Dincolo de lumina timpului
REFUGIU Voi fugi undeva, departe, Undeva departe de mine, Unde umbra-mi se va reflecta În ziua ce vine. Și în oglinzile din jur Mă voi putea uita calmă Și plăgile vor fi închise În rană. Și cât blestemul nu deveni ură, Mă voi ascunde undeva, Departe de lume: În șură, în vis, într-un univers aparte Mă voi ascunde, dincolo De moarte. Voi fugi undeva, departe, Undeva departe de mine, Unde totul e simplu În compusul ce vine, Unde tăcerea așterne troiene primare Și necuprinsul e mic În sufletul mare. Voi fugi undeva, departe, Undeva departe de mine, Unde cuvântul înseamnă – Ziua ce vine.
24
Tatiana DABIJA
REFUGE I will escape somewhere, far away, Somewhere far away from myself, Where my shadow will be reflected In the day that comes. And in the mirrors around I would be able to look calm And plagues would be closed In wound. And until curse will not become hate, I will hide somewhere, Far away from people: In shed, in dream, in a separate universe I will hide, beyond The death. I will escape somewhere, far away, Somewhere far away from me, Where everything is simple In the compound that comes, Where silence spreads primary snowdrifts And boundlessness is small In great soul. I will escape somewhere, far away, Somewhere far away from me, Where the word means – The day that comes.
Maria-Cristina Dabija