Buzz nr. 46

e un dar primit de la Dumnezeu>> (Car -

Anul IV/2015. Nr. 46. Decembrie. GRATUIT!

Facebook.com/miciireporteri Website: www.telebuzz.ro Email: contact@telebuzz.ro

standul Găsești ziarul GRATUIT la de la magazinul Junior!!!

men Ibănescu)

Inter viu cu...Sorin Poclitar u

“Ceea ce faceți la acest ziar este pregătirea voastră pentru viitor...”

>> Pagina 6 ...miniEDITORIAL, rubrică de opinii scrise de copii și adolescenți. >> Pagina 6

>> Pagina 2

FashionJUNIOR

<<A face voluntariat

Pagina 8

Relații la: 0744 470 887

Micul dejun, deliciu sau supliciu?

Pagina 3

*Tot mai mulți părinți se plâng că cei mici nu vor să mănânce dimineața; *Medicii recomandă micul dejun, considerându-l una dintre mesele de bază ale copilului;

S.O.S tabăra Luceafărul!

Trupa Glamour

Pagina 8

Reporterii Buzz, la colindat

>> Tinerii dansatori coordonați de Ragazzo se pregătesc să plece în Canada.

Tinerii au fost remarcați recent la un festival de dans desfășurat în București de unde s-au întors cu premii. Mai multe detalii despre întâmplarea lor citiți în pagina 7 a ziarului Buzz.

Pagina 6

Pagina 4

Pagina 3

Imaginație și talent la Târgul Handmade

BuzzLOVE, rubrică de dragoste: Cu cine îți petreci sărbătorile?

2.

COMUNITATE

Grecia adusă la Botoșani

Interviu cu ... Sorin Poclitaru <<Ceea ce faceți la acest ziar este pregătirea voastră pentru viitor...>>

Rep: Cum este să fiți cântat de atâția tineri folkiști?

Sorin Poclitaru: Cred că este cel mai frumos lucru care se poate întâmpla unui poet. Îmi spunea un prieten de la Mediaș că poezia există atunci când e cântată pentru că este o legătură indisolubilă între poezie și muzică și este cel mai simplu mod de a ajunge la mintea și inima celor care iubesc frumosul. Cred eu că frumosul.

Rep: În seara aceasta ați venit cu o carte la Botoșani. Prin ce se deosebește de celelalte lansate?

S.P: Se deosebește prin culoare (Râde). Este singura carte de culoare somon, cred, nu știu exact, pentru că eu nu mă pricep la culori. Eu scriu mai multe feluri de poezie. E o carte de pamflet ca multe altele și se deosebește prin faptul că este cea mai nouă și, cred eu, dacă o veți citi, veți găsi și un râsu-plânsu care o să vă placă pe ici pe colo. Am refuzat să scriu în această carte lucruri legate într-un fel de politică, dar să știți că veți găsi și asta. Găsiți tot felul de trăsnăi.

Rep: A câta carte este?

S.P: A 17-a.

Rep: Cum rezistă un poet într-o lume atât de pragmatică?

S.P: Eu sunt mai pragmatic decât orice poet...

Rep: De unde atâta simț al umorului?

S.P: A uitat mama să mă bată când eram mic și m-a lăsat să râd tot timpul și de acolo mi-a venit simțul umorului.

Rep: Ce părere aveți despre ziarul Buzz?

Am văzut că l-ați citit.

S.P: Este cel mai extraordinar, ca să spun așa, lucru făcut de niște puști. Mă bucur că sunt copii care fac treaba asta. Vă doresc din tot sufletul să reziste acest ziar până veți ajunge

Moș Crăciun există

Moș Crăciun: o mică parte dintr-o lume de basm ce bucură copilăria. Un basm în care și bunicii devin copii, fermecați de vraja ce învăluie întreaga omenire prin farmecul, frumusețea și inocența copilăriei. Moș Crăciun, bătrânelul cu părul alb cernut parcă din norii cu zăpadă, barba cu sclipiri de argint, mantia roșie împrăștiind iubirea, face să dezghețe chiar și cea mai rece

Sorin Poclitaru este un poet născut la 9 aprilie 1968, la Gura Humorului.

Conduce Asociația F.A.I.R. (Folkul Acasă In Realitate) prin intermediul căreia nu numai că lansează albume folk și cărți, ci a organizat și festivalul FolkLung sau concursul de poezie C-Rimă cu Premeditare.

“Umor deeprimat” este cea mai nouă carte de pamflete a lui Sorin Poclitaru.

Cuprinde 175 de poeme și sunt dedicate cotidianului românesc. mai bătrâni decât mine, ceea ce nu înseamnă chiar așa de bătrâni. Și dacă se poate, să fiți mereu la fel. Am citit numărul acesta (Buzz nr. 45 - n.n.) și este deosebit de simpatic, îmi place foarte mult. Dacă voi l-ați scris tot, bravo vouă! Să-l faceți în continuare! Am văzut că aveți și televiziune și mă bucură asta cu atât mai mult. Mi-am dat seama că ceea ce faceți voi acum este pregătirea voastră pentru viitor.

E mare lucru pentru că e singurul loc unde poți face practică. Toți te întreabă: aveți practică, experiență? Și voi o să spuneți: Daaa, o grămadă de practică. (Interviu realizat de Ana Iftodeanu, 12 ani, Școala nr. 12)

inimă. Cred că moșul este un înger fără aripi ce zboară cu sania trasă de reni. El este trimis din Ceruri pentru a presura pulbere fermecată, căci dintr-o dată toți oamenii devin mai buni, mai darnici, iubitori și milostivi. Se știe că Moș Crăciun aduce copiilor dulciuri, jucării și nu face diferențe între copii. Cei orfani și cei bolnavi pentru moment uită de nevoi și dureri.

Totul se transformă în zâm-

bete, râsete și bucurii. Toți cei mari știu cine este el, Moș Crăciun, însă povestea lui ne fascinează si credem cu tărie că Moș Crăciun există! (Ana Maria Boghean, 10 ani)

Larisa Simionescu, 18 ani, C.N. A.T. Laurian “Katharsis sărbătoreşte Botoşaniul. Valorizarea patrimoniului greco-roman în municipiul Botoşani” este numele proiectului realizat de profesorul-doctor Coca Dorica, împreună cu Primăria Botoşani, proiect destinat botoşănenilor, elenilor, dar şi filoelenilor din Botoşani.

