Issuu on Google+


ACCENT

BASARABEAN

CUPRINS

Teoreticul pe înţelesul tuturor Interculturalism, Multiculturalism si Asimilare... ‘

3

Daniela Cervinschi

4

Discovering Romania...

5

An unexplored and fascinating place called Romania...

6

Despre multiculturalism, imigranti si oameni mari ...

José Camilo Cardona Vélez

‘ ‘

Marcela Mihailuţa

Cred în experienţa LADO... Mariana Sârbu

Discutii, sugestii, concluzii... ‘

7

Marta Warat, Aleksandra Wiecha

Revista Accent Basarabean este supliment al revistei Migrant în România realizată în cadrul proiectului Migrant în România Interculturală, coordonat de Institutul Intercultural Timișoara în parteneriat cu Liga Apărării Drepturilor Omului, filiala Cluj, Asociația Centrul pentru Resurse Civice, Asociația pentru Apărarea Drepturilor și Integrare Socială, finanțat de Uniunea Europeană prin programul General Solidaritatea și Gestiunea Fluxurilor Migratorii. Fondul European de Integrare a Resortisanților Țărilor Terțe.

Diana Toma

8

,,Dor de Basarabia’’ ne tine mai aproape de ,,acasă’’! - Aici vorbeste cu glas tare istoria si dorul -...

9

Internetul poate uni românii de pretutindeni...

Alina Panico

Victoria Ungureanu

10

Multiculturalism, experienţă şi pasiune în numele VOLUNTARIACT-ULUI!...

11

Creativity in Peace-Building în Georgia...

12

Un nou proiect pentru TINEri!...

13

Asia and the Colombian musical migration...

14

Einmal Erasmus, immer Erasmus!...

15

“Sir/Madam, watch your step”,Kosiv, Ucraina...

16

Bursier la Sibiu si Erasmus în Uniune...

17

Povestea unui student aflat la 600 de km de casă...

18

Event up în Varna...

19

Despre Dragoste si alte nebunii...

Carolina Sclifos

Veronica Vozian

Irina Cojocaru

Rael Solís-May

Arnold Weiszenbacher

Adriana Solovei

Mihaela Muntean

Patricia Handraman

Cristina Cojocaru

Coordonator Daniela Cervinschi (LADO Cluj) Redactor Şef Corina Donica Redactor Șef Adjunct Adriana Solovei Editor Şef

Cătălina Ababei

COLABORATORI

Marta Warat Aleksandra Wiecha José Camilo Cardona Vélez Marcela Mihailuța Mariana Sîrbu Diana Toma Alina Panico Victoria Ungureanu Carolina Sclifos Georgia Veronica Vozian Irina Cojocaru Rael Solís-May Arnold Weiszenbacher Patricia Handraman Cristina Cojocaru Mihaela Muntean Revista Accent Basarabean este editată de Liga Apărării Drepturilor Omului Filiala Cluj

Corina Donica

REDACŢIA

ISSN2247-9260


Teoreticul pe înţelesul tuturor Interculturalism, Multiculturalism si Asimilare ‘

Michael Emerson, Summary and Conclusion în Interculturalism. Europe and its Muslims in Search Sound Societal Models, ed. Michael Emerson, (Brussels: Centre for European Policy Studies, 2011). Dragi cititori, am descoperit un autor care ne prezintă foarte clar, din perspectiva politicilor publice, care sunt principalele diferenţe între cele trei modele de integrare (interculturalismul, multiculturalismul si asimilarea), astfel că, mi s-a părut interesat să descriu în cuvinte simple care este concepţia acestuia. Michael Emerson consideră că interculturalismul este un termen nou care încearcă să găsească un compromis între multiculturalism şi asimilare, respectă minorităţile etnoculturale şi religioase şi

include anumite măsuri speciale pentru cazurile dezavantajate, dar asigură şi ataşamentul faţă de valorile, istoria şi tradiţiile naţiunii gazdă. Include politici de integrare şi eforturile de a micşora segregarea sau diferenţele excesive de ex. (concentrările urbane ale grupurilor minoritare). Favorizează identităţile hibride, indivizii care fac parte din familii de imigranţi se pot percepe ca fiind anglo-indian, francezi - algerieni, germani – turci. Autorul explică faptul că este superfi-

Multiculuralism

Educaţie

Religie

cial să încercăm să potrivim politicile şi măsurile de integrare în cele trei paradigme multiculturalism, interculturalism şi asimilare, realitatea fiind mult prea complexă, totuşi acesta încearcă să facă o categorizare a politicilor în funcţie de cele trei teorii. Am centralizat clasificarea autorului într-un tabel, pentru mai multă claritate. Comparaţia este realizată după următoarele dimensiuni: educaţie, religie, cetăţenie, asociere.

Interculturalism

( Emerson, M. 2011, 3-4)

Asimilare

Şcoli separate pentru comunităţile minoritare. Nu doar că recunoaşte şcolile care aparţin fundaţiilor culturale sau religioase, dar extinde şi subvenţiile pentru acestea la egalitate cu şcolile normale de stat.

Statul susţine crearea claselor speciale pentru minorităţile etnice şi religioase, sau clase speciale cu predare în limbă maternă, dar fără să subvenţioneze şcolile separate.

Exclude subvenţiile pentru astfel de şcoli, dar le recunoaşte.

Tinde să susţină simbolurile religioase în clădirile publice (şcoli, administraţie) sau în spaţiul public (stradă, transportul în comun), în special elementele legate de îmbrăcăminte, precum eşarfa pentru cap sau acoperirea feţei cu burka.

Poate fi tolerant cu anumite simboluri, precum purtarea eşarfei pentru acoperirea capului, dar exclude burka.

Este restrictiv în privinţa simbolurilor religioase şi le exclude în spaţiul public.

Oferă cetăţenia ca un drept, depinzând de criterii precum timpul petrecut în ţara gazdă, rezidenţa.

Favorizează programele de integrare. Dublă cetăţenie.

Îl supune pe aplicant la teste stricte de competenţă lingvistică şi cunoştinţe despre istoria, instituţiile şi valorile ţării gazdă(cea mai restrictivă politică care poate fi descrisă ca fiind asimilaţionistă este cea prin care se cere testarea imigrantului în privinţa cunoştinţelor limbii ţării gazdă înainte de a intra în ţara respectivă).

Favorizează formarea asociaţilor minorităţilor etnice şi le vede ca pe nişte agenţii de împuternicire a comunităţilor de imigranţi.

Susţine rolul acestor asociaţii pentru facilitarea încrederii şi integrării minorităţilor, dar nu le împuterniceşte.

Respinge formarea acestor asociaţii şi le consideră în contradicţie cu valorile naţionale.

Cetăţenie

Asociere

Daniela Cervinschi

3


Discovering Romania

On Friday, 2 November 2012, a group of students from the Centre for European Studies (CES), Jagiellonian University in Kraków, Poland attended a workshop organized by The League for the Defense of Human Rights (LADO) from Cluj entitled “The Hungarian Minority in Transylvania”. The topic of the meeting was very related to the academic profile of CES which offers an MA programme in European Studies, a Study Abroad Programme for undergraduates, as well as several MA degree programmes coordinated in consortium with partner universities within the field of Central and Eastern European issues (www.ces.uj.edu.pl). Each programme is uniquely structured and composed of high level courses which are complemented by study trips to Central and Eastern European countries. For CES students, who are not only from Europe, but also from USA, Canada or Middle East, these

4

study trips provide an opportunity to get closer to the rich cultural life of Central and Eastern Europe and to widen their knowledge of the political, economic and social realities of CEE countries such as Bulgaria, Ukraine, Lithuania, Latvia as well as Bosnia and Herzegovina. This year our students could experience Hungary and Romania and learn first-hand about the particular issues faced by the nations in these countries. After visiting Budapest and Eger in Hungary, the CES students explored the Transylvanian region in Romania. A short journey of a few hours took us to the most beautiful and charming towns - Sibiu and Sighişoara. While staying there, we saw many historical and cultural sites that witnessed the long history of the country. In addition to city tours, we enjoyed spending time in cafes and restaurants which gave us insight into local cuisine, music and arts.

The last destination during our study trip was ClujNapoca, known as one of the most vibrant educational and cultural cities. We were warmly welcomed by LADO volunteers who took us for dinner, consisting of traditional Romanian dishes, to one of Cluj’s restaurants. Thanks to the LADO volunteers, the CES students went sightseeing at night, enjoying beautiful views of Cluj. The central point of the visit in Cluj was the study meeting held by LADO. Students were honored to participate in a very interesting workshop in the heart of the city, the City Hall of Cluj. After presenting CES and the idea of our study trip, students introduced themselves individually. We also learned more about LADO from Ana Ludusan - the head of the organization, and its coordinator Daniela Cervinschi, to whom we owe a big thank-you for being so open and supportive and for making this workshop happen. As many of our students are interested in social issues, like human rights or minority rights, they found LADO’s activities very interesting. Therefore we greatly looked forward to the workshops. Firstly we got deeper into the topic of The Hungarian Community of Transylvania - Society, Organization, Politics, which was presented by Istvan Szekely from the Romanian Institute for Research on National Minorities. In his brief but intense presentation, he highlighted the crucial points of the Hungarian situation in Romania and especially

in Transylvania. It gave the students a wider perspective on the education, language, political rights and parties as well as autonomy of the Hungarian minority in Romania. Then the theme was continued by the City Hall’s vice president’s counselor Kinizsi Zoltan in his speech on The present context and perspectives of the Hungarian minority in Romania, which was more about the practical side of the matter and provided a very insightful point of view. Both presentations were very inspiring as the students got the opportunity to hear about the Hungarian Minority directly from its members. A question-and-answer session was also scheduled and the CES students had a lot of questions, which spurred a great discussion after the speeches. “I found the meeting very interesting, they were welcoming and we were able to take the opportunity to learn more about the Hungarian Minority in Romania and how the issue is sensitive. Unfortunately we didn’t stay longer in Cluj but we were still able to visit the town and the market and thus complete our knowledge of Romanian cities during the trip” (Claudia, France). Other students admitted that the issues of Hungarian Minority appeared to them in a totally new light. As for their stay in Cluj-Napoca, and Romania in general, they were very glad to see this fascinating city and country with its many elements of the past and present which should be discovered by everyone interested in European issues.

