ISBN 123456778-4
Biomasa torefiată înlocuieşte cărbunele
Pag. 4
Componente hightech printate 3D, strat peste strat
Pag.3-4
MEMS în lentile de contact medicale
Pag.5
Clusterele şi Inovarea (partea I)
Pag.5
Inovaţia disruptivã, o abordare competitivã
Pag.2
Newsletter Euroinnovation
Inovaţia disruptivã, o abordare competitivã
P
entru tânãrul Steve Jobs, experienţa în Xerox a fost una dintre sursele de inspiraţie pentru i n o v a ţ i i l e dezvoltate mai târziu la Apple. La vremea când studentul Jobs îşi fãcea practica studenţeascã în cadrul companiei, Xerox avea încã o poziţie dominantã pe piaţa copiatoarelor şi o cotã de profit fabuloasă. În deceniul urmãtor, Xerox a pierdut supremaţia în faţa competitorilor sãi care au inundat piaţa cu copiatoare ieftine şi competitive calitativ. Piaţa copiatoarelor a crescut şi s-a ”democratizat”, iar Xerox a trebuti sã se orienteze cãtre alte produse şi nişe de piaţã pentru a supravieţui. Investiţiile în cercetare-dezvoltare ale Xerox s-au concretizat în BlitzDoc, un instrument de gestiunea documentelor via web dedicat bãncilor pentru a administra ipotecile clienţilor, şi CategoriX, un alt produs de succes dedicat administrãrii informaţiilor şi documentelor în firmele mari de avocaturã. Ce s-a întâmplat cu afacerea uriaşã ce o avea Xerox în anii 90? A fost destructuratã de pleiada de competitori relativ minori: Canon, Minolta şi alţii. Aceştia au atacat piaţa copiatoarelor folosind inovaţia disruptivã. Inovaţia disruptivã înseamnã sã faci cât mai simplu ceea ce este complicat, să produci mai ieftin ceea ce se produce scump, să creezi valoare prin transformarea lucrurilor existente şi să proiectezi ceea ce nu există încă. Reţeta competitorilor a înţeles-o şi aplicat-o în cele din urmã şi Xerox, atunci cînd a decis să intre pe piaţa emergentã a serviciilor de gestiune documente dedicate marilor corporaţii. Astfel, rata de creştere a profiturilor companiei a devenit din nou pozitivã. Tehnologiile disruptive sunt acele soluţii ”suficient de bune” pentru grupurile de consumatori care nu au avut
2
Nr.3, 2011
până atunci acces la produsele respective şi acum au deoarece preţul lor a scăzut semnificativ. Acesta este principalul motiv pentru care disruptorii se strecoară neobservaţi pe pieţele dominate de jucătorii consacraţi şi pe termen scurt ajung să acumuleze cote de piaţă interesante. De regulă, jucătorii consacraţi se adresau celor mai pretenţioşi clienţi din piaţă şi de aceea nu considerau o opţiune de lucru modul de operare al disruptorilor. În etapa iniţială a disrupţiei competiţia nu este foarte prezentă deoarece jucătorii principali şi disruptorii se adresează unor categorii de clienţi diferite. Dar de cele mai multe ori tehnologiile disruptive, iniţial de calitate scăzută, sunt îmbunătăţite în timp şi ajung să fie oferite clienţilor mai pretenţioşi, din grupul ţintă al jucătorilor consacraţi. Aparent marile companii au preluat arsenalul jucătorilor minori. Ce semnificaţie are mişcarea şi ce se întâmplă în acest caz? O explicaţie simplă este manifestarea instinctului de supravieţuire. ©TechSpark
Statistic, există trei modele principale de disrupţie care pot fi observate în modul de
acţiune al companiilor. 1. Extinderea dincolo de competenţele de bază ale afacerii. Depăşirea limitelor afacerii consacrate ajută aceste companii să identifice semnalele iniţiale ale unor noi pieţe şi noi categorii de consumatori, până atunci ignoraţi. 2. Adoptarea modelului de afaceri inovativ. Pentru a se angaja în disrupţie companiile au înţeles că dincolo de inovaţie tehnologică trebuie să găsească noi căi de a crea şi oferi valoare adăugată, respectiv reţine profitul. 3. Administrarea noului şi vechiului în mod diferit. Un aspect cheie este să nu judece noile tehnologii doar din perspectiva profitului financiar estimat. În schimb, spre exemplu, modelul IBM este să evalueze succesul programului de oportunităţi pentru noile pieţe prin prisma capacităţii managerilor săi de a învăţa din eşecurile iniţiale şi de a genera măsuri corective. Pentru companiile consacrate este tot mai eficient să investească în proiecte pentru crearea de noi pieţe. Sau să disrupă şi să redefinească o piaţă existentă. Evident că pentru aceia care nu inovează disruptiv cu siguranţă se va găsi cât de curând un competitor să o facă.
