Booklet Conferinta Nationala ARTA SI MESTESUG 2016 by Muzeul National de Istorie a Transilvaniei

ARTĂ ȘI MEȘTEȘUG. ATELIERELE CERAMICE DIN PROVINCIILE DACIA ȘI MOESIA INFERIOR

GHIDUL CONFERINȚEI

CLUJ-NAPOCA 23-25 iunie 2016

CUPRINS PROGRAMUL SCURT AL CONFERINȚEI

PROGRAMUL DETALIAT AL CONFERINȚEI

REZUMATE

INFORMAȚII UTILE PARTICIPANȚILOR

PROGRAMUL SCURT AL CONFERINȚEI 22 iunie 14:00-20:00 Sosirea și cazarea participanților la Hotel Victoria. Înregistrarea în Sala de conferințe a Hotelului Victoria, parter. 23 iunie 9:00-10:00 Înregistrarea participanților (Sala de conferințe a Hotelului Victoria, parter). 10:00-10:30 Ceremonia de deschidere 10:30 Keynote lecture 11:00-11:20 Pauză de cafea 11:20-13:30 Comunicări – Secțiunea I: Ateliere ceramice din Dacia 13:30-15:00 Prânz (Restaurantul Hotelului Victoria) 15:00-17:00 Comunicări – Secțiunea I: Ateliere ceramice din Dacia 17:00-17:20 Pauză de cafea 17:40-20:00 Comunicări – Secțiunea I: Ateliere ceramice din Dacia 20:00 Cina (Restaurantul Hotelului Victoria) 24 iunie 9:00-11:00 Comunicări - Secțiunea II: Ateliere ceramice din Dacia – categorii ceramice specifice 11:00-11:20 Pauză de cafea 11:20-13:30 Comunicări - Secțiunea III: Ateliere ceramice din Dacia și Moesia Inferior – structuri/organizare și categorii ceramice specifice 13:30-15:00 Prânz (Restaurantul Hotelului Victoria) 15:00-16:00 Tur ghidat în expoziția temporară a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei 16:00-16:40 Comunicări - Secțiunea III: Ateliere ceramice din Moesia Inferior – structuri/organizare și categorii ceramice specifice 16:40-17:00 Pauză de cafea

17:00-18:00 Comunicări – Secțiunea IV: Relațiile comerciale interprovinciale reflectate prin descoperirile ceramice 18:00-20:00 Masă rotundă:” Studiile privind producția ceramică locală de epoca romană în România. Vechi și noi perspective”; postere și display de ceramică. 20:00 Cina (Restaurantul Hotelului Victoria) 25 iunie 9:00-10:40 Comunicări - Secțiunea IV: Relațiile comerciale interprovinciale reflectate prin descoperirile ceramice 10:40-11:00 Pauză de cafea 11:00-11:40 Comunicări – Secțiunea V: Cercetări interdisciplinare 11:40-13:00 Comunicări - Secțiunea VI: Dacia și Barbaricum. Influențe și transfer de tehnologie reflectate la nivelul ceramicii romane 13:00-13:20 Concluzii finale. Închiderea oficială a conferinței 13:30-15:00 Prânz (Restaurantul Hotelului Victoria) 15:00-18:00 Tur ghidat al centrului istoric al orașului Cluj-Napoca 18:00 Plecarea participanților

PROGRAMUL DETALIAT AL CONFERINȚEI 23 iunie 9:00-10:00 Înregistrarea participanților (Sala de conferințe a Hotelului Victoria, parter) 10:00-10:30 Ceremonia de deschidere 10:30 Keynote lecture:Adela Bâltâc, Alina Mușat-Streinu, Alexandra Dolea, Cuptoarele de ars material ceramic din așezarea romană de la Șibot-În Obrej, jud. Alba. Date preliminarii. 11:00-11:20 Pauză de cafea 11:20-13:30 Comunicări Secțiunea I: Ateliere ceramice din Dacia – structuri/organizare și categorii ceramice specifice Moderatori: Acad. Dumitru Protase, dr. Adrian Ardeț 11:20-11:40 Mariana Egri, Constantin Inel, Un nou atelier ceramic în teritoriul oraşului roman Apulum (Municipium Septimium). 11:40-12:00 Doina Benea, Câteva observații privind distribuția materialelor tegulare produse de officinae-le canabae-lor de la Apulum. 12:00-12:20 Vasile Moga, Considerații asupra unui olan descoperit în castrul legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum. 12:20-12:40 Luciana Nedelea, Specificul atelierelor ceramice de la Potaissa. Influența importurilor asupra producției locale. 12:40-13:00 Ana Cătinaș, Produse ceramice ale atelierelor potaissense. 13:00-13:20 Nicoleta Man, Daniel Cioată, Ateliere ceramice din vicus-ul de la Cristești. 13:30-15:00 Prânz (Restaurantul Hotelului Victoria) 15:00-17:00 Comunicări

Secțiunea I: Ateliere ceramice din Dacia – structuri/organizare și categorii ceramice specifice Moderatori: Prof. Emeritus dr. Doina Benea, dr. Ovidiu Țentea 15:00-15:20 Katalin Sidó, Producția ceramică locală în castrul roman de la Brâncovenești. 15:20-15:40 Felix Marcu, Despre producția de materiale de construcție din castrele auxiliare din Dacia. 15:40-16:00 Mircea Negru, Informații noi privind atelierele de producție ceramică de la Romula. 16:00-16:20 Mircea Negru, Alina Streinu, Ceramica de bucătărie și de uz comun de la Romula, descoperită în campania anului 2015. 16:20-16:40 Dorel Bondoc, Gabriela Filip, Centrul de producție ceramică de la Cioroul Nou. Considerații generale. 16:40-17:00 Silviu-Istrate Purece, Augustin Ungureanu, Un posibil atelier de olar în așezarea de la Ocna Sibiului - Fața Vacilor. Considerații cu privire la ceramica norico-pannonică. 17:00-17:20 Pauză de cafea 17:20-20:00 Comunicări Secțiunea I: Ateliere ceramice din Dacia – structuri/organizare și categorii ceramice specifice Moderatori: Prof. Emeritus dr. Nicolae Gudea, Dr. Dorel Bondoc 17:20-17:40 Ana-Cristina Hamat, Producția ceramică în sud-vestul Daciei. Centre locale de olărie. 17:40-18:00 Petru Flavius Bozu, Un atelier ceramic de la mijlocul secolului al III-lea p. Chr. din sud-vestul Daciei. 18:00-18:20 Călin Timoc, Cuptoarele de olărie de epocă romană de la Ramna (jud. Timiș). 18:20-18:40 Cristian Claudiu Filip, Centrul de producere a ceramicii ștampilate de la Porolissum. 18:40-19:00 Cornel Gaiu, Mortaria din castrul roman de la Ilișua.

19:00-19:20 Dávid Petruț, Problema “ceramicii legionare în lumina materialului provenit din barăcile castrului de la Buciumi (Dacia Porolissensis). 19:20-19:40 Adrian Ardeț, Evoluția ceramicii dacice de epoca romană în secolele II-III p. Chr. la Ulpia Traiana, Tibiscum și Zăvoi. 19:40-20:00 Traian-Constantin Dumbrăveanu, Ceramica dacică de epocă romană din castrul roman de la Cumidava (Râșnov). 20:00 Cina (Restaurantul Hotelului Victoria). 24 iunie 9:00-10:40 Comunicări Secțiunea II: Ateliere ceramice din Dacia – categorii ceramice specifice Moderatori: Dr. Cornel Gaiu, dr. Florin Topoleanu 9:00-9:20 Ionuţ Bocan, Cătălina-Mihaela Neagu, Producţia locală de opaițe la Alburnus Maior (Roșia Montană). 9:20-9:40 Silvia Mustață, Observații tehnice și funcționale privind ceramica funerară din necropolele de la Alburnus Maior. 9:40-10:00 Dan Deac, Un tipar ceramic de la Micăsasa cu reprezentarea lui Sarapis. 10:00-10:20 Adriana Antal, Între artă și meșteșug. Tipare și serii tipologice privind teracotele din provincia Dacia. 10:20-10:40 Silviu Ene, Tiparele pentru teracote descoperite la Romula. 10:40-11:00 Pauză de cafea 11:00-13:30 Comunicări Secțiunea III: Ateliere ceramice din Moesia Inferior – structuri/organizare și categorii ceramice specifice Moderatori: Dr. Andrei Opaiț, dr. Ioan Carol Opriș 11:00-11:20 Mihaela Iacob, Producția ceramică în nordul Moesiei Inferior – stadiul cercetărilor. 11:20-11:40 Crișan Mușețeanu, Dan Elefterescu, Atelierele ceramice de la Durostorum. 8

11:40:12:00 Dan Elefterescu, Piese plastice de tip thymiaterion de la Durostorum. 12:00-12:20 Florin Topoleanu, Ateliere ceramice locale de la Noviodunum. 12:20-12:40 Dorel Paraschiv, Amfore de import vs. amfore locale în câteva situri din Dobrogea romană. 12:40-13:00 Constantin Băjenaru, Ceramica locală cu slip roșu din arealul vest-pontic (secolele I-IV p. Chr.) - considerații tipologice. 13:00-15:00 Prânz (Restaurantul Hotelului Victoria) Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, str. Constantin Daicoviciu nr. 2 15:00-16:00 Tur ghidat în expoziția temporară a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei 16:00-17:00 Comunicări Secțiunea III: Ateliere ceramice din Moesia Inferior – structuri/organizare și categorii ceramice specifice Moderatori: Dr. Crișan Mușețeanu, dr. Dorel Paraschiv 16:00-16:20 Marian Mocanu, Moesia Inferior și Bazinul Pontic: Producția locală a ceramicii de masă în secolele I-III p. Chr. 16:20-16:40 Ștefan Honcu, Ceramica romană de bucătărie din Dobrogea între producție locală și import. 16:40-17:00 Pauză de cafea 17:00-18:00 Comunicări Secțiunea IV: Relațiile comerciale interprovinciale reflectate prin descoperirile ceramice Moderatori: Dr. Crișan Mușețeanu, dr. Dorel Paraschiv

17:00-17:20 Ovidiu Țentea, Castrul și băile romane de la Mălăiești – punerea în context arheologic a descoperirilor ceramice. 9

17:20:17.40 Cristina Popescu, Considerații privind vesela din baia romană de la Mălăiești. 17:40-18:00 Andrei Opaiț, Alexandru Rațiu, Bianca Grigoraș, Despre aprovizionarea cu ulei și vin a castrului de la Mălăiești. 18:00-20:00 Masă rotundă: „Noi perspective în studiul producției ceramice locale de epoca romană din România”. Moderatori: Viorica Rusu-Bolindeț, Cristian-Aurel Roman Teme de discuţie: 

Proiect de cercetare: Atlasul centrelor de producție ceramică din Dacia și Moesia Inferior;



Prezentare a bazei de date pentru valorificarea colecțiilor muzeale de către firma de sofware Qulto Discovering Collections



Discuții preliminare privind organizarea Congresului RCRF din 2018;



Postere și display de ceramică locală produsă în Dacia.

