eseu

eseu 33-40

Constantin Niţu

Jocuri de cuvinte –iarnă

Geografie lingvistică–Iarnă

Moto: „Mi s-a spart, Doamne, liniștea-n bucăți/Și mi-a rămas doar umbra ei în mână,/Pleacă toamna peste alte hărți,/Pleacă toamna, nu vrea să rămână...” (Nicolae NicioarăHoria, „Pleacă toamna...”)

Din DEX '09 (2009) aflăm că iarnă s. f., ierni pl., este anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul (din francez solstice, din latinescul solstitium) de la 22 decembrie și echinocțiul (din francezul équinoxe, din vechiul francez equinoce, din latinul medieval equinoxium, din latinescul aequinoctium, din aequus, „egal” + nox, „noapte”, când ziua este egală cu noaptea) de la 21 martie. Este moștenit din latinul hiberna [tempora], din hībernum, din hībernus, din proto-indo-europeanul * ǵʰey-m-r-ino-, din * ǵʰey-, echivalent cu hiems, „iarnă, frig, ger”, + - rnus, sufix. În alte limbi iarnă se traduce prin: āʒən -аʒын în abhază; calikālaṃ - చలికాలం, śītakālamu -

శీతకాలముîn telugu;

cheimónas, khjimónas -χειμώνας m în greacă,

kheimṓn -χειμών m în vechea greacă; dimër în albaneză (din proto-albanezul târziu *dimənə < *ðimənə, din proto-albanezul *j́īmanʉh, din proto-indo-europeanul *ǵʰéymōn < *ǵʰeym-, „iarnă”; cognat cu vechiul grec kheimṓn -χειμών, „iarnă”); dōngjì - 冬天, 冬季 în chineză; fuyu - ふゆ în japoneză; gaeaf m în velșă (din galezul medieval gayaful, din vechiul galez gaema, din protocelticul * gyamo-, din proto-indo-europeanul * ǵʰyem-), geamhradh m în galeză, geimhreadh m în irlandeză (din vechiul irlandez gemred, din protocelticul *gamur, din protoindo-europeanul *ǵʰyem-), goañv în bretonă, gwav în cornish, geurey m în manxi; gyeoul - 겨울 în coreeană; hai în navajo; hcaung: -ဆ ောင ်းîn burma;

hĕlle -хĕлле în ciuvașă; hemanta - हेमन्त m în sanscrită; hibierno m în aragoneză, enviern m în romanșă, hiver m în franceză, hivern m în catalană, ibérru m în sardă, inverno m în galiciană, italiană, portugheză și spaniolă, ivèrn m în occitană, iviernu m în asturiană, nvèrnu m în siciliană, unvier m în friuliană (toate, pe diferite căi, din latinul vulgar *invernum, o modificare a latinului hībernum (tempus), din hībernus,

„de iarnă”, din proto-indo-europeanul *ǵʰeym-r-ino-, din proto-indo-europeanul *ǵʰey-); iarnã în aromână, iarnă f în română; jivend, jevend, ivend, ivendvent, jivénd, nyilény în țigănească (romani); jmeṙ - ձմեռ în armeană; khóref - חורףm în ebraică; kipupwe, majira ya baridi, kipindi cha baridi în suaheli; kış în turcă, kış -кыш în chirchiză, qïš - ҡыш în bașchiră, gyş în turcmenă, qıs -қыс în cazahă, qish - قىشîn uigură, qish în uzbecă, qış -кыш în tătară, qış în azeră (din vechiulturcic kış, „iarnă”, din prototurcicul *kïĺ, „iarnă”);

34

Cuvântul „iarnă” în diferite limbi la-dū-nāo - ລະດ ູ ໜາວ în laoțiană;

mùa đông - 冬, đông - 冬 vietnameză, 務 în

musim dingin în indoneziană și în malai;

negu în bască; övöl -өвөл în mongolă; réu-doo năao - ฤดูหนาว în thai;

sardī - सर्दी f, jāṛā - जाडा m,śiśir - शिशिर m în hindi; seʔseʔreaʔ - សិសិរៈ, heemɑn, heemɑntaʔ -

