timp de 15 minute 2 mâini de frunze de nuc și se acoperă pe parcursul a 2 ore.

Tratamente naturiste pentru păr

Loţiunea obţinută se aplică pe păr cu 10 minute înainte de șamponare.

Măşti contra căderii părului

1. Amestecul a 5 gr de frunze de nuc și 100 gr de salvie de pădure obţinut prin fierberea într-un litru de apă timp

Revista scrisorilor de frumuseţe

Odată cu instaurarea primăverii, în afară de problemele ce ţin de astenie, s-au acutizat și diferite alte aspecte, legate de ten, păr, unghii ș.a. În poșta redacţiei s-au acumulat multe scrisori, în care cititorii noștri ne roagă să-i ajutăm cu niște sfaturi, reţete de sănătate pentru a-și rezolva „micile” probleme. Doleanţele lor în mare măsură se suprapun, cerându-ne să le spunem cum dispar negii, pistruii sau acneea ori de ce cade părul, unghiile sunt prea fragile și se rup sau de ce roșesc în faţa publicului sau la emoţie. Din lipsă de spaţiu în acest număr dăm prioritate „Revistei scrisorilor de frumuseţe” în locul rubricii permanente „Întâmplări adevărate”.

„Acneea, inestetică”

„Am o problemă dermatologică neplăcută şi inestetică, ce ţine de ten.

Dacă n-aş avea aceste coşuri insuportabile, m-aş simţi mai feminină, mai dorită de cei din jur. Uneori am impresia că toţi mă ignoră, fug de mine, de parcă s-ar teme să nu se molipsească. Vreau să ştiu ce prezintă, de fapt, acneea, cum pot scăpa de ea şi dacă e molipsitoare”– ne scrie cu tângă Adela Roşca din Teleneşti.

Dragă Adela! Problema ta nu e atât de gravă cum îţi imaginezi. Ea ţine mai mult de vârstă, adică trecerea da la copilărie la maturitate (există și alte motive, dar în cazul tău cred că asta e). Mai devreme sau mai târziu, mai grav sau mai ușor, majoritatea adolescenţilor trec prin astfel de încercări. Nu te gena, depășește aceste “mici dificultăţi “ cu demnitate. Dacă dorești, poţi încerca și unele din poveţele noastre. consistenţa acestui tip de mască pentru Lămâia reduce roşeaţa ten va ajuta porii să se închidă.

Puneţi-vă comprese cu suc de lămâie. Acidul citric prezent în sucul Încercaţi şi cu de lămâie reduce roșeaţa și inflamaţia o mască din aspirină din leziunile acneice.

Striviţi 3-8 pastile de aspirină.

Tamponaţi zona afectată cu un tamAdăugaţi câteva picături de apă, până pon de vată înmuiat în suc de lămâie când obţineţi o pastă cu aspect nisipos, sau chiar cu o felie de lămâie. Lăsaţi faţa acoperită astfel, timp de 10-15 minute. și câteva picături de miere. Întindeţi amestecul pe faţă și lăsaţi-l să stea 10-15 Faceţi o mască din albuş minute, apoi spălaţi bine cu apă călduţă.

de ou

Spargeţi două-patru ouă și separaţi albușul de gălbenușuri. Aplicaţi albușul de ou pentru a curăţa pielea și lăsaţi această mască să stea 10 minute pe faţă.

Albușurile sunt pline de proteine, iar

Spălaţi-vă cu apă oxigenată Nu vă mai stoarceţi coșurile. În schimb, aplicaţi apă oxigenată pe zonele afectate. Acest lucru vă va ajuta.

„Negii, un lucru neplăcut”

Un băieţel, pe nume Ionel D. din Donduşeni (de necaz nici nu şi-a indicat numele de familie) are şi el o nedumerire – „De anul trecut mi-au apărut pe mâini o grămadă de negi. Unii mă râd că pisica a făcut „ceva” peste mâinile mele. E drept, eu sunt un mare admirator şi ocrotitor al pisicilor, le iau în braţe şi pe cele din stradă. Să-mi provoace oare aşa pacoste?

Mă chinui în fel şi chip să scap de ei, dar nu prea îmi reuşeşte. Sunt un lucru neplăcut, chiar dacă nu provoacă durere. Am citit undeva că dispar după un timp de la sine, dar eu vreau să scap de ei chiar acum”. „Ionele, băieţele! Chiar dacă ai o problemă, nu te amărî. Rezolvare există, totul depinde de tine. Trebuie să fii cât mai insistent, să ai răbdare și voinţă.

Cred că imunitatea ta scăzută și-a pus amprenta peste degeţelele tale. Acum, când pieţele inundă de verdeţuri, consumă cât mai multe. Folosește unele plante și extern, cu aplicare directă pe negi. Culege-le pe cele ecologice, din pădure, de pe malurile râurilor sau din locurile ferite de poluare”. proaspătă, plasat într-un ciorap.

Suc de leurdă Folosire: Se așează rostopasca peste Sucul de leurdă este un leac vechi negi, se trage ciorapul deasupra. Se împotriva negilor, folosit și de bunicile reînnoiește „braţul“ zilnic. Sau frecaţi noastre. cu zeamă proaspătă. Atenţie însă!

Folosire: Se pun câteva picături Rostopasca este toxică, se folosește sub de suc proaspăt de leurdă sau frunze îndrumare terapeutică, numai extern! zdrobite peste negi. Se repetă de mai multe ori!

Suc de păpădie

Suc de urechelniţă

Sucul de urechelniţă face negii să dispară.

Folosire: Se înmoaie un tifon în suc proaspăt de urechelniţă și se leagă peste negi, protejat de o folie de plastic pentru a nu se usca. Eventual se repetă operaţia!

Ulei de usturoi

Și uleiul de usturoi ajută împotriva negilor.

Folosire: Se ung zilnic negii cu câteva picături de ulei de usturoi. Se pot și freca negii, cu un căţel de usturoi tăiat.

Rostopasca

Împotriva negilor din talpa piciorului ajută un „braţ“ de rostopască

Pasul dintre timp și veșnicie este scurt, dar teribil. Scott

de 15-20 minute, se aplică pe pielea capului o dată pe zi.

2. O lingură de cimbru se fierbe într-o cană de apă. Lichidul filtrat se masează pe pielea capului în fiecare dimineaţă și seara.

3. Se amestecă o lingură de miere de albine, o lingură de ulei de ricin,

Sucul de păpădie este un leac de combatere a negilor verificat încă de pe vremea bunicilor noastre.

Folosire: Se tamponează zilnic negii cu sucul alb, lăptos, de păpădie.