20:00 Cina (Restaurantul Hotelului Victoria) 25 iunie 9:00-10:40 Comunicări Secțiunea IV: Relațiile comerciale interprovinciale reflectate prin descoperirile ceramice Moderatori: Dr. Constantin Băjenaru, dr. Robert Gindele 9:00-9:20 Mariana Crânguș-Balaci, Cătălin Balaci, Produsele ceramice de import la Tibiscum. Relațiile comerciale cu provinciile Imperiului roman. 9:20-9:40 Simona Regep, Câteva observaţii privind un grup de opaiţe de import descoperite la Tibiscum. 9:40-10:00 Alexandru Szantmiklosi, Călin Timoc, Ana-Cristina Hamat, Despre un fragment de terra sigillata descoperit la Cornești-Deasupra viilor, jud. Timiș. 10:00-10:20 Ioan Carol Opriș, Alexandru Rațiu, Ultimele importuri de tip African Red Slip Ware în Scythia. Repere cronologice pentru ultimele decade ale Capidavei romane

10:20-10:40 Ioan Carol Opriș, Mihai Duca, Lances quadratae ceramice. Platourile rectangulare African Red Slip Ware 56 în Scythia. 10:40-11:00 Pauză de cafea Secțiunea V: Cercetări interdisciplinare Moderatori: Dr. Constantin Băjenaru, dr. Robert Gindele 11:00-11:20 Ioana Mureșan, Lucian Mureșan, Interdisciplinaritate în studiul ceramicii romane. Aspecte ale dreptului roman privitoare la producția de ceramică - aplicare asupra producției locale în teritoriul provincial. 11:20-11:40 Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Ceramotehnologia în epoca Daciei romane. Repere pentru o perspectivă de (foarte) aproape spre (foarte) departe. 11:40-12:00 Sergiu Matveev, Veaceslav Sprincean, Investigaţii spectroscopice ale materialului tegular roman din regiunea pruto-nistreană. 12:00-13:00 Comunicări Secțiunea VI: Dacia și Barbaricum. Influențe și transfer de tehnologie reflectate în producerea ceramicii romane Moderatori: Dr. Constantin Băjenaru, dr. Robert Gindele 12:00-12:20 Robert Gindele, Centre industriale de producție ceramică în Barbaricum-ul din vecinătatea nord-vestică a provinciei Dacia. Transfer tehnologic și romanizarea culturii materiale la nivelul ceramicii. 12:20-12:40 Sorin Bulzan, Ceramica ștampilată descoperită în așezarea din epoca romană de la Margine, jud. Bihor. 12:40-13:00 Andrei Măgureanu, Bogdan Ciupercă, Producția ceramică de la Dunărea de Jos în epocă postromană. 13:00-13:20 Concluzii finale. Închiderea oficială a conferinței 13:30-15:00 Prânz (Restaurantul Hotelului Victoria) 15:00-18:00 Tur ghidat al centrului istoric al orașului Cluj-Napoca 18:00 Plecarea participanților 11

REZUMATE (ÎN ORDINEA PREZENTĂRII) KEYNOTE LECTURE ADELA BÂLTÂC, ALINA MUȘAT-STREINU, ALEXANDRA DOLEA CUPTOARELE DE ARS MATERIAL CERAMIC DIN AȘEZAREA ROMANĂ DE LA ȘIBOT–„ÎN OBREJ”, JUD. ALBA. DATE PRELIMINARII Așezarea romană de la Șibot, punctul „În Obrej” (jud. Alba) a fost semnalată lumii științifice la sfârșitul anului 2011. Cercetările arheologice preventive, desfășurate în lunile martie–octombrie 2012 au fost cauzate de construirea autostrăzii 1, segmentul Orăștie–Sibiu, lot 1 Orăștie–Sebeș. Astfel, investigațiile arheologice au pus în valoare o zonă de habitat rural din epoca romană, atât prin zona locuită, aşezarea (km 9+650–9+910), cât şi prin zona funerară aferentă acesteia, necropola (9+920–10+054). Pe lângă complexele specifice unei așezări și necropole, au fost identificate și cercetate și 14 cuptoare de ars material ceramic, aflate în diferite stadii de conservare. Cu toate acestea s-a putut stabili că majoritatea cuptoarelor se pot încadra în tipul cuptor circular cu picior central și au oferit un bogat material ceramic, care ajută la realizarea unei tipologii ceramice pentru așezarea de aici.

SECȚIUNILE I-II: ATELIERE CERAMICE DIN DACIA – STRUCTURI/ORGANIZARE ȘI CATEGORII CERAMICE SPECIFICE

MARIANA EGRI, CONSTANTIN INEL UN NOU ATELIER CERAMIC ÎN TERITORIUL ORAŞULUI ROMAN APULUM (MUNICIPIUM SEPTIMIUM) Atelierul ceramic care va fi analizat în această comunicare a fost descoperit în anul 2006 în timpul unor cercetări arheologice preventive efectuate de o echipă a Muzeului Naţional al 12

Unirii Alba Iulia în teritoriul municipium-ului Septimium Apulense (oraşul modern Alba Iulia). Cercetările au descoperit două cuptoare ceramice bine păstrate, precum şi resturi din două structuri rectangulare care aparţineau ariei de lucru. Unul dintre cuptoare a fost descoperit încărcat cu o şarjă de vase deformate şi incomplet arse, peste care se aflau numeroase fragmente din partea superioară prăbuşită a camerei de ardere. Numeroase fragmente ceramice şi rebuturi recuperate din groapa de alimentare şi din împrejurimile atelierului, precum şi şarja ratată, permit identificarea gamei de forme produse de acest atelier, toate fiind deja cunoscute din diferite contexte de consum din municipium. Pe lângă acestea, câteva artefacte de import oferă un interval de datare pentru funcţionarea acestui atelier în primele decade ale secolului al III-lea p.Chr. Comunicarea va discuta aspecte legate de organizarea spaţială şi tehnologică a acestui atelier, care va fi comparată cu descoperiri similare din Dacia şi Pannonia. Gama de forme ceramice produse în acest atelier va fi de asemenea discutată în legătură cu descoperirile similare din alte zone ale Municipium-ului Septimium şi ale Coloniei Aurelia Apulensis.

DOINA BENEA CÂTEVA CONSIDERAȚII PRIVIND DISTRIBUIREA PRODUSELOR TEGULARE ALE OFFICINELOR CANABAE-LOR DE LA APULUM

Trebuie să presupunem că în canabae au existat mai multe ateliere de olărie sau cărămidărie cu o producție de materiale de construcție din ceramică, care era dependentă total sau parţial de legiunea a XIII-a Gemina, dovada fiind ștampilele comune cu unitatea militară. Judecând după numărul de antroponime, cca. 79, trebuie să avem în vedere un număr mare de ateliere prezente pe teritoriul apulens. Aici se constată un lucru important - deocamdată doar în puţine cazuri avem de-a face cu meşteri cărămidari care apar prezenţi cu alte produse precum cele de olărie sau opaiţe etc. Dar, asemenea oficine trebuiau să fie legate şi de piaţă civilă din canabae, pentru care lucrau în mod curent şi permanent. Cât de mare este capacitatea acestor ateliere pe plan local, dacă cuprindeau doar împrejurimile aşezării sau o parte a teritoriului apulens, rămâne un deziderat al investigaţiilor viitoare. 13

În această producţie privată, distribuită prin forțe proprii în mediul civil de la Apulum şi împrejurimi, se încadrează deocamdată P. Ael Terentius (sau –anus), Iulius Serenus, posibil şi alţii. Dar, se cuvine a menţiona că în tot acest răstimp, deci în secolele II-III p. Chr., legiunea a XIII-a Gemina însăși a continuat să producă material de construcţie ştampilat cu propria siglă cu apelativele primite în decursul timpului etc., fără însă să prezinte numele comandantului detașamentului care conducea această activitate. Prezența comună a unor ștampile doar cu numele legiunii, alături de cele cu antroponime, ar trebui studiate în încercarea de stabilire a unor repere cronologice. Din păcate, în acest moment al investigației arheologice la Apulum, acest lucru nu pare posibil. Chiar dacă este greu de reconstituit, imposibil chiar a realiza acest lucru, se pot face câteva observaţii. Nu este în general cunoscută organizarea internă a atelierelor particulare de cărămidărie sau chiar de orice fel, din canabae în general, nu se ştie cu câţi muncitori lucrează într-un astfel de atelier şi aproximativ la cât se estimează producţia zilnică de cărămizi pe care trebuia să o producă un muncitor. În reglementarea lui Urso apare stabilită limita inferioară a unei producţii zilnice - de 300 de cărămizi pentru un cărămidar- , ceea ce presupunea totuşi mai mulţi oameni într-o echipă de lucru. În cazul comenzilor făcute în numele armatei pentru nevoile publice, este probabil că aceste ateliere funcționau totuși sub o conducere centralizată sau sub controlul armatei pentru respectarea termenului contractului de producţie încheiat. Răspândirea cărămizilor comune ale legiunii a XIII Gemina cu un antroponim formează indicii ale producției atelierelor de cărămidărie în teritoriul legiunii a XIII–a Gemina, ceea ce vom încerca a dovedi în lucrarea noastră.

VASILE MOGA ASUPRA UNUI ANTEFIX DESCOPERIT LA APULUM

În anul 1998, în timpul săpăturilor din interiorul porţii de sud a castrului de la Apulum – porta principalis dextr a- a fost descoperit un antefix, cu dimensiunile de 22 x 18 x 17 cm, relativ bine conservat, pe care figurează o mască reprezentând un cap de leu, realizat din lut prin 14

turnarea în matriţă, argilă din care au fost executate şi materialele tegulare cu ştampila legiunii XIII Gemina, cu sau fără antroponimul artizanilor militari. Analizînd cu atenţie reprezentarea, credem că ea este o transpunere în argilă a emblemei legiunii a XIII-a Gemina - signum legionis. Leul-emblemă ca simbol al unităţii militare este pus în legătură cu perioada zodiacală în care a fost constituită legiunea. Pornind de aici, autorul aduce în discuţie alte piese cu imaginea stindardului legiunii a XIII-a Gemina: este vorba de fragmentul unui umbo din bronz, descoperit în 1903 în localitatea Vinerea, jud.Alba, acum păstrat la Muzeul din Deva, pe care apare, alături de chipul unui tânăr, figura unui leu spre dreapta. Din seria personificărilor provinciei Dacia reţinem un monument fragmentar din marmură, descoperit pe colina Byrsa din Colonia Iulia Cartago. Aici apare chipul unei femei tinere, imagine a Daciei, ce ţine în mâna dreaptă hampa cu reprezentarea unui leu la vîrf, interpretat tot ca signum leg. XIII Geminae. Monumentul pare să fi fost dedicat lui Olus Terentius Pudens Uttedianus, legatus Augg. Leg. XIII Geminae, legg. Pro praetore prov. Raetiae, originar din Cartagina (ILS, 39230). În fine, pe reversul unora din monedele de tip PROVINCIA DACIA emise iniţial de Filip Arabul, apare semnalarea legiunilor a XIII-a Gemina şi a V-a Macedonica, însoţite probabil de emblemele acestora.