ហេមន្ត în kmeră; śiśir - سسرm, jāṛā - جاڙاm, sarmā - سرما m, zimastān -زمستانm în urdu; śiśira ṛtuva -ශිශිරඍතුවîn singaleză; šitá’ - شتاءm înarabă (); śītakāl - শীতকাল,śīt - শীতîn bengali; taglamig în tagalogă; takurua în maori; talv în estonă, talvi în finlandeză; dálvi în sami, tăl - тӑл în khanty de nord, tāl -та̄л în manxi sau mansi, tel -тöв în komi, tél în maghiară, tel -тел în mari de vest, tele - теле în mari de est și în erzia, tələg - тәләг în khanty de est, tĕtə în khanty de sud, tjala -тяла în moksha, tol -тол în udmurtă, töl - тӧл în komi-zyrian, töv - тӧв în komipermyak (toate, pe diferite căi, din protouralicul * tälwä, „iarnă”); vetur m în feroeză și în islandeză, vinter în daneză, suedeză, norvegiană nynorsk și norvegiană, vínter - װינטער m în idiș, (yi)vintro în esperanto, Wanter m în luxemburgheză, winter în engleză, olandeză (nl), africană (afrikaans) și frizonă, Winter m în germană; xitokal - শীতকাল, xit –শীতîn asameză; xitwa în malteză; zamtari - ზამთარი în gruzină; zëma f în casubă (ramură slavă, în nord-vestul Poloniei), ziema f în letonă, žiema f în lituaniană, zima - зима f în bulgară, macedoneană, rusă și sârbo-croată, zima - зіма f în belarusă, zima f în cehă, poloneză, slovacă și slovenă, zimiston - зимистон în tadjică, zimiston în zazachi, zivistan, zistan - زستان în kurdă, zyma - зима f în ucraineană, zyma f în sorba veche, zymæg - зымӕг în osetiană (cele din zona slavă din proto-slavicul *zima, din proto-ondo-europeanul

*ǵʰeymeh₂); zemestān - زمستان în persană (din persanul medieval ẕmstʾn' /zamestān/, din proto-indo-iranianul *j́ʰimás, din proto-indoeuropeanul *ǵʰyem-).

Iarna în (c)arte

toamna...”) Cu o lună înainte de venirea iernii prevestirea despre plecarea toamnei o dădea amicul Nicolae NicoarăHoria prin noiembrie în poezia „Pleacă toamna...”, tocmai din Kuppenheim, la 24 noiembrie 2019, cel care ne informa pe 3 decembrie 2019 că a căzut zăpada(romglezii ar zice „the pada”)... A căzut zăpada... Kuppenheim, 3 Dcembrie 2019 A căzut zăpada peste casa mea, Troienindu-mi pașii, gândurile, anii, Albul ei m-apasă ca o cergă grea, Precum pe altare sfintele litanii A căzut zăpada, ce cădere înaltă! Mi-a fost dor de fulgii vălurind sub cer, Sufletul din mine ca un prunc tresaltă, Veșnic lui nu-i pasă că afară-i ger! A căzut zăpada pentru-ntâia oară Și cu ea deodată sus pe Dealuri lin Murmură Colindul, îngeri parcă zboară:

Moto: „... /Iarna e aproape de cuvânt,/De-a început să ningă cu vocale,/Nici nu mai știu prin viață unde sunt/Și cine-aleargă-n urma mea pe cale...” (Nicolae Nicoară-Horia, „Pleacă

NicolaeNicoară-Horia

În curând se naște Fiul Cel Divin! Doamne, ce cuvinte! Cât de luminoase! Acăzut zăpada peste-Acasa mea, Nimeni nu-i acolo, storurile-s trase, Dincolo lumina stă-n genunchi și ea...

Și n-aș fi vrut să mă uit cum ninge decembrie... Poate vreți să ascultați scrisoarea la început de iarnă a lui Ducu Bertzi, unde puteți citi și versurile. Și dacă vreți să știți ce prefer eu, treceți la Winter Night Jazz Music...

Studii..., studii... Meritocrație, taică!

Asta după ce am tot văzut zilele astea perorații multiple despre așa zisa revoluție și când totul demonstrează că a fost eliminată meritocrația și promovați toți cei cu studii și rezultate incerte și totul a fost DEGEABA (... pentru noi luminile s-au stins...)! Acum pot veni colindătorii! Asta pentru că,în amintirile mele, e strașnic iarna pe uliță!