Marta Warat International Programmes Coordinator Centre for European Studies, Jagiellonian University Aleksandra Wiecha Study Trip Coordinator and Student Advisor Centre for European Studies, Jagiellonian University


An unexplored and fascinating place called Romania

It is quite hard trying to explain to your family that you are leaving, but it’s even harder giving a solid argument to convince them that coming to a country called Romania is not a crazy thought. Most of the people don’t really have a good geographical knowledge and, generally, those persons are your uncles, aunts, grandmothers and so on. After you prepare a correct presentation to illustrate to your relatives about the great tradition, history and good education that the country you are trying to reach provides, they still won’t be able to find a good reason for your departure. If it is complicated to give a feasible explanation when you’re going to Germany, England, U.S.A, Brazil, Argentina, Chile, France, Spain; nobody can imagine how matted is to say that your final destination is a nation located in the unknown, but fascinating, eastern Europe zone. Besides communism and old bel-

ligerent stories, only a few people back at home know the facts that surround this intriguing area. As pretty much everyone, my first contact with Romania was when they beat my national team (I’m Colombian, by the way) in the world cup of 1994. Until then, it was just a nation in Europe. The goals of Răducioiu and Hagi killed all the illusions of a whole country and sent us back to reality. After that, I had references only related with football issues. However I always found this part of the world gripping. For that reason (after a pretty decent music career) I decided to continue my communication studies abroad. I didn’t want to go to grad school in my home country for different causes. I wanted to do it in this region because it is known that the academy and the constitution of the public institutions in countries of communism heritage usually are structured in a good way.

Thus, I decided along with a friend of mine to apply for a scholarship at the Romanian Embassy in Colombia. Fortunately we became new students of the Romanian State. So far it has been pretty good. This country has surprised me in many diverse ways: The circumspection of people is amazing. Everyone is polite, educated and kind. The food is really good and the public order is not frequently altered. You can breathe and live in a peaceful environment and walk at 3 am in the morning without concerns of being mugged. Romania is not the country that everybody thinks it is. It is a whole different and pleasant atmosphere. It is a state with flaws as any country is, but it is a really heartwarming place. To me it is a nation where even though it might be tricky to find a job, it is rather easy to find a friend. José Camilo Cardona Vélez

5


Despre multiculturalism, imigranti și oameni mari ‘

Pentru că multiculturalismul se referă la criteriul de selecție capabil să asigure participarea fiecărui individ la viața economică, socială și culturală a societății, România face pași mărunți, dar siguri ,pentru a deveni o ţară multiculturală, cu ajutorul instituțiilor publice, ONG-urilor, fundațiilor, asociațiilor şi multor altor organizații care ajută la crearea unei societăți în care selecția nu se face în funcție de anumite criterii cum ar fi rasa, religia, naționalitatea, limba, sexul, culoarea pielii etc, ci în funcție de meritul persoanei. Societatea românească se dorește a fi una în care toți au drepturi egale, iar prejudecățile și etichetele nu stau lipite pe frunte. O societate în care un cetățean pakistanez nu este privit ca un planificator al unor acțiuni teroriste, românul nu este hoț, iar arabii nu „ne fură” femeile frumoase. O mulțime de etnii și culturi coexistă în România, dar pentru ca integrarea, asimilarea și amestecul acestora să se producă fără lezarea identităților culturale e nevoie de obligații și drepturi oferite atât „populației indigene” cât și imigranților. Despre drepturi și obligații impuse de lege se discută datorită inițiativelor diferitelor organizații, centre, instituții publice și grupuri etnice prin intermediul forumurilor, conferințelor, festivalurilor etc., organizate cu o regularitate calendaristică. Intoleranța, prejudecățile și excluderea socială au îngreunat respectarea diferențelor în dialogul dintre oameni, atitudinea românilor faţă de străini era evaluată ca fiind una mai degrabă închisă, stereotipă şi chiar discriminatorie, însă odată cu maturarea României în contextul Comunității Europene, s-a evidențiat toleranța, acceptarea și încurajarea incluziunii sociale față de imigranți. Revenind la ideea obligațiilor și criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un imigrant (fie că e vorba de noi românii plecați în alte țări sau imigranții veniți în România) e obligația pe care ți-o asumi în momentul în care depui dosarul pentru studii sau pentru viză. -Limba Română. Învățarea limbii statului în care te afli este nu numai o necesitate care ajută la interacționarea cu nativii, dar oferă și șansa de a te face cunoscut ca personalitate. Pentru străinii aflați în România e o necesitate clară, deoarece majoritatea institu��iilor lucrează și oferă informații doar în limba română. Datorită proiectului „Cursuri de limba română și orientare socio-culturală pentru RTT” dezvoltat de Institutul Intercultural Timișoara (IIT), participanții au și vor avea parte de un mediu intercultural favorabil schimbului de valori, idei și o buna experiență în urma căreia cunoștințele limbii române se îmbunătățesc. -Informarea cu privire la valorile fiecărei culturi. Este im-

6

portant de a le respecta și conștientiza specificul fiecărei culturi pentru crearea unei atmosfere pozitive într-un grup format din membrii proveniți din diferite țări. Astfel, înțelegerea valorilor culturale aduce și alte oportunități precum o nouă viziune asupra lumii, cultivarea toleranței, învățarea unor noi abordări pentru rezolvarea unor probleme și o gândire creativă. Conviețuirea pașnică și progresul general al omenirii depind de această înțelegere și uneori duce la ajustarea propriilor metode de concepere și de lucru. Cluj-Napoca a găzduit Festivalul Artelor și Multiculturalismului organizat de Institutul Român pentru Pace - PATRIR și Festivalul Migrație și Drepturile Omului organizat de Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO), filiala Cluj. Aceste festivaluri au promovat cultura, tradițiile și obiceiurile comunităților de imigranți și au pus accent pe drepturile omului indiferent de cetățenie sau naționalitate. Aceste festivaluri ajung să își asigure continuitatea și încurajează alte organizații să realizeze asemenea evenimente, prin tematica abordată, diversitatea culturală și interesul publicului larg. -Participarea activă a imigranților în toate aspectele vieții comunității românești. Pentru ca procesul de participare activă a imigranților să aibă succes, e nevoie ca societatea gazdă să asigure un cadru legal de drepturi și obligații și, la rândul lor, imigranții trebuie să respecte normele și valorile românești, iar în procesul de participare să nu-și piardă propria identitate. Participarea imigranților în procesul democratic și în elaborarea politicilor sociale este un aspect de care trebuie să se țină cont pentru a facilita integrarea lor. În 29 noiembrie 2012, a avut loc seminarul „Răspunsul instituțiilor publice din Cluj-Napoca la nevoile imigranților non-UE”, care este unul din multitudinea de exemple ce demonstrează că întâlnirile față în față dintre reprezentanții instituțiilor publice și imigranți duc la rezolvarea prin discuții deschise și dezbateri a unor probleme cu care se confruntă în procesul de integrare. Iar în urma acestor întâlniri se pot valorifica laturile pozitive și negative ale anumitor procese de integrare socio-culturală. Integrarea este un proces dinamic și de lungă durată, care îi privește, atât pe imigranți, cât și pe cetățeniei României. Spațiul Carpato-Danubian-Pontic a fost, de-a lungul istoriei, un culoar de tranziție socio-cultural între est și vest. Toleranța și deschiderea către alte rituri și culturi diverse este o moștenire a proceselor de migrare. Noi, românii, am învățat să fim gazde pe tot parcursul etnogenezei, dar putea-vom să continuăm să fim gazde bune, fără periclitarea propriei identități în contextul unei Civilizații Europene multiculturale? Marcela Mihailuța


Cred în experienta LADO ‘

Mariana Sîrbu

Discutii, sugestii, concluzii ‘

Mă numesc Mariana Sîrbu şi sunt intern LADO. Fac parte dintr-un grup de voluntare, un grup de fete creative, din domenii diverse: economie, jurnalism, drept, sociologie. Fiecare dintre noi a ales să facă internship în LADO pentru că dintrun anumit motiv ne-a plăcut şi am decis să investim timp şi resurse în acest proiect. Eu am ales acestă experienţă deoarece cred în viziunea acestei organizaţii şi văd utilitatea implementării proiectelor în folosul comunităţii şi pot să mă implic în organizarea lor. Fiind originară din Republica Moldova, am venit la Cluj pentru a învăţa. Experienţa de mai mult de un an mi-a dat lecţii foarte importante despre cȃt de important este să-ţi cunoşti statutul, drepturile, obligaţiile, să afli informaţii corecte de la instituţiile specializate în domeniu. Există foarte mulţi studenţi străini ce vin din ţările care nu fac parte din UE şi au nevoie de consultanţă, ajutor social, medical. Liga Apărării Drepturilor Omului îi poate ajuta. Am întȃlnit oameni minunaţi care stau în spatele a tot ce se face în LADO Cluj, oameni care cred în ceea ce fac şi o fac din suflet. Experienţa interculturală mi-a distrus foarte multe bariere bazate pe stereotipuri şi rationamente greşite, iar aici în LADO ai şansa de a cunoaşte oameni foarte diferiţi din punct de vedere al naţionalităţii, etniei şi al multor alte aspecte. Poţi să găseşti o limbă comună: limba omeniei, al respectului şi a toleranţei, poţi să te dezvolţi şi să te schimbi – totul depinde de tine şi de dorinţa ta de a schimba lucrurile. Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în ceilalţi!