Proiectul a fost conceput mai întâi ca o modalitate de a face rost de costume pentru trupa de teatru și cea de dans. „Căutând modalităţi de realizare a unor costume pentru Trupa de Teatru Antic « Katharsis », dar şi pentru cea de dans grecesc, am găsit această idee, care în final s-a dovedit a fi una foarte bună, deşi, pentru trupa de dans gresesc, acest lucru a fost posibil într-o foarte mică măsură. Am cerut bani foarte puţini pentru că nu eram iniţiaţi în a face asemenea proiecte şi voiam să vedem mai întâi cum este”, ne-a spus prof. dr. Coca Dorica. Lansarea proiectului a avut loc în luna iunie, iar pe tot parcursul verii, cei 54 de elevi implicaţi au organizat workshop-uri, diferite coregrafii pentru dansurile greceşti, dar şi multe repetiţii pentru piesa de teatru “Hero şi Leandru” pregătită de trupa de teatru antic Katharsis. Proiectul s-a desfăşurat în două etape, două spectacole ce au avut loc pe 28 octombrie în Aula C.N. A.T. Laurian, eveniment în cadrul Zilelor Liceului și respectiv pe 14 noiembrie în Centrul Vechi. Fiind unica trupă de teatru antic și dans grecesc din judeţ și printre puţinele din ţară, scopul a fost unul precis: “de a forma publicului botoșănean gustul pentru actul artistic antic, de a menţine caracterul multicultural specific Botoșaniului şi de a aduce prin aceste activităţi unice în Botoşani şi în ţară, un colţ de Grecie la Botoşani”. Există și la noi familii de greci sau familii mixte care au încercat să se stabilească aici, rupându-se de tot ceea ce înseamnă cultura şi civilizaţia greacă. “Eu am discutat cu mulţi dintre ei şi mai ales cu copiii despre această ruptură a lor.

Mi s-a părut că trebuie făcut ceva în acest sens, ca să nu simtă aşa acut desprinderea de tot ceea ce înseamnă pentru ei Grecia, ţara în care unii s-au născut şi au crescut”, a spus Coca Dorica. Închiderea proiectului a avut loc odată cu cel de al doilea spectacol, respectiv cel din Centrul Vechi. “Sunt foarte mulţumită de ceea ce am putut face, deşi ni s-a părut foarte greu să realizăm acest proiect”.

Puteți beneficia de publicitate constând în advertoriale sau bannere în paginile ziarului, pe pagina de Facebook a ziarului și pe site cu un tarif unic.

Pentru publicitate ne puteți contacta la telefon 0722.246257 și email: contact@telebuzz.ro. website: www.telebuzz.ro

Facebook.com/miciireporteri, contact@telebuzz.ro

Redactor-șef: Ioana Matfeev Redactor-șef adjunct: Larisa Simionescu Secrertar general de redacție: Alexandra Ciotir Editor-corector: Gabriel Ursu Tehnoredactor: Roxana Matfeev Fotografi: Ovidiu Porohniuc, Andrei Simionescu Redactori: Ana Iftodeanu, Karina Todireanu, Ramona Lupu, Lucia Luca, Denisa Sandu, Mădălina Brumă, Pa-

ula Ifrim Reporteri: Georgiana Anițulesei, Amalia Sandu, Sabina Țapu, Robertina Ciobanu, Ana Maria Boghean, Simina Luca, Mario Galan, Maria Aniței, Raissa Pătrar-Botusan Corespondenți: Ilona Dănilă (Vorona), Antonia Ațurcăniței (Dorfen) Colaboratori: Daria Ichim

Preluarea articolelor din acest ziar se face doar cu acordul redacției și cu precizarea sursei.

Telefonul redacției: 0722.246257

Publicație realizată de Asociația Buzzmedia

ISSN 2285-4908 ISSN-L 2285-4908

Tipărit la SC Mediator SRL

<<A face voluntariat e un dar primit de la Dumnezeu>>

Pagina 6

BUZZ VERDE SOS tabăra Luceafărul!

Paula Ifrim, 13 ani, Școala nr. 17 Copii care cântă voioşi, cu ghiozdanele în spate şi bătând din palme, care străbat pădurea de la Agafton făcând expediții, bucuroși și liberi.

Se întâmpla însă în urmă cu aproximativ 15 ani în cadrul taberei de jos, cum i se mai spune taberei Luceafărul de la Agafton. Astăzi, aici, la Agafton, mai sunt un pic mai mult de 100 de locuri de cazare, dar la tabăra de sus, la Codrii de Aramă. Reporterii Buzz au realizat recent un material documentar despre tabăra Luceafărul care stă să devină o ruină, pentru care Direcția Județeană pentru Sport și Tineret face demersuri s-o refacă.

Acum, din tabără au mai rămas clădiri pustii, cu geamuri și uși sparte, căbănuţe degradate de trecerea timpului, construcții neterminate. Pe una din căbănuțele din lemn mai stă încă scris Făt-frumos. Așa se chema aceasta la vremea respectivă. Astăzi, doar literele acestea lăsate pe cabană, pereții căzuți, dar cu urme de pictură mai amintesc că aici a fost cândva o tabără.

Nici gând astăzi, aici, la tabăra de jos, de condiţii pentru excursii, evenimente sau expediții.

Bugetul Direcţiei pentru Sport şi Tineret Botoşani, care asigură funcţionarea taberei, este insuficient, aşa că nu există posibilitate pentru investiţii. Este motivul pentru care conducerea DJST a demarat proiectul “Voluntari pentru amintiri din viitor” prin intermediul căruia dorește refa cerea acestui loc. În anii 2000, ‘80, ‘90, tabăra primea sute de copii pe serie, iar succesul era grantat de fiecare dată. Cel mai longeviv director al Administrației Permanente a Taberelor, Valerian Popovici, spune că tabăra Luceafărul a fost chiar pe locul al III-lea pe țară ca solicitări. Tot el ne-a povestit despre istoricul acestui loc frumos cândva. “Tabăra Luceafărul s-a înfiinţat în vara anului 1973 ca sat de vacanţă și avea ca scop ca elevii din municipiul și judeţ să-şi petreacă timpul liber la diferite activiăţi. Vara veneau toate şcolile la drumeţie. În anul 1975, odată cu înfiinţarea la nivel de ţară a Administraţiei Permanente a Taberelor Școlare, satul de vacanţă s-a transformat în tabără şcolară”. Pe timpul verii erau numiți la tabăra Luceafărul direc-

tori educativi cu rol să organizeze activități pentru copii. Nu numai copiii au căpătat amintiri frumoase ci şi foştii directori educativi. “Îmi amintesc şi acum cu duioşie

de cabanele Ileana Cosînzeana şi FătFrumos, unde am desfăşurat frumoase activităţi cu copiii din ţară, dar şi din Moldova. Îmi amintesc cum erau nelipsite concursurile Eminescu, cele legate de personalităţi botoşănene. Îmi amintesc cu emoţie de un elev pe nume Eliade din Constanţa care venise a şasea oară consecutiv, doar pentru a participa la concursul Eminesciana”, spune Minodora Topală, preşedintele Asociaţiei Medo. În anul 1975 satul de vacanţă a devenit tabăra Luceafărul, iar denumirea de Codrii de Aramă a venit mai tarziu, prin anii ‘80. Materialul video realizat de micii repoteri ai ziarului Buzz cuprinde mesaje de susținere pentru refacerea taberei de la fostul prefect, Viorel Alecsandru, foștii directori educativi Ludvic Schibinschi, Cornel Strujan sau Minodora Topală. Îl puteți urmări pe www. youtube.com/miciireporteri.