www.euroinnovation.eu
Nr.3, 2011
Newsletter Euroinnovation
Tehnologia de printare 3D Strat peste strat
C
u aşa-numita tehnologie a printării 3D producătorii realizeazã anumite repere mai eficient şi creeazã unele care nu erau posibile anterior. Compania GE testează tehnologia pentru a realiza componente pentru motorul de avion. Componentele motoarelor de avion trebuie sã facã faţã unor forţe şi temperaturi extreme şi totodatã trebuie sã fie uşoare pentru a economisi combustibilul. Clasic un injector pentru motorul de avion este obţinut prin sudarea a circa 20 de componente metalice. Prin tehnologia printãrii 3D (P3D) pusã la punct de GE injectorul este astăzi realizat în straturi succesive . Astfel de inovaţii fac posibile schimbãri tehnologice cerute în domenii de vârf precum industriile automotive şi aerospaţialã. Tehnicile P3D pot sã eficientizeze producţia de componente existente, însă esenţial este că oferă soluţia producerii unor obiecte care nu au fost posibile pânã acum: componente cu forme complexe la dimensiuni şi greutãţi minime, dar cu rezistenţa cerutã conform utilizãrii. Spre deosebire de procesele de prelucrare mecanicã unde circa 90 % din materia primã poate să devină deşeu de fabricaţie, tehnologia P3D nu are practic deşeuri de fabricaţie. Un aspect esenţial atunci când sunt prelucrate repere din metale foarte scumpe, precum titanul. Tehnologia permite de asemenea reducerea stocurilor. Este absolut la îndemânã sã printezi o componentã sau versiunea ei îmbunãtãţitã chiar şi după zece ani de la proiectare, în loc sã o pãstrezi pe stoc. De asemenea, un producãtor pentru industria automotive cãruia îi este semnalat un defect de fabricaţie la un reper poate sã livreze piesa nouă în doar câteva zile, direct cãtre dealerul care trebuie sã o înlocuiascã. Producerea aditivã în straturi, ca bazã a tehnologiei 3D, a apãrut în anii 80 când Charles Hull a lansat tehnica stereolitografiei, bazatã pe solidificarea straturilor de rãşini cu ajutorul laserului cu ultraviolete. Ulterior au fost perfecţionate diferite metode de P3D adoptate în special de proiectanţii care construiau prototipuri sau de cãtre producătorii care făceau componente unicat.