Saliva

Saliva este unul din cele mai vechi și cunoscut leac împotriva negilor.

Folosire: Negii se ung mereu cu propria salivă.

Ceapa

Foile de ceapă sunt un bun leac împotriva negilor și bătăturilor.

Folosire: Se taie o ceapă felii și se lasă la macerat în oţet. Apoi se aplică o felie de ceapă pe locul afectat.

o lingură de usturoi pisat și stors, un gălbenuș de ou și puţin șampon. Masca rezultată se aplică pe părul bine spălat și se acoperă cu un prosop. După 30 de minute, părul se clătește și se șamponează în mod normal. Acest tratament se repetă o dată pe săptămână.

„Cum scăpăm de pistrui?”

„Sunt la vârsta adolescenţei, o fată cochetă şi veselă. Când mă uit, însă, în oglindă, mă întristez un pic – faţa îmi este plină de pistrui. Bunica îmi zice că atunci când eram mică, am stricat cuiburi de rândunică primăvara şi de aceea mi-au apărut. Nu cred, cum puteam să le ajung tocmai la streaşina casei? Mulţi mă simpatizează chiar şi aşa, cu pistrui, dar eu îmi doresc din tot sufletul să scap de ei. Există vreo soluţie?” – ne întreabă cu disperare Gabriela Toma din Cantemir.

Dragă Gabriela, nu te întrista, soluţii există întotdeauna. Un lucru vreau să știi pentru început – au dreptate simpatizanţii tăi. Ești frumoasă așa cum te-a creat Dumnezeu. Probabil că atragi prin felul tău de a fi – prietenoasă, onestă, săritoare la nevoie, dar poate și șotioasă. Una îţi pot spune – nu te supăra pe Cel de Sus, el întotdeauna a creat minuni și tu ești una din ele. Dacă dorești cu tot dinadinsul niște retușuri, n-ai decât să ţii cont de sfaturile noastre. sunt mai deși sau să amesteci pasta Ce sunt pistruii? obţinută dintr-un castravete ras cu Pistruii sunt pete inofensive ce apar o lingură de miere și una de zeamă pe piele în zonele expuse la soare (faţă, de lămâie. umeri, braţe) în special la persoanele cu pielea deschisă la culoare sau care au părul blond ori roșcat.

Pistruii nu sunt „o boală“ și nu necesită tratament, decât cu excepţia cazului în care sunt inestetici din punct de vedere cosmetic.

Deși multe persoane consideră pistruii ca fiind foarte sexy (în special bărbaţii cred asta când văd o frumușică cu pistrui), există și cazuri în care pistruii sunt „enervanţi“ și se dorește acoperirea sau eliminarea lor prin diverse tratamente.

Care este cauza pistruilor?

- moștenire genetică; - xeroderma pigmentosum - boală rară cauzată de cele mai multe ori de o insuficienţă a capacităţii de reparare a ADN-ului; - factorii de mediu cum ar fi expunerea excesivă la soare, adică la radiaţii UVA și UVB - fără aplicarea de creme cu protecţie solară; - bronzul favorizează apariţia pistruilor în lunile de vară.

Cum scăpăm de pistrui

Indicat ar fi un consult la dermatolog în prealabil, pentru a te asigura că pistruii nu sunt cauza vreunei afecţiuni sau leziuni precanceroase ori canceroase, care ar putea fi confundate cu pistruii.

După ce medicul dermatolog confirmă că sunt doar simpli pistrui, poţi alege și modalitatea de estompare sau eliminare a acestora pe cale medicamentoasă sau naturistă. Eu te-aș sfătui s-o aplici pe cea naturistă – e mai eftină, mai efectivă și câștigi în timp.

Remedii naturiste pentru pistrui

Numărul de pistrui poate fi redus cu ajutorul tratamentelor naturale, dar este foarte important ca aceste tratamente să fie completate de o dietă bogată în fructe și legume, surse de vitamina C, care vor reduce sensibilitatea pielii la expunerea solară.

Mască de castravete

Sucul stors de la 3-4 castraveţi amestecat cu 2-3 picături de zeamă de lămâie se poate păstra într-un recipient de sticlă la frigider, timp de o zi. Cu acest suc tamponează pielea de 3 ori pe zi.

La fel de eficient este să aplici o mască de castravete ras fin sau felii subţiri, pe zonele în care pistruii

Pepene roşu sau galben

Aplică pe piele miez de pepene zdrobit cu o furculiţă și lasă-l să acţioneze 15-20 de minute după care clătește cu apă rece.

Sau freacă ușor pielea cu coaja de pepene pe care ai lăsat puţin miez de fruct, e mai practic așa.

Suc de lămâie

Sucul de lămâie este unul dintre remediile cele mai frecvent utilizate împotriva pistruilor. Aplică sucul obţinut din stoarcerea unei jumătăţi de lămâie, cu o dischetă demachiantă de trei ori pe zi.

Mască de fructe

Măștile pe bază de caise sau de căpșuni (atenţie însă, dacă ești alergică la căpșuni) ajută la reducerea și chiar eliminarea pistruilor, cu condiţia să fie aplicate imediat ce au fost preparate, pentru că altfel se oxidează și își pierd efectul.

Pisează fructele și aplică pasta obţinută pe pielea cu pistrui timp de 15-20 de minute, apoi clătește cu apă rece.

Vitamina E

Cumpără de la farmacie capsule de vitamina E. Dimineaţa și seara, rupe câte o capsulă și unge locurile afectate de pistrui sau pete solare. Este metoda cea mai la îndemână și care îţi și hidratează pielea totodată.

Este foarte important să nu te expui la soare imediat ce ai aplicat vreuna din metodele de mai sus, fie ea cosmetică, medicală sau naturistă. Unele dintre ele îţi fac pielea fotosensibilă și poţi agrava efectele razelor soarelui asupra pielii.

Aplică-le înainte de plajă cu cel puţin o oră sau mai mult seara.

DEOCAMDATĂ... ENIGME

Mai 2014

Fenomene unice în România

P

e un deal aflat în apropiere de satul Terca, din comuna Lopătari, din judeţul Buzău, se manifestă unul dintre cele mai interesante fenomene naturale din România. Acesta

„Focul Viu“ la Terca, județul Buzău

a fost numit de către localnici „Focul Viu”. Sub influenţa razelor soarelui, din cauza emanaţiilor de gaze naturale din scoarţa terestră, pământul se aprinde brusc, dând naștere unor flăcări care uneori ajung și la un metru înălţime. Acest efect natural e sursa unui peisaj infernal, care a alimentat imaginaţia localnicilor, convinşi că acest foc viu, care nu se stinge niciodată, ar fi, de fapt, o manifestare a flăcărilor din iad.