Imaginație și talent la Târgul Handmade

Pagina 5

Supliment editat cu sprijinul Asociației Române pentru Reciclare Rorec.

Publicație lunară. Numărul 38. 2015. Decembrie. www.rorec.ro www.patruladereciclare.ro

Micul dejun, deliciu sau supliciu?

Bianca Postelnicu, 12 ani, Liceul G. Antipa, I.M Pentru cei mai mulți părinți micul dejun este o adevărată corvoadă pentru că cel mic refuză efectiv să mănânce dimineața.

Unii renunță să mai lupte cu cel mic pentru ca mâncarea de dimineață să devină o plăcere, alții apelează la tot soiul de joculețe care mai de care mai amuzante, doar copilul se va obișnui cu hrana de dimineață. Asta cu toate că tot ei părinții sunt de vină pentru moftul copiilor de a refuza să mănânce la micul dejun.

“Nu există cauze organice pentru care cineva nu mănâncă dimineața. Depinde de părinte dacă îi dă sau nu să mănânce?

Când încep ei să nu mănânce fără ei? Când încep să aibă personalitate și să se impună. Trebuie vorbit cu el și explicat de ce este bine să mănânce. Copilul cât e mic nu face după capul lui”, ne-a spus medicul primar în boli de diabet și nutriție, Carmen Galiano. Micul dejun este necesar celor mici pentru că un copil ce nu mănâncă dimineața nu va da randamentul corespunzător la grădiniță sau la școală. Nu v-ați întrebat niciodată de ce pauza mare este fixată la ora 11.00? „Copilul are nevoie de energie. Creierul se hrănește cu glucide, cu zahăr. Dacă el nu mănâncă nimic dimineața, la școală n-o să dea randament corespunzător. La ora 11.00 există hipoglicemia fiziologică, așa că la toate persoanele, la ora 11.00, le scade glicemia. Îi ia cu dureri de cap, apar niște tremurături, niște slăbiciuni. Trebuie o gustare și de aceea este și pauza mare pe la ora aceasta”, mai spune medicul. Este important ca dimineața să se consume alimente bazate pe carbohidrați pentru că acestea au o absorție mai lentă. „N-ar trebui să mănânce dulciuri rafinate ci carbohidrați care au o absorție mai lentă și aici intră cerealele, fructele. Trebuie să le mănânce pentru că ele intră în acțiune în timp mai îndelungat. Un dulce rafinat se absoarbe repede și se elimină repede”. Cum îl convingem însă pe cel mic să mănânce înainte de a pleca la școală? Ei bine, cu multă răbdare și mult tact. “Îl rugăm frumos și începem cu alimente care îi plac.

Adultul trebuie să se dea exemplu. Mâncând și el dimineața, copilul va fi mai dornic să mănânce. În primul rând părinții trebuie să le dea exemplu...”.

4.

SOCIETATE

Imaginație și talent la Târgul Handmade

s-au prezentat cu produse pentu ziua de 1 decembrie, având în vedere și perioada des fășurării acestui târg. ”Cine iubește România poart ă în suflet tot Robertina Robertina Ciobanu, 13 ani, Liceul N. Iorga t i m p u l cele Ciobanu Ingeniozitatea și originalitatea au fost la mare preț trei culori. Și Redactor timp de 3 zile la târgul Handmade, care s-a des- pentru că este La târg au par- fășurat în perioada 29 noiembrie-1 decembrie pe perioada cu 1 decembrie ticipat artiști ca- pietonalul Unirii, în fața cinematografului. am făcut prore și-au promom-a ajutat Andreea (autoarea duse cu tricolorul vat lucrările realizate în ultima perioadă. Astfel, trecătorii au acestui articol-n.n),și ea colega cum ar fi cocarde, putut admira păpuși din pănuși, noastră la ziarul Buzz, și tatăl stegulețe”, a declagloburi din sfoară, decorațiuni meu. M-am inspirat de pe in- rat Aurora Sauciuc. de Crăciun, obiecte lucrate din ternet, din lucrări interesante Avand în vedere că lemn sau pentru 1 decembrie. pe care le stilizez, după inspi - târgul a fost în aproGeta Silion, o prezență cons- rația mea. Observ că oame- pierea sărbător ilor tantă la târgurile organizate de nilor le place lucrul făcut de de iarnă nu Asociatia Buzzmedia, a venit mână, pentru că este mai mult au lips i t cu deja celebrele ei păpuși ad- suflet și e mai interesant decât decorurile mirate mai ales de cei mai mici cele din fabrică. Mi-a plăcut de Crăciun. dintre botoșăneni. Am întâlnit de mică meșteșugul lucrului “Am vrut să aici și tineri pasionați de arta lu- de mână”, a spus Denisa Sandu particip la crului de mână. “Am venit cu de 13 ani. Unul dintre artiștii acest târg pentru a-mi prom o v a produsele și pentru a diversifica târgul în sine prin produsele mele”, a declarat Sanda Popovici de pe masa căreia au atras atenția brăduții din catifea și sac. Trecătorilor cu care am stat de vorbă lea plăcut ce au văzut la târg. “Mi-am cumpărat niște felicitări care globulețe de pus în brad, cutii care lucrează în lemn a realizat, chiar erau frumoase”, decorative și felicitări de Cră- în miniatură, casa lui Mihai ne-a spus o tânără ciun. La crearea produselor Eminescu de la Ipotești, iar alții prezentă la târg.

Păpuși din pănuș create de meșterul copiilor Decembrie este luna cadourilor așa că dacă sunteţi în pană de idei vă pot da o sugestie: păpuşile handmade. Acestea ar putea fi soluţia ideală pentru un cadou Raissa Pătrarfrumos de sărbători. La începutul lunii Botusan, 10 ani, decembrie am întâlnit-o pe pietonalul Școala nr. 6 Unirii pe Geta Silion, participant la târgul handmade, care vindea păpuși confecționate de ea. Este prezentă la majoritatea târgurilor care au loc în oraș și de fiecare dată vine cu noutăți. De data aceasta ne-a prezentat păpuşile din pănuş de porumb. Și pentru că am fost curioși cum le face, ne-a explicat tehnica realizării lor.

