Buzz nr. 41 by Ziarul Buzz

Pagina 8

Anul IV/2015; nr. 41; iunie-iulie; preț: 1 leu

faci, să scapi de rutină şi atunci o să reuşeşti să-i scoţi pe oameni din cenuşiul existenţial >> (Carmen Moraru, jurnalist)

Ne puteți urmări în fiecare weekend, de la ora 10.00 la emisiunea Cheia Sol de la TeleM!!!

...miniEDITORIAL, rubrică de opinii scrise de copii >> Pagina 6

FashionJUNIOR

<<Important este să crezi în ce

Facebook.com/miciireporteri www.buzz.4botosani.ro ---Email: contact4buzz@gmail.com Telefonul redacției: 0722.246.257 Inter viu cu... Clar a Măr gineanu

<<Doar looserii mor de foame, nu poeţii, nu oamenii cu vocație...>> Pagina 2

Satul cu doi oameni • Doi frați mai țin în viață satul în care își au pământul moștenire de la părinți; • Nu au curent electric, iar singura legătură cu exteriorul este un celular pe care îl încarcă la o baterie de mașină; • Deși sunt singurii locuitori ai satului, cei doi frați se cam dușmănesc;

Pagina 4

Alexandra Pușcașu

Cel mai galben 40 din oraș

Workshop media

Puteți citi articolul integral în pag. 3

Moda claselor

A fost singura reprezentantă de anul acesta din județul Botoșani la acest important festival de muzică pentru copii. Deși este al doilea festival la care participă, Alexandra s-a întors acasă cu un premiu. Co-

pila pregătită de profesoara Oana Pușcașu va cânta toată vara în parc, alături de colegii ei din grupul Cheia Sol. Mai multe despre această nouă revelație mu zicală a Botoșașanilor în pagina 7

Pagina 6

Pagina 3

40 de luni, 40 de altfel de știri

>> A reprezentat la numai 6 ani județul Botoșani, la Festivalul Mamaia Copiilor;

gimnaziale la liceu

ia amploare tot mai mult în județul Botoșani. Un articol pe această temă în pagina 2

BuzzLOVE: Găsești ușor cadoul potrivit de ziua iubitului sau a iubitei?

COMUNITATE

<<Doar looserii mor de foame, poeţii, nu oamenii cu vocație...>>

La liceu din clasa a V-a

Moda gimnaziului la liceu ia amploare

Alexandra Ciotir, 13 ani, Școala nr. 17 Am profitat de prezența poetei și jurnalistei Clara Mărgineanu la Ipotești, cu ocazia festivalului de folk, pentru o discuție sinceră despre cultură, jurnalism, despre viitor. Ne-a plăcut întâlnirea așa cum precum toți oamenii care sunt dedicați lucrurilor frumoase. Rep: De unde ideea de a scrie cartea Destine cu har? Clara Mărgineanu: Ideea acestei cărţi a pornit dintr-o formă a mea de protest paşnic, de a veni cu o ofertă culturală într-o vreme în care, mai ales în media, se promovează false valori. Nici măcar nu le-aş numi valori. Se promovează alte figuri publice decât cele care ar trebui respectate. Prin urmare, din articole mai vechi de presă, am conceput un volum în care am venit cu alte poveşti, alte destine, valorile şi modelele pe care eu le consider esenţiale în zilele noastre. Rep: Aici aveţi reportaje cu personalităţi cu care aţi vorbit... C.M: Da, cu cele care sunt în viaţă putem să le numim reportaje, dar eu, oprindu-mă şi la personalităţi precum Grigore Gafencu sau Monseniorul Ghica sau Cella Serghi sau oameni care nu mai sunt în viaţă, acolo a fost o muncă de documentare pur şi simplu. Am construit o poveste din unghiul meu subiectiv, pe marginea istoriilor, cărţilor de interviuri, biografiilor pe care le-am găsit. Un alt eşantion este cel în care este vorba despre oameni pe care am avut şansa să-i şi întâlnesc. Rep: Cine v-a ajutat mai mult să descrieţi aceste întâlniri, poetul sau jurnalistul Clara Mărgineanu ? C.M: Foarte bună întrebarea, dar cred că nu ştiu exact răspunsul. Pot doar să spun că sunt îmbinate cele două, nu sunt lucruri diferite. Ele se înşurubează, se intersectează, în sensul în care muncii de documentare propriu-zise, eşantionului de parte jurnalistică i s-a adăugat scrierea mea creativă, lirică, metaforică, emoţională. Nu pot pune bariere în felul în care îmi vine să scriu. Dacă scriu cu colţul inimii aşa cum scriu şi în poezie, este un lucru pe care nu mi l-am cenzurat. Însă vorbim despre reportaj literar, un gen mai puţin practicat şi promovat astăzi. Dar literatura română şi istoria presei culturale din România au nume mari care au practicat şi acest gen jurnalistic: Geo Bogza, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Marin Preda. Nichita Stănescu, poate o să vă surprindă, dar căutaţi cartea „Amintiri din prezent” şi o să vedeţi că şi el a făcut reportaje. Rep: E adevărat că se poate muri de foame azi din jurnalismul cultural? C.M: Este adevărat că revistele literare au onorarii foarte mici, este adevărat că nu e subvenţionată cum trebuie cultura. Și probabil că întrebarea e dacă ar trebui să renunţăm, să dezertăm, să fim pesimişti. Nu neapărat. La un moment dat rămâne doar partea de pasiune. Eu am continuat să scot cărţi şi după ce nu am mai fost la TVR , chiar dacă a trebuit să trăiesc din alte colaborări mai puţin vizibile. Partea de vocaţie rămâne în tine, e ca sângele, nu ai cum să renunţi, nu dispare. E un fel de a fi şi un destin. Nu există a muri de foame pentru că eşti poet, artist. Doar perdanţii mor de foame, oamenii fără vocaţie. Poţi să nu-ţi găseşti un job nici când ești profesor, economist, contabil sau altceva. Doar looserii mor de foame, nu poeţii mor de foame.