Latino-Americani. Pakistanezi. Palestinieni. Marocani. Basarabeni. Români. Multiculturalism. O singură sală. O problemă? O rezolvare! Socializare. Zâmbete. Atmosferă destinsă. Acest lucru s-a întâmplat în data de 29 noiembrie 2012 la seminarul intitulat „Răspunsul instituțiilor publice din Cluj-Napoca la nevoile imigranților non-UE” organizat de LADO, filiala Cluj, în incinta Casei de Cultură a Studenților. A fost o experiență unică. A fost o oportunitate de a interacționa cu alte culturi. A fost un moment în care am avut ocazia să descopăr oameni noi, oameni care și-au dovedit calitatea de cetățeni activi, implicați fiind în problemele pe care comunitatea fiecăruia în parte le întâmpină în viața de zi cu zi în această țară – România – și mai concret, în acest oraș – ClujNapoca. A fost asistarea la o conversație între reprezentanții instituțiilor publice și membrii comunităților de imigranți nonUE din orașul Cluj-Napoca. Am auzit multiple probleme, dar am ascultat și variate soluții. A fost acel moment în care am realizat că există, într-adevăr, o precupare a statului față de imigranții săi. Nu de puține ori ne întâlnim pe stradă cu oameni care aparțin altor culturi, dar cred că puțini sunt aceia care se întreabă „Oare cum s-au integrat ei în comunitatea noastră?”, „Oare dacă întâmpină o problemă știu unde să se adreseze?”, „Ce părere au ei despre noi, țara lor gazdă?” etc. Pe acestea, dar și pe alte subiecte de un real interes pentru imigranții non-UE s-au purtat discuții în cadrul seminarului organizat de LADO Cluj. Se poate spune că răspunsurile și sugestiile au fost pe măsura așteptărilor participanților, fiindcă la finalul întâlnirii s-a lăsat o atmosferă de detaşare: fiecare și-a prezentat oful, fiecare a primit soluția, plus o sugestie și o încurajare. E plăcut sa vezi cum o mână de oameni pot face ziua mai bună atâtor suflete, care caută în mijlocul nostru o viață mai bună! Participând ca voluntar din partea LADO Cluj la acest seminar, am ajuns la o concluzie: „oamenii sunt, în esență, buni!” Diana Toma

7


“Dor de Basarabia’’ ne ține mai aproape de ,,acasă’’! - Aici vorbește cu glas tare istoria si dorul -

Comunitatea online a basarabenilor din România, „Dor de Basarabia”,a fost înființată în 2009 de către un grup de studenți basarabeni, care au pus bazele și Organizației Studenților Basarabeni și Bucovineni din Brașov, interesați să contribuie la dezvoltarea unei platforme comune a tinerilor studenți basarabeni care se află la studii în România și educarea lor în spirit național, democratic și proeuropean, răspunzând la strigătul de luptă pentru Unire. Astfel, comunitatea „Dor de Basarabia” are ca obiective principale cooperarea între cele două maluri ale Prutului, integrarea în societatea românească a tinerilor și soluționarea problemelor cu care se confruntă, promovarea Organizației Studenților Basarabeni și Bucovineni

8

din Brașov, imediat după idealul reunirii naționale. Pe studenții din România accesul la portalul „Dor de Basarabia” îi ține mai aproape de casă, iar cei care își fac planuri de viitor în România au parte de accesibilitate la informații necesare, precum și la oameni gata să raspundă la orice solicitare în ceea ce priveşte sistemul educațional sau modul de viață. „Dor de Basarabia” oglindește desfășurarea celor mai importante evenimente și comunicate din Basarabia, contribuie la promovarea și dezvoltarea statutului studentului basarabean în România, creând oportunități culturale și diversificând viața lui socială. De asemenea răspunde tuturor solicitărilor

în aceste vremuri de mare frământare cu care ne ciocnim noi în special, tinerii basarabeni. Comunitatea presupune afilierea la un set de valori comune, formate pe baza acelorași datini și trăiri, precum şi a acelorași tradiții, concentrate pe Inițiativă, Colaborare, Aspirație, Credință. Încercăm să scriem o nouă istorie – istoria noastră românească, pentru că prezentul e în mâinile noastre! Accesând portalul „Dor de Basarabia” ești acasă, pentru că acolo e inima ta, aici se întâlnesc tinerii basarabeni și români din diverse medii educaționale și culturale, aici îi unește istoria și cultura românească! Alina Panico


Internetul poate uni românii de pretutindeni ”Nu văd România ca pe o şansă de emigrare spre Europa, aşa cum o percep, din păcate, mulţi dintre moldoveni”. Asta spuneam anul trecut într-un interviu pentru publicația din România Ziua Veche și asta continui să cred și acum. Moldova își pierde cei mai talentați și inteligenți tineri, care pleacă fie în căutarea unei vieții mai bune, a unor studii europene sau a altor oportunități. Toți sunt în căutarea libertății oferite de cetățenia română. Nu este critică, ci o constatare. Cozile de la Consulatul Român de la Chișinău nu spun altceva decât faptul că moldovenii se vor liberi, fie pentru a călători liber, fie pentru a-și mări șansele de a găsi un job peste hotarele țării. Anul trecut mi-am dorit și eu să plec din ”țara minunilor”,

așa cum i se mai spune. De fapt, era un vis din adolescență. Mi-am dorit să fac liceul în România, însă părinții nu miau permis. Le era teamă că nu voi reuși să mă descurc singură departe de casă, în plus, toți părinții se simt mai fericiți atunci când te știu lângă ei, în siguranță, mai ales în perioada când personalitatea ta este într-o continuă schimbare.

În același interviu, citat mai sus, am spus că ne poate uni cu adevărat pe noi – cei din Moldova și România – o relație culturală şi spirituală foarte strânsă! Cu ajutorul acestui site îmi doresc să construiesc această relație, scriind despre valorile și oamenii din Moldova și cele de peste Prut. Poate astfel ne vom cunoaște mai bine. Poate astfel vom reuși să ne acceptăm. Poate astfel ne vom da seama cât de tare semănăm la spirit, că avem valori comune, folclor și cel mai impor-

tant, vorbim aceeași limbă. Acesta este cel mai mare avantaj: fie că ești din Cahul sau Timișoara, din Soroca sau Cluj, din Chișinău sau București, o discuție dintre un moldovean (basarabean) și un român din România va fi una înțeleasă, pentru că e aceeași limbă română!

Lupta cu visul de a ajunge în România Am absolvit liceul, iar în suflet mocnea aceeași dorință care a crescut învățând Istoria Românilor. La bac însă n-am promovat cu notele unei liceence eminente, iar zvonul că e mare „bătaie” la Consulat, că lumea adoarme și se trezește acolo m-a făcut să renunț. Iar dintr-o încercare în alta, dorința creștea și deve-

Ne putem uni virtual... Da! La asta m-am gândit când am acceptat în echipa site-ului Everyday Journalism și tineri din România. La asta

neam conștientă de ea, găseam răspunsul la întrebarea „de ce vreau să plec peste Prut?” Avem nevoie de o relație culturală şi spirituală foarte strânsă Abia anul trecut am reușit să obțin prima viză în România, ce-i drept după un prim eșec. În 2012 am avut curaj, însă noroc probabil mai puțin. Am avut probleme cu obținerea primei vize și am întârziat cu depunerea dosarului la master, că asta vroiam să fac. Sunt fericită totuși că am reușit să trec Prutul și să simt acel fior care m-a tras după el timp de atâția ani. Recent am lansat un proiect: un site, Everyday Journalism.com, unde scriem despre jurnaliști și oameni din Republica Moldova și România.

m-am gândit când le-am dat undă liberă colegilor mei din echipă să contacteze jurnaliști și oameni din România. Da! Pentru că eu cred în șansa virtuală de a ne uni, noi moldovenii și românii de pretutindeni! Și da, nu văd România ca o şansă de emigrare spre Europa, ci ca pe o șansă de a cunoaște trecutul, de a trăi prezentul și de a spera la un viitor comun. Victoria Ungureanu

9


Multiculturalism, experienţă şi pasiune în numele VOLUNTARIACT-ULUI! Un număr de 28 de tineri participanți din patru țări, timp de 8 zile împreună, un brainstorming minunat de idei, schimb cultural între țări ale Uniunii Europene (România și Estonia) și non-UE (Republica Moldova, Ucraina), totul în limba maternă a lui Shakespeare. Trebuie să încep prin a aduce sincere mulțumiri Asociației ,,Un zâmbet Bacău” România, care a fost gazda acestui ,,Schimb de tineret” – proiect finanțat prin directiva Comisiei Europene, care încurajează participarea tineretului prin renumitul program ,,Youth in Action” și ne-a oferit oportunitatea minunată de implicare și acumulare de experiență indispensabilă. Din luna august 2012 am fost la vizita de planificare a proiectului, deci știam că voi participa la acest schimb de tineret, denumit ,,VoluntariAct” și ardeam de nerăbdare să înceapă. Cele 3 luni, până în noiembrie, au trecut extrem de lent. Începutul unui nou semestru universitar, rutina zilnică a făcut ca aceste clipe să fie mult așteptate. Deși nu este prima mea experiență de acest gen, la acest proiect au participat alte țări, eram dornică să interacționez cu noi tineri, noi culturi. Am realizat că în pofida faptului că suntem cetățeni ai diferitor state, participarea civică, soluționarea problemelor tinerilor și promovarea valorilor europene este ceea ce ne unește, oferind un spirit deosebit de cordial comunității noastre. Fiecare din noi avea o experiență bogată în domeniul voluntariatului, fapt care a constituit și miza acestui proiect – să realizăm o strategie de recrutare a voluntarilor. Prin discuții, jocuri extraordinare de team building și creativitate am ajuns la obiective comune. Chiar dacă în unele țări percepția voluntariatului era diferită, toți am fost unanim de acord că voluntariatul este un element important pentru piața muncii, prin faptul că oferă sursă gratuită de muncă, însă esențială ar fi experiența practică dobândită prin exercitarea acestei activități care e un avantaj în ulterioara angajare în câmpul muncii.