Cu sau fără zăpadă, să fiți iubiți! anul IV, nr. 25, 2020

36

Elena Agiu-Neacșu

Nosce te ipsum!

frustraţilor, depresivilor, astenicilor, într-un cuvânt, al rataţilor. Pentru că, da, cele mai multe eşecuri se datorează lipsei de sinceritate, de onestitate faţă de noi înşine. Dacă ne lăsăm

Nosce te ipsum... Cunoaşte-te pe tine însuţi... furaţi de aparenţe şi, mai ales, dacă rămânem Dar, mai ales, apreciază-te la justa valoare. subiectivi, nu vom reuşi niciodată să ne Cunoaşterea de sine este esenţială pentru a cunoaştem şi vom avea, inevitabil, de suferit. Să progresa. Dacă ştii bine unde te afli, ce ne cunoaştem şi să ne apreciem la justa valoare, cunoştinţe ai, care îţi este valoarea, automat îţi căci idealismul este dăunător şi nu face decât să poţi fixa un ţel, a cărui îndeplinire trebuie ne aducă un mare deserviciu. Mai devreme sau urmărită cu stoicism pentru a te simţi împlinit. mai târziu, adevărul va ieşi la iveală. Trezirea va Cunoscându-te bine, automat ştii ce poţi şi cât avea loc inevitabil şi dacă ne-am supralicitat poţi. De aceea, introspecţia, autoanaliza este un posibilităţile, s-ar putea să trăim o ireversibilă capital cu care porneşti la drum. Cunoscându-ţi dramă. potenţialul, îţi fixezi şi Ca să n-ajungem un scop realizabil, nu-ţi într-o asemenea iroseşti energia pe cai postură, să luăm, verzi pe pereţi. Pentru aşadar, aminte! Dar mai că, da, la îndeplinirea ales să ascultăm, să unui ideal este citim şi să învăţăm din important să ştii de experienţa înaintaşilor unde pleci şi încotro te noştri. A ne limita îndrepţi. Numai astfel numai la propria experienţă nu este suficient, poţi atinge scopul propus. Aşadar, fă-ţi pentru că s-ar putea ca celebra zicală a loviturii autoanaliza, dar mai ales acordă importanţă cu capul de pragul de sus să ne fie, dacă nufatală, autoaprecierii reale. Pentru că, în mod sigur, cel puţin neplăcută sau cu posibile sechele pe majoritatea eşecurilor nu se datorează unor viaţă. influenţe exterioare, aşa cum în mod constant Orgoliul, vanitatea, mândria sunt de multe ori încercăm să aruncăm vina asupra altora, pozând duşmanul number one al fiecăruia dintre noi. în victime. Ţapul ispăşitor, eternă poveste... Nu... Pentru că nu avem tăria de a ne recunoaşte Culpabil este cel care se aventurează dincolo de greşelile şi de a învăţa din eşecuri ca să nu le mai posibilităţile sale fizice, intelectuale, morale. Să repetăm, ci, dimpotrivă, persistăm în greşeală ne cunoaştem aşadar şi să ne apreciem la până ajungem să pozăm în victime nedreptăţite adevărata valoare. Să încercăm să ne detaşăm, de soartă, de oameni, de societate. Nu am să fim obiectivi şi să analizăm la rece o situaţie recunoaşte propria vină, Doamne fereşte... Cum dată. Numai astfel ne vom simţi mulţumiţi, să ne călcăm în picioare orgoliul, vanitatea, care împliniţi şi nu vom îngroşa rândurile trage sfori nevăzute din culise, acceptate cu TAIFAS LITERAR - REVISTĂ INTERNAŢIONALĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE

ştiinţă sau, mai degrabă, fără ştiinţă de la bun început de noi înşine. Pur şi simplu, suntem sclavii propriului eu ce ne sugrumă, egolatriei care ne macină din interior.