Un alt fenomen natural interesant se petrece la „Laguna Albastră”, de la

Aghireș. Aici, exploatarea de caolin a dus la străpungerea stratului impermeabil de argilă. Cum în afunduri există un strat subteran de apă, în momentul în care apa a inundat cariera, a dus la formarea unui lac. Localnicii au numit lacul „Laguna Albastră”, susţinând că acesta se aseamănă cu sufletul unui om. În zilele mohorâte, apa lacului devine gri, în timp ce, în zilele senine, devine albastră. Acest fenomen straniu se petrece în urma faptului că apa împrumută culoarea cerului.

Tot în judeţul Buzău, în comuna Bozioru, în zona satului Fisici și a cătunului Nucu, din apropiere de Lacul Gotes, se petrec numeroase fenomene inexplicabile. Lista este lungă și, printre altele, include apariţii de OZN-uri, dispariţii de persoane, ape vii, izvoare radioactive și anomalii magnetice.

Uneori, trecătorii obișnuiţi care se plimbă prin zonă încep să dezvolte manifestări extrasenzoriale și fenomene de tip telepatic. În alte cazuri, oamenii care traversau locul au fost martorii dispariţiei misterioase a celor care îi însoţeau. Aceştia au dispărut într-o clipă, fie trezindu-se într-un

âurile sub apă există cu adevărat! Mările și oceanele Pământului au multe secrete, iar acesta este unul dintre ele. Oamenii de știinţă au

descoperit un masiv râu subacvatic curgând pe fundul Mării Negre. Acest râu fascinant, cu copaci și frunze ce cad pe fundul mării, are chiar și cascade! S-a estimat că dacă ar fi pe pământ, râul subacvatic ar fi în top 6 în ceea ce privește volumul de apă care curge prin el. Este de aproape 350 de ori mai mare decât Tamisa și de 10 ori mai mare ca Rinul, relatează www. setyoufreenews.com.

Descoperirea poate ajuta oamenii de știinţă să facă mai multă lumină asupra modului în care viaţa reușește să existe în adâncul oceanului, departe de apele bogate în nutrienţi din apropierea ţărmului.

P

ădurea din apropierea centralei nucleare de la Cernobâl este locul ideal pentru a studia efectele pe termen lung ale radiaţiilor asupra florei și faunei. Deși nivelul de radiaţii a scăzut în această zonă, este încă mult mai ridicat decât cel normal. Cu toate acestea, natura a început să se adapteze la noile condiţii de aici.

Timothy Mousseau, biolog la Universitatea Carolina de Sud, a cercetat atent felul în care plantele și animalele pot rezista la radiaţii care, în mod normal, ar produce grave mutaţii sau boli.

Mousseau cercetează „zona interzisă” din anul 1999, observând modul în care se adaptează fiinţele de aici: insecte, păsări, lilieci, șobolani. În urmă cu 3 ani, după scurgerile radioactive de la Fukushima, el a coordonat o cercetare similară și în Japonia.

„Laguna Albastră“ de la Aghireș

incredibilă care îi șochează pe oamenii de știinţă. În mod normal, cerul senin dezvoltă sticliri de până la 6.000 de grade Kelvin. Sticlirile cerului de la Bozioru ajung până la un nivel de 23.000 de grade Kelvin. Pentru cei care îl privesc, acesta induce o stare hipnotică, asemănătoare unei spirale care absoarbe eul într-o altă dimensiune.

Din acest motiv, cerul de la Bozioru a ajuns să fie considerat o poartă energetică unde timpul și spaţiul sunt acordate cu axa infinitului.

Î

Pila Karpen

n biroul directoarei Muzeului Naţional Tehnic „Dimitrie Leonida” din București există o invenţie care poate produce curent electric și care, după 70 de ani, încă mai funcţionează. Este vorba despre un perpetuum mobile care, fără nici o altă intervenţie externă, generează energie la nesfârșit. Inventatorul pilei, Nicolae Vasilescu Cârpan, a început lucrul la acest proiect înainte de Primul Război Mondial și, în final, a reușit să construiască dispozitivul. Marele mister al invenţiei sale este că funcţionează în continuare și astăzi, o enigmă pe care oamenii de știinţă nu au reușit încă să o explice. De-a lungul timpului, mulţi cercetători au încercat să construiască dispozitive care ar putea produce energie la nesfârșit, dar în cele din urmă, conceptul a ajuns să fie considerat o utopie și a fost abandonat.

Chiar mai mult decât atât, cei care căutau în continuare soluţii la această problemă erau consideraţi nebuni și marginalizaţi. În fizică, pila electrică este practic strămoşul bateriei, în ceea ce privește generatoarele electrice. În mod nor-

Fapt...„divers”

Fluviul de pe fundul Mării Negre

R

loc total diferit faţă de cel din care dispăruseră, fără să îşi amintească ce li s-a întâmplat, fie nu au mai fost găsiţi niciodată. Un alt lucru foarte ciudat este cerul de deasupra complexului schiturilor rupestre. Acesta are niște nuanţe foarte intense și o claritate

Râul subacvatic, care atinge și adâncimi de 30 de metri în unele zone, are și cascade asemănătoare celor terestre. Cercetătorii de la Universitatea din Leeds au folosit un robot submarin pentru a studia canalul adânc ce a fost descoperit sub apă și așa au dat peste un râu cu apă foarte sărată, care curge de-a lungul canalului de pe fundul Mării Negre și creează maluri și lunci asemănătoare cu cele ale unui râu terestru.

Aceasta nu este prima descoperire a unui râu subacvatic. În adâncul Mării Mexicului există un râu numit Cenote Angelita, descoperit de către Anatoly Beloshchin și echipa lui de scafandri. „Eram la 30 de metri adâncime, apă dulce, și apoi 60 de metri adâncime, apă sărată, și văd un râu sub mine, o insulă și frunze care cădeau. De fapt, râul este o albie de hidrogen sulfurat”, a declarat Anatoly Beloshchin. Acest râu subacvatic este la fel ca și un râu convenţional.

Atinge o adâncime de 35 de metri în unele locuri, cu debit de apă dulce și apă sărată în funcţie de adâncime.

Oamenii de știinţă au bănuit că se pot forma râuri subacvatice, după ce scanările sonore ale fundului oceanului au dezvăluit canale șerpuite în oceanele din întreaga lume. De când a fost făcută publică existenţa unor asemenea râuri, cercetătorii sunt în căutarea cât mai multor exemple. Multe au fost descoperite, iar numărul lor va crește probabil în viitorul apropiat.