10

După modulul de ,,Introducere în tehnica argumentării” am avut chiar și o simulare de dezbatere cu subiectul: “Munca voluntară ar trebui să fie obligatorie”. Argumente solide pro și contra, cert e că toate au confirmat utilitatea acestei activități foarte diversificate. Nu pot să fac abstracție de seara interculturală care, pentru mine, a fost memorabilă și cea mai frumoasă din toate precedentele. Fiecare țără și-a pregătit o masă cu mâncare specific tradițională. Astfel am început cu o tochitură românească la cină, după care kama și kilu din Estonia, сало și огурец ucrainesc, iar la desert dulciuri Bucuria din Republica Moldova, toate acestea îmbinate cu muzică tradițională, dansuri și comunicare interculturală. We are young și Caii verzi pe pereți au devenit hiturile acestui Youth Exchange, iar clipele petrecute alături de niște tineri minunați vor rămâne o dulce amintere. Revenind la esența ,,VoluntariAct-ului”, pot afirma că pentru ca o asociație/ONG să poată recruta, trebuie să motiveze potențialii voluntari prin scopurile sale bine stabilite, prin oportunități de dezvoltare oferite, iar pentru aceasta oricare din resurse sunt necesare. După simularea unei campanii de recrutări am realizat cît este de importantă coopererarea și susținerea unor actori non-guvernamentali, locali sau chiar internaționali. Asfel, numai prin valorificarea oricărei oportunități, cu prudență și încredere, putem obține rezultatul pentru care milităm, putem produce schimbarea în societate! Carolina Sclifos


Creativity in Peace-Building în Georgia Cum ne spune o veche legendă georgiană: „Când Dumnezeu a împărțit pământul între popoarele lumii, georgienii au întârziat, pentru că erau ocupați cu ospățul în cinstea creării lumii. Când au apărut înaintea lui Dumnezeu, El le-a spus că pământ nu a mai rămas. La aceasta, georgienii au declarat că au întârziat pentru că au băut în cinstea Lui și l-au invitat să participe la sărbătoare. Lui Dumnezeu i-a plăcut atât de mult petrecerea, încât a decis să le dea georgienilor o bucată de pământ pe care o păstrase pentru El și le-a zis: <<Țineți minte că această bucată de pământ e foarte frumoasă, iar oamenii din toate timpurile vor veni aici pentru a admira o țară mică, dar mândră.>>” Schimbul de tineri Creativity in Peace-Building, din cadrul Programului Tineret în Acțiune, a avut loc în Georgia, Kobuleti. E un oraș situat pe malul Mării Negre, cu o natură extraordinar de frumosă, cu mănăstiri vechi şi tradiţii populare, cu o gastronomie bogată și oameni frumoşi. Proiectul a durat 8 zile, la care au participat 40 de tineri din 8 țări diferite din Europa și Asia: România, Ucraina, Rusia, Letonia, Portugalia, Cehia, Azerbaidjan și Georgia. Tematica proiectului s-a axat pe folosirea creativității în procesul de construire a păcii, evitarea conflictelor prin folosirea metodelor de comunicare non-violentă, promovarea solidarității și toleranței, stimularea unei înțelegeri mai bune a diversității și sensibilizarea împotriva xenofobiei. În zilele noastre, unele dintre cele mai mari probleme din lume sunt conflictele, nu doar între persoane sau între persoană și societate, dar și între țări. Conflicte ce în multe cazuri declanșează războaie. Din păcate, acesta este un lucru în faţa căruia noi adesea rămânem indiferenți. Este foarte important ca tinerii din societăți, culturi și naționalități diferite să se întâlnească față în față, să-și împărtășească experiențele lor, să învețe cum să se înțeleagă fără stereotipuri și prejudecăți. Trebuie să facem tot ce e posibil pentru a aplana conflictele, să înțelegem faptul că politica țării nu trebuie să determine relația dintre oamenii simpli. Trebuie să ne implicăm activ în viața socială pentru a face Terra un loc mai bun. Viitorul este în mâinele noastre! Privind în urmă îmi apar în minte amintiri frumoase: de la dormitulul în aeroport sub privirea suspicioasă a paznicilor până la degustarea care se transforma în cină, a Rahatului Lucum din Duty Free; de la cazarea în cameră cu persoane necunoscute până la stabilirea unei relații de prietenie; de la vizitarea mănăstirilor istorice până la organizarea de ateliere creative în școală; de la cunoașterea unor culturi total diferite până la înțelegerea că suntem cu toții la fel; de la scăldatul în mare toamna la free-hugs în parc; de la joculețe de roluri pe teme de pace la seri culturale până dimineața; de la gătitul tradiționalei mămăliguțe și zemii de pui la degustatul picantelor bunătățuri din alte gastronomii. O astfel de experiență mi-a modificat viața într-un mod cu totul aparte. Iar lucrurile învățate în cadrul proietului și oamenii cunoscuți acolo mi-au oferit o mai bună cunoaștere a propriei persoane. Veronica Vozian

11


Un nou proiect pentru TINEri!

În perioada 10-16 decembrie 2012, OSB Constanța și ASB Craiova au dat start proiectului ERFABUS, un proiect ce presupune schimbul de studenți basarabeni din diferite orașe. Un schimb în care s-a îmbinat utilul cu plăcutul, studiile cu distracția, munca cu reușita; într-un cuvânt tinerii au avut parte de o săptămȃnă plină de activități, amintiri și momente memorabile. Pe parcursul unei săptămȃni studenții au avut o mulțime de activități, pe lȃngă faptul că au avut parte de condiții bune de trai: au făcut cunoștință cu alți basarabeni activi, au vizitat cele mai frumoase locuri din oraș, au mers la cursurile de la facultate, au făcut shopping. Nu în ultimul rȃnd și-au îmbogățit sufletul cu trăiri și amintiri plăcute. “Cȃnd am auzit despre acest proiect de la colega mea de camera, am spus da fără să mă gȃndesc, pentru că sunt o persoană activă și îmi place să mă implic în tot ceea ce e nou și interesant. Săptămȃna petrecută în cadrul acestui proiect mi-a accentuat încă o dată sensul citatului :Fiecare experiență este o oportunitate”, a spus una din participantele proiectului. “O experiență deosebită, mi-a răsturnat concepția privitor la ce ai reuși într-o săptămȃnă. Din fericire, am avut norocul de a participa la un schimb de experiență în Constanța la Universitatea Ovidius. Zilele petrecute acolo mi-au dăruit

12

emoții pline de culori, trăiri încărcate cu suflet, experiență utilă studențească și oameni simpatici. Am avut parte de excursii interesante, plimbări atractive prin meleagurile constănțene și curiozități legate de aproape orice loc văzut. Bineînțeles, și universitatea din Constanța mi-a lăsat impresii frumoase grație profesorilor la ale căror cursuri am fost, puținilor colegi cu care am reușit să fac cunoștință și campusului universitar, mai mic faţă de cel craiovean, dar frumos și îngrijit. Nu am putut să nu rămȃn plăcut surprinsă de metodele de predare a specialiștilor facultății de drept și de sălile predestinate studenților acestei facultăți. În niciun caz nu-mi permit să trec cu vederea persoanele pe care le-am cunoscut în Constanța, cărora le mulțumesc pentru ospitalitate! Aș putea spune că săptămȃna trăită acolo m-a făcut să trec prin veselie, lacrimi, discuții aprinse, tăceri mai pline de semnificaţie decȃt discuțiile și lecții de viață trebuincioase. Chiar dacă era timp de iarnă și chiar dacă erau reci, valurile mării m-au încălzit.” a spus Victoria Enache, o alta participantă la proiect. Proiectul “ERFABUS” te învață, te dezvoltă și nu în ultimul rînd îți dă posibilitatea să vezi ceva nou. Care sunt avantajele acestui proiect? -îți lărgești cercul de cunoștințe, prieteni; -te învață cum să te integrezi într-un an-

turaj nou; -implementarea ulterioară a metodelor de predare din orașul gazdă la universatea de origine; -vizitezi punctele de atracție ale orașului; -te îmbogățești cu un bagaj nou de impresii; -dezvoltarea abilităților de comunicare și de analiză; Cel mai important este că schimbul de experiență e o provocare pentru tine, vei avea ocazia să vezi cum te poți adapta într-un mediu străin.Trebuie menționat că studenții, patru la număr din fiecare oraș, au avut parte de căldură primită din partea fiecărei gazde, ceea ce denotă faptul că programul inițiat de basarabeni și pentru ei a luat start cu success. Amintim că programul ”ERFABUS” este implementat pentru prima dată la nivelul basarabenilor, studenți ai centrelor universitare din România, cu sprijinul și acordul Universităților. Sperăm că proiectul nu se va opri aici și studenții vor fi entuziasmați de experiențe și amintiri noi, pentru că aceasta ajuta la o colaborare între centrele universitare şi între studenții basarabeni din diferite orașe, ajută la dezvoltarea și menținerea relațiilor dintre organizațiile studenților basarabeni din întreaga Românie. Irina Cojocaru