LUCIANA NEDELEA

SPECIFICUL ATELIERELOR CERAMICE DE LA POTAISSA. INFLUENŢA IMPORTURILOR ASUPRA PRODUCŢIEI LOCALE Ceramica romană la Potaissa a fost semnalată încă de timpuriu, zonele de descoperire a acestui material cuprinzând atât teritoriul castrului, cât şi o arie extinsă din jurul acestuia. Cazul Potaissei este unul special datorită segmentului cronologic în care se încadrează activitatea olarilor din această zonă, iar analiza atentă a materialului ceramic poate furniza informaţii preţioase şi poate clarifica un sector din istoria economică şi militară a Daciei Romane de la sfârşitul secolului al II-lea şi pe parcursul secolului al III-lea p. Chr. Gustul rafinat al romanilor îşi face loc, subtil şi în această zonă, sub forma produselor ceramice din categoria fină, ajungând 15

a fi chiar imitate în atelierele olarilor de aici, aşa cum se întâmplă în nenumărate cazuri în întreg Imperiul Roman. Astfel, în urma analizei unui lot ceramic de aproximativ 10.000 de piese din castrul roman, din toate campanile arheologice până în anul 2014 (ceramică fină provenită din import sau locală, cât şi ceramică de uz comun), au putut fi observate anumite fenomene ce apar la Potaissa, caracteristici ce nu au mai fost semnalate în literatura de specialitate pentru această zonă, printre care apariţia unei categorii ceramice “de mijloc”, specifice acestui loc şi având o legatură directă cu prezenţa Legiunii a V-a Macedonica. Putem astfel spune că necesităţile legionarilor, dorinţa de a păstra un anumit nivel de trai, însă cu costuri minime, cât şi dieta acestora vor dicta în cele din urmă specificul atelierelor din această zonă. De asemenea, în urma analizei acestui lot ceramic, numărul importurilor la Potaissa creşte considerabil faţă de ceea ce era cunoscut până la momentul de faţă. Cu această ocazie vom putea totodată vorbi despre influenţa sigilatelor lise provenite din import, asupra atelierelor locale. ANA CĂTINAȘ

PRODUSE CERAMICE ALE ATELIERELOR POTAISSENSE Descoperiri arheologice mai vechi sau mai noi atestă la Potaissa prezenţa atelierelor ceramice. Ca şi în alte aşezări romane, producţia principală o constituie ceramica de uz comun. În aceleaşi ateliere se confecţionau şi alte produse ceramice printre care şi opaiţele. Micile recipiente din lut sunt folosite deopotrivă de către civili şi militari iar producţia lor este ilustrată de numărul apreciabil de piese descoperite la Potaissa. Obiectele de iluminat pe care le vom prezenta se încadrează în tipologia stabilită pentru opaiţele de la Potaissa. Sunt lămpi care confirmă provenienţa din aceleaşi ateliere şi din aceeaşi ,,serie”, pe care o remarcam şi în analiza tuturor pieselor de iluminat de la Potaissa. Gama ornamentelor de la anumite tipuri de opaiţe se îmbogăţeşte cu noi elemente decorative.

NICOLETA MAN, DANIEL CIOATĂ ATELIERELE CERAMICE DIN VICUS-UL DE LA CRISTEȘTI Așezarea romană de la Cristești este cunoscută ca una dintre cele mai mari centre de producție ceramică din Dacia. Din punct de vedere arheologic, ateliere de olari nu au fost descoperite la Cristești. A. Filimon descrie un atelier, care consideră el, a fost distrus de un incendiu. În ciuda acestei situații, se pot identifica ateliere ceramice în urma analizei materialului epigrafic, în care se regăsesc câteva nume ștampilate sau in graffiti aplicate pe produsele ceramice. Aceste nume ar fi: Gaius Gemellinus, Titus, CAI, AONIA, FELIX, care demonstrează activitatea mai multor ceramiști. În vicus-ul de la Cristești au fost descoperite 7 cuptoare de olari, alături de un abundent material cereamic, tipare, ștampile, ceea relevă o adevărată industrie locală, care acoperea nu numai nevoile comunității, ci și a zonei învecinate. Olarii de la Cristești au atras atenția mai ales prin producția de ceramică ștampilată, datată în general pe parcursul secolului al II-lea. Cel mai frecvent, decorul ștampilat a fost aplicat pe castroane de diferite tipuri și dimensiuni, decorul geometric, vegetal și zoomorf fiind de multe ori inspirat de vasele terra sigillata de import. Producția locală, foarte diversificată este atestată prin prezența tiparelor pentru confecționat ceramica terra sigillata locală, a poansoanelor, a tiparelor de opaițe, de mânere de caserole și teracote. Opaițele descoperite, majoritatea de tipul Firmalampen ascund o parte din producția locală. Imitațiile sunt frecvente, dar calitatea lor demonstrează, alături de ștampilele de meșteri, producția lor locală. Această producție locală, tipică pentru Cristești, prin calitatea și cantitatea produselor, relevă imaginea unui aspect al vieții economice și al vieții cotidiene a locuitorilor.

KATALIN SIDÓ CENTRUL DE PRODUCȚIE CERAMICĂ DIN AȘEZAREA ROMANĂ DE LA BRÂNCOVENEȘTI Vicus-ul de la Brâncovenești a fost cercetat între anii 1984–1986. S-a descoperit o clădire cu două încăperi, conținând o cantitate mare de ceramică, având în vedere cantitatea materialului din toată așezarea, și 107 tuburi ceramice. Clădirea a fost desemnată ca un posibil centru de producție ceramică, în acestea fiind prezente și două cuptoare. Materialul ceramic din cele două încăperi este foarte variat din punct de vedere tipologic și funcțional, iar din gama largă de paste ceramice, două sunt cele mai frecvente. Aceste două tipuri de pastă apar de cele mai multe ori în cazul vaselor de servit și al vaselor de depozitare. Având în vedere marele procentaj al acestor tipuri de pastă, nu numai în clădirea respectivă, ci și în toată așezarea, este cel mai probabil că aceste vase au fost produse local.

FELIX MARCU ASPECTE PRIVIND PRODUCȚIA DE ȚIGLE ÎN MEDIUL MILITAR AL DACIEI Vor fi analizate, pe scurt, caracteristicile producției de țigle/cărămizi din unele castre ale Daciei, pentru identificarea unor tipare ce pot indica cărămidării.

MIRCEA NEGRU INFORMAȚII NOI PRIVIND ATELIERELE DE PRODUCȚIE CERAMICĂ DE LA ROMULA În partea de nord a orașului roman Romula, la nord și la sud de Zdul lui Filip Arabul, de o partea și de alta a drumului roman de la Romula la Acidava, se află un cartier de producție ceramică ce asigura aprovizionarea cu materiale ceramice de construcții și vase orașul, zonele limitrofe sau mai îndepărtate din provincia Dacia Inferior (Malvensis). 18

În perioada 1968-1998, in cursul cercetărilor coordonate de dr. Gheorghe Poplian au fost descoperte un număr de 22 de cuptoare de ars materiale ceramice. În anul 2013, la vest de drumul roman de la Romula la Acidava, la sud de Necropola de nord, au fost identificate și cercetate cele mai nordice cuptoare ceramice descoperite in acest sit până în prezent. În cadrul unei secțiuni și a unor suprafețe deschise au fost identificate un număr de patru cuptoare de ars vase ceramice. Două cuptoare aveau diametre mici care depășeau cu puțin 1,00 m, fără a avea păstrat grătarul care despărțea cele două camere. Celelalte două cuptoare circulare sunt comune ca dimensiuni. Unul dintre ele avea grătarul cu perforații dispuse circular, iar celalalt a fost surprins lângă martorul de vest al casetei deschise pentru cercetarea acestor cuptoare de ars vase.

MIRCEA NEGRU, ALINA STREINU-MUȘAT CERAMICA ROMANĂ DE BUCĂTĂRIE ȘI DE UZ COMUN DE LA ROMULA, DESCOPERITĂ ÎN CAMPANIA DIN ANUL 2015 În cadrul campaniei arheologice din anul 2015, cercetările au avut loc în partea centrală a orașului roman, cunoscută ca fiind Fortificația centrală. Ceramica reprezintă materialul arheologic cel mai frecvent, iar în cadrul ei categoria cea mai numeroasă este ceramica de uz comun. În funcție de pastă au fost identificate mai multe tipuri în funcție de degresanții folosiți. Din punct de vedere al arderii, constatăm că predomină ceramica de culoare cărămizie față de cea de culoare cenușie. Dintre vasele pentru servitul mesei menționăm farfurii, castroane, boluri, iar pentru băut - ulcioare, căni și cupe, care cuprind o mare varietate tipuri și variante. Ceramica de bucătărie este o categorie cu o funcționalitate evidentă atât prin urmele de ardere secundară la exterior, cât și prin compoziția cu mult nisip și pietricele, care îi permitea să reziste la temperaturi înalte. Majoritatea vaselor au o culoare cenușie sau chiar negricioasă. Principalele tipuri de vase identificate sunt cratițe, castroane, oale și capace. Aceste vase ceramice au fost, cu eventuale mici excepții, produse la Romula. Analiza acestor forme de vase vor permite identificarea ariei de difuziune a ceramicii din această categorie în zonele limitrofe sau mai îndepărtate de acest oraș roman.

DOREL BONDOC, GABRIELA FILIP CENTRUL DE PRODUCȚIE CERAMICĂ DE LA CIOROUL NOU. CONSIDERAȚII GENERALE Centrul de producție ceramică romană de la Cioroiu Nou, județul Dolj reprezintă o referință în domeniul ceramicii romane din Oltenia. Existența sa este probată de tipare ceramice, ștampile de producători, cuptoare, forme ceramice, teracote și nu în ultimul rând de prezența unor rebuturi. Cele din urmă nu puteau ajunge aici decât din propriile cuptoare, oricum nu din alte locuri. Ca o caracteristică a centrului ceramic de la Cioroiu Nou, menționăm prezența în cantități mari a ceramicii romane pictate. Din punct de vedere cronologic, activitatea atelierelor ceramice de la Cioroiu Nou debutează la începutul secolului al II-lea și se încheie pe la jumătatea secolului al III-lea p. Chr., probabil și mai târziu.

SILVIU PURECE, AUGUSTIN UNGUREANU UN POSIBIL ATELIER DE OLAR IN AȘEZAREA ROMANĂ DE LA OCNA SIBIULUI -FAȚA VACILOR – CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA CERAMICA NORICO-PANNONICĂ. Sunt analizate mai multe ustensile şi instrumente din bronz şi fier descoperite în aşezarea romană rurală de la Ocna Sibiului, care îşi găsesc analogii în inventarele unor ateliere de olari din provincia Dacia. Pornind de la aceste constatări şi de la particularităţile materialului ceramic din aşezarea de la Ocna Sibiului, practicarea meşteşugului olăritului aici apare ca foarte sigură, chiar dacă până în prezent nu au fost descoperite şi cuptoarele pentru arderea ceramicii. Între formele de vase produse aici apar ca certe cele specifice comunităţilor noricopannonice: oale şi vase de provizii decorate cu pieptenul (Kammstriche), sau cu măturicea (Besenstrich) şi vasele tripodes, Dreifussschale) prezente în număr foarte mare în aşezare.

ANA CRISTINA HAMAT PRODUCȚIA CERAMICĂ ÎN SUD-VESTUL DACIEI. CENTRE LOCALE DE OLĂRIE Una dintre cele mai importante și mai relevante direcții de cercetare pentru Dacia Romană este reprezentată de studiul materialelor ceramice. Pentru Dacia sud- vestică în particular, acest domeniu a fost bine reprezentat în istoriografia românească prin numeroase contribuții ale mai multor cercetătorii, printre care amintim în mod special numele Doinei Benea, al lui O. Bozu, N. Gudea, O. Răuț și D. Țeicu. Aceste contribuții privesc de cele mai multe ori aspectul finit - produsul ceramic - și fac referire în special la produsele de olărie. Astfel de descoperiri, atribuite unei producții locale, au apărut atât în contexte de locuire, cât și în contexte de natură funerară, apărute atât în urma cercetării sistematice, cât și în urma unor descoperiri întâmplătoare. Un alt aspect important urmărit este producția cu toate problemele aferente – instalații pentru arderea ceramicii și a pregătirii lutului, metode, unelte, rebuturi, organizarea producției, precum și aria de răspândirea, dacă este cazul. Astfel, în cadrul studiului despre atelierele de olărie din sud-vestul Daciei, un loc important îl au centrele urbane de la TibiscumJupa și Dierna-Orșova. Din cercetările făcute în aceste locații provin atât produse considerate locale, descoperite în diverse contexte, cât și descoperiri de atelierele ceramice, între care se remarcă cele de olărie de la Tibiscum, cu o producție diversificată și cu o perioadă îndelungată de funcționare. Alături de centrele menționate se află și descoperirile făcute în vici militares precum Praetorium-Mehadia, Pojejena, la care se adaugă și descoperiri făcute în așezări rurale, între care amintim pe cele de la Grădinari sau Ramna. Toate aceste descoperiri contribuie la creionarea unei imagini a producției locale din sudvestul Daciei, o imagine care nu este una statică, ci una în continuă mișcare și transformare prin noile descoperiri din această zonă.