“Părul păpușii este din mătase de porumb. Pentru corp am folosit pănuş, i-am făcut rochiță, e verde, culoarea naturală.

Dintr-o jumătate de nucă am făcut coșulețul în care am pus niște floricele de câmp”. Un obiect minunat pe care îl puteți face cadou oricui! Și nici măcar preţul nu este prea mare.

Costă doar 10 lei. Am întrebat-o care sunt clienţii ei iar ea ne-a spus scurt și cuprinzător: “Copiii. Copiilor le plac că-s frumuşele…”. Mai face și păpuși din pânză de sac cărora,

Un cadou potrivit pentru un îndrăgostit de Eminescu

Casa lui Eminescu, în miniatură la târg

spune ea, glumind, le-a cusut gura pentru că vorbeau prea mult. Am fost curioasă să aflu ce alte materiale a folosit la realizarea acestei păpuși şi am aflat că sunt necesare pânză albă şi colorată, bucăţi din prosop de artizanat și multă răbdare. Pasiunea meșterului copiilor, așa cum am botezat-o noi, are rădăcini în copilăria ei. De mică ea confecţiona păpuşi din cârpă deoarece în acea vreme păpuşile erau scumpe. Tehnica este una uşoară pentru orice fetiță. “Se croieşte un şablon mic din hârtie.

Luăm o pânză, facem conturul cu ajutorul șablonului pentru păpuşă și după aceea o coasem, o tăiem. O întoarcem apoi pe partea cealaltă şi o umplem cu vatelină sau cu ce avem prin casă. Îi facem rochiţa. Îi mai facem părul, ochii, guriţa. Mai punem şi un papucel în picioare și gata păpușa noastră”. Doamna Geta Silion merită din toată inima să fie supranumită meşterul copiilor pentru minunile ce ies din mâna sa.

Anca Biciușcă, 14 ani Casa de la Ipotești a marelui poet Mihai Eminescu a fost realizată, în minia- tură, de un meșter popular din Botoșani, prezent la Târgul Handmade. Petru Savici este din municipiul Botoșani și lucrează de când se știe, în bucătăria apartamentului său, în lemn.

Are mâini de aur pentru că din ele ies adevărate podoabe artistice. L-a făcut pe hopa Mitică, a realizat capre de anul nou, căruțe, fel de fel de căsuțe și câte și mai câte. La ediția recentă a târgului handmade, meșterul a luat ochii tuturor cu o căsuță ce aduce cu cea în care a copilărit Eminescu. “Am fost la Ipotești, am luat o vedere cu casa și am încercat să o redau ".

Munca la ridicarea căsuței din lemn și placaj n-a fost ușoară. Este vopsită la exterior cu alb și pentru a atrage și mai mult privirile, interio rul a fost luminat. ,,Am folosit un bec de ăsta de la telefonul mobil, de 2 watzi și un încărcător tot de la un telefon și uite așa îl pun priză și nici nu consumă curent electric, dar e de efect", spune Petru Savici. Căsuța lui Eminescu costă 100 de lei și poate fi un cadou potrivit pentru un om îndrăgostit de plaiurile eminesciene.

5.

Parada costumelor eco la Școala nr. 6 Adelina Vieru, 12 ani, Școala nr. 6 Olimpiadele Kaufland despre care am scris și în numărul trecut al ziarului Buzz au stârnit și mai mult interes în rândul elevilor și al profesorilor. Un lucru bun mai ales că multe activități desfășurate sunt de mediu. Elevii și profesorii de la Școala Gimnazială ,,Grigore Antipa” s-au gândit la o activitate de mediu prin care să promoveze atât impotanța refolosirii anumitor lucruri odată ce se epuizează, cât și de a pune mintea copiilor la contribuție. Astfel, elevii au avut de realizat diferite costume din materiale reciclabile.

Fiecare costum trebuia să poarte un nume. Mai exact, copiii s-au gândit mai întâi la un personaj de film, din desene animate, după care au avut libertatea de a-l creea. Parada costumelor a fost o adevărată probă de talent și ingeniozitate.

Cele mai multe costume au fost făcute din saci de gunoi albaștri și leau reprezentat pe Cenușăreasa sau pe Albă ca zăpada. Copiii au defilat, îmbrăcați în costumele create de ei, pe scările de la intrarea profesorilor. În afară de Cenușăreasa și Alba ca zăpada, au mai fost admirate personaje ca Micul print, Mutulică, Degețica, Crăiasa Zăpezii, Alice din Țara Minunilor sau Scufița Roșie. Implicarea elevilor în Olimpiadele Kaufland este tot mai putenică la Școala nr. 6.

Moderatori de-o șchioapă la Telebuzz.o Nici bine nu au pășit pe băncile școlii că au ajuns moderatori la televiziune. Sunt cei mai mici reporteri ai ziarului Buzz și au deja propria lor emisiunue. Se numeșt e “Dimineața copiilor” și, pe rând, fiecare mic reporter prezintă lunar, cum este realizată emisiunea, diverse rubrici, de la “Portret de mic reporter” la “Ghicitoarea emisiunii”. În prima emisiune cei doi moderatori de-o șchioapă au fost Ilinca Oroșanu de 8 ani și Alexandru Rotaru de 7 ani. Alex a prezentat rubrica “Ghicitoarea emisiunii” iar Ilinca a intervievat un reporter Buzz. La cât de mult vorbește micuțul Alex, nu-l deosebești de un copil mai mare. Ilinca a avut și ea o prestație de milioane, intrând foarte bine în rolul unei prezentatoare care află cât mai multe de la invitatul său. Mai puteți urmări o rubrică intitulată Minutul de dicție, BuzzPress sau Pulsul străzii. Motive deci să intrați pe telebuzz.ro (Adelina Vieru)

Educația verde

Moș Crăciun, întruchiparea bunătății

Moş Crăciun este bătrân, foarte bătrân. El s-a născut acum multe sute de ani, nimeni nu mai ştie când şi unde anume. Când l-am văzut prima oară am crezut că este doar un bătrânel, unul foarte simpatic. Era îmbrăcat în roşu şi alb și avea o barbă atât de lungă încât mă puteam ascunde prin ea. Ochii lui calzi emanau bunătate, iar nasul mic abia se zărea deasupra mustăţii de un alb desăvârşit.