De ce există durere? Un experiment explică acest mister biologic

F

aptul că durerea persistă multă vreme după lezarea unei părţi a organismului este derutantă: la ce servește, din punct de vedere biologic, această senzaţie dureroasă de durată?

Totuși, oamenii de știinţă spun că persistenţa durerii are un scop important, din perspectiva evoluţiei, mărind șansele de supravieţuire.

Calmarii care se comportă mai vigilent după ce au fost răniţi – chiar după o leziune minoră – au șanse mai mari de a supravieţui decât semenii lor mai temerari, arată un studiu recent. Rezultatele sugerează că durerea persistentă este utilă, servind unui scop biologic important.

Conform studiului realizat la Universitatea Texas din Houston, SUA, și publicat în „Current Biology”, în urma rănirii animalele dobândesc o sensibilitate mai mare – ceea ce, în cazul unor specii, le face să resimtă mai puternic durerea – ca răspuns la presiunea selecţiei naturale, sub aspectul evitării atacului prădătorilor.

Cercetătorii au studiat, în acvarii, interacţiunea dintre o specie de calmari și prădătorii ei naturali, o specie de pești din grupul bibanilor de mare.

Când calmarii se simţeau ameninţaţi de pești, chiar dacă aceștia erau la distanţă relativ mare, desfășurau un anumit comportament defensiv, în mai multe etape.

Cercetătorii au comparat felul în care reacţionau la ameninţare calmarii sănătoși și cei răniţi.

Calmarii care aveau o leziune la unul dintre braţe (tentacule) puteau înota, dar erau dezavantajaţi, deoarece peștii vânează în primul rând exemplarele rănite. Oamenii de știinţă au observat că acești calmari răniţi deveneau mai vigilenţi, manifestând un comportament defensiv mai pronunţat decât semenii lor fără leziuni și, astfel, aveau șanse mai mari de a scăpa de atacul prădătorilor.

Ulterior, când cercetătorii au administrat calmarilor răniţi un anestezic care îi împiedica să simtă durerea, animalele nu au mai manifestat comportamentul defensiv care le-ar fi ajutat să supravieţuiască.

Deși e posibil ca ființele umane să simtă durerea cu totul altfel decât calmarii, reacţia calmarilor la lezarea corpului poate oferi o nouă perspectivă pentru a înţelege reacţiile oamenilor la durere.

Ce se întâmplă cu animalele care trăiesc în „zona interzisă” de la Cernobâl?

Iniţial, Mousseau și colegii săi au observat semne alarmante în rândul animalelor de lângă Cernobâl, care arătau efectele negative ale radiaţiilor. Unele păsări aveau ciocul deformat, aveau tumori, iar numărul de insecte și păianjeni scăzuse considerabil.

Recent însă, el a observat ceva remarcabil. Unele specii de păsări par să se adapteze, producând un nivel crescut de antioxidanţi, care le protejează și, astfel, ADN-ul lor suferă mai puţine mutaţii. Practic, explică profesorul, expunerea permanentă la radiaţii a dus la evoluţie prin selecţie naturală.

Un nivel foarte ridicat de radiaţii provoacă moartea sau îmbolnăvirea.

Asta s-a întâmplat cu mulţi pompieri și tehnicieni care s-au aflat la centrala nucleară imediat după explozia Reactorului 4, în 1986.

Dar și o expunere continuă la un nivel mai scăzut de radiaţii este periculoasă, pentru că poate duce la apariţia cancerului și la alte probleme de sănătate.

Unii cercetători contrazic însă studiul lui Mousseau, care a fost publicat în revista „Functional Ecology”.

Aceștia spun că nivelul de radiaţii din pădure nu este foarte mare, iar lipsa prezenţei oamenilor are un efect

benefic asupra faunei, care se poate dezvolta în voie.

Mousseau susţine însă că pădurea din „zona interzisă” este locul ideal pentru a observa efectele radiaţiei, pentru că animalele pot fi urmărite în mediul lor natural, nu în condiţii de laborator. În apropiere de zona unde lucrează Mousseau, se află „Pădurea Roșie”, zona cea mai iradiată, unde arborii au murit la scurt timp după explozie.

Nivelul de radiaţii variază foarte mult în această regiune, în funcţie de modul în care vântul și ploaia au răspândit norul radioactiv imediat după accidentul nuclear.

mal, aceste pile electrice nu rezistă mai mult de 10 ani, și asta doar în cazurile în care sunt extrem de performante. Ei bine, pila Karpen (botezată așa după numele de familie al inventatorului) a funcţionat timp de 70 de ani și încă generează curent. Cele mai recente măsurători care s-au făcut la bornele ei arătau o valoare a tensiunii care era egală cu cea calculată în 1922 de către Cârpan însuși. Invenţia a fost prezentată în cadrul unor comunicări știinţifice la Bologna, Paris și București, dar principiul funcţionării ei nu a putut fi explicat de oamenii de știinţă.

De altfel, numai un cerc restrâns de specialiști din domeniu știu despre existenţa pilei Karpen, lucru care nu ajută la elucidarea misterului. Și mai interesant este faptul că pila Karpen nu este singura de acest fel. Alte pile similare, ce datează de mai mult de două milenii, sunt cunoscute sub denumirea de „Pilele din Bagdad”. Este vorba de niște dispozitive ce puteau transforma în energie electrică energia rezultată dintr-o reacţie chimică, generând electroni și asigurând circulaţia acestora într-un anume sens.

Colţișorul de cultură generală

1. Care era scopul măreț al alchimiei Antichității târzii și medievale?

Descoperirea pietrei filozofale, a unei substanțe solide sau lichide din care să se fabrice aur și alte metale prețioase, și care în soluție diluată să întinerească și să vindece. Astăzi, folosită cu sens metaforic, noțiunea desemnează un truc care are ca scop rezolvarea problemelor.

2. În ce epocă literară germană „floarea albastră” a fost un simbol cu o semnificație specială? În romantism. Novalis a introdus simbolul „floarea albastră” în romanul „Heinrich von Ofterdingen”, semnând chiar cu acest semn; începând de atunci, floarea albastră a simbolizat setea nemăsurată de infinit a romantismului.

3. Ce au fost Trümmerfrauen?

Femeile care au participat la înlăturarea dărâmăturilor după cel de-al Doilea Război Mondial, care au rezultat în orașele germane în urma bombardamentelor aliaților.

Numai berlinezele au înlăturat până în 1945, cu mâinile goale și cu unelte, aproximativ 5 milioane de tone de moloz. Ele au primit 72 de pfenigi pe oră și cartele pentru alimente.

4. Ce se înțelege prin expresia „judecata solomonică”?

O judecată înțeleaptă. Se pare că regele Solomon a poruncit să fie împărțit un copil pentru care se certau două mame. Așa a fost demascată falsa mamă, care a fost de acord cu sentința.