Asia and the Colombian musical migration The migration of musicians is perhaps, in the eyes of many people, a phenomenon with no importance, due to its little influence upon social and economical life nowadays. However, in the world of arts, it is undoubtedly one of the most important elements that different regions in the world have benefitted from. Generally speaking, we can refer to the musical migration as a constitutive part of the artists’ migration, as a whole. Nevertheless, for the sake of precision, I’d prefer to refer solely to musicians. During the 20th century, we could observe in the western world some specific characteristics of the migration that have represented a generous topic of analysis for different experts in the field. On one hand, we have the European artistic migration to the former European colonies and other European countries that mainly occurred before World War II and, on the other hand, there is the Eastern European migration that occurred after WWII during the cold war. Also, for the last two decades of the 20th century, many musicians from Latin America and other countries started to migrate to Europe as well, and during the 21th century, with the arising of the Asian markets, we started to notice a rather different type of migration that covers larger geographical distances, from Central and South America to Southern Asian countries. As a musician that has re-

cently relocated to China, one of the peculiarities I found when arriving to Canton province and while taking part in many musical public and private events, was the great number of musicians from Colombia. It goes without saying that, ever since I moved here, I’ve met musicians from many parts of the world, from the Philippines, Russia or Ukraine, to mention just the most common nationalities present among non-classical musicians in China, to musicians from Europe and Latin America. However, the fact that among the more geographically distant colleagues, Colombians were the best represented in number made me think about a phenomenon that needed to be explained to the inquiring mind of an observer. Well, we all know that Latin American music is quite popular in the world, including Asia. We can now find a growing number of Salsa schools and Latin hits being broadcasted by more and more TV and Radio stations, and thus the need of more live bands from Latin American countries to perform in cru ships, brand hotels, clubs and bars around Asia. If you don’t particularly love Latin music, you might want to know that most of the so called “Latin music” is mainly produced and disseminated by artists originally from Caribbean countries, and we would like to mention just a few well-known names such as Gloria Stefan, Ricky

Martin or Juanes. Cuba and Colombia have been among the most notable regions in exporting musicians, perhaps because the richness brought about by the syncretism of the origins of their music. We mustn’t forget that the Caribbean is also populated by descendants of African slaves, and thus, African blood, culture, music and traditions are present in this region and is also reflected in the temperament and behavior of the Caribbean people. Many Cuban artists turn their faces almost exclusively towards the USA and those who work under government agencies are usually found in other Latin American countries and seldom in other regions of the world. Due to visa restrictions imposed by many countries to Cuban citizens, they cannot enjoy the world music market as other nationalities. Unlike their Cuban counterparts, citizens from other countries with an important population such as Venezuela and Colombia have found their way to the music market offered by Asia’s developed countries and emerging markets such as Hong Kong, Malaysia, Singapore, Japan, China etc. To return to the topic of this article, it is worth mentioning that the well known singer Shakira is originally from Barranquilla, Colombia, and so is the actress Sofia Vergara, also a native of the same city which lays in the Colombian Caribbean. Many

local bands and singers from Barranquilla and Cartagena are well represented in many famous brand hotels; cru ships and night life show venues in Asia, to the extent that a single family of musicians or dancers from those regions might have members working at the same time in Shanghai, Kuala Lumpur or Tokyo. Another rather interesting fact is that many artistic agencies are well aware not only of the quality of these musicians, but also of the relatively easy process to hire musicians from Colombia, which contributes substantially to the migration of these musicians. During my entire stay here, I have met many of these musicians who even made China their home country and settled down here with their families, others that were absorbed by the culture of the regions they live in and many others just acting as migrant workers who come for short or long periods of time and return home afterwards. In any case, don’t be surprised if during your visit to Asia you meet more Colombians than you were expecting playing your favorite Latin beats in locals clubs and bars. For any comments or suggestions related to this article, please feel free to e-mail me at raelviolin@yandex.ru or visit my website at www. raelviolin.weebly.com. Rael Solís-May

13


Einmal Erasmus, Doar acum jumătate de an sunt uneori șocante. Ordinea, immer Erasmus! se făcea că primesc un telefon precizia și inflexibilitatea te de la echivalentul Centrului de Cooperări Internaționale din Rostock, Germania, în care o doamnă în vârstă și cu o voce autoritară, dar lipsită de condescendență, se străduia să îmi explice, într-o limbă deloc familiară, că am fost acceptat pentru un semestru de universitatea parteneră. În pofida „răbdării” nemțești renumite, mi-a repetat calm același mesaj de trei ori. Într-un final, Einverstanden! Danke Schön und los gehen!

Și iată-mă în Deutschland la începutul lui aprilie. Primul gând: cazarea! Ajuns la cămin, un tip înalt și serios mă întreabă, spre rușinea mea și consternarea sa, de ce cineva care poartă numele Weiszenbacher i-a scris toate mailurile în engleză. I-am răspuns că înțeleg germana la fel de bine ca maniacul care a inventat-o și o vorbesc cel mai bine printr-un interpret. Tipul se strâmbă brusc fără să priceapă ce se întâmplă. „Ce sunt mușchii aceștia ce mi se întind pe față?” părea el să se întrebe cu uimire. „Ce sentiment ciudat și plăcut în același timp.” Deși foarte probabil nu era primul său zâmbet, nemții descoperă umorul nițel mai repede și descrierea mea e desigur exagerată, am realizat că oamenii și mentalitățile de aici nu sunt tocmai similare cu cele de unde provin. Însă cu toate că stereotipurile au un sâmbure de adevăr atașat, ele nu reprezintă decât o nevoie stringentă a oamenilor de a cataloga totul pentru o mai bună înțelegere și rareori conferă o imagine reală. În plus, au dezavantajul de a nu ține pasul cu prezentul. După cum aveam să aflu, nemții în general sunt printre cei mai amabili, politicoși, respectuoși și toleranți oameni pe care îi vei întâlni vreodată. Perioada de acomodare e însă cruntă. Diferențele culturale

14

copleșesc inițial. La școală sunt informat până și asupra numărului de ore de studiu extracurricular necesare pentru fiecare materie în parte, iar colac peste pupăză aflu că nu există până la urmă ore în limba engleză pentru domeniul meu de studiu. Ei, și ce?! Un optimist vede oportunitatea din fiecare provocare. Cu toate că, probabil, în primele săptămâni am fost considerat de profesorii mei puțin întârziat din punct de vedere cognitiv, odată ce am atins un nivel rezonabil de competență lingvistică, am căpătat o profundă apreciere pentru acest sistem de învățământ riguros, bine organizat, ce oferă o balanță între fundament și competențe practice; un sistem eficient, de unde se pot învăța multe lecții.

Dar o experiență a Erasmului, la fel de importantă precum cunoașterea culturii și a mediului de învățământ și muncă din țara gazdă, este oferită de persoanele pe care le întâlnești de-a lungul acestei perioade minunate. Pornit din țară de unul singur, străin și stingher într-un loc necunoscut, dar cu o mare dorință de a cunoaște lume nouă, interesantă și diversă, am cerut de cum am ajuns datele de contact ale celorlalți temerari în lumea nouă și numai ce trecuseră câteva săptămâni și deja se înfiripase între noi acea solidaritate și apartenență la grup, atât de necesare celor aflați pe meleaguri străine. Nu mult după aceasta, au venit și excursiile împreună, încercând să profităm din plin de proximitatea atâtor atracții turistice din jurul nostru. Vara nu se lăsa nici ea mult așteptată și zilele deveneau tot mai lungi, la fel ca și timpul petrecut împreună. Ai putea chiar să spui că retrăiești acele zile minu

nate de copilărie care nu par să aibă sfârșit și unde somnul nu e decât o tranziție neobservabilă la o altă treaptă a ludicului. După școală, majoritatea aveam obișnuita reuniune pentru prânz la cantină. „Iarăși vin zvăpăiații…”, păreau să ofteze nemții temperați. Ca orice latini care se respectă, după-amiezile erau presărate cu sieste la plajă, volei și o baie răcoroasă în acel soare diafan și sângeriu dinainte de amurg. Seara ne onoram gazdele și datinile lor în cel mai potrivit fel: rumenind cârnăciori pe grătar și stingându-i cu nelipsita bere nemțească. Zilele nu puteau apoi să se termine într-un mod mai plăcut, fiecare sacrificându-și măcar o dată camera, și implicit ziua următoare, în spiritul jocurilor de societate, accentuării rivalității dintre stereotipurile perpetuate, râsetelor interminabile, dansurilor languroase până în miez de noapte și, nu în ultimul rând, desigur, prieteniilor și relațiilor ce creșteau cu ora. Începusem să ne simțim ca o mare familie. Ca orice lucru frumos însă, știam cu toții că va trebui să aibă și un sfârșit. Îmi aduc aminte cu nostalgie de una din ultimele seri petrecute împreună, o petrecere de rămas-bun pentru mulți dintre noi, într-un cotlon de plajă, pe malul Mării Baltice. Ne-am culcat târziu, după

ce unii au prăjit ultimii lor bratwurști, și ne-am exersat pentru ultima dată împreună firescul „Noroc!” în jumătate din limbile oficiale ale UE. Înfrigurați, obosiți și puțin turmentați, ne-am ținut unul altuia de cald, adormind înșirați în jurul focului de tabără precum un colier multicolor de scoici aruncate acolo de apa de pe toate țărmurile îndepărtate și reunite pentru un scurt moment din viața lor într-o perfectă armonie, menținută de mângâierea domoală a văpăilor, atât cele ale focului, precum și cele ale inimilor noastre. Ne-am trezit dimineața cu sufletul plin de apăsare, cu ochii înlăcrimați, dar cu zâmbetele strălucindune pe buze, pline de fericire și recunoștință pentru șansa de a ne fi cunoscut. Erasmusul este una dintre acele experiențe care nu se pierd în negura timpului și la care ne gândim mereu ca la una din etapele majore ale vieții noastre. E o călătorie de inițiere, de dezvoltare de sine și, nu în ultimul rând, o ușă spre noi oportunități. Erasmusul te învață independență, toleranță, moduri noi de a gândi și în special importanța oamenilor în viața noastră. E un toast adus tinereții noastre. Și cum fiecare a strigat-o din inimele noastre la despărțire: Einmal Erasmus, immer Erasmus! Arnold Weiszenbacher