este <<Ideea ziarului Buzz excepţională! Mi-a ridicat moralul când am aflat că acest lucru se întâmplă. A venit în întărirea convingerii mele că ne vom salva în grupuri mici, că nu va muri o breaslă, o vocaţie, o cultură, pentru că sunt grupări de oameni, atât cei care le iniţiază, cât şi publicul receptor, dornic de aşa ceva. Ar trebui să fie mult mai bine mediatizat, să se ia exemplu în toată ţara. Este un pariu câştigat. Este una dintre vocaţiile mele de viaţă: pariul pe prietenie, pariul pe valoare, pariul pe cultură, pariul pe normalitate. Eu cred că este un exerciţiu de normalitate pentru că a promova valoarea, modelele autentice nu este decât un pas spre normalitate>> (Clara Mărgineanu, scriitor) Rep: Îmii doresc o carieră în televiziune și vreau să știu cum aţi început? C.M: În ‘94 – ‘95 am intrat colaborator în TVR cu mare teamă pentru că era o meserie grea. Era vorba de TVR, despre nişte coloşi care scriseseră istoria televiziunii române. Am început cu reportaje de teren, scrise. Atunci era un matinal, un fel de emisiune de ştiri, în care eu eram între cei care acopereau segmentul cultural, adică un fel de ştire mai dezvoltată de lansare de carte, vernisaj,sau alt eveniment cultural. Miam dat seama că te acaparează, că începe să devină parte din tine meseria şi am căutat să dezvolt, să învăţ mai mult, să trec mai departe la portret, la documentar, la eseu literar. Rep: Ce v-a plăcut în televiziune? C.M: Munca de echipă, prietenia, comunicarea, faptul că interacţionezi tot timpul şi creezi în permanenţă. E o muncă creativă până la capăt, până vezi imaginile captate de camera de filmat.

Larisa Simionescu, 17 ani Tot mai mulţi părinţi se decid să-şi înscrie copiii care termină clasele primare la liceu, pentru a studia în gimnaziu. A devenit chiar o modă ca începând cu clasa a V-a copiii să învețe la unul din liceele care au în curricula lor și clase gimnaziale. Cu cât liceul e mai cotat, cu atât și numărul copiilor care doresc să studieze acolo crește. La Colegiul Naţional “A.T.Laurian”, de pildă, s-a înfiinţat încă din anul 1998, nivelul gimnazial. Anul acesta, potrivit directorului, Ioan Onofrei, au fost înscrişi pentru examenul de admitere la clasa a V-a, 72 de elevi. Doar 29 dintre ei au fost admişi pentru că la începutul anului a fost gândită organizarea doar a unei singure clase de a V-a. Pentru examenul de admitere la gimnaziu, copiii au de trecut prin trei probe, respectiv probele scrise la Limba şi literatura română și Matematică și o probă orală, adică un interviu în fața unei comisii formată din profesori de istorie, engleză, limba română şi matematică. “Sunt ani cu concurenţă pe clasele care sunt la noi şi ani în care concurenţa este mai mică. Anul acesta, concurenţa a fost destul de mare. La Laurian, cei din clasele mici, V-VIII, beneficiază de un corp separat de clădire, au livadă, au condiţii foarte bune. Noi, iniţial, dădeam testarea în toamnă pentru ca până atunci copiii să se hotărască unde vor să meargă mai departe, tot ideea noastra a fost, de a mutaacest examen în iulie ca sa ştie mai repede unde va fi din toamnă”, ne-a spus directorul C.N. A.T.Laurian, Ioan Onofrei. În schimb, la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu”, unde nivelul gimnazial a fost inclus din anul 1991, pentru anul scolar 2015-2016 s-au înscris 105 elevi pentru clasa a V-a dintre care doar 60 au fost admişi, potrivit conducerii. Aici a fost solicitată de la Inspectoratul Școlar înfi- ințarea a două clase de a V-a, așa cum s-a întâmplat și în anii din urmă. La liceul Teoretic “Grigore Antipa” au dat examen pentru clasa a V-a 32 de elevi, aici urmând a se forma o singură clasă de a V-a din toamnă. Rep: Aţi avut o persoană care v-a ajutat foarte mult în televiziune? C. M: Am învăţat de la foarte mulţi oameni, de la fiecare altceva şi în timp. M-am construit prin admiraţie, prin modele: Smaranda Jelescu, Ştefan Mărăscu, oameni care practicau acest tip de jurnalism cultural. Degeaba v-aş spune alte nume pentru că televiziunea nu înseamnă numai figură de prim-plan, televiziunea nu înseamnă doar vedeta. Sunt doar nişte oameni care şi-au luat viaţa în serios, meseria în serios, vocaţia în serios şi sunt persoane remarcabile şi exemplare.

Puteți beneficia de publicitate constând în advertoriale sau bannere în paginile ziarului, pe pagina de Facebook a ziarului și pe site cu un tarif unic. Pentru publicitate ne puteți contacta la telefon 0722.246257 și email: contact4buzz@gmail.com. website: www.buzz.4botosani.ro

Facebook.com/miciireporteri, contact4buzz@gmail.com

Redactor-șef: Ioana Matfeev Editor-corector: Gabriel Ursu Redactor-șef adjunct:Larisa Simionescu Tehnoredactor: Roxana Matfeev Fotografi: Ovidiu Porohniuc, Claudiu Porfir Secrertar general de redacție: Magdalena Cazaciuc Redactori: Alexandra Ciotir, Ana Iftodeanu, Karina-

Todireanu, Ramona Lupu, Lucia Luca, Denisa Sandu, Mădălina Brumă, Georgiana Mutu, Paula Ifrim Reporteri: Georgiana Anițulesei, Amalia Sandu, Sabina Țapu, Robertina Ciobanu, Anda Vișan, Delia Rusu, Ana Maria Boghean, Simina Luca, Mario Galan, Alexandra Dămian, Maria Aniței, Mihaela Bujor Corespondenți: Ilona Dănilă (Vorona), Andrei Simionescu (Cristinești), Antonia Ațurcăniței (Dorfen)

Preluarea articolelor din acest ziar se face doar cu acordul redacției și cu precizarea sursei. Telefonul redacției: 0722.246257

Publicație realizată de Asociația Buzzmedia

ISSN 2285-4908 ISSN-L 2285-4908

Tipărit la SC Mediator SRL

SOCIETATE

Satul cu doi oameni Intersecții ...BUZZ

>>Reportaj

Alexandra Ciotir -13 ani, Simina Luca -10 ani

Până la 28 de ani a locuit la casa părintească din CerviceștiCrac, după care s-a căsătorit, mutându-se în Răchiți. Acolo, acum locuiesc copiii lui. Mihai și Gheorghe Lu-