5. În ce capitală scandinavă există statuia unei mici sirene, care a devenit cel mai cunoscut simbol al orașului? În capitala daneză Copenhaga.

Statuia a fost construită de danezi în cinstea scriitorului Hans Christian Andersen, care este cunoscut, în primul rând, datorită basmelor sale și care a devenit celebru în întreaga lume cu „Mica sirenă”.

Pagină pregătită de Tudoriţa ALBU Selecţie: www.formula-as.ro www.descopera.ro Magazin Cultural Ştiinţific 3000 de întrebări și răspunsuri (Cultură generală)

Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindește sufletul. Brâncuși

13

DRUMURI PE APE

Mai 2014

Bistriţa (II)

După o călătorie pe principalele râuri ale României, săvârșită în sensul acelor de ceasornic, revenim în Moldova. Vă propun să cunoașteți un râu vestit pentru această parte de țară, chit că el nu este prea mare.

Se găsește, într-o eventuală ierarhie, doar pe locul 13.

Splendorile pe care le oferă, însă, turiștilor sunt de top!

Mihai OGRINJI

Ne continuăm drumul și, pătrunzând în depresiunea Dornelor, vrândnevrând ne amintim din nou de Conu Mihai. Scria Sadoveanu în palpitantul său roman „Baltagul”: „Dornele-s numai pâraie, numai munțișori cu brazi, numai tăpșanuri și așezări de sate. Câte neamuri, atâtea Dorne.

Neamuri de oameni frumoși și curați”.

Poate este vremea să ne reamintim și ce înseamnă dorna: bulboană, vârtej, vâltoare.

Pe măsură ce înaintăm, Valea dă să se tot îngusteze. Nimic mai firesc să apară, astfel, și Cheile Bistriței, zonă prin care râul, ca orice apă de munte, se strecoară cu îndârjire. De o parte este Giumalăul, de cealaltă - Pietrosul (1794 m). În aval, la 25 km de Vatra

Valea Bistriței

Nu-i vorbă, curajoșii, pasionanții sporturilor extreme îndrăgesc cu adevărat asemenea locuri furnizoare de intense emoții. Încetul cu încetul rămân în urmă satele Leșu Ursului, Barnar, Holda, după care pătrundem în depresiunea și localitatea Broșteni. Dacă satul Holda are în fiul său G. T. Kirileanu, născut aici în 1875, un prețios cărturar, un avizat istoric al meleagurilor de pe aici, Broștenii ne duc cu gândul la caprele Irinucăi, cărora le-a venit de hac nimeni altul decât Nică al lui Ștefan al Petrei, marele povestitor, de mai târziu, Ion Creangă. Frasin este

Ne găsim la coada lacului Bicaz sau Izvorul Muntelui, cum i se mai spune.

Edificarea acestei impresionante lucrări hidroelectrice are istorii de-a dreptul fabuloase. N-au putut fi scrise la vremea lor. Altele erau dezideratele istoriei. Altminteri, în mod sigur ar fi putut „ieși” o carte cu mult peste „Despărțirea de Matiora” a lui Valentin Rasputin... Desigur, dacă și posibilul romancier ar fi fost pe măsură.

Ne continuăm drumul. Trecem prin satele Poiana Largului, Chirițeni, Hangu, Buhalnița și, după 38 de km, admirăm lacul de acumulare de pe barajul Bicaz. Cea mai mare lățime a

pământ până la Stejaru, către uzina electrică.

Trecem prin Tarcău, de unde a plecat Vitoria Lipan, în căutarea soțului răpus de un vrăjmaș cu baltagul, și ajungem la Pângărați, unde se află prima dintre cele 12 micro-hidrocentrale de pe Bistrița, și unde trebuie neapărat vizitată mânăstirea ctitorită, la 1560, de domnitorul Alexandru Lăpușneanu.

După Viișoara intrăm în Piatra Neamț.

Herbul încântătorului oraș turistic este ansamblul arhitectural al Curții și Bisericii Domnești „Sf. Ioan”, străjuite de turnul-clopotniță impozant prin înălțimea sa de 19 m. Sunt ctitorii ale lui

tante din înfățișarea inițială. Câteva muzee importante ale municipiului se găsesc în imediată apropiere. Este vorba de Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie, Muzeul Cucuteni, dar și de Teatrul Tineretului, deschis în 1961, în care au ucenicit nume celebre ale scenei românești: Florin Piersic, Leopoldina Bălănuță, Mitică Popescu, George Motoi, Horațiu Mălăele, Maia Morgenstern, Oana Pellea. Dar și regizori care aveau să capete, ulterior, o notorietate aparte: Silviu Purcărete, Alex. Tocilescu, David Esrig, Alexandru Darie, Alexandru Dabija. Să nu plecăm mai departe fără a poposi câteva clipe și la Casa memorială Calistrat Hogaș, care se află la mică distanță de centru.

Vizitatorii vor afla aici interesante amănunte despre viața și opera autorului încântătoarelor drumeții ecvestre în tovărășia Pisicuței, povestite în captivantele cărți „Pe drumuri de munte” și „Prin munţii Neamțului”, Calistrat Hogaș detașându-se, fără îndoială, ca unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii turistice românești. În sfârșit, cei care doresc să privească Piatra Neamț și de la înălțime, nu au decât să se urce în telecabina care „survolează“ municipiul.

Călătorului îi stă bine cu drumul, spune o bătrână vorbă românească.

Ne conformăm. Toate așezările care ne ies în cale - adesea, șoseaua se îndepărtează puțin de albia Bistriței – au câte ceva anume să ne arate, fie că este vorba de Săvinești, Roznov, Zărnești, Costișa, Buhuși ori Racova. La Buhuși, de pildă, prima fabrică de postav de aici i-a aparținut lui Mihail Cogălniceanu, iar la Racova s-a născut Ion Borcea,

Armăsar de culoare roz pe Valea Bistriței

Dornei, dăm de satul Chiril. În stânga, un drum asfaltat, duce către Rarău, la Pietrele Doamnei. La vreme de toamnă, „incendiul” cromatic îți taie, pur și simplu, răsuflarea. Priveliști cu totul și cu totul fabuloase... După Chiril urmează comuna Crucea ca, după alți 5 km, după ce Bistrița își lărgește albia, iar undele i se domolesc destul de bine, să apară un reper cu totul aparte: celebrele Toance! Este vorba de cele aproape 2000 metri de praguri, bulboane și repezișuri, care, odinioară, puneau la grea încercare măiestria plutașilor.

