21 Intrat în monahism la mănăstirea Neamț [1894] ajunge rând pe rând preot la catedrala mitropolitană din Iași, director al seminarului Sf. Andrei și vicar al Episcopiei Dunării de Jos .În 1909 primește hirotonia pentru Episcopvicar al Mitropoliei Moldovei cu titlul de Băcăoanul. Trei ani mai târziu, la 18 februarie 1912 este ales Episcop de Huși. Aici a păstorit aproape 12 ani, într-o perioadă dramatică din istoria noastră, când România intrase în războiul pentru întregirea neamului. În această perioadă a participat ca reprezentant al Bisericii noastre la marele Sinod al Bisericii Ruse [septembrie 1917]. După unirea Basarabiei cu România [27 martie 1918] Nicodim Munteanul a fost numit locțiitor de Arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului [1918-1919], respectiv locțiitor de Mitropolit al Basarabiei [1936-1937]. Dar curând a demisionat retrăgându-se la Mănăstirea Neamț pe care o conduce în calitate de stareț. După trecerea la cele veșnice a Mitropolitului Pimen [1934], Colegiul Național Bisericesc îl va alege în fruntea Mitropoliei pe Nicodim Munteanul. Va păstori la Iași timp de 4 ani, reușind ridicarea Palatului Mitropolitean de la Mănăstirea Neamț, a clădirii Seminarului Teologic, reutilarea tipografiei de la Mănăstirea Neamț și tipărirea multor lucrări teologice. După ce a trecut la Domnul Patriarhul Miron Cristea, a fost ales Nicodim Munteanul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Pe parcursul păstoririi sale, Patriarhul Nicodim Munteanul a fost preocupat de starea clerului, de mir, de viața mănăstirească, de învățământul teologic, de legăturile cu Bisericile surori. Remarcabilă este și contribuția sa culturală. Prin contribuția sa Patriarhul se situează în rândul celor mai importanți teologi ai epocii sale, alcătuind numeroase lucrări originale, făcând numeroase traduceri din literatura teologică rusă a sec. XIX și începutul secolului următor. Patriarhul va fi personalitatea cea mai de seamă a epocii sale. Ca urmare va fi ales Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie din Cernăuți și membru al Academiei Române. După ce a tipărit la Neamț Biblia ilustrată [1936], prima lucrare de acest fel de la noi, în 1936 și 1944 au ieșit noi ediții ale Sfintei Scripturi, în care 51 de cărți erau traduse de el însuși [24 din Vechiul Testament, iar Noul Testament în întregime]. De asemenea a tipărit Noul Testament în cinci ediții, dar și Psaltirea [patru ediții] traduse de el.
Încă de la începutul guvernării sale, regimul comunist a pornit o amplă acțiune de epurare a Bisericii Ortodoxe. Astfel, au fost îndepărtați din scaun, pensionați și unii trimiși la mănăstiri, unii ierarhi care erau socotiți incomozi regimului comunist. Prin decretul nr.166 din 1947 au fost luate măsuri împotriva tuturor acestora ca și împotriva unor preoți și monahi. Toate acestea erau acuzații inventate și închipuite infracțiuni de uneltire contra ordinii sociale. Bătrân și bolnav, amenințat în permanență cu retragerea din scaun și cu pensionarea, Patriarhul Nicodim Munteanul a reușit să se opună transformării Bisericii Ortodoxe Române într-un instrument în mâna regimului comunist. Începând cu vara anului 1947, Patriarhul Nicodim s-a retras la Mănăstirea Neamț ’’sub supraveghere permanentă’’. Moartea lui la 27 februarie 1948 a adus cu sine alegerea unui nou Patriarh la cârma Bisericii Ortodoxe Române. PATRIARHUL IUSTIN MOISESCU Născut în data de 5 martie 1910 în satul Cândești, județul Argeș, orfan de război, se înscrie la studii la Seminarul Orfanilor de război din Câmpulung-Muscel [1922-1930], pe care îl termină ca premiant. Este ales de Patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor seminariilor din anul acela și este trimis în anul 1930 la studii la Atena. În anul 1934 se întoarce licențiat, cu aprecierea ’’Magna cum laude’’. În 1937 a susținut