FLAVIUS OVIDIU BOZU

UN ATELIER CERAMIC DE LA MIJLOCUL SECOLULUI III P.CHR. DIN SUD-VESTUL DACIEI Între Tisa-Dunăre-Mureş şi culoarul tectonic Timiş-Cerna, ca teritoriu aparţinând provinciei Dacia până la abandonarea acesteia de către administraţia romană, cercetările arheologice au localizat câteva aşezări în care au funcţionat cuptoare de ars ceramica şi de fabricat cărămizi. De la Dunăre spre spre Mureş acestea sunt: Dolovo, Pančevo, Jabuca, Gornea, Mehadia, Grădinari, Vršac, Ramna, Jupa, Dragşina, Timișoara-Freidorf, Izvin, Hodoni. Până în present, pe harta arheologică a aşezărilor rurale de epocă romană pot fi conturate trei zone distincte cu cuptoare de ars ceramică şi cărămizi care, datorită căilor de comunicaţie existente, prin comerţ puteau să acopere şi la distanţă cererea de produse specifice olăriei romane şi daco-romane. În comunicarea de față vom prezenta în mod deosebit atelierul din aşezarea daco-romană de la Grădinari-Sălişte în contextul economiei rurale de la mijlocul secolului al IIIlea p. Chr. CĂLIN TIMOC

CUPTOARELE ROMANE DE ARS CERAMIC DE LA RAMNA (JUD. CARAȘ-SEVERIN) Cercetările arheologice efectuate la începutul anilor ‘60 ai secolului al XX-lea în Banat, îndeosebi în arealul Berzoviei, la impulsul dat de Constantin Daicoviciu, a avut ca rezultat identificarea unor noi puncte arheologice de importanță majoră pentru istoria provinciei Dacia. Un astfel de caz este și Ramna, localitate care a cunoscut intense cercetări arheologice în anul 1961 coordonate specialiștii Muzeului Banatului Timișoara, Marius Moga și Ortansa Radu și de către viitorul fondator al Muzeului din Reșița, profesorul Octavian Răuț, care la vremea respectivă activa ca dascăl în zonă. Săpăturile nu au fost publicate niciodată, cu toate că referiri la descoperirile de la Ramna s-au făcut sporadic în literatura de specialitate.

Prezenta comunicare urmărește să salveze informația legată de aceste cercetări prin publicarea datelor găsite în fondul de arhivă „Octavian Răuț” de la Caransebeș și puținele descrieri rămase de la Marius Moga și Ortansa Radu legate de săpăturile întreprinse acolo în anul 1961. La Ramna au fost dezvelite atunci: ruinele unei case, câteva morminte romane și o grupare de cuptoare de ars ceramică, dintre care 6 circulare și unul patrulater. În interiorul lor s-au găsit fragmente de patera, oale mici și mijlocii și chiar un mortarium. Se presupune că această așezare a fost întemeiată la începutul secolului al II-lea, perioada Traian – Hadrian, însă din păcate precizări mai exacte nu se pot face, materialul arheologic fiind azi pierdut.

CRISTIAN CLAUDIU FILIP CENTRUL DE PRODUCERE A CERAMICII ȘTAMPILATE DE LA POROLISSUM La Porolissum a existat cel mai mare centru de producere a vaselor cu decor ştampilat din Imperiul Roman, fapt demonstrat de cele peste 3.000 de piese descoperite în complexul arheologic porolissens. Porolissum-ul se afla într-o microzonă economică delimitată de Crişul Repede, Tisa şi Someşuri şi aproviziona cel puţin cu ceramică ştampilată, un teritoriu pe o rază de aproximativ 100 km. Producţia vaselor ştampilate a început masiv încă din primii ani ai prezenţei romanilor la Porolissum, iar în contextul cererii masive de vase de lux cu decor ştampilat, atelierele porolissense şi-au intensificat producţia spre sfârşitul secolului al II-lea; pe de altă parte din ele s-au deplasat meşteri care au deschis filiale sau şi-au început afacerea pe cont propriu, atât în provincie (cum ar fi centrele de la Buciumi, eventual Gilău, Căşei-Samum şi Potaissa), cât şi în Barbaricum (la Blažice, Zalău-Panic, Zalău-Valea Mâţii, Satu Mare, Beregsurány-Beregovo şi probabil Igołomia). Raportul între vasele descoperite la Porolissum şi cele din restul Daciei romane este de 1,5/1, deci exista o producţie foarte mare la Porolissum, unde s-au produs vase ştampilate cu mult mai multe decât în toate celelalte centre ceramice dacice la un loc. Prezenţa mult mai numeroasă a vaselor ştampilate în Dacia intracarpatică decât în restul provinciei romane se poate explica prin influenţa exercitată de către atelierele porolissense, dar şi prin cererea mare pentru vase de lux. Influenţa porolissensă s-a făcut simţită şi mai departe, asupra centrelor ceramice din cele două Pannonii şi Moesii, dar în special asupra celor din Barbaricum. 23

CORNEL GAIU MORTARIA DIN CASTRUL ROMAN DE LA ILIȘUA Atelierele ceramice de la Ilișua erau amplasate la marginea stațiunii, la cca 350 m sud de castru. K. Torma le indică poziția doar pe baza aglomerării ceramicii din acel sector. Săpăturile din anii 90 au permis dezvelirea a două ateliere ceramic, iar investigațiile geomagnetice din ultimii ani indică o officina de dimensiuni mai mari, care asigura aprovizionarea atât a castrului, cât și a teritoriului din jur. Prezența cuptoarelor de ars ceramică, a unor instrumente utilizate în prelucrarea și decorarea vaselor, a pieselor rebutate, precum și cantitatea impresionantă de forme ceramic afirmă o activitate artizanală intensă și o viață economic susținută. Din multitudinea de forme ceramice, ne-am oprit cu această ocazie asupra vaselor de tip mortaria, a căror catalogare sperăm să aducă o contribuție suplimentară privitoare la activitatea ceramiștilor de la Arcobadara. DÁVID PETRUȚ PROBLEMA „CERAMICII LEGIONARE” ÎN LUMINA MATERIALULUI PROVENIT DIN BARĂCILE CASTRULUI DE LA BUCIUMI (DACIA POROLISSENSIS) Problema producției ceramice militare din Dacia a fost tratată până la momentul de față doar la nivelul unor ipoteze. Scopul prezentării de față este de a evalua informațiile legate de producția ceramică din castrul auxiliar de la Buciumi (Dacia Porolissensis). În cazul de față acest fenomen poate fi abordat doar în termeni prezumtivi datorită lipsei de cercetări arheologice în așezarea civilă a castrului, neexistând astfel șansa studierii cuptoarelor de olărit și a eventualului material asociat din punct de vedere contextual cu acestea. Sursa primară a acestui demers constă din materialul ceramic provenit din barăcile castrului de la Buciumi în urma cercetărilor arheologice din perioada 1971‒1976, deocamdată nepublicate. Scopul principal este de a formula anumite întrebări legate de caracterul producției ceramice militare de pe limesul Daciei, ca parte integrantă a unui fenomen mai larg, semnalat în cazul majorității provinciilor de frontieră din Europa și denumit generic „ceramică legionară”.

ADRIAN ARDEȚ EVOLUȚIA CERAMICII DACICE DE EPOCĂ ROMANĂ ÎN SECOLELE II-III D. CHR., LA ULPIA TRAIANA, TIBISCUM ȘI ZĂVOI Ceramica dacică de epocă romană a fost în atenția specialiștilor după 1990, când au fost publicate primele studii substanțiale în domeniu. Astăzi sunt cunoscute o serie de studii și monografii, scrise cu privire la spații geografice și situri arheologice, unde sunt publicate descoperirile de acest tip din Dacia. Studiul nostru urmărește să prezinte această categorie ceramică în funcție de forme, decoruri și de asemenea pe baza analizelor petrografice ale pastelor. Rezultatele analizelor petrografice sunt semnificative, indicând arii geografice care până în prezent nu puteau fi bănuite ca putând fi surse de aprovizionare cu astfel de produse ale orașelor. Prezența ceramicii dacice în castrele romane și în orașele din Dacia în secolele II și III p. Chr. este semnificativă pentru punerea în evidență a romanizării în așezările rurale. Studiul comparativ făcut pe cele trei situri arheologice indică faptul că formele sunt foarte similare și numai ornamentele sunt foarte diferite. Sub acest ultim aspect, se disting decorurile făcute cu pieptenul și cu măturica. Cel mai important lucru în acest studiu îl constituie analiza pastelor, care indică faptul că lutul folosit pentru vasele produse la Zăvoi sunt diferite de cele de la Ulpia Traiana și chiar de cele de la Tibiscum. TRAIAN CONSTANTIN DUMBRĂVEANU CERAMICA DACICĂ DE EPOCĂ ROMANĂ DE LA CUMIDAVA (RÂȘNOV) Comunicarea pe care o propunem studiază ceramica dacică de la Râşnov (Cumidava). Aceasta a fost găsită atât în castrul roman, cât şi în aşezarea civilă situată în apropiere (la aprox. 2,5 km), într-o proporţie relativ mare. Remarcăm apariţia ei doar în nivele de epocă romană şi în context roman provincial. Cele două nuclee locuite prezintă numeroase asemănări, dar şi unele deosebiri. Se impun atenţiei imitaţiile locale ale ceramicii romane provinciale, prezente PE ambele situri. Materialul este analizat în contextul civilizaţiei epocii. Este evidentă locuirea dacilor în apropierea 25

garnizoanei romane şi relaţia lor strânsă cu mediul militar. De asemenea, se discută interpretările diferite ale acestei realităţi arheologice în istoriografia sitului. IONUȚ BOCAN, CĂTĂLINA-MIHAELA NEAGU PRODUCȚIA LOCALĂ DE OPAIȚE LA ALBURNUS MAIOR (ROȘIA MONTANĂ) Cercetările arheologice întreprinse între anii 2001-2007 în perimetrul actualei localităţi Roşia Montană au avut drept consecinţă, conturarea unei imagini asupra anticului Alburnus Maior. Astfel, principalele elemente ale sistemului de organizare a zonei Roşia Montană în perioada romană sunt constituite de: zone de exploatare a zăcământului metalifer (Masivele Cetate, Cârnic, Jig, Orlea); structuri de habitat, inclusiv zone sacre (Carpeni, Tăul Ţapului, Găuri-Hop, Hăbad); necropole de incineraţie (Hop, Valea Nanului, Carpeni, Tăul Cornei, JigPiciorag, Ţarina şi Tăul Secuilor). Materialul arheologic descoperit la Roșia Montană, deosebit de bogat și variat este reprezentat de ceramică, obiecte din metal, obiecte din piatră și obiecte din sticlă. În cadrul artefactelor din ceramică, opaițele ocupă un loc particular atât din punct de vedere artistic, cât și din punct de vedere al frecvenței. Deși, așezarea de la Alburnus Maior nu este cunoscută în literatura de specialitate ca unul dintre centrele de producție ceramică din provincia Dacia Superior, descoperirea în punctul Hăbad a unui tipar de confecţionat terra sigillata, precum și a unui urcior terra sigillata în necropola de la Tăul Secuilor, ambele decorate cu ove şi cu rozete de acelaşi tip indică prezenţa în zona Roşiei Montane a unor ateliere de olar care produceau și terra sigillata. În lipsa descoperirii unor cuptoare pentru confecționat ceramică, precum și a analizelor fizice și chimice, acest raționament este întărit și de faptul că, prin examinarea vizuală a opaițelor descoperite la Alburnus Maior au fost identificate elemente care atestă producția locală (identificarea pe baza ștampilelor a unor producători locali ale căror nume nu mai apar în alte provincii ale Imperiului Roman, motive de decor ce evidențiază serii întregi etc.)