Astăzi, doar plutele alcătuite pentru grupurile de turiști se mai ivesc o dată sau de două ori pe an. Ele nu ajung însă până aici. Cel mult, la Toance, se umplu de senzații tari iubitorii coborârilor cu ambarcațiuni nautice...

ultimul sat, de pe traseul nostru, din județul Suceava, în vreme ce, imediat, Borca se arată a fi prima așezare din jude]ul Neamț. Borca nu-i o localitate oarecare, dacă ținem seama că și Dimitrie Cantemir și Mihail Sturdza au avut aici, ca domnitori, băi prin care își tămăduiau unele beteșuguri. Se succed, mai apoi, Farcașa și Dreptu sate frumoase, cu oameni unul și unul. În scurt timp, zărim Poiana Teiului, de care se leagă mai multe legende, ceea ce înseamnă că am ajuns la o importantă răspântie de drumuri turistice spre Transilvania, Bucovina și Moldova. Nu departe de aici se află mânăstirea Petru Vodă, cu vestitul stareț Justin Pârvu, trecut, nu demult, spre tărâmul lipsit de dureri și suspine...

Parcul Național „Calimani“.

Un grup de la Mișcarea Ecologistă din Moldova

14

Trebuie sa îndrăznesc, fie că izbutesc fie că nu. Euripides

Ceahlăul. Vârful Toaca

lacului - 1,85 km - o întâlnim la Hangu. În toată această vreme am tot tras cu ochiul spre partea cealaltă, în dreapta, unde Ceahlăul își etalează „nenumăratele sale turnuri de stânci săpate pe adâncul cerului”, ca să-l cităm pe Calistrat Hogaș, un excelent povestitor al farmecului montan. Îndată, cale de vreo 10 km, Bistrița curge pe sub

Ștefan cel Mare, care datează din perioada 1468-1475. O perioadă de început a zidirilor vestitului voievod. Turnul, înălțat din piatră brută, este ceva mai tânăr: 1499 este „anul lui de naștere”.

Biserica, concepută în armoniosul stil moldovenesc, s-a păstrat nealterată, în vreme ce Curtea Domnească și-a tot pierdut, prin veacuri, porțiuni impor-

Pe râul Bistrița

unul dintre cei mai mari naturaliști români, un apropiat al regelui Carol I. Gârleni și Hemeiuș sunt ultimele sate ce ne apar în cale înainte de a intra în Bacău, ultimul oraș de pe minunata vale a Bistriței. Maica Precista, existentă și pe stema orașului, este ocrotitoarea Bacăului. Cel mai adesea, însă, cine aude de Bacău se gândește imediat la George Bacovia. Se pare însă că delicatul poet nu și-a meșterit pseudonimul având în vedere numele orașului de pe Bistrița - unde, i-adevărat, s-a născut-, ci cu totul altceva: Bachus via, altfel spus Calea lui Bachus... Bacăul merită, fără îndoială, un popas mult mai mare, muzeele, casele memoriale, monumentele istorice reprezentând, între altele, atracții dintre cele mai captivante. De la Bacău, Bistrița curge printr-o luncă largă; în dreptul comunei Nicolae Bălcescu vărsându-se în Siret. Cam asta este minunata călătorie a Bistriței, un traseu lung de aproape 290 km, un traseu plin de o nesfârșită cavalcadă de splendori ale naturii.

«NATURA» LA DISPOZIŢIA DUMNEAVOASTRĂ

Mai 2014

Scrisoarea lunii

C ong resu l G ener a l UNESCO a declarat 23 aprilie Ziua Internaţională a Cărţii și a Drepturilor de Autor, iar în Republica Moldova, printr-o Hotărâre de Guvern, începând cu 2010, în această zi sărbătorim Ziua Bibliotecarului.

Avem multe sărbători profesionale, era nevoie încă de una? Oricum, cartea este „înghiţită” tot mai intens de calculator, ar spune unii.

La ce bun să mai facem cheltuială de bani și de timp, dacă pe Internet găsim orice informaţie, de care avem nevoie. E adevărat, calculatorul „ne absoarbe” ca o sugativă, fără să vrem, fără să ne dăm seama.

Dar generaţii la rând, inclusiv și a mea, n-am avut habar de calculator, ne-am alimentat cunoștinţele din cărţi. Și am devenit doctori în știinţe în diferite domenii, profesori, medici, scriitori, ingineri, arheologi, de mare performanţă. Cum de s-a întâmplat? „Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie”, a spus Carl Thomas Rowan. Biblioteca a fost întotdeauna locul de refugiu a celor împătimiţi de lecturi, locul întâlnirii omului cu cartea. De multe ori el s-a regăsit în ea, s-a adăpat din izvorul ei. Cartea a contribuit mereu la procesul educaţional, începând cu grădiniţa și terminând cu instituţiile superioare. În orice epocă, ea a modelat sufletele copiilor, adolescenţilor, tinerilor, dar și a celor care transmit generaţiei tinere cunoștinţe în diferite domenii.

Marea cultură nu poate exista în afara bibliotecii. Internetul nu poate fi ca un înlocuitor, ci doar ca o alternativă. Ele nu sunt ca niște dușmani, ci doar se completează una pe alta. „Totul începe de la noi” – cu această deviză au pornit un grup de fete, împreună cu profesoara lor de biologie, să desfășoare o acţiune ecologică de colectare a deșeurilor pe malul râului Nistru, la Corjova.

Pădurea și Nistrul care curge alene au un rol foarte important pentru corjoveni. În primul rând, sunt o amintire a istoriei neamului nostru.

Anume aici, pe malul râului, printre copacii seculari a fost ridicată prima casă – a lui moș Toader Coarjă. În cinstea lui a fost numit satul Corjova.

Râul și pădurea sunt, de asemenea, un bun loc de relaxare. Aici rămâi vrăjit de sunetele naturii - foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor, vuietul vântului, zumzetul insectelor, chemarea valurilor. De aceea, Nistrul este cartea noastră de vizită pentru mulţi turiști care ne vizitează satul.

Din păcate aceștia, poate și unii locuitori ai satului, lasă multă mizerie în urma lor, ceea ce este inacceptabil pentru natură.

„Casa Mare” a cărţii

E adevărat, în calculator găsești mai rapid informaţia de care ai nevoie. Îţi ia și mai puţin timp. Dar niciodată n-ai să simţi dulceaţa cuvintelor mai mult decât atunci când le absorbi pe îndelete din cărţi. Calculatorul nu poate înlocui mirosul de tipografie a unei cărţi recent apărute. El nu-ţi creează senzaţia că uite, mai ai câteva pagini și termini cartea ori ești abia la început. Un copil nu va putea niciodată să adoarmă cu calculatorul sub pernă, ca să privească repetat ilustraţiile cu Harap-Alb sau IleanaCosânzeana.

