Nicolae Vasile - Românul ciclic

cu prietenele sau prietenii care urmau să-i însoțească. Am mers în final, cinci cupluri, care ulterior au și devenit cinci familii.

Când am ajuns acolo, hotelul era aproape gol, așa că ne-am ales cele mai bune camere, pe care urma să le părăsim când începeau să vină cei care-și cumpăraseră acele locații pentru petrecerea revelionului. În această perioadă făceam seara adevărate chefuri cu nea Fănică, un bun prieten al lui nea Nelu, șeful întregului complex, care cuprindea hotelul, restaurantul și alte câteva cabane din acea zonă. Ne-am mutat ulterior la o cabană, pe care am ocupat-o în întregime, la circa doi kilometri de hotel, dar unde trebuia să ne autogospodărim cu tăiatul lemnelor și făcutul focului, încălzitul apei. Nu era o problemă deosebită, aș putea spune că devenise chiar plăcută! Pentru mâncat, mergeam la restaurantul hotelului.

Ne făceam noi planurile pentru noaptea de revelion pe care pe care urma să o petrecem la hotel, alături de toți ceilalți.

Contam că o să-i batem pe toți la dans și la cântat, unde devenisem profesioniști în cei cinci ani de facultate, și eram deja o echipă formată. De agățat ceva nu se punea problema fiindcă fiecare era însoțit de prietena sau prietenul său tradițional.

O primă problemă neașteptată a fost chiar în seara sosirii la revelion. Am rămas mai târziu la cabană pentru a întării focurile la sobe, pentru a nu găsi frig în camere dimineața de după noaptea cumpenei dintre ani. Fusese ideea și oferta mea, nu îmi impusese altcineva!

Terminasem treaba și optimist, pentru petrecerea ce avea să vină, am plecat lejer pe drumul forestier care lega cabana de hotel. La un moment dat, aud un zgomot în spate, ca și cum cineva ar alerga în spatele meu. La prima întoarcere a capului, nu am văzut nimic, fiindcă tocmai după ce trecusem o curbă și nu aveam o bună vizibilitate în spate! Zgomotul s-a repetat.

De data aceasta am văzut, cu stupoare, un urs care aproape alerga după mine. În tensiunea momentului mi-a venit o idee 109