Proiectele respective se realizau în programe de tip CAD şi erau efectiv printate 3D în doar câteva ore. Dezavantajele majore au fost şi sunt oferta foarte limitatã de materiale de bazã, respectiv aspectele de calitate discutabile. Acestea sunt şi motivele pentru care tehnologiile P3D au o rată de adoptare încă redusă. Dezvoltãri posibile Existã actualmente câteva tehnici pentru ”printarea” unui obiect solid folosind tehnica strat cu strat. În sinterizare (procesul de agregare a unor pulberi metalice sau non-metalice fãrã topire), un strat subţire de pulbere metalică sau de termoplastic este expus la un laser sau fascicul de electroni care solidifică zonele de pulbere expuse. Forma solidificatã este acoperitã cu un nou strat de pudrã şi se reia procesul de expunere, secvenţe care se repetã pânã la realizarea formei proiectate. O altã metodã este cea prin care un plastic sau metal topit este injectat printr-o duzã care se deplaseazã dupã conturul proiectat al piesei, depunând pe acest contur strat peste strat. Alte tehnici de printare 3D folosesc adezivi pentru agregarea controlatã a pudrei folosite. Principalul producãtor european din industria aerospaţialã European Aeronautic Defense and Space Company (EADS) foloseşte tehnologiile pentru a realiza componentele din titan pentru sateliţi şi intenţioneazã sã dezvolte capacitãţi de producţie extinsã şi pentru alte componente de avion. Principalul promotor al tehnologiei pare a fi divizia de motoare de avion a companiei General Electric, care îşi propune sã perfecţioneze tehnologia pentru a fi utilizatã pe scarã largã. Pe lângã realizarea în straturi a injectoarelor de combustibil, GE utilizeazã tehnica sinterizãrii cu laser la realizarea din titan a reperelor de mare complexitate din componenţa paletelor elicei. Şi BMW şi Bentley folosesc tehnologia P3D pentru producerea unor componente la mãrcile lor de lux. Provocãri pentru tehnologia P 3D Prima provocare este viteza de perfecţionare a (continuare în pagina 4)
www.euroinnovation.eu
3
Newsletter Euroinnovation
Nr.3, 2011
Peleţii torefiaţi înlocuiesc cărbunele
C
omparativ cu peleţii de lemn netrataţi, biomasa torefiată are o densitate energetică mai mare, o rezistenţă crescută, este mai eficientă pentru transport şi are perspective reale de înlocuire a cărbunelui. Ce ar avea boabele de cafea şi peleţii de lemn în comun? Prăjite la o temperatură de 250 grade Celsius li se îmbunătăţeşte valoarea şi potenţialul. Conform definiţiei din DEX, torefierea este procesul prin care cafeaua şi tutunul sunt prăjite la o anumită temperatură pentru a elimina anumite substanţe volatile toxice şi a le îmbunătăţi aroma. Un tratament termic similar se aplică biomasei pentru a-i accentua o serie de proprietăţi (calorică, mecanică etc). Tehnologia Accelerated Carbonised Biomass (ACB) este esenţială pentru a îmbunătăţi calităţile combustibilului solid, de exemplu peleţi. Pe baza cercetărilor derulate timp de doi ani de companiile Polytechnik şi Andritz AG din FrohnleitnAustria s-a dezvoltat o nouă tehnologie de procesare şi producere a biomasei toreficată în volume industriale. În ultimii zece ani, cercetările şi dezvoltările experimentale în acest domeniu se extind la nivel mondial, deoarece se înregistrează o creştere majoră a cererii de biomasă torefiată. Din punct de vedere tehnologic, procesul de torefiere implică prăjirea peleţilor de lemn, ceea ce determină desfacerea structurii fibroase. În procesul de conversie termo-chimică, biomasa este uscată, încălzită şi
descompusă parţial. Procedura menţionată are loc de regulă la temperaturi între 250 şi 400° Celsius. După torefiere materialul are un conţinut de apă standard de 3%. Ca urmare, masa materialului se reduce cu circa 30% cu o pierdere de energie de doar 10%. În plus, sunt eliminate şi componentele care generează fumul. În termeni comparativi, la o reducere a masei cu 30% se păstrează 90% din energia biomasei. Reducerea masei asigură un transport mai eficient pe distanţe lungi. Un beneficiu direct este utilizarea acestui tip de combustibil în centrale termice care funcţionează în prezent preponderent pe bază de cărbune. Pe baza considerentelor menţionate, peleţii trataţi prin tehnologia ACB sunt consideraţi a fi un înlocuitor viabil al cărbunelui. Puterea calorică a peleţilor torefiaţi este în intervalul 19,9 şi 22,7 MJ/Kg, în timp ce lemnul are valorile cuprinse între 10,5-17,7 MJ/Kg. Important de subliniat că biomasa utilizată ca materie primă de intrare ©TechSpark pentru procesul ACB poate fi sub formă de deşeuri de lemn, rumeguş, scoarţă, paie, ciocani de porumb şi alte resturi vegetale. După procesare termo-chimică, materialul este presat în formă de peleţi ori brichete. Un alt avantaj este robusteţea şi durabilitatea sa. La fel ca şi cărbunele, peleţii torefiaţi nu absorb apa. Acest comportament face posibilă depozitarea în spaţii deschise fără precauţii speciale. O altă caracteristică esenţială a peleţilor este rezistenţa mecanică ridicată ceea ce face eficient transportul pe distanţe lungi şi manipularea multiplă. Conform experţilor de la Wild&Partner, citaţi de Eco World Magasine, piaţa mondială a peleţilor torefiaţi este de circa 6 miliarde de tone pe an, iar principalii clienţi sunt centralele termice care în prezent funcţionează pe bază de cărbune.