“Sir/Madam, watch your step”, Kosiv, Ucraina Programul Youth in Action 2007-2013, finanţat de Comisia Europeană, susţine numeroase activităţi pentru tinerii din ţările membre ale UE, dar şi statele partenere, inclusiv Moldova. Anul acesta, în luna octombrie, am participat pentru prima dată la un proiect în cadrul programului YiA, reprezentând Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova (CTJM). Este vorba de cursul de formare „Sir/Madam, watch your step”, organizat în perioada 27 septembrie - 7 octombrie în Kosiv, Ucraina – o localitate pitorească din munţii Carpaţi. Din Republica Moldova a mai participat Doina Morohai - elevă în clasa a 12a, Ştefăneşti, Floreşti şi Ana Martin, studentă în anul 4 la UTM, reprezentat Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova. Cursul de formare a fost organizat de Fundaţia Rock Solid, Olanda – organizaţie parteneră CTJM în cadrul mai multor proiecte anterioare. Au fost 40 de participanţi din 10 ţări: Republica Moldova, Olanda, România, Italia, Suedia, Turcia, Georgia, Belarus, Ucraina şi Armenia, inclusiv opt persoane cu dizabilităţi. Tema principală a proiectului a fost accesibilitatea şi incluziunea socială. În acest sens, au fost organizate numeroase activităţi bazate pe învăţarea non-formală (jocuri de rol, discuţii etc). Un lucru de remarcat a fost faptul că fiecare ţară participantă a fost responsabilă de pregătirea unei activităţi pe parcursul trainingului pentru restul participanţilor, ceea ce a încurajat o implicare mai activă. Noi, fetele din Moldova, am pregătit o activitate numită „Money to spend” care s-a axat pe cum se formează bugetul familial în situaţii de criză şi război. Am desfăşurat activitatea prin intermediul unui joc de roluri, în care fiecare grup simula o familie cu părinţi şi copii, care urma să-şi întocmească bugetul familial, dar să nu depăşească o sumă de bani prestabilită, având mai multe opţiuni şi activităţi pe care puteau cheltui banii (mâncare, jocuri şi distracţii, un nou sistem de alarmă, plata asigurării medicare etc). Fiecare membru insista în cadrul jocului de rol pe propriile interese, specifice vârstei şi experienţei, ceea ce făcea ca discuţiile în „familii” să fie cu atât mai controversate şi interesante. Activitatea a fost urmată de un feedback pozitiv din partea participanţilor, spunând că i-a făcut să reflecteze mai mult asupra priorităţilor în care merită investiţi banii, mai ales în situaţii de criză, precum se

curitatea, hrana şi sănătatea. Activităţile organizate de ceilalţi participanţi au fost interesante şi interactive, reuşind să învăţăm multe lucruri interesante despre importanţa asigurării accesibilităţii în fiecare ţară, cum funcţionează democraţia în diverse regiuni ale Europei, care este importanţa respectării legilor. Ne-a fost făcută şi o prezentare mai detaliată a programului Youth in Action şi a celor 5 mari acţiuni pe care le derulează: 1) Youth for Europe, 2) European Voluntary Service (EVS), 3) Youth for the World, 4) Youth Support Systems şi 5) Support for European cooperation in the youth field. În cadrul acestor acţiuni, sunt organizate şi finanţate numeroase proiecte şi activităţi pentru tineri, în întreaga Europă şi în statele partenere. Inclusiv ONG-urile din Moldova pot aplica, deadline-urile pentru 2013 fiind: 1 februarie, 1 mai şi 1 august. Mie de exemplu participarea la acest curs de formare mi-a trezit dorinţa de a mă implica în cât mai multe proiecte din cadrul YiA, regretând că nu am aflat despre aceste oportunităţi mai devreme. De asemenea, îmi doresc ca anul viitor să devin voluntar EVS (acţiunea 2 YiA), într-o ţară membră UE, tot datorită

informaţiilor aflate în cadrul acestui curs de formare şi a discuţiilor pe care le-am purtat cu persoane care deja au încercat o asemenea experienţă de voluntariat. Acest proiect a însemnat foarte mult şi pentru dezvoltarea mea personală. Am reuşit să devenim o echipă foarte unită cu majoritatea participanţilor, iar acum, după mai bine de o lună de la terminarea proiectului, încă menţinem legătura, discutăm frecvent şi ne gândim care ar putea fi următoarele ocazii, proiecte la care să ne reîntâlnim. Am reuşit să descopăr culturi fascinante în timpul serilor interculturale. M-am bucurat şi atunci când ceilalţi participanţi au lăudat cultura Moldovei şi frumuseţea, ospitalitatea oamenilor de aici, promiţând că ne vor vizita ţara cât de curând. De asemenea, am putut să-mi compar viziunile mele cu cele ale tinerilor de aceeaşi vârstă şi să învăţ lecţia punctualităţii specific olandeze. Consider că participarea la asemenea proiecte este extrem de benefică, căci are puterea de a schimba ceva spre bine în viziunea fiecărui participant, care ulterior va influenţa şi oamenii din jurul lui. Adriana Solovei

15


Bursier la Sibiu si Erasmus în Uniune ‘

Tot mai mulți studenți basarabeni de la universitățile din România își încearcă cunoștințele la concursurile pentru o bursă Erasmus. La Sibiu a devenit deja practic un trend să pleci într-o atare mobilitate. Erasmus, din 2010 și pentru basarabenii care studiază în România Deja de 3 ani, studenții basarabeni care își fac studiile în universitățile din România pot beneficia de burse Erasmus. La concursul de selecție a candidaților pentru mobilitățile studențești de studiu și practică din cadrul prgramului Erasmus se pot înscrie studenții facultăților care au încheiate acorduri bilaterale cu universități din statele membre ale Uniunii Europene, Islanda, Norvegia și Turcia. Eligibilitatea în cadrul concursului este condiționată de lipsa restanțelor și o medie a anilor anteriori de studiu peste 8. Cetățenii altor state decât cele participante la programul Lifelong Learning Programme ERASMUS, categorie în care sunt incluși și basarabenii, trebuie să fie obligatoriu înscriși la cursurile de zi. Conform regulamentului, durata studiilor în străinătate pentru studenții cuprinși în programul de mobilitate este de minimum 3 luni și de maximum 12 luni. O astfel de experiență aduce cu sine numeroase beneficii, printre care cel de a vizita o țară nouă, de a cunoaște o nouă cultură nu doar din cărți, ci și din propriile trăiri, nemaivorbind de amicii din lumea întreagă cu care fiecare student leagă prietenii de durată. Fiecare din cei trecuți printr-o astfel de mobilitate povestesc despre obstacolele cu care s-au confruntat, despre sărbătorile petrecute departe de casă, despre diferențele de gândire, despre prejudecăți, catalogând experiența drept ”un duș rece” care îi maturizează. Erasmus – cea mai mare provocare din studenție Faptul de a pleca într-o mobilitate Erasmus, fiind deja student în străinătate constituie un pas curajos pe care studenții basarabeni nu ezită să îl facă. „Întotdeauna am fost dornică să călătoresc, să descopăr locuri noi și să cunosc oameni din alte țări. Această

16

dorință mi s-a amplificat când m-am întors din SUA, după un an de studii la Central Community School din Elkader, Iowa. Fiind studentă la Sibiu am aflat despre bursele Erasmus și am hotărât să aplic. Trei luni de practică la Institutul European al organizației filantropice Diakonie Neuendettelsau din Germania au însemnat mai mult decât mă așteptam. Am cunoscut foarte mulți oameni de la care am avut de învățat lucruri frumoase, cu care de altfel menținem legătura și deja de doi ani particip la conferințele organizate în parteneriat cu Universitatea Babeș-Bolyai și Diakonie Cluj-Napoca. Anul următor am mers în Germania cu bursa de studiu la Fachhochschule für öffentliche Verwaltung und Rechtspflege in Bayern din Hof, experiență de nedescris cu un impact enorm asupra personalității. Erasmus este o oportunitate deosebită pentru studenți. Încurajez colegii din anii mai mici să participe și să nu neglijeze acestă posibilitate de a-ți schimba viața”, povestește cu entuziasm Natalia Croitor, studentă la Universitatea Romano-Germană din Sibiu. „Dorința de căutare, de explorare și de rarefiere a spațiului dincolo de tarâmul bine cunoscut al țării noastre este cea care m-a motivat pe mine, ca și pe majoritatea studenților, de altfel, să aplic pentru o experiență de mobilitate pentru studenți. Pe când studiile sub egida Erasmus se centrează mai mult pe socializare, pe schimb cultural și preponderent distracție și petreceri, practica Erasmus se impune mai riguroasă şi mai instructivă. Oricum, ambele experiențe sunt foarte constructive și ajută la dezvoltarea anumitor abilități și capacități individuale, de aceea eu îi îndemn pe toți studenții dornici de noi descoperiri să se îmbarce și ei pe acest vapor cu marca Erasmus”, a fost concluzia făcută de Margareta Oprea, studentă a Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu după experiențele trăite în Polonia și Anglia. În ceea ce mă privește, experiența Erasmus a durat 13 luni, perioadă în care am muncit mult asupra mea. Inițial, am câștigat o bursă de mobilitate la Université de Bourgogne în Dijon, Franța, unde urma să stau un semestru. Ajunsă

