2.
3. 4. 5.
Cum înţelegeţi expresia limba păcii? Despre ce fel de limbi mai putem vorbi? (limba frumosului, limba urii...). Argumentaţi răspunsul. E adevărat că limba păcii n-are nevoie de dicţionare? De ce? Explicaţi sensul imaginilor poetice: în limba păcii vorbeşte pîinea cu sarea, steaua cu izvorul, o ţară cu altă ţară. Atestaţi tropii (studiaţi pînă acum) şi lămuriţi funcţiile lor în promovarea ideii.
Eroul liric În poezia «Sfîrşit de toamnă», V. Alecsandri se exprimă cu mîhnire că rîndunelele «părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele», că «vesela, verde cîmpie acu-i tristă, veştejită», că «lunca e bătută de brumă». Poetul descrie cu măiestrie sfîrşitul toamnei, iar în încheiere subliniază că omul e trist şi, măcinat de gînduri, se încălzeşte la foc. Aceste gînduri ale poetului se contopesc cu gîndurile eroului poeziei, eroul liric, care exprimă direct gîndurile şi sentimentele. Personajul care este purtătorul de gînduri şi sentimente într‑o poezie lirică se numeşte eroul liric. Eroul liric este purtătorul mesajului şi exercită o influenţă deosebită asupra cititorului. Adesea eroul liric se confundă cu personalitatea poetului, fiindcă ideile şi emoţiile poetului reflectă veridic sentimentele şi idealurile omului din epoca sa. Eroul liric dă răspuns la ceea ce-l frămîntă pe poet, la întrebările şi suferinţele comune tuturora. El relatează starea poetului ce contemplează natura («Freamăt de codru», M. Eminescu), descrie rezistenţa bradului pe stîncă în luptă cu viforul turbat («Bradul», B.P.Haşdeu). Adevăratul poet dezvăluie nu numai lumea sa interioară, ci creează un chip mai cuprinzător, de o importanţă generalizatoare — al eroului liric, ce întruchipează idealurile, sentimentele, comportarea şi atitudinea faţă de viaţă, caracteristice unui anumit grup de oameni, contemporani poetului. Chiar dacă poezia porneşte de la un fapt concret de natură autobiografică, ea trece dincolo de limitele individului, oglindind situaţii tipice pentru situaţia dată. În orice operă lirică trebuie să discernem poziţia poetului şi poziţia, starea socială a eroului liric, poziţii care nu totdeauna coincid.
191