Nu este vorba de lipsă de maturitate aici, ci de o supralicitare a propriului eu, de o autoapreciere exacerbată ce nu ne aduce decât deservicii în cele din urmă. Pentru că aparenţele înşeală, pot să păcălească, dar după o vreme în mod inevitabil vom obosi şi ne vom da jos masca de bună-voie şi nesiliţi de nimeni (nune putem preface la nesfârşit, nu?!), şi nu ştiu dacă vom putea da piept cu semenii în ochiicărora am pozat într-un super-erou. Dar, mai ales, nu vom putea fi receptaţi ca victime, ci vom rămâne aceiaşi neînţeleşi, inadaptabili, astenici, frustraţi, ce se luptă asemenea lui Don Quijote cu morile de vânt.

Fixându-ne din orgoliu ţeluri care ne depăşesc posibiltăţile este ca şi cum am cere unui şoarece de bibiotecă să treacă la roabă şi la lopată. Or, pentru asta, chit că e considerată muncă necalificată şi, de facto, se crede că oricine o poate presta, trebuie să ai în spate ani de muncă, de călire în câmpul muncii. Altfel, rişti să clachezi sau, mai grav, să te pricopseşti cu vreo boală ce îţi poate aduce ani grei de suferinţă dacă nu chiar moartea. În concluzie: Nosce te ipsum... Adrian Grauenfels

François Villon –Bard sau derbedeu?

Războiulde100deanialăsatînFranțanu victime, ci numeroase castele construite de combatanțiînfrumoasaregiuneAquitaine,pe superbele malurile ale râului Dordogne. La finele războiului, a urmat o perioada de sărăcireapopulațieilăsatelavatră,carenu maigăseadelucru,uniifiindîmpinșisăaleagă drumul vagabondajului, al aventurii și al jafului, atunci când se ivea vreo ocazie. Un astfeldepersonaj,Françoisde Montcorbier, alias Francois Villon (născut 1431, Paris –dispărut în ianuarie 1463) a devenitunuldintremariipoeți ai Franței medievale. Interesantestecătotceseștie despreVillonafostcolectatdin documentele legale și din propriilesalescrieri.Villons-a născut la un cuplu francez, sărac, în 1431, la Paris. Tatăl săuamuritcânderabăiatmic, iarelșimamasaaufostlăsațiîntr-osărăcie care se înrăutățea pe măsură ce Parisul a suferit ocupația engleză, război civil și foamete.BăiatulafostpredatluiGuillaumede Villon,uncapelanalbisericiiSaint-Benoît-leBéntourné și viitor profesor de drept ecleziasticlaUniversitateadinParis.Maestrul Guillaume l-a adoptat pe François, i-a schimbatnumeledefamilieșiaînceputsă-l învețegramaticașisintaxalatină.Lavârstade unsprezece ani, Villon a devenit student la FacultateadeArteaUniversitățiiSorbona,iar subtutelatatăluisăuadoptivaprimitdiploma delicențăîn1449. Pânăînanul 1452, când

38

VillonprimeștediplomadeMaestruînArte, tânărul era pe făgașul unei cariere promițătoare,fieînbiserică,fieîndrept.

Se știe foarte puțin despre viața sa din următoriicâțivaani,darla5iunie1455,Villon a fost arestat pentru uciderea preotului PhilippeSermoise,într-oluptălaunbardin Paris. Cu toate acestea, de pe patul său de moarte,preotull-aiertatînpublicpeVillon, carefugisedinoraș,laAngers.Astfel,tânărul poetafostgrațiat.

Înanul1456,Villons-aîntorslacasasadin Paris. În decembrie, el a scris „Le Petit Testament”, una dintre cele mai importante lucrărialesale.Villonasusținutcăaterminat poezia de Crăciun, în timpces-aîntâlnitcu maimulțicunoscuțiși ulteriorafurat500de coroane de aur din cufărul cu bani al Colegiului din Navarra, unde comunitateaîșipăstra fondurile. Întemnițat laChâtelet,aevadat,părăsinddinnouParisul, pentruoperioadădeșaseanidevagabondaj.

În „Le Lais” –„Micul Testament” (1457), Villonsearatăcompunândpoemulînaceleași ore în care se petrece jaful. În notele scriitorului Louis Simpson (*) despre traducere,acestapuneîntrebarea:„S-arputea caVillonsăfiscrisacestestrofedupăjafulla Colegiu,pentrua-șifabricaunalibi?”

(*) Louis Simpson, câștigător al premiului Pulitzer în poezie, este autorul mai multor cărți de poezie și critică. A tradus pe Villon în limba engleză.