foarte aproape de sfârșitul acestuia, când trebuia să revin în România, am aflat de posibilitatea continuării mobilității până la un an. Convinsă de faptul că încă nu am dat tot ce-a fost mai bun din mine, am decis să rămân în Dijon și pentru semestrul II. Recunosc că experiența mea de student Erasmus a presupus efort atât intelectual și moral, cât și financiar, însă ceea ce a urmat după a întrecut așteptările mele. Ulterior, după două semestre de studiu într-o universitate franceză, într-un alt sistem de învățământ, mult mai performant, m-am reîntors la Sibiu. Urma vacanța de vară pe care nu mi-am permis să mi-o petrec fără a utiliza la maximum timpul liber. Am aplicat pentru un stagiu Erasmus în Lyon unde am și fost acceptată. Ceea ce a urmat a constituit un imbold semnificativ pentru viitoarea mea carieră. În Lyon am fost stagiară în cadrul cabinetului de avocatură ”CARLER Avocats”, specializat în dreptul muncii și securității sociale. Atuul meu a fost faptul că romȃnii constituie o parte semnificativă pe piața muncii din Franța. Însă stagiul meu nu a presupus doar dosare de traduceri și pledoarii, ci și intervenții pe lângă autoritățile consulare române și franceze din cele două state. Au fost 13 luni în care am reușit să mă maturizez, să mă redescopăr și să-mi dau seama ce vreau de la mine. Am avut parte de un mozaic de trăiri fascinante, de prietenii pentru întreaga viaţă şi reconfigurare a obiectivelor. Erasmus - un mozaic de trăiri fascinante Programul Erasmus rămâne în continuare deschis și pentru studenții nonresortisanți ai Uniunii Europene. An de an, zeci de studenți basarabeni care învață la universitățile din România își iau destinul în mâini și se aventurează într-o experiență de care fiecare poate beneficia o singură dată în viață. Fără îndoială ceea ce oferă o experiență de studiu în străinătate nu se obține nici măcar într-un ciclu de studii clasic. Mihaela Muntean


â Povestea unui student aflat la 600 de km de casa

De ce ne plac nouă, studenților, în principal sărbătorile de iarnă? Sigur – pomul de Crăciun, petrecerea de Revelion, dar în mod special – că mergem cu toții acasă. Primul somn din vacanţă, cinele în familie, întâlnirile cu prietenii sunt doar unele din lucrurile care ne aduc multă plăcere. După cum a venit un an nou, m-am pus pe gânduri: ce mi-a reușit și ce ar fi trebuit poate să fac anul acesta și nu am făcut. Nu am cum să mă gândesc la acestea fără să îmi treacă prin minte marea schimbare pe care am făcut-o în viața mea venind la Cluj. Probabil nu realizam atunci ce înseamnă să îți faci studiile într-un oraș la 600 km de casă, unde nu știi pe nimeni și unde practic urmează să îți construiești o viață de la zero, fără ajutorul nimănui. Am avut colegi, din Chişinău ca şi mine, care nu au simțit neapărat un disconfort din cauza schimbării. Despre mine o sa vă dați seama din cele ce urmează. Prin septembrie am primit răspunsul că am fost admisă

la Facultatea de Drept BabeşBolyai, lucru care a bucurato mai mult pe mama decât pe mine, la cât de înnebunită eram după București și viața de capitală. Deși n-am arătat-o, undeva în suflet eram mulțumită, pentru că fusesem admisă la cea mai dificilă facultate de drept din România. Auzisem anterior de la prieteni că e greu să îți iei examenele și că trebuie să înveți mult. Ei bine, poate că pe unii îi sperie poveștile astea, eu însă asta am căutat: ceva care să îmi solicite toată ambiția. Cum să vă zic, aici n-am greșit deloc. Este o facultate care îți cere multe, dar te și învaţă multe. Principalele lecții pe care le-am prins eu sunt perseverența în muncă și gândire, dedicație și calitate mai mult decât cantitate. Culmea este că, deși aici suntem mai ocupaţi, am reușit în primul an de facultate să mă distrez cât în trei ani de liceu. The One, After Eight, Bamboo, Obession – doar unele dintre cluburile în care ne-am distrat pe cinste. Şi nici n-aș

putea să nu povestesc câte ceva și despre interiorul regal al teatrului nostru. Micuț, ce-i drept, dar foarte drăguț, transmiţȃnd acea atmosferă magică; pentru cei care încă n-au reușit să meargă la un spectacol, recomand cu drag! Viața de student se simte din plin numai în cămin. Și mai ales dacă îți găsești acolo prieteni nebuni care, după ce ieși din duș, te mai udă cu o sticlă de apă, numa’ așa, ca să se asigure ei că a avut efect, sau se luptă cu apă în dușuri... Atmosfera veselă din serile de sâmbătă, când facem vreun chef, nu poate fi înlocuită cu nimic. Deși uneori dă bătaie de cap viața de cămin, e faină si așa am s-o țin minte. Nici nu aș putea să închei articolul fără să vă povestesc și despre activitatea extracuriculară, care îmi tot solicită mintea și imaginația în cel mai plăcut mod. Este vorba despre Liga Apărării Drepturilor Omului. Este exact ce am căutat – oameni deschiși, experiențe faine și, în primul rȃnd, ceea ce mă captivează pe mine: activez

într-un domeniu juridic. Am trăit emoția deosebită de a putea aplica și în practică cunoștințele care le acumulez zi de zi la școală. În comparație cu practica clasică pe care o fac toți cei de la drept, aici ai mai multă independență. Ți se dă un dosar, iar după ce îl citești cu multă atenție, dai o soluţie. Simplu și eficient, înveţi din practică, la fel cum înveți și din teorie. Cam aceasta este povestea unui simplu student aflat la 600 km de casă. Dacă îmi place? Normal! Nu regret pentru nicio secundă pasul pe care l-am făcut, am avut de câștigat și sunt sigură că în continuare va fi la fel. E mult mai ușor să rămâi acasă, dar cred şi eu, ca și mulți alții, că schimbările vin la limita zonei de confort; e greu să te menții acolo, dar benefic. Acum pot să zic cu multă sinceritate că viața mea în urmă cu un an era atât de diferită față de acum! Patricia Handraman

17


Vara anului 2012 a fost una specială pentru mine. Am ales să-mi petrec vacanța într-un internship de voluntariat, prin intermediul AIESEC Cluj-Napoca, mai exact în Varna, Bulgaria. Special e faptul că acest Internship mi-a oferit bonus 10 super prieteni, alături de care am trăit momente unice, minunate, prieteni cu care comunic şi astăzi. Neam distrat cum n-am făcut-o niciodată până acum, am vizitat locuri uimitor de frumoase (Nessebar, Sunny Beach, Sunny Day, Balchik, Kaliakra, Golden Sands), mi-am făcut o mulțime de prieteni din toate colțurile lumii şi am muncit împreună la un proiect super interesant, organizat şi desfăşurat pe malul mării. Locuind cu toţi trainee în acelaşi apartament, am devenit foarte apropiaţi, iar discuţiile despre ţările noastre erau atât de frecvente, încât am ajuns să știu și cele mai mici amănunte despre fiecare țară în parte, aceasta fiind una din preferatele noastre activități. O altă activitate care mie îmi plăcea foarte mult era pe plajă, când stăteam toţi împreună: ne alegeam un cuvânt în engleză şi îl traduceam, fiecare în limba sa nativă; era bestial momentul să auzi acelaşi cuvânt în chineză, poloneză, portugheză sau germană. Proiectul nostru „Event up” consta în organizarea a 3 evenimente în Varna, ceea ce ne-a dat mare bătaie de cap, dar în același timp ne-a dat atâtea lecţii de time management, pentru că trebuia să ne împărţim timpul nostru între plajă, altă plajă, o nouă plajă, excursii în alte orășele bulgare, party-uri şi şedinte pentru proiect. Aici am cunoscut oameni foarte diferiţi, ei fiind chiar și din aceeaşi țară, am învățat câteva cuvinte în portugheză, bulgară și chineză. Am povestit, am lucrat şi m-am distrat cu tineri din Portugalia, Ucraina, Slovacia, China, Polonia, Taiwan, Cehia, Brazilia, Germania, Hong Kong, Japonia. Am avut parte şi de șocul cultural, când am fost în cluburile tipice bulgarilor: am rămas la propriu cu gura căscată, când am auzit pe ce gen de muzică se distrează ei. De asemenea, am fost profund uimită

18

Event up în Varna

când a trebuit să plătesc pentru a folosi baia din cluburile în care intram (trebuia să menționez asta). Deci, șocuri culturale există, chiar dacă „culturalismul” îți este vecin. În acel Internship se întâmpla ceva extraordinar – nu aveai timp liber şi în același timp toate lucrurile le făceai ca și cum ai fi fost în timpul liber, din plăcere, distrându-te și învățând lucruri minunate. Acest Internship a fost primul, dar cu siguranță nu și ultimul, pentru că am devenit atât de curioasă să descoper alte culturi, să lucrez cu oameni din toate colţurile lumii, pentru că este o diferenţă enormă în gândire, o diferenţă de pe urma căreia ştiu că am multe de învăţat. Atunci când AIESEC ”International Internship” mi-a ieşit în cale, nu am ştiut că îmi va schimba viaţa atât de mult. Imediat ce am revenit în ţară AIESEC mi-a oferit oportunităţi extraordinare, care continuă să mă surprindă frumos şi mă ajută să mai adaug o cărămidă la temelia carierei și a personalităţii mele. Vreau să transmit tuturor celor din AIESEC Cluj-Napoca un sincer MULȚUMESC! pentru că mi-au oferit această minunată oportunitate de a cunoaște mai îndeaproape ce e acesta multiculturalism, să îmi fac o mulțime de prieteni, să mă distrez, să învăț multe alte lucruri ce țin de propria-mi personalitate şi, cel mai important, să descopăr LUMEA în splendoarea ei. Cristina Cojocaru