Obrajii îi erau roşii de ger. Iam cuprins faţa cu mâinile ca să-l încălzesc. Când am văzut sacul mare plin de jucării, un sentiment de bucurie m-a cuprins. Acel bătrânel era Moş Crăciun. El vine pe fereastră, pe uşă sau coboară pe horn şi lasă darurile lângă bradul împodobit. Acum sunt mare și știu că el este menit să aducă bucurii. Cred în continuare în el chiar dacă unii dintre voi vor spune că atunci când creşti Moş Crăciun te va uita. Nu e adevărat! Chiar şi acum îl aştept cu sufletul la gură. În fiecare an, când o scrisoare vreau să îi trimit, aceleaşi întrebări îmi sună în minte: „dacă cer prea mult?”, „înţelege ce scriu?”, „oare exagerez?”, „am fost cuminte?”, dar el are în fiecare an grijă să-mi trimită ceva în plus. Mi-am dat seama că mă iubeşte! Pentru mine moșul este întruchiparea cuvântului bunătate. Ce înseamnă pentru tine, însă, cititorule, Moş Crăciun? (Raissa Pătrar-Botusan, 10 ani)

Vă mulțumim! În perioada aceasta a sărbătorii Nașterii Mântuitorului Iisus Christos obișnuim să ne cerem iertare, să facem încă o Ioana reverență către cei care ne-au ajutat să Matfeev depășim un moment mai dificil, Redactor-șef obișnuim mai mult decât oricând să facem o faptă bună. De Crăciun se spune că se întâmplă minuni și, până nu ai parte de asta, e greu să crezi. În 2002 eram aproape disperată că nu reușesc să-mi găsesc și eu un drum, să-mi găsesc o menire. Terminasem liceul, aspiram cu greu spre facultate. Gânduri tulburi. Era Crăciunul când am deschis calculatorul, am aruncat câteva rânduri modeste cu ajutorul tastelor care sunau gălăgios în seara aceea târzie, despre o tânără fără vreo experiență profesională, doar cu speranță și dezamăgirea pașilor încurcați pe oriunde. Am redactat și un CV, tot de Crăciun, și imediat după marea sărbătoare le-am trimis.

Evident, nicio speranță! 2003 a fost să fie însă anul care mi-a marcat viața. Primisem un telefon pentru o colaborare chiar în ianuarie, imediat ce începusem să ne trezim din reveria sărbătorilor. Eram fericită și dezorientată deopotrivă. N-a fost să fie din prima, dar a fost semnul că asta vreau să fac. În martie, un nou telefon, o nouă colaborare. România liberă. Nici în visele mele cele mai secrete nu aș fi visat asta la momentul acela: corespondent pentru unul dintre cele mai mari ziare din țară. A fost școala mea de presă pentru că facultatea de care m-am apucat odată cu primii bani câștigați aici doar mi-a organizat un pic mai bine mintea și sufletul. Pentru mine, de atunci din 2002, Crăciunul e minunea care se întâmplă! De aceea, de fiecare dată, de Crăciun, am de mulțumit, am de iertat, am de sperat. Și da, aici, în aceste câteva rânduri, vreau să mulțumesc cu suflet curat tuturor celor care de fiecare dată răspund pozitiv ideilor pe care noi, familia Buzz, le lansăm. Cu atât mai mult țin să mă plec în fața celor care pun egal între reporterii mari din oraș și micii mei reporteri. Școala asta de presă pe care o facem aici la Buzz de aproape cinci ani nu înseamnă doar teorie despre tehnica piramidei inversate, despre lead sau surse de informare, nu înseamnă doar niște exerciții de dicție și o citire rapidă pe prompter într-o sală de clasă. Școala aceasta de presă înseamnă un ziar scris de copii și adolescenți, înseamnă că ei bat la ușa oamenilor mari și cer interviuri ca să aibă ce scrie pentru numărul următor, înseamnă că merg la evenimentele din oraș, înseamnă că îi abordează pe toți, de la primarul orașului, directorul muzeului, vedete de muzică, până la colegii lor de școală, copii cu rezultate deosebite sau pur și simplu copii care se plimbă prin oraș,pentru diferite păreri pe anumite teme. Înseamnă că învață să aibă curaj, să aibă atitudine, să se descopere pe sine, învață să fie responsabili și de aceea, amintindu-mi acum cum am început și cât de greu mi-a fost din cauza traculului, a timidității, spun MULȚUMESC celor care înțeleg demersul nostru și ne dau voie să fim mici reporteri în oraș.

6.

Societate

BuzzLOVE, rubrică de dragoste de Larisa Simionescu, 18 ani

Sărbători cu iubirea sau cu familia?

Larisa Simionescu, 18 ani, C.N. A.T. Laurian Sărbătorile sunt cel mai frumos moment din an. Dar odată cu vârsta, când ne îndrăgostim, apare o problemă: petrecem sărbătorile cu alesul/a inimii sau cu părinții, în familie?

Ai curaj să-l/o prezinți familiei de sărbători? Am încercat să aflăm ce faceți voi în această situație.

Andreea P., 19 ani: Sărbătorile…momente unice petrecute alături de cei dragi mie. Crăciunul, sărbătoarea mea preferată din an, magia acestei sărbători ne aduce întotdeauna mai aproape pe toţi. Aceste momente incredibil de frumoase îmi doresc să le petrec alături de familia mea dragă şi iubitul meu scump.

Vlad N., 17 ani: Mie personal îmi place prima variantă deoarece este o modalitate de a petrece timpul cu familia, obiceiurile şi tradiţiile noastre de familie, dar spunând tot adevărul mi-ar plăcea şi a doua variantă, în primul rând dacă aş avea o iubită.

Remus D., 18 ani: Prefer să-mi petrec sărbătorile de iarnă alături de familie şi de iubită pentru că îmi place ca de sărbători să am lângă mine persoanele importante din viaţa mea şi astfel să fie totul perfect.

Alexandra R., 17 ani: Mie îmi place Crăciunul în familie. Îmi aminteşte foarte mult de copilărie, de momentul în care împodobeam bradul, când îl pândeam pe moşu’, când mergeam cu colindul, când descopeream cadourile sub brad. Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă, de aceea dacă aş avea şi un iubit mi-aş petrece sărbătorile şi cu el pe lângă familia mea.

Ce-ți doresc eu ție dulce Românie! ...miniEditorial >>de Ana Iftodeanu, 12 ani A fost sărbătorit 1 Decembrie la Botoşani şi a fost frumos. Cu parada care a defilat în centrul vechi, cu tot felul de forme interesante ale tricolorului. Pff, vise, domnule. Nu, nu, nu.