SILVIA MUSTAȚĂ OBSERVAȚII TEHNICE ȘI FUNCȚIONALE PRIVIND CERAMICA FUNERARĂ DIN NECROPOLELE DE LA ALBURNUS MAIOR Deși binecunoscută în literatura arheologică, componența inventarelor funerare de la Alburnus Maior sugerează existența anumitor aspecte care nu au fost discutate în detaliu până în prezent. Pornind de la caracteristicile formale, de la particularitățile tehnice ale pastei utilizate și de la asemănările morfologice cu o serie de tipuri realizate din metal, prezentarea va analiza anumite categorii de ulcioare ceramice descoperite în necropolele de aici. Va fi accentuată posibilitatea apartenenței lor la o categorie funcțională omogenă, reprezentată, de obicei, de vase realizate din aliaj pe bază de cupru, compusă din recipiente folosite pentru încălzitul/fiertul apei. Posibila lor funcționalitate în cadrul ansamblurilor ceramice care au format inventarele funerare va fi, de asemenea, luată în considerare.

DAN DEAC UN TIPAR CERAMIC CU REPREZENTAREA LUI SARAPIS DE LA MICĂSASA În timpul cercetărilor arheologice înteprinse la Micăsasa în anii 1980 şi 1990, trei medalioane din ceramică cu reprezentarea lui Isis și Sarapis și un tipar de statuetă reprezentând-o pe Isis au fost descoperite. Două dintre medalioane sunt cunoscute comunității științifice mai ales datorită contribuțiilor lui I. Mitrofan. Cel de-al treilea medalion, reprezentându-l pe Sarapis, menționat doar anterior de I. Mitrofan, va fi analizat în cadrul acestei prezentări.

ADRIANA ANTAL ÎNTRE ARTĂ ȘI MEȘTEȘUG. TIPARE ȘI SERII TIPOLOGICE PRIVIND TERACOTELE DIN PROVINCIA DACIA Studiul urmărește o anumită evoluţie sau involuție a coroplasticii romane, analizând tipare și serii tipologice acolo unde categoriile de piese le permit. Fenomenul este greu de surprins chiar dacă avem un lot de peste 450 de figurine, deoarece, o dată cu extinderea graniţelor Imperiului, trăsăturile originare se întrepătrund cu tendinţele locale, rezultând numeroase variante provinciale particulare. Este dificil de stabilit ce putem numi artă și ce este meșteșug. Diferenţele dintre statuaria minoră şi modelele din statuaria majoră sunt uneori atât de mari încât aceste modele originare sunt greu de identificat. Nu se mai pune accent pe realizarea artistică, piesa având propriul ei rol, mai degrabă un caracter utilitar decât unul estetic. În general, diferenţele constau într-o simplificare a reprezentărilor, o adaptare la cerințele locale: nu se mai pune accent pe detaliile faciale, nu se ţine cont de proporţiile anatomice, apar schimbări, se scot unele elemente, iar altele se introduc. Cele mai reprezentative și numeroase statuete sunt cele cu reprezentarea zeiței Venus, fiind urmată de busturile cu Risi, Geniile Cucullati, Minerva sau cei din cortegiu Bacchic. Astfel se poate surprinde o evoluţie a coroplasticii, de la o preluare a tehnicii cu subiectele romane la o tipologia locală cu trăsături romane, de la o dezvoltare amplă până la o decădere şi o dispariţie a meşteşugului legată fie de retragerea romană, fie de transformările petrecute în secolele IV-V p. Chr.

SILVIU ENE

TIPARELE PENTRU TERACOTE DESCOPERITE LA ROMULA

Centrul coroplastic de la Romula a fost unul dintre cele mai importante centre de acest fel din toată Dacia. El a funcționat în nordul orașului, în sectorul villa suburbana. Din 1968 până în 2000, au fost descoperite nu mai puțin de 20 de cuptoare, împărțite în șapte ateliere. Pe lângă descoperirile de cuptoare, de la Romula provine un număr impresionant de statuete și tipare de statuete reprezentând diverse divinități (Priapos, Venus, Minerva, Cybele, Isis, Libera), oameni 28

sau animale (133 de piese), plăcuțe (o piesă), medalioane (nouă piese), antefixe (șapte piese) și vase decorate (14 piese). Toate acestea atestă bogata activitate a coroplaștilor romulensi, care, pe lângă o influență orientală prezentă în arta lor, și-au dezvoltat un stil specific al zonei. Acest lucru este prezent în multe din produsele lor, cum este cazul antefixelor,unice momentan la nivelul întregii provincii Dacia.

SECȚIUNEA III: ATELIERE CERAMICE DIN MOESIA INFERIOR – STRUCTURI/ORGANIZARE ȘI CATEGORII CERAMICE SPECIFICE MIHAELA IACOB PRODUCȚIA CERAMICĂ ÎN NORDUL MOESIEI INFERIOR: STADIUL CERCETĂRILOR Autoarea face o analiză a principalelor date care dovedesc o producţie ceramică în provincia Moesia Inferior, așa cum apar acestea în literatura de specialitate. Analiza se realizează pe principalele categorii de material ceramic: ceramica fină şi de uz comun, amfore, opaiţe, terracottae, tegullae. Dintre acestea, în mod sigur, unele se produceau în atelierele locale: dolia, mare parte din vasa conquina(to)ria, vasa po(ta)toria, amforele de masă, tegullae-le, obiectul importurilor constituindu-l ceramica de lux si vasele cu rol de ambalaj (amfore, unguentarii) care sunt livrate împreună cu marfa ce o conţin. În lipsa unor dovezi concrete – cuptoare de olar, rebuturi de producţie – admiterea unei producţii locale se face pe baza anumitor criterii: pastă mai puţin fină sau cu caracteristici comune (culoare, textură) pentru mai multe categorii de vase, aria de răspândire a unui anume tip de vas, fără a lipsi argumentele logice. Deținem încă puţine date concrete privind producţia ceramică locală în provincia Moesia Inferior. Cu excepţia unor centre în care au fost descoperite cuptoare şi gropi menajere cu rebuturi - Butovo, Pavlikeni, Hotnica, Biala Tkerkva, Novae, Durostorum – celelalte centre producătoare au fost presupuse ca urmare a descoperirii de tipare sau în baza criteriilor enumerate anterior: Oescus, Troesmis, Istros, Carsium, Tomis, Callatis, Ibida, Barboşi, Noviodunum, Markiaopolis, Odessos etc. 29

CRIȘAN MUȘEȚEANU, DAN ELEFTERESCU

ATELIERELE CERAMICE DE LA DUROSTORUM Sediu de legiune și unul dintre cele mai importante aglomerări romane din Moesia Inferior de la începutul secolului al II-lea, Durostorum reprezintă pentru limes-ul dunărean un centru preferențial al producției ceramice, având în vedere numeroasele ateliere descoperite. Nu de mult se putea vorbi de o importantă lipsă de informații privind ceramica romană din vremea Imperiului timpuriu de pe limesul Dunării Inferioare, din motive subiective insuficiența cercetărilor specifice -, cât și obiective - precum este suprapunerea nivelelor târzii de locuire peste cele timpurii. Acest studiu s-a îmbogățit în urma unor cercetări arheologice mai susținute, efectuate atât în România, cât și în Bulgaria. Aceste ateliere, care după părerea noastră, au apărut simultan cu instalarea legiunii a XI Claudia, activând într-o primă etapă în strânsă legătură cu această unitate militară, vor supraviețui până cel puțin la începutul secolului al IV-lea. Producția lor cuprinde o vastă paletă de produse ceramice, de la materiale de construcție până la vase de toate tipurile, opaițe și teracote. DAN ELEFTERESCU PIESE PLASTICE DE TIP THYMIATERION DE LA DUROSTORUM Obiectul comunicării îl constituie şase piese plastice de cult aflate în diferite stadii de conservare. Acestea sunt artefacte complexe, care au ca elemente comune o acvila, un opaiţ şi o cupă pentru arderea substanțelor aromatice. Este posibil ca aceste artefacte să facă parte/să alcătuiască thymiateria elaborate, care erau folosite în locuri de cult. Cu toate că modul de realizare și calitatea arteactelor analizate sunt relativ unitare, piesele aparţin unor constructii diferite; ele au ca numitor comun reprezentările acvilei şi funcţionalitatea. De remarcat că acvila, care intră în componența a două dintre piesele menționate, a fost realizată în acelaşi tipar, modul în care au fost ele asamblate fiind însă diferit.

Piesele, cu o singură excepţie, sunt clar produse locale. Zona în care au fost descoperite două din ele se datează, pe baza monedelor, până la mijlocul secolului al II-lea p. Chr. Elemente asemănătoare (dar în aranjamente diferite), se regăsesc pe numeroase piese plastice descoperite în cantităţi semificative la Pergam. Ele au fost considerate de Andreas Heimerl ca baze de opaiţe (Standerlampe). De menţionat faptul că şi în cazul pieselor de la Pergam, numărul de variante ale reprezentărilor de acvile descoperite raportat la numărul ansamblurilor din care proveneau este mare.

FLORIN TOPOLEANU

ATELIERE CERAMICE LA NOVIODUNUM (ISACCEA, JUD. TULCEA) Istoria orașului antic Noviodunum este relativ bine cunoscută atât din izvoarele istorice și geografice romane și bizantine, cât și datorită descoperirilor arheologice. Cetatea a fost principala stație a flotei romane la Dunărea de Jos – Classis Flavia Moesica, cu rang de municipium din timpul dinastiei Severilor, apărată de militari din Legio V Macedonica, I Italica, XI Claudica, I Iovia Scythica, reședință episcopală, cu o întinsă așezare civilă și necropolă birituală. Campaniile arheologice recente au relevat dovezi incontestabile ale unei remarcabile producții ceramice locale. Amintim în primul rând de un cuptor de mari dimensiuni, cu un focar lung de 3 m., înălțimea maximă de 1,60 m. și grătar rectangular cu laturile de 3,20 m. destinat fabricării materialelor de construcție. Datarea sa în epoca romană târzie, sec. IV – VI p. Chr. este asigurată de forma și dimensiunile cărămizilor din care este construit. Un alt cuptor, din păcate complet distrus de locuirea medievală, producea amfore de mici dimensiuni, fără analogii exacte deocamdată, dar bine datat cu monede în sec. IV p. Chr. În sfârșit, descoperirea unui număr de trei arhetipuri și patru tipare de opaițe, înscriu Noviodunum printre producătorii siguri a acestei categorii ceramice.

