mai bine, zidindu-l a doua oară întru Hristosul Tău, prin Care toate le-ai adus întru ființă, l-ai suit la ceruri. Mulțumesc Ție că îndelung ai răbdat până acum și nu m-ai lăsat să pier pentru păcatele mele. Mulțumesc Ție că, de nenumărate ori întorcându-Te, m-ai mângâiat și în ziua relelor m-ai acoperit, „mi-ai dat mie ajutor de mântuire și dreapta Ta m-a sprijinit și certarea Ta m-a îndreptat desăvârșit”. Mulțumesc Ție că Te-ai făcut mie povățuitor și luminare și nădăjde și că prin cuvinte, gânduri și pilde de-a pururea către mântuire mă povățuiești și mă luminezi. Mulțumescu-Ți Ție că nevrednic fiind eu, îmi faci bine, mă chemi, mă îndemni și arăți iubirea Ta de oameni spre mine, necunoscătorul robul Tău, cel ce foarte am greșit și toată viața mea întru păcate am cheltuit-o. Deci acum, mult milostive Iubitorule de oameni, Doamne, Cel ce moartea păcătosului și întoarcerea lui o aștepți și o primești, Cel ce mântuiești pe cei deznădăjduiți și înviezi pe cei omorâți, caută spre mine, nevrednicul robul Tău, și zdrobit fiind înviază-mă și sfărâmat fiind, vindecă-mă. Și pentru bunătatea Ta cea în veci neînțeleasă, uită fărădelegile mele prin care am greșit cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu cunoștință și fără de cunoștință.
168