Un drum de țară, îngust si prăfuit, plin de gropi, având vecini lanuri mănoase de porumb și floarea soarelui, ușor triste, în așteptarea ploilor, duce spre o zonă în care trecutul ne ajunge din urmă. Un sat în care mai trăiesc doi oameni. Doi frați. Unul trăiește în casa părintească, iar celălalt într-o locuință pitică, ridicată cu propriile mâini. Nu au curent electric, drept urmare nici internet, nici măcar televizor. Din când în când un radio mic cu baterii mai zbârnâie în casa unuia dintre ei. Satul Cervicești-Crac e la o aruncătură de băț de municipiul Botoșani și mai există astăzi datorită lor, celor doi frați, Mihai și Gheorghe Lupan.

cu nimic. „Aici e raiul meu! Aș pleca din viață dacă nu aș avea atâta aer curat”. În timpul discuției cu ’nea Mihai, ritmuri braziliene ne-au întrerupt. Bătrânul își duce instant mâna la brâul din piele, care îi înconjoară talia mică și scoate telefonul, un Nokia mic, model vechi, de culoare albastră, singura lui legătură cu exteriorul. Își încarcă telefonul cu ajutorul unei baterii de mașină. Bătrânul ne explică, plin de umor, cum nu îi pasă de dependența de la oraș. “Cu elec tricitatea mă descurc foarte bine, dau drumul la geam și am curent de 2,20. Dacă vreu 80, dau drumul și la ușă”. În curtea lui zace, aruncată pe un gard, o ditamai parabolica, dar fără utilitate. „O am de la fată, n-avea ce face cu ea. A mers acasă la ea, dar acum nu. A vrut să o dea la fier vechi. O țin așa de muzeu”, ne-a mai spus Mhai Lupan. În ciuda așezării pustii în care trăiesc cei doi frați, gospodăria lui ‘nea Mihai e foarte bogată. Are o vacă, un vițel, un cal, trei purcei, 40 de păsări, un stup de albine, trei câini și două pisici. La casa părintească, unde locuiește fratele său, sunt doar câteva păsări. A avut 30 de oi, dar a renunțat la ele. “Sunt departe de oraș, aveam multă brânză de la oi și nu aveam unde să o vând. O dădeam aiurea. Țineam

O căsuță, nu mai înaltă de doi metri, înconjurată cu un gard din stuf, ca în povestea Satul Cervicești-Crac mai cu Albă-ca-Zăpada, și o curte mică, dar pri- există doar prin cei doi frați mitoare, cu un miros de gospodărie autentică provenit de la grajdul în care își duc zilele un pan mai au șase frați, toți împrăștiați prin lume. Dar, cal, o vacă și vițelul ei, cei trei purceluși, dar și ze- cu toate acestea, nu se desprinde de pământul lui, cile de păsări care înveselesc curtea, te surprinde. deși calea de acces spre magazine e dificil de parSunt averea lui ‘nea Mihai. Are “șăpti ș-un tri” de curs. Are însă soluție și la asta. „Am căruță cu cal, înhăm și o dată, de două ori, de câte ori când am nevoie de pâini, mă duc la Cervicești”, ne-a mai spus Mihai Lupan. Nici măcar pensia nu e o problemă. “O am băgată la CEC și o scot când vreu”. Fratele lui, în schimb, își obține pensia prin sora lui de la Cervicești, unde o lasă factorul poștal. Satul în care locuiesc cei doi s-a constituit în anul 1921, în urma împroprietăririi, după primul război mondial, a unor cetățeni din Vârful Câmpului, și prin cumpărare de către un grup de gospodari din județul Suceava, comunele Pentru că nu se înțelege cu fratele său, nea Mihai Ilișești și Fundul Moldovei. Sunt oameni își omoară timpul cu animalele din propria curte. care au lucrat în America, la port, și au câștigat bani cu care și-au cumpărat ani, așa cum ne-a mărturisit cu graiul lui moldove- pământ odată ce au aflat că boierul din vremea nesc, și locuiește aici, în satul acesta, cu două case, respectivă le vindea. Denumirea satului ne-a fost Căruța cu care merge să-și ia pensia de la CEC de când a ieșit la pensie. “Sunt născut, crescut în explicată de ’nea Mihai. „Aici este un fel de crac, Cervicești-Crac, că așa-i spune. Ai mei îs morți, iar cu pâraiele astea și cu apa asta, care se face un oile degeaba”, a spus Gheorghe Lupan. Cei doi frați în casa părintească, moștenire, a rămas fratele și crac”. În momentul de față, conform nomenclatoru- sunt proprii lor regi, nimeni nu îi întreabă de când am ieșit la pensie, am venit aici să lucrez lui țării, satul Cervicești-Crac nu există pe hartă sănătate, nimeni nu le cere socoteală pentru cât au pământul”, ne-a declarat Mihai Lupan. Bătrânul decât cu denumirea de Cervicești-Deal, conform ul- prășit sau cosit. Își orânduiesc viața după stele. Nu care încă nu își arată vârsta, a lucrat timp de 42 de timei împărțiri teritoriale din anul 1969. Nici unul au ceas, au doar sufletul lor curat, alimentat permaani ca mecanic de utilaje agricole la Trustul Iași, co- din cei doi frați nu au mai văzut un jurnal de știri de nent cu energia dată de spațiul natural în care trăiesc lindând țara în lung și-n lat, unde munca l-a dus. o bucată bună de timp. Nu au televizor, internet, n- și optimismul pe care îl afișează fiecărui om care au curent electric. îndrăznește să le calce teritoriul.

Au renunțat la zecile de oi pentru că nu era rentabil...

Mihai Lupan, un suflet ca pâinea lui Dumnezeu

Viața lor se desfășoară ca pe vremea bunicilor: prășesc, cosesc, cresc animale și păsări și se roagă la Dumnezeu pentru ploaie. O fac pentru că altfel ar muri de foame, iar fântâna e la câțiva metri de casa lor. Vârsta înaintată nu le-ar permite să care zeci de găleți de apă pe zi. „Mă rog la Dummnezeu pentru ploaie. Aș putea eu căra apă la vârsta mea”?, ne-a spus ’nea Mihai. Cu toate acestea, viața la țară a bătrânului nu se compară

Gheorghe Lupan, fratele care a rămas în casa părintească

Educația verde

Fericirea Primul milion DEEE colectat prin cultură

Patrula de reciclare în acțiune!

