96
ESEURI POLITICE
În plus, cum entuziasmul este infirmitatea temperamen telor puternice şi ambiţioase, el e în mod natural însoţit de un spirit de libertate, în timp ce superstiţia, din contră, îi face pe oameni blânzi şi abjecţi, potriviţi pentru lanţurile sclaviei. Ştim din istoria Angliei că, în timpul războaielor civile, independenţii şi deiştii, deşi cât se poate de opuşi în privinţa principiilor lor religioase, erau uniţi în privinţa celor politice, şi la fel de devotaţi ideilor republicane. Tot odată, încă de când au apărut Whigs şi Tories, liderii Parti dului Whig au fost fie deişti, fie latitudinarieni în ce priveşte principiile lor, adică priet<:;..ni ai toleranţei şi indiferenţi faţă de orice sectă creştină. In vreme ce sectanţii, imersaţi în entuziasm, au fost întotd�auna în opoziţie faţă de aceştia şi împotriva liberţii civile. Inclinaţia comună către super stiţie este cea care i-a unit dintotdeauna pe High Church Tories şi pe romana-catolici în susţinerea prerogativelor puterii monarhice, deşi experienţa spiritului tolerant al whig-ilor pare să-i fi reconciliat în cele din urmă pe aceştia cu cei din tabăra catolică. În Franţa, moliniştii şi janseniştii se află în centrul unor nenumărate dispute neinteligibile, nedemne de atenţia unui om serios ; ceea ce distinge însă în primul rând aceste două secte şi merită subliniat este spiritul diferit al religiei lor. Moliniştii, conduşi de iezuiţi, sunt mari prieteni ai super stiţiei, urmează strict ceremoniile şi alte forme externe ale devoţiunii şi, de asemenea,- se supun autorităţii clerului şi tradiţiei. ]anseniştii sunt entuziaşti, promotori zeloşi ai devoţiunii pasionate şi ai vieţii interioare; se află foarte puţin sub influenţa vreunei autorităţi; pe scurt, sunt catolici doar pe jumătate. Consecinţele acestor fapte urmează întoc mai raţionamentul de mai sus. 1ezuiţii tiranizează populaţia şi sunt sclavii curţii regale, iar janseniştii sunt cei care păs trează vie acea licărire a dragostei de libertate ce poate fi găsită în naţiunea franceză.