FIZICA IMPOSIBILULUI MICHIO KRKU
ca să recunoaştem o masă, dar un computer nu vede decât o colecţie de cercuri, ovale, spirale şi linii drepte, linii ondula te, colţuri şi aşa mai departe . După o durată lungă de timp destinat calculului, robotul s-ar putea să recunoască în cele din urmă un obiect precum masa. Dar dacă rotim imaginea, computerul trebuie s-o ia de la capăt. Cu alte cuvinte, robotul poate vedea, şi de fapt poate vedea mult mai bine decât oamenii, dar nu înţelege ceea ce vede . Când intră într-o cameră, robotul nu vede decât un vălmăşag de linii şi curbe, nu fotolii, mese şi veioze. Creierul nostru recunoaşte inconştient obiectele, efectuând trilioane de trilioane de calcule atunci când intrăm într-o încăpere - o activitate de care suntem cât se poate de inconştienţi. Motivul pentru care nu suntem conştienţi de toate activităţile creierului nostru îl reprezintă evoluţia. Dacă ne-am pomeni singuri în junglă în faţa unui tigru cu colţi fioroşi, am fi paralizaţi dacă am fi conştienţi de toate calculele necesare pentru a recunoaşte pericolul şi pentru a scăpa. De dragul supravieţuirii, tot ce avem nevoie să ştim este cum să fugim. Pe când trăiam în junglă, pur şi simplu nu era necesar pentru noi să ştim toate dedesubturile recunoaşterii de către creier a terenului, a cerului, a copacilor, a stâncilor. Cu alte cuvinte, felul cum funcţionează creierul nostru poate fi comparat cu un aisberg uriaş . Suntem conştienţi doar de vârful aisbergului, mintea conştientă. Dar dedesubt, ascuns vederii, se află un obiect mult mai mare, mintea inconştientă, care consumă mari proporţii din "puterea de calcul" a creierului, ca să înţeleagă lucrurile simple ce o înconjoară, cum ar fi să-şi dea seama unde ne aflăm, cu cine vorbim şi ce se află în jurul nostru. Toate acestea se fac automat, fără acordul sau ştiinţa noastră.