Timp de patru ediţii ale programului Patrula de Reciclare sa muncit, s-a sperat Paula Ifrim şi, într-un sfârşit, s-a Redactor realizat primul milion de kilograme DEEE. Peste 70.000 de copii și elevi și 1800 de profesori din toață țara au contribuit la realizarea acestui vis măreț. I-au făcut pe oameni să înţeleagă că este foarte important să colectăm deşeurile de echipamente electrice și electronice. Ne-am interesat și noi în legătură cu acest plan atins. “În primele două ediții ale programului aveam mai mult speranțe, deși ambițioși am fost întotdeauna. Știam însă că profesorii și copiii luptă să informeze și să convingă foarte mulți oameni că trebuie să colectăm selectiv deșeurile electrice. De la a treia ediție am reușit să desfășurăm programul în București și în toate județele țării și am constatat că agenții patrulei sau dovedit unii din cei mai harnici europeni la colectarea DEEE, că dăruirea, entuziasmul și creativitatea lor chiar pot mobiliza oamenii să fie mai responsabili cu natura”, a spus Simona Ghiga, reprezentantul pentru zona Moldovei a Asociației RoRec. Dar ce înseamnă mai exact acest milion de kilograme deșeuri electrice și electronice, tot Simona Ghiga ne-a spus. “Acest milion de kilograme de deșeuri înseamnă că mii de vechituri electrice care ocupau spațiu inutil în gospodăriile oamenilor, în birouri și depozite de firme și instituții au fost colectate și trimise la reciclare în loc să fie aruncate cu gunoiul menajer sau abandonate în natură, unde unele substanțe nocive pe care acestea le conțin, precum mercurul, freonul, cadmiul, aluminiul, ar fi poluat pentru sute de ani locurile acelea. În plus, protejăm România nu doar din punct de vedere ecologic, ci și față de niște amenzi usturătoare pe care riscăm să le primim de la Uniunea Europeană pentru că nu respectăm standardul legal de colectare, care este de 4 kg DEEE/locuitor/an. Grație activității Patrulelor, milioane de români au aflat cum trebuie să se debaraseze în mod corect de aceste deșeuri”. Ne putem mândri că judeţul Botoşani este considerat activ de către cei de la Asociaţia RoRec în ceea ce privește colectarea DEEE. Mai mult chiar, prietenii noștri de la Asociația RoRec spun că noi, ziarul Buzz, am dat un impuls în acest sens. Cantitățile exacte colectate vor fi însă dezvăluite abia în toamnă când programul se va fi încheiat. “Vă pot spune că Botoșaniul este un județ foarte activ, și asta și datorită vouă, ziarului Buzz, partenerii noștri de bază! Fiecare județ este încă în cursa pentru unul din premiile naționale, dar și într-o competiție permanentă a solidarității și responsabilității”.

Românii din Germania, tot mai numeroși și bine informați Ziarul Românesc Deutschland este o publicație dedicată românilor din Germania și a fost lansat la 1 octombrie 2014. Este una dintre puținele publicații din Europa dedicate diasporei românești, după cum ne-a spus redactorul șef al Ziarului Românesc, Sorin Cehan. ''Ziarul Românesc Germania face parte dintr-un grup editorial care deține și alte publicații importante în diaspora românească, Gazeta Românească și Ziarul Românesc în Italia, și

Ziarul Românesc Weekly în Marea Britanie. Drumul până la Ziarul Românesc Germania nu a fost foarte mare''. Scopul acestei publicatii este de a informa diaspora românească. ''Nu putem rezolva problemele clasice, cum ar fi găsirea unui loc de muncă, a unei locuințe. Dar semnalele de alarmă publicate în legătură cu anumite situații recurente în Germania îi ajută pe oameni să se ferească de situații anume''. Numărul românilor plecați în Germania crește considerabil, nu numai prin românii veniți de acasă, ci și prin foarte mulți din Italia sau Spania, alungați de criză, motiv pentru care a luat viață această gazetă. La Ziarul Românesc lucrează zece persoane, toate de la publicații din România, Germania, Italia, Marea Britanie ș.a. ''Găsirea colaboratorilor

Prezintă moda în ziarul Buzz Dacă vrei să prezinți ținute la modă de la magazinul Junior, scrie un email la contact4buzz@gmail.com cu datele personale (vârstă, înălțime, greutate și un număr de telefon) însoțite de o fotografie în picioare. În intervalul 1-7 al fiecărei luni, vom posta pe siteul nostru un sondaj cu toți copiii care s-au înscris pentru a prezenta ținute de la magazinul Junior în ziarul Buzz. Cel care întrunește cele mai multe voturi va fi declarat câștigător.

N-ai nevoie de foarte multe ca să fii Ioana fericit. Îmi sună și acum în urechi și Matfeev în suflet refrenul lui Dinu Olărașu Redactor-șef cântat de două ori în recitalul pe care l-a susținut aici, la Botoșani. Am plecat cu gând senin și cu stele în suflet de la concertul artistului. Se încheiase festivalul. Încă o ediție. Prieteni noi. Zâmbete multe. Bucurie. Uit de facturi și datorii când pașii mă poartă către spațiul divin al muzicii, către nori de cultură. Dacă viața nu mi-ar oferi din când în când întâlnirile astea cu oameni de spirit, încărcați cu limpezimi lăuntrice, aș fi cea mai urâtă ființă. Mi-ar crește pe chip tulpini de umbre și aș fi brăzdată de riduri hidoase, neputincioasă în construcții și vise. Aici, la Ipotești, vorbea poeta și jurnalista Clara Mărgineanu de pariul pe cultură, de pariul pe valoare. Cine să-l facă dacă nu noi? Cine să-l câștige dacă nu noi și mai ales ei, tinerii de azi, copiii care își udă azi rădăcinile pentru a răsări mai târziu, pentru a nu rupe peste ani frunze uscate din propria glastră, în locul unor petale colorate, vii, cu care să-și pulverizeze întreaga ființă? Am avut la Ipotești, grație lui Relu Oneaga, care ne-a pus la dispoziție întregul amfiteatru, un workshop media intitulat Micii reporterii, viitori oameni de cultură. A fost un nume ales un pic în grabă, dar cu speranța, cu pariul meu, ca s-o citez pe Clara, în acest proiect pe care lam format în urmă cu 4 ani. Și da, îi dau dreptate poetei, ne salvăm în grupuri mici, găsindu-ne, inspirându-ne unul de la altul, dezvoltându-ne, susținândune unul pe altul. Fericirea perpetuă nu e lupta pentru primul loc, oricare ar fi acela, ea ține de ceea ce lași în urmă și cât faci pentru ca sufletul să respire zâmbet, culoare, iubire. La Ipotești, la întâlnirea noastră cu Mihai Cosmin Popescu, Clara Mărgineanu, Ovidiu Mihăilescu, Emeric Imre s-a aprins pentru micii reporteri o făclie, o revelație pentru viitor. De ei depinde să vadă puținul de care au nevoie pentru a fi fericiți...