(continuare din pagina 3) Articolul Strat peste Strat tehnologiei pentru a concura sustenabil pe cele tradiţionale. În prezent, P3D este competitivã doar pentru unele componente foarte speciale şi complexe, însã este surclasatã net de metodele consacrate când vine vorba de producerea pe scarã largã a reperelor de serie pentru diferite industrii. Pentru moment existã o limitare majoră în ceea ce priveşte materia primã (tipurile de pulberi metalice şi non-metalice) care pot fi folosite de tehnologia P3D. În metoda sinterizãrii cu laser se folosesc pulberi din materiale cu proprietãţi foarte speciale: topirea sã fie imediatã, localizatã la suprafaţa atinsă de fasciculul laser, iar solidificarea extrem de rapidã. Cererea actualã de pulberi fiind încã redusã duce costul lor la valori de 50-100 de ori mai mari decât costul materiei prime pentru realizarea aceluiaşi reper prin tehnologie convenţionalã. Perspectiva ar fi ca pe mãsurã ce creşte interesul pentru noile aplicaţii, sã creascã şi competiţia dintre furnizorii de echipamente şi materii prime, ceea ce ar scãdea şi preţurile lor. O altã îmbunãtãţire necesarã ar fi extinderea paletei de materiale folosite drept materie primã.
4
www.euroinnovation.eu
Nr.3, 2011
Newsletter Euroinnovation
Senzor de monitorizare a presiunii intraoculare în lentilele de contact
S
oluţia constructivă a lentilelor de contact speciale, dezvoltată recent de compania elveţiană Sensimed, este capabilă să monitorizeze presiunea intraoculară a pacienţilor cu afecţiuni oculare de tipul glaucomului. Modul de funcţionare este inovativ din prisma faptului că oferă un suport tehnic medicilor oftalmologi pentru a personaliza tratamentul pentru situaţia fiecărui pacient cu această afecţiune. Din statisticile medicale, glaucomul afectează circa 4% din populaţia de peste 40 de ani şi poate cauza orbirea dacă nu este depistat şi tratat din fazele sale timpurii. Un simptom al glaucomului este valoarea ridicată a presiunii intraoculare, a cărei valori sunt însă fluctuante pe parcursul unei zile. Aceste variaţii la nivelul unei zile, dar mai ales valorile maxime atinse de presiunea intraoculară, pot rămâne necunoscute medicului oftalmolog curant. De obicei, medicul poate să facă măsurătorile presiunii doar când pacientul vine la cabinet ceea ce poate să nu semnaleze aspecte esenţiale ale afecţiunii. În aceste condiţii, s-a impus nevoia unor dispozitive de tipul Sensimed TS care să poată să facă măsurători continue ale parametrilor oculari. Dispozitivul menţionat este format dintr-un set de lentile de contact de unică folosinţă, care au incorporate în structura lor de silicon un dispozitiv de măsurarea tensiunilor active şi pasive pe baza fluctuaţiilor diametrului ochiului. Semnalul cules este transmis instantaneu wireless către antena dispozitivului STS. Antena adezivă purtată în jurul ochiului este conectată la rândul ei la un dispozitiv de înregistrare printr-un cablu de date foarte subţire şi flexibil. Pacienţii pot purta acest