DOREL PARASCHIV

AMFORE DE IMPORT VS. AMFORE LOCALE ÎN CÂTEVA SITURI DIN DOBROGEA ROMANĂ

În contextele datate în secolele I-III p. Chr. din siturile arheologice din Dobrogea, principalele amfore de import sunt cele produse în atelierele oraşului Heraclea Pontica (variantele Šelov B şi C). Acestora li se adaugă cele sinopeene, nord-pontice (Zeest 84-85, Zeest 72, Zeest 75) şi est-mediteraneene (Kapitän II, Proto LR 3, Bernice MR 5, Dressel 24, San Lorenzo 7, Cretane 4). Amforele occidentale ajung în număr redus în Dobrogea. În ceea ce priveşte vasele locale, acestea sunt reprezentate prin ulcioare amforoidale şi amfore de masă, care în unele situri ajung până la 50 % din numărul amforelor. În sec. IV-VII piaţa este practic acaparată de două tipuri de amfore, LR 1 şi LR 2 (ambalaje estmediteraneene pentru vin, respectiv pentru ulei), care în unele contexte ajung la trei sferturi din numărulm vaselor pentru transport, ponderea acestora fiind într-o continuă creştere pe pacursul perioadei. Acestora li se adaugă, în număr redus, alte vase orientale, sud-pontice şi nord-africane. Produsele occidentale reprezintă prezenţe „accidentale”. Câteva tipuri de amfore sunt atestate, aproape în exclusivitate, în provinciile Scythia şi Moesia Secunda, ceea ce demonstrează producerea acestora în vestul Mării Negre. Dacă pentru amforele „de Teliţa” au fost descoperite atelierele, pentru cele Kuzmanov XV şi Kuzmanov XVI avansăm ideea realizării acestora la Noviodunum, respectiv Capidava. CONSTANTIN BĂJENARU CERAMICA LOCALĂ CU SLIP ROȘU DIN AREALUL VEST-PONTIC (SECOLELE I-IV P.CHR.) - CONSIDERAȚII TIPOLOGICE Deși este cea mai răspândită categorie ceramică din orașele vest-pontice în perioada romană, vesela de masă acoperită cu slip roșu produsă în atelierele locale nu a beneficiat până în prezent de o sinteză tipologică. Prezentul demers încearcă să sistematizeze informația în baza materialului publicat și a unor descoperiri inedite. 32

Vasele se individualizează prin modul de aplicare a slipului, de o calitate inferioară celui folosit în cazul sigillatelor. La formele deschise se observă că vasele mai mici, cu diametrul gurii sub 18-19 cm, sunt acoperite integral la interior, spre deosebire de cele mari care nu sunt acoperite decât în partea superioară. La ambele categorii exteriorul este acoperit doar la partea superioară și prezintă scurgeri către partea inferioară. Formele închise sunt acoperite în general doar în jumătatea superioară a suprafeței exterioare (cu scurgerile de rigoare). În repertoriul formelor se constată o continuare a tradițiilor elenistice (cazul bolurilor adânci), imitarea unor forme de sigilate pontice (farfurii, boluri mici, skyphoi), dar și forme specifice precum craterele, ulcioarele, cănile și unele tipuri de oale. O încercare de a realiza o cronologie a formelor este îngreunată în primul rând de lipsa unor depozite ceramice consistente, dar și de neglijarea contextului în publicarea materialelor ceramice (o caracteristică a arheologiei vest-pontice). Un rol important în cronologie ar trebui să aparțină inventarelor funerare, unde vesela cu slip roșu este foarte des utilizată.

MARIAN MOCANU MOESIA INFERIOR ȘI BAZINUL PONTIC: PRODUCȚIA LOCALĂ A CERAMICII DE MASĂ ÎN SECOLELE I – III P. CHR.

Provincia Moesia Inferior a fost situată la intersecția zonelor de influență culturală din Mediterana Orientală și Europa Occidentală. Această influență se reflectă și în cazul producției veselei de masă, începând din secolul al II-lea p. Chr, atât prin imitarea unor forme deja consacrate ale atelierelor Occidentale sau Levantine, cât și prin metoda de decorare a veselei în cauză. Raportându-ne la literatura ceramologică europeană, vesela produsă în această arie geografică este cunoscută sub denumirea de ‚sigillata pontica’. Răspândirea acestui tip de ceramică depășește cu mult limitele bazinului pontic – vase produse în atelierele din teritoriul orașului Nicopolis ad Istrum au fost identificate în așezări de pe coasta nord-africană. Amploarea producției ceramicii de masă în bazinul pontic, în epoca romană timpurie este încă supusă dezbaterii specialiștilor, numărul centrelor meșteșugărești antrenate în acest proces fiind încă necunoscut, atât sub raport numeric, cât și în ceea ce privește localizarea geografică. Către

sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului următor, producția ceramicii de masă în aria vest-pontică încetează datorită condițiilor istorice cunoscute. ȘTEFAN HONCU CERAMICA ROMANĂ DE BUCĂTĂRIE DIN DOBROGEA ÎNTRE PRODUCȚIE LOCALĂ ȘI IMPORT Prezentarea de față se axează pe discuțiile referitoare la existența unei producții locale a ceramicii de bucătărie, dar și pe posibilitatea fabricării acesteia în cadrul fiecărui sit analizat. O altă problemă pe care o avem în vedere este disocierea ceramicii provinciale de cea importată. În general, majoritatea cercetătorilor atribuie ceramica de bucătărie atelierelor locale. Unii factori, precum şocul termic, care determină o perioadă de folosinţă redusă, dar și unele caracteristici cum ar fi forma simplă, lipsa decorației sau compoziţia grosieră a pastei susțin posibilitatea existenței unei producții abundente și ușor de realizat în cadrul atelierelor locale. Considerăm ca fiind produsă local ceramica fabricată în teritoriul administrativ al provinciei, în vreme ce, ceramica importată este acea categorie de recipiente care era confecționată în alte centre, decât cele din provincie. Ceramica produsă de olarii din Dobrogea a căutat să răspundă cererii pieței locale, în preajma căreia era situat atelierul, nevoi ce puteau fi satisfăcute doar prin constituirea unor astfel de officinae în teritoriul rural al Dobrogei romane. Cercetările întreprinse pe parcursul prezentării noastre confirmă, încă odată, orientarea comercială a centrelor din Moesia Inferior spre lumea greco-orientală – cetățile de pe litoralul pontic – și cea occidentală – centrele de pe limes. Prezența ceramicii de import, originară din zona egeană, dovedește faptul că Dobrogea a constituit o piață de desfacere facilă și deschisă acceptării unor asemenea produse ceramice. Remarcăm faptul că acestea nu se deosebesc de situația generală a provinciei Moesia Inferior din punct de vedere al necesarului de bunuri gospodărești, în rândul cărora se încadrează și materialul ceramic studiat de noi.

SECȚIUNEA IV: RELAȚIILE COMERCIALE INTERPROVINCIALE REFLECTATE PRIN DESCOPERIRILE CERAMICE OVIDIU ȚENTEA CASTRUL ȘI BĂILE ROMANE DE LA MĂLĂIEȘTI – PUNEREA ÎN CONTEXT ARHEOLOGIC A DESCOPERIRILOR CERAMICE Comunicarea își propune o prezentare sintetică a principalelor etape constructive ale castrului și băilor romane de la Mălăiești. Acesta, împreună cu castrele de la Târgșor, Drajna de Sus și Pietroasele, a funcționat între anii anii 102 și 118 p. Chr., fiind construite și ocupate de trupe ale provinciei Moesia Inferior. Datarea exactă și restrânsă a sitului oferă un reper deosebit de valoros pentru artefactele descoperite aici, acestea devenind ulterior repere cronologice cu valoare absolută pentru alte situri în care au fost descoperite materiale similare.

MARIANA CRISTINA POPESCU CONSIDERAȚII PRIVIND VESELA DIN BAIA ROMANA DE LA MĂLĂIEȘTI, În secolul I p. Chr., Imperiul Roman se extinde către Dunăre. Teritoriul Munteniei de astăzi a fost transformat în provincie romană, fiind între anii 102 și 118 p. Chr. o extensie a provinciei Moesia Inferior la nord de fluviu, independentă de provincia Dacia (teritoriu care s-ar suprapune astăzi peste părti din Oltenia, Banat si Transilvania). Din această perioadă datează castrele de la Târgșor, Mălăiești și Drajna de Sus (jud. Prahova). Comunicarea prezintă principalele categorii de vesselă descoperite în campaniile de săpături arheologice din anii 2011-2015 în cuprinsul băii romane de la Mălăiești, aflate la baza vestică a platoului pe care se află castrul. Sunt propuse, de asemenea, ipoteze privind

atelierele/zonele de productie și/sau de distribuție.

ANDREI OPAIȚ, ALEXANDRU RAȚIU, BIANCA GRIGORAȘ DESPRE APROVIZIONAREA CU VIN SI ULEI A CASTRULUI DE LA MĂLĂIEȘTI Vasele folosite pentru importul vinului si uleiului de măsline la Mălăieşti, desi reduse numeric, impresioneaza prin marea lor varietate si desigur prin excelenta lor datare. Desi descoperite intr-o stare foarte fragmentara, a fost posibil sa identificam provenienta mai multor amfore pentru vin sosite din centrele Pontice cum ar fi Heraclea si Sinope, precum si din faimoasele centre egeene Cos, Creta, Efesos, Chios si zona Cililciei, altele fiind inca neidentificate. O anume cantitate de vin era produsa insa local, dupa cum arata amforele de masa si ulcioarele amforoidale descoperit in acest sit. Uleiul de masline a sosit din zona Peloponesiana, Egeana si cea a Ciliciei fiind transportat in amfore de tip Dressel 24, 24 similis si Dr 25. Acest din urma produs, daca este sa luam in considerare capacitatea mare a acestor amfore, a avut un loc predominant intre produsele importate. MARIANA CRÎNGUȘ- BALACI, CĂTĂLIN BALACI

PRODUSELE CERAMICE DE IMPORT LA TIBISCUM. RELAȚIILE COMERCIALE CU PROVINCIILE IMPERIULUI Activitățile economice derulate la Tibiscum asigurau cererea de produse atât pentru populația civilă, cât mai ales pentru soldații cantonați în castre. Descoperirile arheologice confirmă pătrunderea pe calea comerțului a unei cantități însemnate de bunuri din provinciile Imperiului. Numărul mare de amfore, fragmente de terra sigillata, opaițe, piese de podoabă, dovedesc o intensă viață comercială derulată în așezarea civilă. Studiul importurilor de produse ceramice ne poate conduce la identificarea legăturilor economice ale Tibiscumului cu provinciile Imperiului, căci modelul economic roman se axează și pe interdenpendența economică dintre provincii.