Ai între 2 și 14 ani? Îți place să prezinți moda? Trimite-ne la contact4buzz@gmail.com datele tale: nume, prenume,vârstă și un număr de telefon și ești înscris.

noștri a fost un proces de lungă durată, în cursul căruia, dintre numeroșii colaboratori care au trecut pe la aceste ziare s-au consolidat într-o echipă cei cu competențe, atitudine și afinități similare'', ne mai spune Sorin Cehan. Articolele care se găsesc în ziar cuprind teme diverse, dar toate au legătură cu comunitatea românească din Germania și diasporă în general. Ziarul Românesc este susținut de publicitate, iar Gazeta Românească din Italia se vinde și la chioșcurile de ziare, ceea ce aduce și un alt profit. Ziarul Românesc din Germania se distribuie la asociații, parohii, magazine, agenții de servicii, consulate și este gratuit. El se poate găsi și pe internet pe site-ul www.ziarulromanesc.de. (Antonia Ațurcăniței, 14 ani)

Societate

BuzzLOVE, rubrică de dragoste de Larisa Simionescu, 17 ani Vine ziua iubitului/iubitei?

Ce cadou îi cumperi? De cele mai multe ori, când vine momentul să alegi un cadou pentru persoana iubită, parcă intri în pană de inspirație, parcă nimic nu se poate compara cu ceea ce simți zi de zi. Și totuși, noi ne-am încumetat să vedem ce cadouri își fac îndrăgostiții zilei, adolescenții de azi. Miruna Buză, 18 ani: Cred că toată lumea admite că cea mai grea parte într-o relaţie este aniversarea prietenei/prietenului şi găsirea cadoului perfect. Am întâmpinat şi eu de multe ori problema de faţă şi dat fiind faptul că nu mă pricep la cumpărături, mai ales când este vorba despre altceva în afară de rochii, farduri şi genţi, aleg mereu să-i fac de una singură cadoul iubitului meu, cum ar fi să-i desenez un portret, să-i dedic un cântec sau să-i împletesc o brăţară. Cred că acestea sunt cele mai frumoase amintiri. Denis Tanasă, 15 ani: Dacă ar fi ziua de naştere a iubitei mele, i-aş oferi un buchet de trandafiri roşii iar numărul trandafirilor ar fi egal cu vârsta ce o împlineşte ea şi i-aş mai cumpăra bijuterii, un inel, un lănţişor sau cercei, deoarece ştiu că după acest gen de cadouri e înnebunită şi i-aş oferi orice doar să fie fericită şi să aibă o zi de naştere la fel de frumoasă ca ea. Marilena Corban, 16 ani: De ziua de naştere a iubitului meu i-aş face cadou un ceas personalizat care să îi amintească de mine când se uită la el, un album de fotografii cu cele mai trăsnite poze făcute de noi şi l-aş face cel mai fericit de ziua lui de naştere. Ciprian Băiceanu, 16 ani: Cadoul perfect pentru ea ar fi o seară specială pentru noi doi sau o petrecere surpriză, plus flori, un obiect handmade personalizat, o declaraţie care să îi amintească de mine şi de cât de mult o iubesc.

Liceu cotat sau seriozitate? ...miniEditorial

de Magdalena Cazaciuc, 16 ani

Liceul, locul îndrăgostirilor, aventurilor, formării personalităţilor, dar şi al educaţiei. Contează așa de mult numele său? Şcoală se face peste tot dacă elevul îşi doreşte asta, spun cei ce nu doresc să se implice în subiect. Părerile despre alegerea unui liceu sunt însă împărţite în funcție de cercul de prieteni în care se învârte fiecare. Familia doreşte siguranţă pentru viitor, iar cadrele didactice sprijină dezvoltarea aptitudinilor descoperite de fiecare în primii ani de studiu. Ce poate să aleagă un elev abia scăpat de emoţiile examenelor de capacitate? Nişte coduri pe o foaie îi pregătesc patru ani din viaţă. Zvonurile îndrumă în cele mai multe cazuri pe cei fără cunoştinţe în domeniu. Ei nu mai stau să se analizeze pe sine. Faptul că peste câteva luni vechii prieteni vor fi la un liceu bine

cotat şi ar putea fi priviţi cu superioritate îi sperie. Sfatul unui licean cu o vechime de doi ani este să pună pe primul loc seriozitatea liceului, profilul în funcţie de afinităţi. Prietenii dintr-un liceu cu care nu ai nicio treabă nu îţi asigură admiterea la facultate şi nici un loc de muncă. Rivalitatea în Botoşani se dă azi între binecunoscutele licee, respectiv C.N. Mihai Eminescu şi A.T. Laurian. Celelalte licee nu sunt de lepădat, dar nu se pot compara cu cele două cotate, nu? Cel mai bine ar fi să uităm numele liceului pentru minutele în care notăm opţiunile şi să analizăm punctele forte şi slabe ale fiecăruia. Merită? Mă duc la ATL că merge și gașca sau pentru că acolo e proful X de la care învăț bine franceză? Uită renumele şi află ce vrei. Seriozitatea bate fiţele, înălţându-te la absolvire.