dispozitiv până la 24 de ore, inclusiv pe perioada orelor de somn. Odată reveniţi în cabinetul medicului oftalmolog acesta transferă datele biologice înregistrate pentru a face interpretarea lor. Având în vedere că sistemul STS este un MEMS (MicroElectro-Mecanical-System), cu o interfaţă logică ASIC (Aplication Specific Integrated Circuit), acesta are nevoie de o sursă de energie pentru funcţionare. Modul de utilizare specială a STS a determinat proiectarea lui pentru a funcţiona fără baterie. Energia necesară funcţionării este furnizată printr-un câmp magnetic emis de un microemiţător prin
Clusterele şi Inovarea (I)
A
facerile de succes sunt susţinute întotdeauna de un set de factori variabili precum accesul facil şi rapid la cunoaştere, forţă de muncă calificată, asistenţă tehnică specializată, proximitatea şi calitatea furnizorilor, accesibilitatea clienţilor şi tehnologiile inovative. A rămâne sau a deveni competitiv înseamnă practic acelaşi lucru: ofertă constantă de produse şi servicii inovative, cu valoare adăugată. O tendinţă interesantă este asocierea companiilor orientate către inovare în structuri de tipul clusterelor/polilor de competitivitate alături de centrele de cercetare-dezvoltare, tocmai pentru a consolida caracterul sustenabil al afacerilor lor. Clusterul a fost definit de către Michael Porter drept o aglomerare de companii şi instituţii (universităţi, institute de cercetare, laboratoare de testare, oficii de standardizare, centre de formare profesională continuă, asociaţii profesionale, autorităţi locale etc.) dintr-un domeniu specific, învecinate din punct de vedere geografic şi interconectate prin preocupări comune şi complementare. Clusterul asigură organizaţiilor membre (în special companiilor private şi centrelor de cercetare-dezvoltare) soluţii pentru atingerea a două obiective majore: Ÿ Consolidarea competitivităţii fiecăruia în sectorului lor de activitate şi Ÿ Vizibilitate sporită în cadrul pieţelor relevante pentru afacerile reunite în cadrul clusterului. Clusterul, instrument de facilitare a inovării Încă din anul 2006, Comisia Europeană a definit dezvoltarea clusterelor inovative drept prioritate strategică pentru promovarea inovării. În context clusterizarea este văzută ca un mijloc eficient de consolidare a inovării la nivel regional deoarece are potenţialul de interconectare a competenţelor din industria, cercetarea şi bunurile publice locale. Companiile inovative (adeseori start-up-uri şi spin-off-uri) şi centrele de cercetare, au în acest context principalul rol de stimulare a inovării prin promovarea intensivă a rezultatelor cercetării, utilizarea şi valorificarea în comun de resurse speciale (cunoaştere, personal calificat, tehnologii, infrastructuri şa). continuare în numărul următor
radiofrecvenţă (RF). Energia furnizată de emiţător ajunge la ASIC care alimentează şi totodată citeşte datele de la senzorul MEMS, în aceeaşi secvenţă de legătură inductivă trimiţându-le la dispozitivul de înregistrare.