SIMONA REGEP CÂTEVA OBSERVAŢII PRIVIND UN GRUP DE OPAIŢE DE IMPORT DESCOPERITE LA TIBISCUM În clădirea XII – Thermae I, de la Tibiscum, în apodyterium a fost descoperit un lot de nouă opaițe ce reprezintă o categorie aparte de piese de iluminat, alături de un număr de două lămpi din tipul Firmalampen cu ștampila FESTI, APOLAVST(i). Opaițele nou identificate la Tibiscum se încadrează în categoria lămpilor din lut cu ciocul rotund, cu corpul de diferite forme (dreptunghiulare, circulare, triunghiulare), cu ansa reprezentând un vultur cu aripile desfăcute. Piesele sunt executate în tipar dintr-o pastă de culoare cărămiziu-deschisă, cu angobă cărămizie; cu discul ornamentat uneori cu motive florale și geometrice; decorul de pe bordură constă din butoni, iar ansa aplicată, a fost executată la rândul său în tipar. Opaițele descoperite se încadrează în categoria lămpilor cu mai multe ciocuri, ce formează, astfel specificul acestui tip de piese de iluminat. Datarea lămpilor din aceasta categorie se poate realiza prin două modalități: 1. prin asocierea cu datarea opaițelor din tipul Fiamalampen cu ștampilele meșterilor Apolaustus (mijlocul secolului al II-lea p. Chr.), Festus (prima jumătate a secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr.); 2. pe baza contextului stratigrafic al descoperirii pieselor de iluminat într-un nivel de locuire romană datată în a doua jumătate a secolului al II-lea p.Chr.- primele decenii ale secolului al III-lea p. Chr. În acest context, apreciem opaițele cu ansa ce reprezintă un vultur cu aripile desfăcute ca aparținând perioadei de circulație cuprinse între a doua jumătate a secolului al II-lea și primele decenii ale secolului următor. Având în vedere că aceste nouă lămpi au fost descoperite doar în apodyterium din Thermae I, utilizate probabil pentru uz cotidian ori depuse ca ofrandă și, în nici un alt loc din așezarea civilă și castrul mare de la Tibiscum, nu putem avansa ipoteza unei producții locale a pieselor. Până la noi descoperiri de asemenea lămpi , considerăm că piesele de iluminat în discuție sunt produse de import, fără a putea localiza cu precizie atelierul de producție - probabil centrul ceramic la Durostorum. 37

ALEXANDRU SZENTMIKLOSI, CĂLIN TIMOC, ANA-CRISTINA HAMAT

DESPRE UN FRAGMENT DE TERRA SIGILLATA DESCOPERIT LA CORNEȘTI-DEASUPRA VIILOR, JUD. TIMIȘ În cadrul evaluărilor de teren intruzive și a cercetărilor arheologice preventive din primăvara anului 20131, efectuate la valului IV din fortificația de epoca bronzului de la CorneștiIarcuri, a fost descoperită o așezare din perioada secolelor II-IV p.Chr. Așezarea de perioadă sarmatică se află situată pe terasa sudică a văii Pârâul Carani, în punctul „Deasupra viilor”2 (Pl. II/1). În suprafața dezvelită de cercetările arheologice (T.VII/C), au fost descoperite complexe arheologice interpretate ca fiind locuințe semiîngropate, gropi de provizii și aliniamente de gropi de stâlpi. Aceste complexe arheologice au fost grupare în jurul unui con de eroziune care, probabil, a constituit și calea de acces la sursa de apă pe care a reprezentat-o pârâul Carani. Așezarea de secol II-IV p.Chr. a fost situată la vest de fortificația de epoca bronzului de la Cornești-Iarcuri, șanțul de apărare al valului de apărare IV, fiind vizibil la începutul mileniului I p.Chr., constituind limita estică a așezării din perioada sarmatică. În buza văii Pârâului Carani, în vecinătatea porții de acces în Incinta IV (AU.271) a fortificației preistorice, au fost descoperite două grupări de gropi, majoritatea gropi de provizii. Între aceste gropi, complexul arheologic F.86 s-a remarcat prin inventarul arheologic descoperit în lentilele de umplere a gropii. În lentilele din mijlocul umpluturii gropii (complexul F.86) au fost descoperite câteva fragmente ceramice de secol II-IV p.Chr., lucrate la roată și manual, unele dintre acestea fiind decorate. Alături de aceste fragmente ceramice au fost descoperite cinci fragmente ceramice de terra sigillata. Unul dintre aceste fragmente provine de la un castron cu buza îngroșată (Drag. 37), ușor evazată, pe care se păstrează o reprezentare ornitomorfă precum și o parte din ștampila EΛE… (probabil, „Eleventinus”). Această ștampilă sugerează încadrarea cronologică a momentului producerii artefactului în perioada lui Antoninus Pius (138-161). Fragmentul

Beneficiarii acestor cercetări arheologice preventive au fost firmele S.C. Quest Energy S.R.L. și S:C. Logyn Energy S.R.L. care au solicitat descărcarea de sarcină arheologică în vederea construirii unui parc fotovoltaic. 2 Toponim folosit pe harta topografică militară ediția 1975, sc. 1:25.000.

ceramic prezintă urme de reparație, perforația fiind dinspre interior spre exterior. El este deocamdată unicat, o analogie fiind descoperită în Britania3. IOAN CAROL OPRIȘ, ALEXANDRU RAȚIU

ULTIMELE IMPORTURI DE TIP AFRICAN RED SLIP WARE ÎN SCYTHIA. REPERE CRONOLOGICE PENTRU ULTIMELE DECADE ALE CAPIDAVEI ROMANE/

Tipologic vorbind, ultimele importuri de vasa escaria din specia African Red Slip Wares descoperite în Scythia aparțin formei Hayes 105. Aceasta are o datare cuprinsă în intervalul unui secol, între anii 580/600-660+ AD. Dată fiind încetarea vieții provinciale în primele decenii ale secolului al VII-lea, asemenea piese pot constitui și elemente valoroase în datarea și interpretarea ultimelor context arheologice romane în care au fost descoperite. Până acum, platouri mari din această categorie sunt cunoscute prin publicații din basilica episcopală de la Histria și ca urmare a unor săpături arheologice pe limes, de la Capidava. Vor fi discutate, pe rând, toate aceste descoperiri, insistând asupra celor din clădirea C 1/ 1994, situată lângă poarta principală de sud și turnul porții (nr. 7), respectiv via principalis. Alături de tezaurul monetar găsit în această clădire, de anumite tipuri de amfore care circulă în ultima parte a secolului al VI-lea sau în prima parte a celui următor, piesele de tip African Red Slip 105 pot calibra cronologic momentul distrugerii clădirii, înaintea ultimului sau ultimelor decenii de locuire romană din cetate. Aceasta va fi curmată curând după 612/613, potrivit ultimei monede din timpul lui Heraclius. IOAN CAROL OPRIȘ, MIHAI DUCA

LANCES QUADRATAE CERAMICE. PLATOURILE RECTANGULARE AFRICAN RED SLIP WARE 56 ÎN SCYTHIA Prezenta contribuție trece în revistă piese foarte rare pentru siturile arheologice din Dobrogea romană, anume platourile de tip African Red Slip Ware Hayes 56. Datate în linii largi 3

Informații amabile Dr. Viorica Rusu-Bolindeț, căreia îi mulțumim și pe această cale.

în intervalul 360-430 AD, ele sunt produse în zona vechii provincii Africa Proconsularis (Byzacena și Zeugitana, după Dioclețian). Aceste platouri rectangulare presupun un elaborat decor în relief și realizarea cu ajutorul unor matrițe. Exceptând cele patru fragmente de la Capidava, în Dobrogea mai este recenzată o piesă la Durostorum (un fragment dintr-un platou care poartă cel mai probabil reprezentarea Dioscurilor). Aici era deja cunoscut un al doilea fragment dintr-un tip african cu același decor în relief (African Red Slip Ware 53, care circulă între 320-430 AD). Două dintre piesele de la Capidava, fragmente din buza orizontală a unor asemenea platouri rectangulare, sunt edite (Ioan I.C. Opriş, Ceramica romană târzie şi paleobizantină de la Capidava în contextul descoperirilor de la Dunărea de Jos (sec. IV-VI p.Chr.), Bucureşti, 2003, nr.cat. 337-338). Ele înfățișează un episod recognoscibil din ”ciclul vieții lui Ahile”, respectiv un animal în fugă (poate o scenă de venatio). Ambele au fost descoperite în contexte arheologice secundare. Recent li s-au adăugat două noi piese, descoperite ca urmare a campaniei extraordinare de cercetări arheologice preventive de la Capidava din 2015. Această cercetare de amploare a fost ocazionată de punerea în operă a proiectului de restaurare generală a cetății. Primul fragment aparține unui context datat în secolul V p. Chr., între două clădiri adosate curtinei B. Cel de-al doilea a fost descoperit extra muros într-un context secundar. În apropiere funcționase un turn în formă de potcoavă (obiectivul cx 05) dispus la jumătatea curtinei G a Capidavei, identificat în 2015 în premieră. Contextul în care apare piesa este în mod clar posterior demantelării acestui turn și a celorlalte două turnuri în formă de potcoavă (3 și 5, între curtinele C-D și E-F), în a doua jumătate a secolului al IV-lea p.Chr., urmând atacurile gotice. Echivalent ceramic al vaselor din metal prețios, aceste produse trebuie să fi avut în epocă o valoare relativ ridicată în rândul ceramicii vasa escaria. Piesele dobrogene marchează cele mai septentrionale asemenea importuri sofisticate, deasupra zonei egeene.

SECȚIUNEA V: CERCETĂRI INTERDISCIPLINARE IOANA MUREȘAN, LUCIAN MUREȘAN

INTERDISCIPLINARITATE IN STUDIUL CERAMICII ROMANE. ASPECTE ALE DREPTULUI ROMAN PRIVITOARE LA PRODUCȚIA CERAMICA - APLICARE ASUPRA PRODUCȚIEI LOCALE IN TERITORIUL PROVINCIAL De-a lungul parcursului lor istoric, vechii romani au demonstrat o neobosită tendință de a reglementa fiecare aspect al vieții, trecându-l prin litera legii. De la aspectele publice ale vieții cotidiene până la detaliile ce țineau de sfera privatului, toate treceau prin filtrul legii romane, fenomen ce putea fi caracterizat deopotrivă atât prin simplitate, cât și prin complexitate. Una dintre fațetele dreptului roman ce se remarcă mai degrabă prin complexitate decât prin simplitate este cel comercial, în sfera căruia se înscrie producția de ceramică romană, subiectul prezentării de față. Utilizând ca bază de analiză textele juridice romane ale epocii, de la vechii juriști la surse literare relevante, coroborate cu evidențe arheologice precum contracte comerciale păstrate pe fragmente ceramice ori menționate pe papiri, vom încerca să reliefăm acele aspecte juridice menite să reglementeze producția ceramicii în teritoriul provincial. Însă, se poate aplica dreptul roman general cu fidelitate într-un teritoriu provincial clar definit, precum Dacia sau Moesia Inferior? Sau exemplele literare luate în considerare reflectă caracterul local, cutumiar al reglementărilor economice privitoare la producția ceramicii? Prezentarea de față are ca scop încercarea de a răspunde acestor întrebări, menită să fie privită ca o contribuție interdisciplinară la studiul complex al producției ceramice provinciale romane.