Cultura trăiește prin voluntarii săi Voluntar de top Ana Iftodeanu, 12 ani, Școala nr. 12, I. Matfeev Este jurnalist de 20 de ani, inginer și președintele unei asociației culturale. În prezent, este referent cultural la Asociația Nevăzătorilor din Botoșani, unde derulează proiecte și activități culturale cu impact pentru acei oameni care văd cu ochiul sufletului. >> Jurnalismul și voluntariatul pentru cultură și-au dat mâna la Botoșani

A lucrat 7 ani și ca șef de cabinet parlamentar iar asta i-a adus o oarecare celebritate în zona activităților culturale. Se vorbește și azi despre Festivalul Usturoiului organizat acum câțiva ani, la Copălău, de deputatul pe atunci Mihai Mălaimare, pentru care și ea a avut un rol puternic. În calitate de președinte al Asociației culturale Floarea albastră, Carmen Moraru a organizat timp de doi ani Festivalul HeartRock, iar azi realizează o adevărată frescă a orașului în jurul paginii de Facebook Botoșani-Botoşani-Botoşani, care adună deja aproape 15.000 de utilizatori. Carmen Moraru s-a implicat în multe proiecte de voluntariat, mai cu seamă activități culturale. “Important este să ai entuziasm, să crezi în ce faci, să scapi de rutină şi atunci o să reuşeşti să-i atragi și pe ceilalţi, să-i scoţi din inerţie, din cenuşiul existenţial. Nu e simplu, dar când reuşeşti să realizezi un eveniment cultural, satisfacţia este foarte mare", a declarat Car-

men Moraru. Voluntariatul nu e nici pe departe pentru ea o pierdere de timp. “Merită să faci voluntariat pentru sufletul tău, n-o faci pentru bani, deși te mai gândești că unii oameni iau salarii grele pentru a se ocupa teoretic de cultură și mai ai câte un sentiment nu tocmai în regulă, dar mergi mai departe. Te gândești că tu faci mai multe decât cei puși s-o facă. Îți umpli tu viaţa şi asta e suficient”. Își amintește cu drag de primul ei proiect în care s-a implicat ca voluntar. Se întâmpla în anul 2004 și se adresa copiilor din mediul rural. Se numea “Orașul pas cu pas” și a adus în oraș copii de la țară, copii care au văzut atunci pentru prima dată un tramvai sau care au fost poate prima dată atunci la o cofetărie. A ajuns să lucreze în presă în urmă cu vreo 20 ani, la Gazeta de Botoșani, după ce fabrica unde era angajată dădea semne de moarte. A intrat la ziar în urma unui concurs, mai întâi corector, după care reporter. “Chiar dacă am lucrat în alte zone – am fost șapte ani șef de cabinet parlamentar, acum referent cultural la Nevăzători, jurnalistica este meseria de căpătâi chiar fără studii în domeniu. M-am format pe teren practic”. Privind la activitatea bogată a jurnalistului și omului însetat de cultură, Carmen Moraru, putem spune că, dincolo de asta, ea este dovada că în Botoşani mai există frumos, dorinţă de cultură, de acte frumoase de voluntariat.

1000 de cursanți la Bibliovacanța Biblioteca Mihai Eminescu a organizat și vara aceasta fiind al cincilea an, programul Bibliovacanța. Cursurile sunt destinate copiilor pentru a-și petrece timpul liber în vacanță. Ei pot participa la diverse cursuri și activități gratuite predate de tinerii voluntari, elevi sau adulți, ca limbi străine, gramatică, matematică, chimie, biologie, desen, clubul colecționarilor, clubul de lecturi publice, șahul, informatică, artă din hârtie sau ore de creativitate și imaginație, de istorie, de fizică sau clubul de blogging și evident, micii reporteri. Potrivit bibliotecarului Sabin Pârvan, vara aceasta, s-au înscris la cursuri în jur de o mie de cursanți printre care și adulți, mai ales la cluburile de limbi străine. Asta și pentru

că mulți doresc să plece Mario Galan în alte țări și au nevoie să10 ani și îmbunătățească nivelul Reporter cunoștințelor la limbile străine. Numărul voluntarilor, persoane care doresc să împărtășească din experiența lor profesională, este și el foarte mare. Circa 60 de tineri voluntari au aplicat pe siteul instituției din dorința de a vedea cum e să fii profesor și să împărtășească celorlalți din experiența lor. Cursurile se vor desfășura până în luna septembrie, iar cei care doresc se mai pot înscrie direct la îndrumătorul de curs. Cursul Micii reporteri este predat, vara aceasta, de către Larisa Simionescu, Alexandra Ciotir și Denisa Sandu.

Cooltura talentelor Cuvinte din pălărie

Gabriel Ursu Editor

Chiar avem tineretulprins în online?

De la pruncii preșcolari, până la proaspeții absolvenți de liceu, sunt toți aruncați în aceeași terminologie vagă: generația tabletă. Cei mari arată cu degetul spre cei mici, plângându-se că au telefoanele și tabletele lipite de mânuțe. Cei ajunși la adolescență o întorc celor mari pentru lipsa de control asupra celor mici. Presa aruncă unul sau două articole ca paiele pe foc, păstrând această bătălie acerbă între generații. Până la urmă, cine poartă vina? Este uman să spunem că fiecare purtăm o parte vinovată din acest întreg circ. Adulții nu sunt ușa de biserică spre care fiecare copil se trebui să aspire, la fel cum copiii nu sunt doar niște obsedați tehnologici lipsiți de speranță. Vorbind de acest subiect ce pun copii și adulții pe ceartă, nimeni și nimic nu este doar rău sau bun, alb sau negru. Este un subiect complicat, controversat pe alocuri, ce nu va atinge o concluzie vreodată, dacă vom continua să credem aceleași povești la nesfârșit. Să ne luăm, pentru început, de copii. Parcă sunt născuți cu tableta în mâini! Știu să opereze la perfecție un astfel de dispozitiv chiar înainte de a ieși din scutece. Cum reușesc oare? Foarte simplu: au curiozitate înnăscută. Nu pun mâna pe tabletă, ci pun mâna pe orice, asemeni oricărei generație din urmă. Nu le este frică de eșec și sunt dornici de a afla totul despre toate. O tabletă sau telefon conectat la internet deschide atât de multe porți către cunoaștere, făcând un pui de om să se dezlipească cu greu de această minunăție. Când simt că află suficient despre ceva, îl vor pune deoparte și vor trece la o nouă curiozitate. Avem atât de mult conținut încât îl poți declara ca fiind infinit. Nu poți, într-o viață de om, să te uiți la tot internetul. Cei mici nu știu asta. Știu doar că nu au aflat suficient, determinând pruncul să apese iar și iar pe fiecare pagină sau joc. Dacă ești un părinte implicat, poți folosi asta ca o nouă formă de educație. Normal că nu se petrece așa ceva prea des, din moment ce se iscă atât de multe conflicte. Pentru un părinte "normal", care vine obosit după 10 ore de muncă, tableta e o unealtă foarte convenabilă pentru a face puștiul să tacă. Oricât de mult și-ar iubi părintele puiul, au și ei nevoie de odihnă. Dacă pui un dispozitiv deștept în mâinile celui nelipsit de energie, reușești să-l ții concentrat, pentru multă vreme. Asta îți aduce ție liniște în casă. Te obișnuiești rapid cu liniștea din casă și îți lași copilul să-și facă de cap, conștient de riscuri, că doar urmărești știrile. Într-o zi vei simți că vrei să petreci timp cu pruncul tău. El se va uita la tine, se va uita la tabletă și va rămâne acolo cu privirea. Tu ai chef de el, dar el nu. Când el are chef de tine, sar putea să nu ai tu, cel mai probabil. Cercul ăsta îl atrage și mai tare spre tabletă, care e mereu acolo pentru el. Tehnologia aceasta e lipită de mâinile tuturor. Suntem cu toții fascinați, încântați și lipiți de această noutate a vremurilor noastre. S-a integrat rapid în viețile noastre zilnice, ignorând ideea că ar trebui să controlăm cât consumăm. Suntem cu toții participanți la "generația tabletă", atât timp cât alegem să ne petrecem timpul liber, în mare parte, conectați la internet.