www.euroinnovation.eu
5
Recenzie carte Inovaţia disruptivã înseamnã a face lucrurile complicate mai simple, iar pe cele costisitoare mai ieftine. Inovaţia în general este considerată motorul dezvoltãrii deoarece transformã ceea ce existã şi creeazã ceea ce încã nu este. Cartea Inovaţia ca soluţie în afaceri (titlul original The Innovators Solution: Creating and Sustaining Growth, Harvard Business School Publishing, 2003) a fost publicatã în 2010 la Curtea Veche. Autorul cãrţii, Clayton Christensen, profesor de economie la Harvard Business School a publicat mult despre inovaţie şi performanţa firmelor, aceasta fiind doar una dintre cele şase cãrţi pe acestã temã. Într-un volum anterior autorul remarca faptul cã inovaţia disruptivă, ca metodă de afaceri, era abordarea preferatã a companiilor de tip start-up, care în mediul de afaceri îşi asumau rolul rebelului. Concluzia venea ca urmare a unor studii extensive pe mai bine de 100 de companii de succes care în secolul XX au aplicat strategii disruptive şi, care pe parcursul unor decenii, s-au dezvoltat la nivel mondial în cadrul diferitelor industrii. Peste 80 % dintre firmele studiate de autor au fost create special pentru a pune pe piaţã în principal tehnologii disruptive. În cartea recomandatã, autorii Clayton Christensen şi Michael Raynor, reiau dintr-o perspectivã actualizată analiza modelelor de afaceri înregistrate în anii 90, remarcând faptul că inovaţia disruptivã devine atractivã şi implicit necesarã în companiile mari. Dacã pentru companiile mari aceasta este încã o alternativã, pentru companiile mici şi mijlocii rãmâne în continuare singura ”formulã magicã” pentru a deveni competitive şi a se menţine pe piaţã. În cele zece capitole ale cãrţii, autorii fac o prezentare excelentã a principalelor elemente ale inovaţiei disruptive, folosind exemple şi modelãri pentru a înţelege aspectele conceptuale ale acestei metode de dezvoltarea afacerilor.
Relatare evenimente Clusterul inovativ, instrument de dezvoltare metropolitană În data de 21 octombrie, peste 50 de reprezentanţi ai mediului de afaceri, universităţilor, organizaţiilor neguvernamentale, oficialilor şi practicienilor din instituţiile publice locale au participat la workshop-ul "Open Days – Europa în orașul meu | Bacău – 2011, desfăşurat în cadrul Centrului de Afaceri şi Expoziţii "Mircea Cancicov" din municipiul Bacău. Tema workshopului a fost “Dezvoltarea durabilă a Zonei Metropolitane Bacău prin creşterea competitivităţii economice şi inovaţie. O analiză profundă pentru utilizarea instrumentelor de tip cluster şi stimularea dezvoltării locale, iar organizatorul Agenţia de Dezvoltare Locală din Bacău. Moderatorul evenimentului a fost dl. Ioan Toderaşc, Director executiv al CPCI Euroinnovation, iar prezentatori au fost printre alţii dl. Ioan Plotog – Manager Cluster ELINCLUS, Universitatea Politehnică Bucureşti şi dl. Paul Schrijver (Olanda) – WEC Group România. ©TechSpark Dl.Romeo Stavarache, primarul municipiului Bacău şi Raportor al Comitetului Regiunilor din Bruxelles, a prezentat liniile strategice ale alocărilor financiare din partea Uniunii Europene pentru viitorul exerciţiu financiar european 2014 -2020. Au fost prezenţi dl. Corneliu Pricope, directorul executiv al Agenţiei de Dezvoltare Locală Bacău şi dl. Ştefan Popa, reprezentantul local al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) Informaţii suplimentare la: http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2011/10/21/bacau-open-days-2011-europa-in-orasul-meu.html
Oportunităţi conferinţă DATA - International Conference on Data Technologies and Applications, Roma-Italia Data de desfãşurare: 25-27 iulie 2012 Data limitã lucrare: 28 februarie 2012 Data limitã înregistrare: 27 aprilie 2012 Informaţii: http://www.dataconference.org/Home.aspx International Workshop "Entrepreneurship, Finance and Economic Development", Namur-Belgia Data de desfãşurare: 14-15 iunie 2012 Data limitã lucrare: 19 martie 2012 Data limitã înregistrare: neprecizatã Informaţii: http://www.fundp.ac.be/ecfed
Workshop announcement and call for papers: Path-breaking innovation. Understanding,managing and providing support for continuous radical change in science and innovation Milano-Italia Data de desfãşurare: 27-29 iunie 2012 Data limitã lucrare: 24 februarie 2012 Data limitã înregistrare: 2 mai 2012 Informaţii şi depunere prin email chiara.franzoni@polimi.it ABSRC 2012 VENICE - Advances in Business-Related Scientific Research Conference, Veneţia-Italia Data de desfãşurare: 28-30 mai 2012 Data limitã lucrare: 7 februarie 2012 Data limitã înregistrare: 15 februarie 2012 Informaţii : http://www.absrc.org/