Un grup de jandarmi obosiţi, care cică asigurau liniştea publică şi ordinea, şi o mare de oameni aşteptând fasole şi cârnaţi. Doamne, cât de lung era rândul acela! Câţiva tineri se plimbau cu tricolorul în mână, patrioţi pentru o zi. Îmi pare rău că am uitat să învăţăm să ne iubim ţara şi, obligaţi de împrejurimi, de nevoi, o părăsim pentru alte tărâmuri bogate material şi sărace în simţiri.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce românie… Îţi doresc să scapi de oamenii răi, cu suflet paralizat de nevoi, îţi doresc să scapi de oameni lacomi, cu ochii împietriţi în imaginea bancnotelor, îţi doresc să înfloreşti şi să învii, îţi doresc să îţi revii şi să vii. Îţi doresc să primeşti cu căldură laudele noastre, îţi doresc să ne creşti păduri care să rămână copiilor, nepoţilor noştri. Îţi doresc… să fii şi să ne fii.

Tânără nominalizată la Gala Națională a Voluntar de top Voluntarilor O știți probabil ca prezentatoare a evenimentelor organizate în oraș de către Asociația B-Right Media. Este unul dintre voluntarii de nădejde ai acestei asociații, nominalizați, anul acesta, la Gala Națională a Voluntarilor, secțiunea Tineret.

Carmen Ibănescu este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Mihai Eminescu și face voluntariat de doi ani la Asociatia B-Right Media. Această asociație nu este singura la care s-a implicat ca voluntar. “A face voluntariat e un dar primit de la Dumnezeu. Am fost voluntar și la alte asociații și campanii inclusiv Muzeul Vieții Cotidiene în Comunism sau la Biserica Sfântul Ioan unde am predat limba engleză.

Aceste activități au avut un impact asupra personalității mele pentru că m-au dezvoltat și mi-am dat seama de ceea ce îmi place”, spune Carmen.

Dar dincolo de faptul că s-a descoperit pe sine, voluntariatul a ajutat-o să-și învingă temerile. “Un bun exemplu că voluntariatul m-a ajutat a fost că miam învins frica de a vorbi în public. Înainte îmi era frică să stau în fața oamenilor, să le spun ceva”. Carmen a prezentat pentru asociația la care face voluntariat evenimente ca Târgul ONG-urilor sau Seara voluntarilor. “Am cunoscut mulți oameni din fel de fel de țări, de culturi diferite și am devenit mai deschisă. Am devenit mult mai implicată în comunitate și am aflat ce-mi place să fac”. La asociația B-Right Media tinerii sunt împărțiți pe departamente, iar ea face parte din cel IT. “Noi avem departamentul IT unde ne întâlnim câțiva tineri cărora ne place informatica, discutăm fel

Amintiri cu Moș Crăciun

E luna decembrie. Prin oraș și în casele noastre se simte deja că vine cea mai mare sărbătoare, Nașterea Mântuitorului. Cu toții așteptăm venirea lui Moș Crăciun și știm despre el că trăiește în Laponia alături de soția lui, Crăciunița, de spiriduși și de renii săi. El intră pe furiș pe fereastră sau pe ușă și lasă cadourile sub bradul împodobit.

Copiii îi scriu scrisori moșului, iar acesta, în Seara de Ajun, pornește într-o călătorie cu sania sa magică trasă de reni în întreaga lume pentru a le oferi daruri. Când eram mai mic, în Seara de Ajun, s-a auzit deodată, la ușă, un sunet cristalin de clopoțel. Eram mai mulți copii dincolo de ușă. Dar când am deschis ușa, am văzut un bătrânel cu barbă lungă și albă, îmbrăcat cu un costum roșu, având un sac mare în spate plin cu cadouri. L-am chemat în casă și s-a așezat pe scaun lângă brad. După ce i-am spus cum mă cheamă și i-am recitat o poezie, Moș Crăciun ne-a sărutat pe obraz, ne-a dat cadourile și a spus că se grăbește să ajungă și la alți copii. L-am condus până la ușă și i-am promis că și în următorul an voi fi cuminte așa că îl aștept. (Mario Galan, 10 ani)

Lucia Luca 12 ani Redactor

de fel de noutăți. Și, uitați, de la acest mic departament vreau în contiuare să fac informatica”. Tânăra studiază informatica la liceul la care învață, iar pe viitor vrea să continue studiile în domeniu, dar în străinătate. “Vreau să plec pentru că sunt mai multe oportunități în străinătate. Aici, în România, observ că se face foarte multă teorie, dar partea practică lipsește. Pentru mine una practica are mai mult efect”.

Chiar dacă va fi departe de țară, Carmen știe de pe acum că va ține legătura în continuare cu prietenii ei de la Asociația BRight Media.

Competiție de șah între școli Scoala nr. 11 va participa la faza județeană a competiției de șah destinată elevilor din clasele I-IV. Competiția aceasta face parte din cadrul Olimpiadei Sportului Școlar și a avut loc pe data de 5 decembrie. Potrivit spuselor profesoarei de educație fizică și sport, Carmen Socianu, de la Școala nr. 11 au participat patru elevi, două fete și doi băieți. Trei dintre ei s-au calificat la faza județeană. Aceștia sunt Șovan Maria din clasa a III-a care a obținut locul al II-lea și Șovan David, de asemenea, în clasa a III-a și Ciobancă Emanuel, acesta în clasa a IV – a. Ei sunt elevii care vor trece în faza județeană și speră acum la faza zonală. La această competiție au participat școlile 11, 17, 8, 14, 10 și liceele Mihai Eminescu și Ștefan Luchian. La faza locală, Școala nr.

11 a obținut locul II la fete și II și respectiv III la băieți. Locul I atât la fete cât și la băieți a fost obținut de Școala nr. 17. (Simina Luca, 10 ani)

7.

COOLtura talentelor

„Să ai și tu o diplomă la mână acolo...”

Gabriel Ursu Editor

Trăim cu impresia că o mare de diplome va deschide o mare de uși, un ocean de oportunități. Ne batem 5 pe un loc la o facultate care „garantează”, din spusele celor mari, că vom deveni adulți de succes. Punem accent pe tot ce se poate pune, ignorând în același timp cel mai important criteriu care ne va aduce un job bun și o viață dorită: noi înșine.

Odată cu adolescența apar și marile nedumeriri ale vieții. Începem să punem întrebări, să căutăm răspunsuri la oamenii mari, oameni care ne educă să fim oameni. Diploma pare să fie la loc de cinste în mințile multora. Nu contează dacă întrebarea nu caută acest răspuns. Diploma pare să fie sfântă și nimic altceva.