Folk pentru Eminescu la Săveni, Ipotești și Botoșani Larisa Simionescu, 17 ani, C.N. A.T. Laurian A VI-a ediţie a festivalului s-a desfăşurat în perioada 3-5 iulie, cu muzică folk de calitate şi oameni pasionaţi de genul omului cu chitara. Au fost trei zile de festival la Săveni, Ipoteşti și Botoşani, cu recital și concurs. Au participat copii de 7 ani, dar și adulți. Au fost concurenți din Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Braşov, Tulcea, Buzău, Piatra Neamţ, Iaşi, Dorohoi și Botoşani. Ultimele două au domninat podiumul. Trofeul a fost câștigat de dorohoianul Sebastian Ionel, iar premiile I la cele două secțiuni, la categoria matură, de către botoșănenii Alexandra Bârgoveanu și grupul Sinestezia cu solista lor Miruna Buză. Concursul s-a desfășurat la ambele secțiuni, pe categorii de vârstă, 7-14 ani și respectiv 15-30 ani. La secţiunea individual, au participat 28 de concurenţi, fiecare interpretând câte două piese. Cei care au râvnit la trofeul în valoare de 2500 lei, au cântat și câte o piesă pe versuri de Eminescu. Prima seară s-a încheiat cu recitalul lui Adrian Sărmăşan. În doua seară a festivalului a avut loc secţiunea Grupuri. Mici și mari, ca vârstă. Unele grupuri, pentru a face impresie și la capitolul imagine, s-au îmbrăcat în costume populare, cum a fost grupul Cristal. La final, Daniel Iancu a încins atmosfera cu un show special, cu piese pline de umor și ironie care au stârnit ropote de aplauze. De la Eminescu s-au cântat Singurătate, O rămâi, Când amintirile, Sonet, Prin nopţi tăcute, Pe lângă plopii fără soţi, Glosă, Atât de fragedă ş.a, iar din repertoriul muzicii folk au predominat Phoenix, Vali Sterian, Ducu Bertzi sau Mircea Baniciu. O concurentă a ales să se prezinte în concurs cu o piesă rock a trupei Cargo. Festivalul s-a încheiat cu recitalul lui Dinu Olăraşu. Juriul a fost condus din omul de radio Mihai Cosmin Popescu. Au mai fost un atelier media a ziarului Buzz și unul de poezie și muzică a Clarei Mărgineanu.

Prințesa păpușilor la “Mamaia copiilor”

Sebastian Ionel din Dorohoi a câștigat trofeul

Revista festivalului

Duminică, în ultima zi a festivalului, cu doar două ore ca Gala laureaților să înceapă, a avut loc lansarea revistei FOLKart, publicația dedicată evenimentului. Revista realizată de redacția ziarului Buzz conţine articole și interviuri, cronici și editoriale despre muzica folk, trecut și prezent. Putem observa o rubrică interesantă intitulată Dicționarul muzical în care sunt explicați termeni de specialitate ca jamsession, folk, hard-rock etc. Întâlnim un editorial despre omul cu chitara al jurnalistei Clara Mărgineanu. Interesante sunt și cronicile de album ale artiștilor Zoia Alecu, Adrian Sărmășan, Nicu Alifantis ș.a. O contribuție deosebită se simte venind din partea celor mai mici reporteri din Botoșani, de unde ideea că, de mici, acești copii devin interesați de cultură, de muzică. Nu lipsesc informațiile concrete despre festival – ediția curentă și ediția trecută. Sunt prezentați concurenţii ediţiei a VI-a a festivalului, iar de la ediția trecută putem citi interviurile cu Alina Manole, Zoia Alecu. Revista are 14 pagini, iar pe coperta a doua, în interior, o puterm admira pe simpatica Ștefana Ganea din Iași, câștigătoarea trofeului de anul trecut. Este o revistă interesantă, un ghid pentru folk şi istoria lui. (Ana Iftodeanu, 12 ani)

Karina Todireanu, 13 ani, Liceul de Artă Ștefan Luchian În ultimii ani Botoșaniul este aproape nelipsit la Festivalul Ma- KARINA maia Copiilor, unul dintre cele mai prestigioase manifestări mu- prezintă pe... zicale pentru copii din România. Anul acesta, județul nostru a (rubrică de la fost reprezentat însă la o categorie de vârstă mai mică. primul număr) Alexandra Pușcașu a fost de data aceasta singura reprezentantă a Botoșanilor la Festivalul Mamaia Copiilor, care a avut loc în perioada 9-12 iulie. O mică “păpușă” a impresionat nu numai cu vocea, ci și cu carisma ei, aidoma melodiei cu care s-a prezentat, “Prințesa păpușilor”. A obținut premiul special, ceea ce pentru cei 6 ani pe care îi are, e o foarte mare încurajare. Alexandra Pușcașu este eleva Oanei Pușcașu și face parte din grupul Cheia Sol. Cântă de 2 ani și deja înregistrează primele succese în muzică: premiul al II-lea la Festivalul Camena de la Piatra Neamț, anul acesta, dar și această distincție care îi sporesc încrederea în talentul și vocea sa. Pe Alexandra Pușcașu o puteți urmări în fiecare duminică, de la ora 17.00, la spectacolele estivale din parcul Mihai Eminescu, susținute de grupul Cheia Sol. De asemenea, copila va fi alături de colegii ei din grup în fiecare weekend la emisiunea “Cheia Sol” de la Tele M Botoșani.

