Pastelul. Descrierea în versuri. Comparaţia Obiectivul literaturii artistice este realitatea înconjurătoare. Zugrăvind tablouri de viaţă, scriitorul povesteşte întîmplări, caracterizează personajele, descrie natura şi aspectul exterior al oamenilor, reproduce vorbirea persoanelor, evidenţiază sentimentele şi gîndurile ce-l frămîntă. În conformitate cu specificul operei, cu scopul pe care-l urmăreşte şi cu materialul de viaţă de la care porneşte, autorul foloseşte diferite moduri artistice de expunere. Cele mai frecvente sînt: naraţiunea, descrierea, dialogul, monologul. Uneori în operele literare, pentru a reda cadrul în care se desfăşoară acţiunea sau pentru a-i ajuta cititorului să‑şi reprezinte mai bine participanţii ei, se foloseşte descrierea. Descrierea unui tablou din natură se numeşte peisaj. Procedeul literar cu ajutorul căruia scriitorul zugrăveşte particularităţile unor personaje, obiecte sau fenomene se numeşte descriere. Descrierea este atît în proză, cît şi în versuri. Descrierea în versuri este diversă: descrierea naturii; descrierea personajului; descrierea stărilor sufleteşti. Descrierea literară presupune: • folosirea cuvintelor cu sensuri mai puţin obişnuite; • utilizarea procedeelor artistice; • participarea efectivă a autorului; • îmbinarea cu alte moduri de expunere (naraţiunea şi dialogul). Vasile Alecsandri a fost un mare îndrăgostit de natură şi un admirator al fumuseţilor ei. A iubit cu gingăşie meleagul natal. Oriunde nu s-ar fi aflat, în suflet purta icoana meleagului. Frumuseţea naturii trezită la viaţă produce o năvalnică bucurie trăită de poet şi transmisă cititorului. Aceste poezii poartă numele de pastel. Poezia lirică în care poetul îşi exprimă sentimentele prin zugrăvirea unor tablouri din natură se numeşte pastel. Termenul pastel provine din limba franceză — pastel, ceea ce înseamnă un procedeu de pictură bazat pe efectele de culoare ale unor creioane moi. Cele mai reuşite pasteluri în literatura moldovenească au fost create de Vasile Alecsandri.
132