Formula pare să fie mereu aceeași: școală – mai multă școală – și mai multă școală – încă o școală – diplome - ??? - succes. Acum, până a continua cu articolul, vreau să spun că nu dau în cap școlii, ba dimpotrivă. E critic să treci prin stagiile educaționale. Dacă se poate chiar prin toate, de la generală la univeristate. Nu asta e problema însă.

Ideea aceasta învechită și lipsită de argument că școala – și doar școala – îți va oferi succesul e cea care mă apasă pe tâmple. Viziunea aceasta bine înrădăcinată că dosarul de diplome obținute te va pune în fața celui care nu are la fel de multe diplome ca tine. Mă zgârie pe gânduri și mă întristează viziunea aceasta. Mă întristează căci este cât se poate de falsă. În adevăr nu primim acest sfat al diplomelor pentru că este direct corelat cu succesul.

Nu. E doar falsa impresie că dacă vom face școală până când cedăm nervos, vom avea de muncit puțin pe bani mulți. E goana aceasta după bani mulți pentru muncă puțină care împinge lumea adultă neinformată să își instruiască puii astfel. Văzând la știri oameni de succes care fac bani mulți stând la calculator, este și normal să dorească o viață măcar la fel de bună ca aceea urmașilor lor. Ceea ce nu știu ei însă este că a sta în fața calculatorului nu e tot jobul. Îți vei stoarce creierii pe linii de cod, calcule și parametrii, uneori și 12 ore pe zi într-o duminică. În alte cuvinte, e de muncă. Muncă, acesta este cuvântul cheie. Această impresie cum că diplomele îți aduc succesul nu pleacă nicăieri prea curând. O vom auzi peste ani și ani la rândul.

Asta este, fiecare are piticii lui și trebuie să respectăm asta, căci sunt, la urma urmei, niște cuvinte și nu ar trebui să ne afecteze viața atât de tare.

Ce putem face însă este să ne educăm, să ne informăm și să lucrăm la propria persoană.

Ca tineri – cel puțin cei care vor să facă o diferență în viața lor – ar trebui să lucrăm la propria persoană lucrând cu alții. Desigur, care vrea o facultate e liber să o facă, dar ține minte că doar o facultate nu e de ajuns. Programe de voluntariat, joburi „de jos”, interacții cu oameni care pun mâna și fac, atâtea și atâtea opțiuni pentru cei care vor să facă.

Dar asta e toată problema. Lumea vrea să aibă, nu să facă. De aceea „nu este de muncă” pentru tinerii noștrii. Că vai, au terminat o facultate și n-au tupeu să ia o muncă mai de jos până se ivește ceva mai pe domeniul său de specialitate. Fiecare are dreptul să fie mândru cu diploma sa. E orgoliul prostesc dat de o hârtie ce provoacă un tânăr trecut doar prin școală și nu prin viață să nu lucreze oriunde. Oricine ai fi, orice specialitate ai avea, te rog să-ți scoți capul din posterior și să pui mâna să faci.

Altă opțiune dreaptă nu există pe lumea asta, indiferent de țară.

Micii dansatori ai Botoșaniului demonstrează pe marile scene Lucia Luca, 12 ani și Mario Galan, 10 ani Botoșaniul, un oraș mic, unul de care se agață harta-n cui, dar plin de talente! Copiii din comunitatea de dans G-Power, dar și de la Palatul copiilor, demonstrează de la o competiție la alta că antrenamentele pe care le fac la sală nu sunt în zadar. Toți au mai adăugat recent trofee la palmaresul lor. Mai mult chiar, micii dansatori coordonați de cunoscutul coregraf Ragazzo se pregătesc acum pentru o întrecere care va avea loc tocmai în Canada.

Tinerii coordonați de Andrei Vornicu, cunoscut mai degrabă ca Ragazzo, au participat la concursul Bucharest Dance Festival unde au înregistrat noi succese. Evenimentul a avut loc în luna noiembrie și în cadrul competiției au luat parte sute de participanți din întreaga țară și din străinătate. Micuțele contorsioniste Alexandra Ducan și Miruna Aluncariței, despre care am mai scris în ziarul Buzz, au obținut locul I la competiția amintită, iar trupa Glamour a câștigat locul II. Trupa Glamour (foto) și contorsionistele Emoțiile au fost foarte mari, lucru de care puteți fi Alexandra Ducan și Miruna Aluncariței convinși, pentru că și Lucia Luca, unul din autorii articolului, a făcut parte din trupa clasată pe locul al II- se pregătesc să plece în Canada lea. Rezultatele remarcabile obținute la această competiție califică cele două trupe botoșănene la concursul mondial din Canada unde cu siguranță vor rupe scena. Trupa Elegance de la Palatul copiilor, coordonată de profesoara Victorița Bilibău, a obținut la concursul național “Ritm și armonie” de la Iași una dintre cupele râvnite. Formația din care face parte și Mario Galan, unul din autorii articolului de față, are obținute până acum un trofeu, medalii și cupe, toate doar în doi ani de când a fost înființată. Ca urmare a prestațiilor deosebite din concursurile județene și naționale, formația este invitată să susțină spectacole la evenimentele locale din oraș căci cum spune un motto: “dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt”.

Flautul magic de la Liceul de Artă Karina Todireanu, 14 ani, Liceul de Artă Și-a început viața muzicală în clasa I, când a intrat cu emoție la liceul de artă la care învață și acum. De atunci și până astăzi și-a clădit, pas cu pas, un univers al ei prin care trăiește dincolo de temele pentru școală. Muzica instrumentală este o parte din sufletul ei, iar asta o determină să facă eforturi pentru a ajunge cât mai KARINA departe în această lume muzicală. prezintă pe... (rubrică de la Alexandra Ma- olimpiadă care avut loc la Iași. primul număr) hu este elevă la Evenimentul a făcut-o să înLiceul de Artă țeleagă că acest instrument “Ștefan Luchian”, în clasa a XI- chiar este pentru ea. În anii a și și-a descoperit pasiunea pen- 2011 și 2012, Alexandra obtru flaut în clasa a V-a. În clasa I ține premiul 1 la Olimpiada a început să studieze pianul, dar Națională de Interpretare indin clasa a V-a, grație profesoarei strumentală, faza zonală. În de flaut, Alina Dumbrăvanu, s-a afară de flaut, Alexandrei îi îndrăgostit de acest instrument de mai place să iasă cu prietenii și suflat. “În clasa a V-a am fost să citească. Flautul și muzica îndrumată către flaut. Îmi părea sunt însă viața ei. “Să cânt la un instrument foarte interesant acest instrument mă ajută să cu un sunet pur. Doamna pro- mă redescopăr pe mine însăfesoară era atât de apropiată de mi și apoi să dăruiesc din elevi încât am hotărât să mă în- ceea ce sunt celor care mă scriu la clasa dumneaei de ascultă. Cred că muzica, arta flaut” ne-a spus Alexandra. În în general, ne cultivă dragosclasa a VI-a, a avut loc și prima tea pentru frumos și ne face ieșire pe o scenă mai mare cu in- să fim mai sensibili”, mai strumentul ei de suflet: prima spune tânăra.