Showbiz de provincie

sportul acesta e viaLa doar 12 ani Halterofilă la 12 ani ța mea și sper să sport un practică ajung departe”, ne greu mai degrabă aproape un an, De Andrada. spune nudeja câștigat A băieților. adresat meroase premii și a ajuns în Lotul Național locuiește departe de casă, la Râmnicu Olimpic. Andrada Piţoiu e, de circa un Vâlcea, fapt pentru care își vizitează părinții destul de rar. “Este an, o halterofilă de greu să fii departe de casă, câștigat succes. A dar am o familie care mă în tot acest timp trei susține de care sunt foarte vizitat a medalii și atașată. Lotul național olimnumeroase orașe. pic necesită pregătiri destul la Primul concurs de ridicate și are un program care a participat a strict. Cu toate acestea, pot să iar fost la Botoșani, vorbesc cu părinții la telefon, să acum este în lotul mă încurajeze”, ne spune adoreușind național, lescenta, care a transmis prin să ridice greutăți intermediul ziarului nostru și Cel mari. cât ea de un mesaj tuturor celor care nu mai mult a ridicat Botoșăneancă la Națională au curaj să se apuce de lu68 și 66 gantere de cruri noi în viață. “Dacă vrei kg, ceea ce este trebuie să încerci!” (Denisa reușești, să Sportul ani. 12 de copilă o enorm pentru acesta a subjugat-o total. “Pentru mine Sandu, 13 ani) .

Viața-i grea în București Puțini reușesc să se adapteze vieții din București. Nici Dinu Olărașu, prezent recent la Botoșani, nu s-a adaptat vieții tumultoase din capitală, mutându-se de 15 ani la Sighișoara. A scris și un cântec în acest sens intitulat “Ține-te departe de București” și pentru că l-a cântat la Botoșani, i-am cerut detalii. “Acolo e o Românie într-un singur pahar cu răul, cu binele, cu frumusețile, cu ideile

sale, cu oamenii superbi, cu vagabonzi, cu proștii, cu ticăloșii, cu hoții, cu politicienii lui. Nu e ținete departe de București, e o glumă. Ține-te departe dacă n-ai curaj să te duci. Eu am încercat, dar factura mea interioară poate nu s-a pliat pe ce e acolo și de aceea m-am mutat la Sighișoara”, a spus Dinu Olărașu cu un zâmbet în colțul gurii. (A.C., I. M.)

parc și va participa și la două festivaluri. Colega noastră, Lu Adelina Vieru, 12 ani, Școala nr. 6 cia Luca, a Din data de 5 iulie au început și spec- debutat, dutacolele estivale în parcul Mihai Emi- minică, încânnescu, susținute de simpaticii și tându-ne cu talentații copii de la grupul Cheia Sol. melodia My Toata vara, ei vor fi în parc pe scena heart will go on din celedin locul fostului foișor și vor cânta. brul film TiDupă un an de absență din tanic. “A fost minunat să urc parc, copiii coordonați de pe scenă, să văd că lumea se profesoara Oana Pușcașu simte bine atunci când eu s-au întors la fel de ener- cânt. E un sentiment de nedescris”, a spus Lucia. Profes o a r a Oana Pușcașu ne-a declarat că vor fi, vara aceasta, 9 spectacole în parc și unul unplugged Centrul Istoric. Cel gici, iar unii mai mari, și cu din centrul vechi s-a desmai multă experiență de fășurat tot dumnică și a scenă. Pe data de 12 iulie avut ca scop filmarea unui tematica spectacolului a videoclip. Grupul are în fost chiar ziua Larisei Ai- prezent 25 de membri. loaie, membră a grupului, Spectacolele au loc, ducare a împlinit, chiar în minica, de la ora 17.00. acea zi, 12 ani. Larisa ne-a Proiectul este finanțat de declarat că s-a bucurat de Primăria și Consiliul Local surpriza pe care i-a făcut-o grupul care ia oferit un urs de pluș pe scenă. Copila va avea o vară bogată. Va cânta în

Cantautorul Adrian Sărmășan a susținut un recital la Săveni, în cadrul Festivalului Seri Melancolice Eminesciene. A cântat piese country, care au prins la publicul, în majoritate format din copii și tineri. Toți cântau refrenele propuse de artistul din zona Ardealului. Sărmășan s-a dovedit a fi foarte popular și după ce a coborât de pe scenă, fiind foarte solicitat pentru fotografii și autografe pe... braț. Cântărețul le-a sugerat autorităților să organizeze mai des astfel de concerte pentru publicul din Săveni. (L.S, I. M.)

Popularitatea lui Sărmășan la Săveni

FashionJUNIOR

Ținute șic pentru puști vara aceasta

Vară muzicală în parcul mare

Rubrică de Lucia Luca (11 ani) și Mario Galan (10 ani)

Maria Aionesei (4 ani) poartă o rochie elegantă și răcoroasă, pentru zilele toride din această vară. Bustul este de culoare albă, din tul, decorat cu un model din flori albe si verzi ce imită dantela. Florile verzi se asortează cu fusta rochiei de culoare verde crud. Copila poartă o pereche de sandale din piele întoarsă, potrivită ținutei. Pentru seară se recomandă boleroul de culoare bej purtat de micuța Maria. (L.L)

Maria Țăruși (5 ani) a fost îmbrăcată cu o rochie superbă la modă, astăzi, printre fetițe. Partea de sus a rochiei este din din tercot, de culoare galben aprins, iar fusta rochiei, de culoare bleumarin, este din voal, o combinație pe cât de inedită, pe atât de căutată la momentul actual. Cu această rochie, cu siguranță orice fetiță va face senzație la orice petrecere! (L. L)

Ținuta lui Iustinian Murariu (6 ani) este foarte șic. Puștiul poartă un tricou din bumbac, de culoare roz, întrun contrast puternic, dar foarte potrivit, cu sacoul din in, de culoare galbenă. Pantalonul este tip slim, de culoare bej, cu bretele lăsate, la modă pentru ținutele masculine. O notă șic este dată ținutei și de tenișii cu șireturi groase purtați de copil. Combinația de teniși, sacou și tricoul cu imprimeu bogat, plus pacheștii este inedită și foarte căutată astăzi. (M.G) Fotografii de Ovidiu Porohniuc

Rubrică susținută de magazinul Junior