CORNEL BELDIMAN, DIANA-MARIA SZTANCS

CERAMOTEHNOLOGIA ÎN EPOCA DACIEI ROMANE. REPERE PENTRU O PERSPECTIVĂ DE (FOARTE) APROAPE SPRE (FOARTE) DEPARTE Studiul aspectelor tehnologice ale producerii şi utilizării artefactelor ceramice diverse (recipiente, tipare, ştampile, statuete, materiale tegulare etc.) databile în epoca romană (sec. I a. Chr. – III p. Chr.) constituie un capitol major al cercetării arheologice şi istorice. Acumularea unei imense mase de date în ultimele decenii în ceea ce priveşte descoperirile din Dacia romană, accesibilizarea cadrului metodologic şi a mijloacelor sale de aplicare stimulează noi şi necesare abordări interdisciplinare. Aplicarea sistematică a microscopiei în analiza suprafeţelor artefactelor ceramice accentuează sau deschide perspective ale perceperii, sistematizării şi interpretării unor categorii importante de detalii care, de obicei, rămân în afara studiilor curente. Traseologia ceramicii arheologice vizează cele două etape majore ale biografiei artefactului: ante ardere (AA) – realizarea artefactului cu toate etapele sale, impresiuni intenţionate şi accidentale; post ardere (PA) – urmele de utilizare şi cele produse accidental. Microscopia optică de mică putere permite, pentru etapa AA, explorarea domeniului microamprentografiei ceramice şi pune în evidenţă elemente care se referă la parametrii modelării, succesiunea operaţiilor (lanţul tehnologic), impresiunile amprentale diverse (digitale, palmare etc.), impresiuni ale instrumentelor de modelat şi de decorat, scriere, impresiuni accidentale (ţesături/împletituri, suporturi dure diverse, elemente vegetale, amprente de origine zoologică, accidente de modelaj, rebuturi etc.). Pentru etapa PA se au în vedere urmele specifice produse în timpul folosirii şi localizarea lor (microfracturi, tocire, lustru, striuri etc.). Imagistica microscopică digitală, care însoţeşte în mod obligatoriu demersul analitic, oferă noi unghiuri de percepţie a detaliilor, la scară milimetrică, care pot fi tratate inclusiv în manieră artistică. Toate aceste demersuri conturează o nouă perspectivă asupra materiei, a transformării sale, a gestualităţii tehnologice, a produsului finit şi a faţetelor utilizării (biografia artefactului), a omului din spatele artefactului, cu alte cuvinte, o perspectivă de (foarte) aproape spre (foarte) departe. 42

Demersul îşi va dovedi viabilitatea şi utilitatea numai prin aplicarea sistematică pe loturi extinse de materiale. Colecţia excepţională provenind din centrul de producție ceramică de la Micăsasa, jud. Sibiu oferă o astfel de ocazie, prilejuind elaborarea unui repertoriu detaliat al motivelor ornamentale terra sigillata, studii microamprentografice diverse, elaborarea structurilor digitale de depozitare şi regăsire a datelor şi elaborarea instrumentelor de referinţă (baze de date, bănci de imagini etc.). Eşantionul analizat cuprinde cinci artefacte: 1. Micăsasa – vas bitronconic (h = 130 mm; diam. ext. gură 65 mm) modelat la roată din pastă zgrunţuroasă, decorat cu şiruri de alveole realizate cu rotiţa; amprente digitale; 2. Micăsasa – tipar fragmentar pentru producerea ceramicii terra sigillata (diam. ext. gură 230 mm); decor ştampilat în negativ (frunze stilizate, bustul Minervei in aedicula (realizată din frunze stilizate), oenochoe); 3. Micăsasa – tipar fragmentar pentru producerea ceramicii terra sigillata (diam. ext. gură 175 mm); decor ştampilat în negativ (bustul Minervei in aedicula, rozetă); 4. Micăsasa – ştampilă întreagă de formă circulară (rozetă) (L 27 mm; diam. 25 mm), modelată în tipar; amprente digitale; 5. Napoca – ştampilă fragmentară (diam. 75 x 50 mm), modelată manual, cu reprezentarea unui leu; amprente digitale. SERGIU MATVEEV, VEACESLAV SPRINCEAN INVESTIGAŢII SPECTROSCOPICE ALE MATERIALULUI TEGULAR ROMAN DIN REGIUNEA PRUTO-NISTREANĂ

La mijlocul secolului al XX-lea în apropierea satului Sobari (r. Soroca, Republica Moldova) a fost identificat un sit arheologic, datat cu secolele III-IV p. Chr. şi atribuit culturii arheologice Sântana de Mureş-Černjachov. Originalitatea lui faţă de alte sute de situri similare din spaţiul dintre Prut şi Nistru a fost determinată de prezenţa unei incinte de piatră prinsă cu mortar în interiorul căreia a fost identificat un edificiu pereţii căruia au fost ridicaţi din piatră şi cărămidă, acoperişul din ţiglă, geam de sticlă şi un peristil din coloane de lemn aşezate pe baze de piatră. Datele statistice ale cercetărilor arheologice anunţă mii de fragmente de material tegular. Pe lângă acest complex, în limitele sitului, au fost identificate şi mai multe construcţii din lemn lipite cu lut, dintre care una chiar în interiorul incintei de piatră. Prezenţa unui astfel de complex în mediul barbar, la o distanţă de cca 300 km de frontiera Imperiului Roman, a provocat discuţii aprinse privind originea lui. Au fost propuse mai multe 43

ipoteze că, ar fi fost amenajat de persoane care îşi trăgeau originea din mediul provincial roman sau că e vorba de o încercare de a fortifica sediul conducătorului local, sau era inclus în categoria factoriilor comercial-meşteşugăreşti romane etc. Şi opiniile cercetătorilor privind originea materialului tegular s-au împărţit, majoritatea considerau că ar fi fost aduse din Imperiu, dar exista şi părerea că ar fi o producţie locală. Anumite argumente în favoarea unor sau altor ipoteze pot fi obţinute prin analize de laborator, utilizând metoda EDS. Analiza statistică comparativă a elementelor chimice identificate, permite stabilirea granulometriei materialului, structurii, texturii matricei, cât şi gradul de porozitate pentru fiecare grup studiat. În acest sens din limitele sitului arheologic au fost preluate şi supuse analizei respective probe de cărămidă, ţiglă, olane, lut ars din mortarul incintei şi lut ars din pereţii caselor de lemn şi din lut, cât din materialul tegular recuperat pe suprafaţa celor mai apropiate situri arheologice care s-au aflat în limitele provinciilor romane dunărene.

SECȚIUNEA VI: DACIA ȘI BARBARICUM. INFLUENȚE ȘI TRANSFER DE TEHNOLOGIE REFLECTATE ÎN PRODUCEREA CERAMICII ROMANE ROBERT GINDELE CENTRE INDUSTRIALE DE PRODUCȚIE CERAMICĂ ÎN BARBARICUM-UL DIN VECINĂTATEA NORD-VESTICĂ A PROVINCIEI DACIA. TRANSFER TEHNOLOGIC ȘI ROMANIZAREA CULTURII MATERIALE LA NIVELUL CERAMICII Transferul tehnologic al producției ceramicii ștampilate de la Porolissum spre Barbaricum-ul din Bazinul Tisei Superioare este un fenomen aparte în relațiile romano-barbare de pe limesul european al Imperiului Roman. Ceramica ștampilată este doar cea mai spectaculoasă parte din acest transfer tehnologic de la începutul secolului al III-lea, odată cu ea sunt preluate și o gamă largă de forme de vase romane și apar cuptoarele de ars ceramică cu grătar susținut de pilon central. În Bazinul Tisei Superioare (nord-vestul României, Ucraina

Transcarpatică, estul Slovaciei și nord-estul Ungariei) sunt cunoscute peste 150 de puncte de descoperiri și 11 puncte de producție ale ceramicii ștampilate de tip Porolissum. Pe parcursul secolelor III-IV, în urma acestui transfer tehnologic, se formează o cultură materială specifică, puternic romanizată la nivelul ceramicii, dispărând elementele arhaice ale dacilor liberi și ale vandalilor. Formele germanice biconice modelate cu mâna sunt produse cu tehnologie preluată de la romani, păstrând însă cromatica neagră specifică și oalele modelate cu mâna sunt înlocuite de ceramica zgrunțuroasă provincială. Acest proces de aculturație din punct de vedere arheologic se limitează doar la ceramică, arhitectura așezărilor și riturile de înmormântare rămânând legate de Barbaricum-ul Central European. După părerea noastră aceste transformări la nivelul culturii materiale al ceramicii induc implicit și anumite schimbări în societatea barbară, care nu pot fi demonstrate cu mijloace arheologice. Acest fenomen aparte a dat naștere așa numitei “Culturi Bereg”, care după părerea nostră este de fapt un grup zonal al culturii Przeworsk cu elemente de daci liberi din secolele IIIIV p. Chr.

SORIN BULZAN CERAMICA ȘTAMPILATĂ DESCOPERITĂ ÎN AȘEZAREA DE EPOCA ROMANĂ DE LA MARGINE, JUD. BIHOR Situată pe cursul mijlociu al Barcăului, așezarea de la Margine se află la câteva zeci de kilometri vest de limes-ul Daciei Porolissensis în Barbaricum. Cele mai multe recipiente ștampilate par să reprezinte importuri porolissense și datează din prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr. Formele care domină repertoriul destul de restrâns al ceramicii ștampilate sunt și ele specifice atelierelor de la Porolissum. Aspectul majorității vaselor este din pastă cenușie fină sau semifină exfoliabilă pe care s-a aplicat un strat de vopsea de o nuanță mai închisă. În majoritatea cazurilor această angobă s-a păstrat pe o mică parte din suprafața vaselor. Alături de această categorie există și un exemplar din pastă cărămizie oranj provenind dintr-un alt centru ceramic, tot din Dacia Porolissensis. Problematică este prezența ceramicii ștampilate produsă în barbaricum între care s-ar putea eventual număra câteva

fragmente din pastă mai puțin friabilă și cu mai multă mică, de obicei de o nuanță de gri mai închisă, negricioasă. În spațiul extraprovincial de la vest de Dacia romană ceramica ștampilată reprezintă un aspect al unui amplu proces de aculturație produs în maximum două generații. Zona de raspândire o reprezintă o fâșie de la limes și până spre Câmpia Ungară, ce pare a fi dominat acum de populații germanice și o populație dacică. Dimpotrivă,în spațiul dominat politic de sarmați, această categorie ceramică nu este la modă, fiind preferate alte categorii ale ceramicii romane, de exemplu terra sigillata, importate, probabil, din Pannonia Inferior. ANDREI MĂGUREANU, BOGDAN CIUPERCĂ PRODUCȚIA CERAMICĂ DE LA DUNĂREA DE JOS ÎN EPOCA POSTROMANĂ Datorită faptului că este cel mai întâlnit lucru creat de om în cadrul unei cercetări arheologice, nu de puține ori singura categorie de inventar descoperită, ceramica, are o importanță deosebită și studiul ei oferă numeroase informații referitoare la cine a creat-o, de ce a produs-o, pentru cine a făcut-o, atât despre indivizi, cât și despre comunități. Ne propunem să urmărim capacitățile de producție a ceramicii dintr-un spațiu aflat la granița lumiI romane și să încercăm să înțelegem informațiile pe care această producție le oferă: care era tehnologia și care sunt motivele pentru care se schimbă; care era setul de veselă uzitat; ce relații comerciale sau de altă natură implică. Care este dinamica acestei producții într-un teritoriu expus deplasărilor de populații, în afara unui cadru clar, cum este cel al Imperiului de alături.

INFORMAȚII UTILE PENTRU PARTICIPANȚI I. PRIVIND CONFERINȚA ȘI PROBLEMELE ORGANIZATORICE: Viorica Rusu-Bolindeț: viorusu1@yahoo.com; 0744 168066 Cristian-Aurel Roman: romcritan@yahoo.com; 0 II. CAZAREA ȘI MASA PARTICIPANȚILOR: Hotel Victoria (centrul istoric), Cluj-Napoca, B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 54-56. Recepția Hotelului Victoria: office@hotel-victoria.ro; tel:0264 597963; fax: 0264 597573. III. LOCURILE DE DESFĂȘURARE ALE CONFERINȚEI: Sala de conferințe a Hotelului Victoria, parter (Cluj-Napoca, B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 5456; tel: 0264 597963); Sediul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, Sala de curs, etajul I (Cluj-Napoca, str. Constantin Daicoviciu nr. 2; tel.: 0264 595677; fax: 0264 591718).

INFORMAȚII PRIVIND MIJLOACELE DE TRANSPORT

Website pentru autobuze în România: http://www.autogari.ro/?lang=en. Autogara Beta, Cluj-Napoca, str. Giordano Bruno nr. 1-3; www.autogarabeta-cluj.ro; tel: 0264 455249. Website pentru trenuri în România: http://www.cfrcalatori.ro/. Gara CFR, Cluj-Napoca, Piața Gării nr. 1-3;www.infofer.ro; tel: 0264 432001. Website pentru Aeroportul internațional Avram Iancu din Cluj-Napoca: http://airportcluj.ro/. Aeroportul International Avram Iancu, Cluj-Napoca, str. Taian Vuia nr. 149; tel: 0264 307500.