Cartea e ceva material, o iei în mâini, o cântărești, o răsfoiești, o pipăi, o apreciezi, îi simţi suflarea, recitești de câteva ori ceea ce te-a copleșit. Ţinând o carte în mâini, ai senzaţia de intimitate. Ea are un conţinut limitat, te poţi opri din citit și medita, te poate cuceri, dar te lasă să fii și tu însuţi. O carte poate fi citită pe o bancă în parc, în troleibuz sau avion, acasă, relaxat într-un jilţ, la birou, în momentele de recreaţie.

O carte captivează, relaxează, înaripează, provoacă, intrigă.

Informaţia de pe NET este nelimitată, mai generală, mai sintetizată.

Internetul este și el o bibliotecă, în care s-au adunat cunoștinţele omenirii, culese tot din cărţi. Deci, chiar dacă cartea este marginalizată de calculator, ea nu poate fi substituită.

Consider un gest frumos din partea conducerii ţării de a avea și noi, bibliotecarii, o zi profesională.

Chiar dacă avem salarii neînsemnate, chiar dacă nu întotdeauna doleanţele noastre sunt auzite, chiar dacă fondul de carte lasă mult de dorit, continuăm să muncim cu dragoste

Larisa TARTUS, bibliotecară, LT “Mihai Eminescu”, or. Drochia

Mizăm pe conştiinţa oamenilor

Stimată redacţie NATURA, Vă scrie Gheaur D.V., născut la 23 august 1933, din satul Pănășești, raionul Strășeni. Vă mulţumesc din tot sufletul pentru ceea ce faceţi pentru binele poporului. Eu citesc cu drag revista NATURA. M-am abonat și aștept cu nerăbdare să vină poșta.

Sunt tare jignit de patimile pe care le-am trăit prin Siberia. În anul 1949, la 6 iulie, am fost deportaţi. În acea noapte ne-am trezit de la bătăile în ușă a soldaţilor înarmaţi, care ne-au spus că suntem arestaţi. Tata din 1941 nu era cu noi, când l-au dus în Kamceatka, la urșii cei albi. Pe noi ne-au suit în mașini, ne-au dus la gara din Strășeni, ne-au urcat în vagoane pentru vite, ne-au pus zăvorul. Mergea trenul zi și noapte și așa până la Omsk. De aici ne-au dat jos și ne-au suit în vapor și am mers pe apă, pe râul Kanda, prin taiga. Ne-au lăsat într-un loc numit „pustiul cel mare” – numai pădure și ape. Ne-au dat barăci de lemn. Noaptea ne sugeau ploșniţele, ziua – ţânţarii. Lucram la pădure, era iarnă, tăiam copaci, omătul era până

Trenul din suflet

La 6 iulie spre seară Încărcat cu moldoveni S-a pornit trenul în cale De la gara din Strășeni. Încărcat cu mult norod Și păzit de santinele Se grăbeau în lung prohod Ca din vremi cu zile grele.

Peste câmp cu râuri line Peste munţi și văi întinse Alerga grăbitul tren Cu vagoanele închise.

Stimată redacţie, În acest an, 2014, m-am abonat la revista NATURA. Materialele publicate de dvs. le citim toată familia cu mare satisfacţie.

*** Am devenit o cititoare fidelă a revistei NATURA. Mi-am potolit dorul de zeci de ani: de a citi adevăr, articole scrise într-un limbaj corect, interesante, utile, diverse etc. Revista are priză și la elevi.

Cu toată admiraţia pentru revista dvs., îi îndemn pe toţi să se aboneze la NATURA, măcar și pentru 3 luni, căci se vor „molipsi” de ea.

Tineri activi de la Corjova

Elevii gimnaziului Corjova organizează des acţiuni de salubrizare. Ei doresc ca fiecare cetăţean care trece pe alături să se alinieze grupului de elevi, să se implice la acţiunile de curăţenie.

Elevii mizează pe conștiinţa oamenilor. Iar apelul tinerei

!

*** Prin tragerea la sorţi, în baza taloanelor din numărul aprilie 2014, câte un set de semne de carte au câştigat: Aliona Cazacu, Hagimus, Căușeni; Maria Tătaru, Mingir, Hâncești; Gheorghe Belencu, Târnova, Dondușeni; Valeriu Pușca, Cruglic, Criuleni și 5 cititori fideli de la Fundurii Vechi Glodeni – Nicolae Odagiu, Daniel Cerneleanu, Cătălina Colin, Victor Grigor, Iuliana Chiurt.

generații către maturi este: „Să păstrăm acest mic colţișor de rai în curăţenie”.

Hristina MINCIUNA, prof. de biologie, grad didactic I, Gimnaziul Corjova, Criuleni

Câştigă o hartă Nume, prenume______________

_______________________ Adresa____________________ _______________________ Telefon, e-mail, blog____________ _______________________

la brâu. În anul 1952 mama a murit la un spital, departe de noi și nu am mai văzut-o. Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace. Rămăsesem cu fratele mai mare, Gheorghe și sora mai mică, Eugenia.

Astăzi Gheorghe nu mai este. A rămas doar sora Eugenia, care trăiește în Lozova și cumnata Silvia - in Tătărești.

Dumitru Gheaur, octogenar, Pănășești, Strășeni (în foto - autorul)

Cu un ritm de roţi nebune Parcă nici în gări nu sta Vrând s-ajungă mai degrabă Unde numai el știa.

Când oprește câte-o dată Tot norodul vrea să știe Unde merge eșalonul Cu bărbaţi, femei, copii?

Trenule cu patru roate Nu mă duce-așa departe Că n-am tată să mă cate Mama-i slabă și nu poate.

Silvia GHEAUR, s. Tătăreşti, Străşeni

Din poşta redacţiei

Nicolae STEGĂRESCU, Suhuluceni, Teleneşti

Câştigă- câştigă Revista NATURA oferă drept premiu 5 hărţi ale Republicii Moldova. Pentru a participa la tombolă, vă rugăm să expediaţi datele din talon la adresa redacţiei sau prin e-mail. Prin tragere la sorţi vom oferi 5 premii. Data limită de expediere a talonului – 30 mai 2014. Câștigătorii vor fi anunţaţi în numărul iunie al revistei NATURA.

și pasiune și sperăm că pe parcurs se vor rezolva toate. Această zi ţine și de promovarea cărţii, dar și de omagierea marilor scriitori, care au scris pentru toate vârstele, toate domeniile, ce ţin de cunoaștere, învăţătură, cultură.