La scurt timp după incident își caută un adăpostîn provincie. Între timp, unii dintre compatrioțiisăicriminaliauformatogașcăde răufăcători care jefuiau tot nordul Franței. Cândautoritățileauînceputsăarestezeșisă-i spânzureprietenii,Villonafost,deasemenea, acuzatșialungatdinParis.Arătăcitcâțivaani găsind refugiu între decembrie 1457 –ianuarie 1458 la Blois la ducele Charles d’Orléans, prințși poet, admirator al operei sale,careînceledinurmăaaranjatgrațierea luiVillon.

La Blois are loc un concurs depoezie pe tema„Cadmortdesete–alăturidefântână”, temă dată de Ducele d’Orelans. Villon este declarat învingător. Balada se intitulează: „BaladaluiVillon,zisăaîntreceriidelaBlois”. FireaderăzvrătitaluiVillonnus-aadaptatla plictisulviețiidelacurte,făcându-lcaîn1461 să părăsească traiul tihnit în schimbul aventurii alături de bandă de răufăcători. AparepelaBourgesși laMoulinsînregiunea Bourbonnais. Tot în 1461, după ce a fost din nou încarcerat pentru o crimă minoră, Villon a fost închis la închisoarea Château deMeung-sur-Loire, deundeafost grațiatlatrecerearegeluiLouisXIprinoraș.În închisoare, Villon a compus ceea ce este considerat capodopera sa, „Le Testament”. Cele peste două mii de versete scrise sunt inspirate de posibilitatea imediată a unei condamnări la moarte, prin spânzurarea sa, întru potolirea furiei generale și a fervorii religioase.Dar,noroculluiVillonîltrădeazăîn celedinurmă.

RevenitlaParis,spresfârșitulluinoiembrie 1462,poetuls-avăzutamestecat,deșifărăa aveaunrolactiv,într-oaltercațiedestradăîn urma căreia a fost arestat, judecat și condamnat la moarte prin spânzurare. Urmând un apel de ultim moment în Parlament, Curtea Supremă pariziană („Le

ParlementdeParis”)i-acomutatpedeapsala expulzareadinorașpentruoperioadădezece ani.

În așteptarea sentinței capitale, Villon a compus „Balada apelului lui Villon” „Balada oamenilorspânzurați”și„EusuntFrancois,ei m-au prins”. Villon avea doar 34 de ani. A părăsitorașulșiadispărutpentruvecie.

Villonestedeciuncaracterambiguucare oscilează între teolog, poet, hoțși bătăuș, a cărui viață aventuroasă îi aduce o faima de derbedeunotoriu.Personajlegendar,eloferă onesecatăsursădeinspirațiepentruartiști, scriitori și muzicieni, până în zilelenoastre.

Cu primele sale versuri

Villonacunoscutocelebritate imediată. Semincerul și

Testamentul, operele sale de căpătâi au fost publicate pentruprimadatăîn1489–la numai26deanideladispariția sa–urmatădealte34deediții pânălamijloculsecoluluiXVI.

De la primele apariții s-a născut „legenda Villon”, cu diferite caractere, conform diferitelorepoci:farsor,escroc saupoetblestemat.

Înoperasa„MareleTestament”Villontrece în revistă viața sa și își exprimă groaza de boală,închisoare,bătrânețeșifricademoarte.

Aceastălucrare,maiales,reflectaregretulsău adânc pentru tinerețea irosită și talentul risipit. El amintește tavernele și bordelurile din lumea interlopă din Paris, pomenind de mulți dintre vechii săi prieteni în stare de ebrietate și de decădere, cărora le făcuse diverse„servicii”înLeLais.DartonulluiVillon esteaici multmaispurcatdecâtînlucrările sale anterioare și e scris cu o mai mare detașareironică. anul IV, nr. 25, 2020

