ppooeezziiee
Nebunul Mă plânge astăzi un nebun Cu faţă lungă, ca de cal Şi-mi râde ţeava unui tun Zvârlind ghiulele de metal. Aud cum plouă nesfârşit De sus, din cerul ce s-a rupt, O ploaie ca de plumb topit, Semn că potopul a-nceput. Tot număr pietrele pe drum Din doi în doi, din zece-n zece Şi-mi plânge iarăşi un nebun Cu lacrimă de piatră rece. Şi îmi rânjeşte tunul greu Zvârlindu-şi bombele la mal, Mă plânge astăzi şi mereu Nebunul meu cu cap de cal. Noapte de noapte încă plouă, Potopul creşte ne-ncetat Şi pietre mi-au rămas doar două Din toate câte-am numărat. Mă plânge astăzi şi mereu Nebunul meu cel mai iubit Şi mă desfide tunul greu, Şi-aud cum plouă infinit.
Norocul tău Norocul tău se-ascunde, precum ştii, În sângele-mi ce curge clocotit, În firul crud de iarbă răsărit, În stelele arzând pe boltă, mii. Norocul tău e pasărea ce zboară Eliberată de ipocrizie şi de teamă, El este-ntâi de toate, mai cu seamă, Culcuşul meu călduţ, seară de seară! Norocul tău iţi este strălucirea Din ochii-ţi negri, mari şi visători, Privirea-ţi ce mă-ncarcă de fiori Şi ce mă face să mă pierd cu firea. Norocul tău, aş crede că sunt eu, Iubirea ce mi-a dat-o Dumnezeu...
Cheia i-am lăsat o cheie ieri, pe masă, Cheia ce te-ajută să-mi descui Sufletul ce mi-a fugit de-acasă, Dar s-a prins la poartă, într-un cui.
Ţi-am lăsat o cheie ieri, de-argint, O unealtă numai pentru tine. Nu luă-n seamă vorbele ce mint; Sufletul în cui... abia se ţine.
Cheia ce-am lăsat-o ieri, pe masă, Sufletul te-ajută să-mi descui Şi să mi-l întorci apoi, acasă, Să mi-l smulgi din cuiul nimănui!
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 5-6, iulie-august 2013
68