Pentru a cultiva dragostea de buchia scrisă, copilul trebuie obișnuit de mic. Poate că în locurile unde sunt organizate terenurile de joacă, să se instaleze niște mini-biblioteci ilustrate, unde micuţii ar putea să cunoască după desene „Capra cu trei iezi”, „Punguţa cu doi bani” sau „Fata babei și fata moșneagului”...

Să fii bibliotecar nu înseamnă numai să pui semnătura în abonamentul cititorului că dai ori primești o carte. Trebuie să fii, în primul rând, însuţi o enciclopedie, să posezi o cultură generală, să cunoști literatura clasică și contemporană, să fii la curent cu toate noutăţile editoriale, pentru a avea răspuns la fiecare întrebare a cititorului, să menţii îngrijit fondul de carte, dar și să contribui la valorificarea și creșterea lui, să organizezi standuri informaţionale, discuţii de carte, întâlniri cu scriitorii ș.a.

Noi, bibliotecarii, am consemnat această zi prin anumite manifestări – conferinţe, seminare, concursuri, expoziţie și târg de carte, întâlnirea cu cititorii în cadrul unor discuţii de carte, lansări de carte, totalizarea unor rezultate.

Biblioteca a fost și trebuie să rămână în continuare o „Casă Mare” a cărţii. Vă așteptăm cu drag să ne treceţi pragul cât mai des.

Patimile vieţii

Maria MITROFAN, Racovăţ, Soroca

*** Luna aceasta mi-am făcut un nou prieten. În timp ce mă plimbam prin parc m-amîntâlnit cu dna Natalia Cazacu, care mi-a dăruit un exemplar al revistei NATURA. Am citit fiecare pagină, la aer liber. Mi-a plăcut mult și regret că nu mi-am

făcut mai înainte un astfel de prieten.

Din luna aprilie voi primi chiar acasă NATURA, pentru că m-am și abonat. Îi mulţumesc dnei Natalia Cazacu pentru că mi-a făcut cunoștinţă cu revista dvs. minunată!

Alexandru OSADCII, Hagimus, Căuşeni

*** Informaţia din revista NATURA ne ajută să ne pregătim de orele de biologie, geografie, istorie etc. Vă mulţumim că aveţi grijă de educaţia noastră, a generaţiei în creștere.

Valeriu Puşca, clasa a VI-a, Cruglic, Criuleni

*** Sunt un cititor fidel al revistei NATURA și vă mulţumesc pentru că de fiecare dată ne aduceţi informaţii utile care ne ajută atât la școală, cât și în viaţa de zi cu zi. Ne oferiţi oportunitatea de a ne cunoaște meleagul și datina străbună, de a crește o generaţie cu înalte valori morale și spirituale.

Maxim BALUŢEL, Cruglic, Criuleni

Colegiul redacţional: Alecu Reniţă (redactor-şef), Lilia Curchi (redactor coordonator), Paraschiva Mămăligă (secretar), Victor Luca (designer), Ionel Căpiţă, Dinu Rusu, Sânziana Pop, (directorul săptămânalului “Formula AS”), Cristian Lascu (redactor-şef “National Geographic” România), Mihai Ogrinji (redactor-şef “România Pitorească), Lucian Reniţă (România), Vasile Şoimaru, Valentina Jamba, Ioana Bobână, Vasile Mahu, Ludmila Hârjău, Oxana Greadcenco.

Orice articol publicat în revista “NATURA” reflectă punctul de vedere al semnatarului şi poate să nu coincidă cu cel al redacţiei.

Adresa redacţiei: str. S. Lazo, nr.13, or. Chişinău, 2004, Moldova tel./fax: 23-71-49 E-mail: natura@natura.md Pagina WEB: http//www.natura.md facebook.com/Natura.md Tipar: Editura “Universul” Tiraj: 8700 ex. Comanda: 3955

Un om tare, când e lovit, își sporește puterea. Seneca

15

Revista întregii familii

Foto: A.R. ISSN 1857-2677

9 771857 267700

Campania „Descoperă. Preţuieşte. Participă”

„Băbuţele” veghează Rezervaţia „La Castel”

Pe râul Racovăţ, un afluent al Prutului, sunt cam 25-30 de km care găzduiesc cele mai impresionante peisaje din nord-vestul R. Moldova.

Se poate considera cu adevărat norocos cel care a măsurat cu pasul, de-a lungul firului de apă, acest defileu fără de egal, aflat în Complexul natural Gordinești-Buzdujeni-Brânzeni.

Rezervaţia peisagistică „La Castel” este aria protejată de stat care se înscrie de minune în acest splendid complex.

„Băbuţele” (aceste stânci neordinare) stau la paza castelului pierdut în negura vremurilor. Legenda spune că aici chiar ar fi existat un castel, de care este legată și povestea de dragoste a doi tineri. În locul lor, dăinuie peste secole uriașe stânci, pereţi de piatră pe care-i imposibil să-i escaladezi, care par să împrumute din forma castelelor medievale, a cetăţilor dacice. „La Castel” se întinde pe o suprafaţă de peste 764 km (inclusiv trupul de pădure Gordinești,

situat în dreapta râului Racovăţ, masivul de pădure Stânca - în stânga râului și o fâșie de 200 m lăţime, în aval de comuna Gordinești, cu vegetaţie pietrofită ierboasă). Pădurile sunt crescute pe pantele calcaroase, pe care se dezvoltă tocmai 50 de specii rare, 8 dintre care sunt incluse în Cartea Roșie (frăsinelul gimnostil, popâlnicul, șiverechie podoliană ș.a).

Datorită peisajelor pitorești, cu pante abrupte, stânci în forme

neordinare (precum „băbuţele” noastre și nu numai), diversitatea floristică, speciile rare recomandă „La Castel” drept una dintre cele mai bogate rezervaţii peisagistice cu vegetaţie forestieră, care necesită o deosebită atenţie și protecţie atât din partea autorităţilor, cât și a populaţiei locale.

Descoperă locurile deosebite din preajmă, preţuiește-le valoarea ecologică, culturală, istorică, estetică, participă (contribuie) la protecţia lor!

Campania de conștientizare privind ariile naturale protejate de stat „Descoperă. Preţuiește. Participă”

se desfășoară în cadrul proiectului „Campanii media și cooperare pentru o mai bună informare, participare și rezolvare a problemelor de mediu”, realizat de Asociaţia Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic din Republica Moldova și Asociaţia „Green Network” din Belarus, în cadrul Programului SECTOR al Centrului Regional de Mediu pentru Europa Centrală și de Est (REC) și cu suportul financiar al Guvernului Suediei.

AJMTEM

Green Network