8.

Showbiz de provincie

Zi de vis la ziarul Buzz și Cheia Sol Amalia Sandu, 14 ani și Diana Șubran, 10 ani Duminică, 20 decembrie, în jurul amiezii, copiiireporteri și-au dat întâlnire la club Mischa Kids pentru a petrece așa cum știu ei mai bine. Evenimentul pus la cale chiar de ei s-a numit Secret Santa Claus. Seara au fost reporteri în culise la spectacolul susținut de grupul Cheia Sol. Copiii și-au făcut cadouri între ei fără ca ei să știe de la cine primesc darul. Au aflat chiar duminică, atunci când moș Crăciun le-a înmânat cadoul.

Dar nu oricum, ci după ce au pus o întrebare sau chiar două. Casete de bijuterii, tricouri, bijuterii, căni, agende, ciocolate, produse cosmetice, papuci de casă sau perne și-au oferit reporterii Buzz între ei. După ce aflau ce este în pachet, descopereau și numele persoanei care i-a făcut darul. Persoana era chemată pe scenă și urmau pupicii și îmbrățișările. Totul s-a încheiat

cu un moment muzical susținut la chitară de moșu’ întruchipat de profesorul Ludvic Schibinschi.Seara a continu a t cu un spec-

Reporterii Buzz, cu colinda la autoritățile județului N-au luat bine vacanță că reporterii Buzz s-au pornit la colindat. Mai întâi la Biblioteca Mihai Eminescu, maternitatea lor, căci aici s-a născut în 2011 cercul Micii reporteri. Au ajuns apoi la primarul Ovidiu Portariuc, la prefectul Costică Macaleți și la fostul primar Cătălin Flutur. Primarul le-a arătat biroul după ce Alex de 7 ani l-a întrebat cum arată biroul lui, iar prefectul a făcut față cu brio tirului de întrebări venite de la reporteri.

Toți au fost uimiți de bradul

uriaș din holul Prefecturii și au vrut să știe cum l-a introdus în hol, de unde l-a cumpărat sau câți metri are. La fostul primar Cătălin Flutur pe care copiii îl știu ca un fidel cititor al ziarului lor, copiii fost felicitați pentru munca lor. “Vă așteptam și văd aici reporterii vechi și reporterii mai puțin vechi și cei care o să fie noi.

Un nou stil pentru Ștefania

tacol de poveste oferit de copiii din grupul Cheia Sol, la care au asistat și reporterii Buzz. Au participat 30 de copii și toți au încântat cu colindele dedicate bunicului, personajul în jurul căruia s-a întâmplat povestea.

Unii copii au dorit să le facă surprize părinților chemându-i pe scenă pentru a le oferi cadouri sau pentru a cânta cu ei, cum a fost cazul Larisei Ailoaie care a cântat prima dată cu tatăl ei. Spectacolul s-a încheiat cu vocile mature ale grupului ca Miruna Buză sau Costinel Bălan. Copiii au fost pregătiți de profesoarele Oana Pușcașu și Cristina Pușcașu.

Pe Ștefania Iacob o cunoașteți datorită glasului ei cald și a chitării cu care cucerește orice scenă. A fost asemănată cu regretata Tatiana Stepa, datorită stilului ușor dramatic de a cânta. Se pare însă că tânăra artistă își dorește să scape de asemănarea aceasta, să fie recunoscută și altfel decât până acum. Anul viitor, ea va lansa un nou album cu piese noi compuse de ea, cu un stil diferit de ce ați auzit până acum la ea. ,,Acum știu” se va numi albumul Ștefaniei și va fi lansat chiar în ziua majoratului ei, pe 25 mai. Recent, artista, elevă la Liceul Ștefan Luchian, a organizat un spectacol de lansare a celui mai recent volum de versuri al poetului Sorin Poclitaru, în cadrul căruia a cântat și piesa care dă numele albumului. Și da, are un alt aer decât ceea ce știm deja că poate Ștefania. Abia așteptăm noul album! (Ana Iftodeanu, 12 ani)

Îi mulțumesc Ioanei pentru ceea ce face, face un lucru extraordinar cu voi. Să creșteți mari și să fiți fericiți”, a spus Flutur.

Copiii au primit dulciuri, dar și bani pentru colinda lor.

(Maria Aniței, 11 ani,I.M)

Jurnalul copiilor, ...altfel de știri!

Jurnalul copiilor este o emisiune informativă realizată și prezentată la Telebuzz.ro, în fiecare lună de Alexandra Ciotir de 14 ani. Vă sunt prezentate știri despre cele mai interesante evenimente la care participă micii reporteri. Din echipa jurnalului fac parte Denisa Sandu, în calitate de cameraman și regizor și Anca Biciușcă, fotograf.

FashionJUNIOR

tori, și iarna ă c e rm fe i ș ți n a g le E ani) Rubrică de Lucia Luca (12 Susținută de magazinul Junior

de Fotografii realizate hniuc Ovidiu Poro uri, cu poartă o cămășă în caro Luca Pânzariu (7 ani) ne. dă printre ținutele masculi mo la i, un e, oit înd ci ne mâ t, și o de culoare gri, tip spor A îmbrăcat un pantalon întoarsă asortată ținutei. ele pi n di ete gh de e perech rde închis din catifea Putem purta un sacou ve ea de poartă o rochie din catif Medeea Surugiu (7 ani) at o ăc ntru o notă șic, a îmbr Pe is. ch în e rd ve e ar lo cu verde etno. A asortat un dress vestă albă, imitând stilul i maron cu steluțe aurii. și o pereche de UGG-ur

Iosif Pintilie (12 ani) poartă un pulover din bumbac, de culoare bleumarin și un pantalon tip blug, de culoare bej.

A asortat ținutei o eșarfă la modă în materie de accesorii masculine. Jacheta din lână, cu blană la interior, îi va ține cald iarna aceasta. O ținută casual super!

Ioana Crăiniciuc (11 ani) poartă o ținută de ocazie. Partea de sus este din catifea de culoare bleumarin, iar partea de jos, din tul roz. Blana este din piele ecologică și dă un plus de inocență ținutei. Dressul bleumarin și bocancii din piele “Melania” completează de minune ținuta.