Modul criminal de viață a lui Villon, eclipseazăcu ușurințăpeautorul instruitîn disciplina intelectuală riguroasă a școlii medievale. Poezia sa face un apel direct la emoțiilenoastre,pecândafișeazăuncontrol remarcabilalrimeișidezvăluieocompoziție disciplinată, care sugerează o preocupare profundăpentruformășinudoaroinspirație întâmplătoare. De exemplu, balada („Falsă frumusețe,pentrucareplătescunprețatâtde scump”),adresatăprieteneisale,oprostituată, nunumaicăsusțineunmodeldubluderimă, ciesteșiunacrostih,careconținenumelede Françoys și Marthe. Chiar și aranjarea strofelor din poem paresăurmezeoordinegreu de realizat, care nu este rezultatulîntâmplării. Operelesalenusuntușorde descifratfărănoteșiexplicații. Limbajulfolositdeelnuneeste ușor accesibil. Aluziile la Parisulepociisale,artasadea folosi sensurile duble și antifraza fac adesea textele saledificildeînțeles,chiardacă exegezele contemporane au reușitsăfacăluminăîndestul demultedintreaspecteleobscurealeviețiiși operei sale. Mesajul poeziei villoniene îl situeazăprintremoderni,chiardacăautilizat formele medievale deversificație. Poezialui Villonesteplinădejocuridecuvinte,revoltă, umor suculent, satiric, caustic, milă, ironie, căință, patos și forța lirică și un permanent dialogcumoartea.Versurilevilloniene,scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compusecaunfeldeșarade,antifrazeșialuzii laevenimente și lapersoane anterioare sau contemporanepoetului,într-unlimbajdiferit de franceza modernă, „argoul hoților”, așa numituldialectMoyenfrançais(1400-1600),

40

dificildeînțelesșidetraduschiarșipentruun specialistînlimbafranceză.

Balada apelului

Cecrezi,Garnier,dejalbamea, Afostcuminteorisfruntată? Oricefăpturăși-arscăpa Pielea–cusila-ncătușată Easedezleagă,doarsăpoată. Să-mițiepredici,le-aplăcut Șidăscăleli,lajudecată: Secuveneasăfităcut? PeHueCapetde-lmoșteneam, Ce-ifiudemăcelar,seștie, Înzdrențe,numămaiumflam Cuapăchioară-n pușcărie. Pricepicea înșelătorie?

Măosândirăcumau vrut,

Darpenedrept,cu mișelie: Secuveneasăfităcut? Subpălărieoarecrezi Căn-amnicipeatâtglagoare Săspuncuvântul„Apelez”? Baamdestulă,misepare, Chiardenumăîncredpreatare. Iarcândsentințaacăzut: „Spânzuratfi-vei!”spune,oare Secuveneasăfităcut? Prințe,den-aveampiuit, PrecumClotarm-arfifăcut, Parlarăscruce,colbuit. Secuveneasăfităcut?

Petiție la ducele de Bourbon

Stăpânalmeușiprințepreatemut, Lujerdecrin,dinregezămislit, FrançoisVillon,cesoartal-abătut Cuvânătăiavane,cruntlovit, Teroagăprinscrisoarealui,smerit, Să-idaiunîmprumutdacăaivrea; LatoateCurțileegataajura Că-țidă‘napoi,nupierde-ncredințarea: Nicipagubi,nicicâștignuaiavea, Nimicn-aipierde,decâtașteptarea. Delaalțiprințilescaien-acerut, Doardelatine,robultău,celcare Dinșasescuziprimițicuîmprumut, Maitoții-acheltuitpentrumâncare. De-odatăa-iplăti, dupăonoare, Ușorșideîndatăsemplinește; ÎncodruldinPatay ghinzidegăsește Șidincastane împlinindvânzarea, Lațanc,fărăzăbavăte plătește; Nimicn-aipierde,decâtașteptarea. Cideputeamsă-mivânddinsănătate Unuilombard,ce-ilacomprinnatură, Lipsadebanicummămânadinspate, Poate-ncercamșiastăaventură. N-ambaniînsân,nicipungălacentură; O,Doamnebun,îțispunmirareatoată, Căoricecruce-ncalemise-arată, Delemnoripiatră-i,astami-eonoarea; De-arfis-ovăzpeceaadevărată, Nimicn-aipierde,decâtașteptarea. O,prințdecrinșiplindebunătate, Cegreumi-arfi,veiînțelegepoate, Denumis-arpliniacumrugarea. Ascultă,rogu-te,m-ajutășisocoate: Nimicn-aipierde,decâtașteptarea