Despre Dragoste şi alte nebunii ~ Listă de philii sănătoase şi înspăimântătoare ~ Felicitări îndrăgostiţilor, se apropie Sfântul Valentin! Condoleanţe celor proaspăt despărţiţi, buget generos logodnicilor şi don’t stop believing celibatarilor şi forever alone-urilor. Indiferent de relationship status, vă propun mai jos o listă de pasiuni care însufleţesc şi colorează viaţa oamenilor din vechi vremuri. Fie ei în cafenele romantice, biblioteci, grădini zoologice sau cămăşi de forţă. •ablutofilia – plăcere excesivă la spălare/îmbăiere (din păcate neîmpărtăşită şi de cei care circulă în autobuz vara) •acarofilia – mmm, mai scarpină-ma un pic pe spate! •achluofilia –vampirii, albinoşii şi clubomanii sau dragostea pentru întuneric •agateofilia – te iubesc la nebunie capătă un nou sens pentru cei care aparent asta iubesc la oameni: dezechilibrul psihic. •agirofilia –plăcerea provocată de străzi sau (oh, extazul!) de traversarea lor •ailurofilia – de la Egiptul Antic pâna la era internetului, iubitorii de pisici par a fi mai mulţi decât feline propriu-zise. •algofilia – dragostea pentru durere, mergând mână în mână cu sadismul, masochismul şi amicele lor •ambulofilia – atâta vreme cât plimbarea, care constituie obiectul plăcerii, are loc prin pădure, n-ar trebui să existe probleme. Dar cum îşi fac sărmanii cumpărăturile?


•anuptofilia – Forever Alone-i au o explicaţie acum: le place să fie singuri! Orgasmic de mult! •afenofilia – întâlnită la trei sferturi din starletele de la TV şi integral la cei care frecventează cluburile fiţoase, este atracţia sexuală faţă de bogaţi/bogăţie. Nu eşti lipsit de principii, eşti doar afenofil! •arahnofilia – fără o Vaduvă Neagră în dormitor, nu merge treaba •aritmofilia – mai degrabă întâlnită la foşti olimpici, e dragostea pentru numere. Probabil cu predilecţie pentru 3 sau 4 •batrahofilia – aparent broaştele şi alţi amfibieni atrag nu numai cocostârcii, ci şi unii oameni mai mult sau mai puţin dereglaţi. •Beatlefilia – All their loving they will send to you! •bibliofilia – de departe preferata mea, fie că e vorba de cărţile propriu-zise, biblioteci sau anticariate •brontofilia – dragostea pe fulgere sau tunete (sau cu puţin noroc, pe amândouă) •cacofilia – nu, nu e (încă) ceea la ce vă gândiţi, e doar atracţia pentru oameni sau obiecte urââââteee •cainofilia – dragostea pentru noutate şi schimbare (aici cred că s-ar putea integra toţi oamenii care au îmbunătăţit lumea şi societatea) •carnofilia – întâlnită cu predilecţie în triburile canibale, ghiciţi ce e? •catisofilia – oamenilor de acest fel le place să şadă. Oriunde, atâta vreme cât nu-s nevoiţi să-şi mişte popoul •catoptrofilia – cine-ar fi crezut că un fenomen atât de natural că şi pasiunea faţă de oglinzi e o manifestare psihiatrică? •chionofilia – Let it snow! Iată oamenii care preferă cu adevărat zăpada. •chirofilia –cei care iubesc să-şi folosească mâinile (nu ştiu dacă şi altceva) •chaetofilia –norocoasele care au un astfel de partener, au scăpat de grija epilatului: le place părul, nu glumă! •cronometrofilia – nu doar pentru cronometre, ci şi pentru ceasuri •clinofilia – fenomen natural în rândul oricărui student, este predilecţia pentru poziţia culcată •coimetrofilia – îi excită cimitirele... Ei, a văzut lumea şi mai rele (a se citi mai jos). •coprastasofilia – drag de constipaţie. Asta da economie de hârtie igienică. •coitofilia – plăcerea provocată de sex. You don’t say. •coulrofilia – aparent clovnii nu apar doar în filme horror, ei pot să şi atragă oameni •criofilia – dragostea pentru frig extrem sau gheaţă. Ȋn afară de mamuţi, nu văd cui ar putea plăcea aşa ceva •cyberfilia – cei care iubesc cu adevărat Internetul •cinofilia – şi câinii au drepturi! •ciprianofilia – cu scuze pentru cei numiţi Ciprian, e dragostea pentru prostituate sau (numai dacă eşti norocos) boli venerice •demonofilia – iubirea pentru fantome sau demoni. Mă întreb numai cum fac rost de ei... •dendrofilia – dragostea pentru copaci. Măcar e uşor de îndeplinit. •dentofilia – ştiu că e greu de crezut, dar cică există oameni cărora le face plăcere să meargă la dentist •didaskaleinofilia – the I love school people •dipsofilia – predilecţia pentru băuturi alcoolice (încă o dată, n-aş putea spune unde e limita între patologic şi normal) •dontofilia – Zâna Măseluţă şi toţi ceilalţi care sunt atraşi de dinţi se încadrează aici •dorafilia – dragostea pentru blănuri sau piei de animale (iarăşi, jumătate din populaţia feminină?) •ecclesiofilia–atracţia faţă de biserici. Doar că nu înţeleg cum îşi pot duce la capăt micul hobby •eleutherofilia–dragostea de libertate (o altă trăsătură ce mi se pare

indispensabilă pentru evoluţia societăţii) •emetofilia – le place să vomite, nu glumă •entomofilia – le faci cadou o rădaşcă şi i-ai adus pe culmea extazului •ephebofilia–slăbiciunea pentru adolescenţi •epistemofilia–o dragoste excesivă faţă de cunoştinţe şi informaţii •eritrofilia–roşu pentru iubire! •ergofilia – dragostea de muncă (aparent există şi astfel de oameni) •febrifilia – trăsătură a oamenilor cu adevărat încinşi, e pasiunea pentru febră •francofilia – nu ştiu dacă doar pentru săruturi sau şi pentru alte lucruri franţuzeşti •gamofilia – paradoxal cum ar părea, dragostea profundă în mariaj e o manifestare aparte •geliofilia – o philie care ar trebui să se întâlnească mai des: este pasiunea pentru râs •genufilia – sensibilitatea faţă de genunchi •gefirofilia – din ciclul „veci n-aş fi crezut că există”, e excitarea la traversarea unui pod •gerontofilia – slăbiciunea pentru oameni bătrâni •glosofilia–dragostea de limbaj sau vorbire (iarăşi, un fenomen mai degrabă feminin) •grafofilia – o altă modalitate de a folosi cu plăcere mâna dreaptă: scrisul! •gimnofilia – iubirea pentru nuditate (ce, şi asta e nesănătos?!) •hadefilia–atracţia nestăpânită pentru iad. Măcar cineva o să se distreze în viaţa de apoi •harpaxofilia – oameni cărora le place să fie jefuiţi. Trebuie să fie şocant, ca tâlhar, să smulgi geanta din mâna omului, iar el să înceapă să geamă: „Ia-mi şi scurta, te rog, măcar fularul!” •hedonofilia – asta-i bună: plăcerea de a simţi plăcere •heliofilia – dragostea pentru soare şi lumină. Ȋn sfârşit o pasiune sănătoasă •helmintofilia – atracţia pentru viermişori. Yummy! •hematofilia – tot pentru vampiri: dragostea de sânge •hipofilia – dragul de a cai sau de călărit (if you know what I mean) •hodofilia – dragostea de drum şi călătorie •homiclofilia – în ceaţă totul e mai sexi •homofilia – nu ştiu la ce vă gândiţi, dar e doar iubirea pentru cei ce ne seamănă. O surată a narcisismului, probabil •hidrofilia – amorul pentru apă •hilofilia – e pentru cei cărora nu le ajunge un copac, ei au nevoie de întreaga pădure. •hipnofilia – dragostea de somn sau hipnoză. Oh, cât o înţeleg! •iatrofilia – atracţia faţă de medici (nu se menţionează dacă şi visele cu asistente medicale în halat scurt intră tot aici) •ihtiofilia – amorul pentru (sau poate cu) peşti •ideofilia – cea mai uşoară dintre dorinţe: e suficientă o idee şi gata, eşti satisfăcut! •iofilia – atracţia faţă de otrăvuri. Asta da să iubeşti o dată în viaţă. •isopterofilia – slăbiciunea pentru termite. Şi dacă ai ghinion şi nu ai o căsuţă de lemn, cum te descurci? Cu mare drag v-aş continua, dar tare mă tem că nu toţi dintre voi sunteţi epistofilici, iar cum eu în schimb sunt o hipnofilă convinsă, lista se opreşte momentan aici. Răbdare, în numărul viitor aflaţi ce e aceea macrofilia (nici pe departe ceea ce s-ar bănui) şi paraskavedekatriaphilia, precum şi cui i se întâmplă să le placă politicienii şi menstruaţia. Valentin fericit tuturor şi să aveţi o zi magică, fie ea petrecută în parc sau pe 9gag. Ah, şi din atâtea pasiuni prezentate, alegeţi-vă câteva: slăbiciunile fac viaţa mai interesantă! Corina Donica

19



Accent Basarabean nr. 10