Dialogue about water, food and environment in Central and Eastern Europe by Global Water Partnership Central and Eastern Europe

DIALOG DESPRE APĂ, HRANĂ ŞI MEDIU ÎN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST

Dialog asupra implementării Directivei Cadru a Uniunii Europene în Agricultură şi Gospodărirea Apelor în Ţările Candidate în UE din Regiunea Central şi Est Europeană Prima fază 2001 - 2003 De la Haga la Kyoto

Global Water Partnership Central and Eastern Europe

Mulţumiri Membrii Consiliului Regional al Parteneriatului Global al Apei pentru Europa Centrală şi de Est şi toţi cei care au contribuit la prezentul raport doresc să mulţumească asistenţei generoase furnizate de dialogul ECE "Spre o guvernare eficientă a apei" de către Secretariatul GWP şi Centrul de Resurse GWP - HR Wallingford.

Raportul regional a fost pregătit în cadrul GWP-ECE grupului operativ "Guvernarea" condus de prof. Laszlo Somlyody (Ungaria). El a fost scris de prof. Janusz Kindler (Polonia) şi dr. Harry Liiv (Estonia) pe baza rapoartelor naţionale pregătite de GWP Parteneriatul Apei al ţărilor: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Republica Slovacia şi Ungaria şi alte publicaţii relevante. GWP-ECE recunoaşte contribuţiile financiare făcute de donatori importanţi pentru dialogul "Spre guvernarea eficientă a apei".

Acest document, Dialog asupra guvernării eficiente a apei: Acţiune prin Parteneriat (în Europa Centrală şi de Est), este un raport de stare pregătit pentru prezentare la Al 3-lea Forum Internaţional al Apei din Kyoto, Japonia, din 16-23 martie 2003. Acest document reuneşte experienţa câştigată după conducerea Dialogului asupra Guvernării eficiente a apei dus timp de un an de zile. Procesul va continua şi anul viitor, iar planurile de acţiune vor fi schiţate şi implementate ceea ce va ajuta ca guvernarea apei să fie mai eficientă. Dialogul asupra guvernării eficiente a apei a fost proiectat să fie cât se poate de întins şi construit cu ajutorul atelierelor şi meselor rotunde regionale şi din fiecare ţară, care au reunit parlamentari, agenţii guvernamentale, practicanţi cheie în domeniul apei, grupuri comunitare, ONG-uri, agenţii ale Naţiunilor Unite, donatori, sectorul privat şi alţii. Natura participativă a Dialogului va aduce o nouă speranţă pentru o gospodărire durabilă a apei în noul mileniu.

Cuprins

DIALOG

NAŢIONAL ASUPRA APEI, ALIMENTAŢIEI ŞI MEDIULUI .......... 6

1. Introducere................................................................................................................................. 6 Informaţii generale ..................................................................................................................... 6 a) Suprafaţa totală a ţării, populaţia........................................................................................ 6 b) Demografia......................................................................................................................... 8 c) Angajaţi în diferite activităţi economice în anul 2000 (agricultură şi silvicultură, industrie, construcţii, comerţ, servicii) .................................................................................................. 10 d) P.I.B./cap de locuitor (în concordanţă cu puterea de cumpărare, USD) .......................... 10 e) Date despre teren (suprafaţa totală, ape, uscat, zone împădurite, teren arabil, păşuni naturale) ............................................................................................................................... 11 f) Principalele tipuri de sol şi valoarea lor agricolă ............................................................... 14 g) Reforma agrara şi structura fermelor (organizare) ........................................................... 15 h) Bariere în faţa dezvoltării economice ............................................................................... 16 Pierderi ale factorilor de producţie ........................................................................................... 17 Terenuri cultivabile ................................................................................................................... 17 Creşterea şeptelului – pierderi fizice şi economice .............................................................. 18 Pierderi fizice şi economice datorate degradării infrastructurii de îmbunătăţiri funciare....... 19 Pierderi datorate declinului PIB ............................................................................................ 19 Procesul de aderare la UE, negocieri ...................................................................................... 21 Situaţia în prezent................................................................................................................. 21 România are mijloace de implementare a Politicii Agrare Comune ..................................... 22 Propuneri de reformă pentru Politica Agrară comună .......................................................... 22 Transpunerea procesului managerial ................................................................................... 22 Concluzii ............................................................................................................................... 23 2. Populaţia.................................................................................................................................. 24 Caracteristici generale ............................................................................................................. 24 Locuitori rurali – problema marginalizării sociale ..................................................................... 26 Schimbări în cadrul populaţiei rurale, dinamica şi cauze ......................................................... 26 Migraţia .................................................................................................................................... 27 Sănătate................................................................................................................................... 29 Educaţie ................................................................................................................................... 30 Proiecte privind populaţia rurală............................................................................................... 31 3. Economia................................................................................................................................. 31 Veniturile rurale (în zona rurală)............................................................................................... 31 Situaţia economică în agricultură ............................................................................................. 31 Eficienţa principalelor produse agricole ................................................................................... 32 Angajaţi în alte domenii în afara agriculturii ............................................................................. 35 Gospodării rurale...................................................................................................................... 36 Şomajul în zona rurală ............................................................................................................. 37 Sărăcia ................................................................................................................................. 37 Infrastructura tehnică în zonele rurale...................................................................................... 41 4. Apa .......................................................................................................................................... 45 Temperatura aerului................................................................................................................. 47 Precipitaţii................................................................................................................................. 47 Lacuri ....................................................................................................................................... 48 Mlaştinile .................................................................................................................................. 50 Suprafaţa irigată, terenul arabil, păşunile, diferitele tipuri de sisteme de irigaţii, situaţia actuală a sistemelor de irigaţii .............................................................................................................. 50 Drenajul terenurilor (totalul suprafeţelor drenate, drenaje de suprafaţă şi subterane), terenul arabil, păşunile ......................................................................................................................... 51 Variaţia de la un an la altul a rezervelor de apă disponibile pentru sectorul agricol............. 51 Aprovizionarea cu apă şi salubritatea în zonele rurale ............................................................ 52 Dezvoltarea pescuitului ............................................................................................................ 55 Dezvoltarea facilitaţilor şi a resurselor de pescuit ................................................................ 55 3

Dezvoltarea fermelor piscicole ............................................................................................. 56 Directive Cadru pentru Ape a UE şi impactul acestora în managementul apei în zonele rurale ................................................................................................................................................. 57 5. Mediu ....................................................................................................................................... 58 Ameninţări externe asupra sistemelor agricole, tendinţe actuale şi viitoare ............................ 61 Ameninţări ale agriculturii asupra mediului, tendinţe actuale şi viitoare................................... 62 Potenţiale agricole pentru pierderile de nutrienţi .................................................................. 62 Combaterea eroziunii solului.................................................................................................... 66 Irigaţiile..................................................................................................................................... 66 Fermele şi biodiversitatea ........................................................................................................ 66 Fermele organice (ecologice)................................................................................................... 66 Agricultura şi zonele protejate (coridoare ecologice, văi protejate, viaţa sălbatică)................. 67 Flora şi fauna sălbatică ............................................................................................................ 69 Organismele modificate genetic............................................................................................... 70 6. Investiţii.................................................................................................................................... 71 Investiţii în agricultura şi industria alimentara .......................................................................... 71 Asociaţii de Utilizatori de Apă din România ............................................................................. 71 Instituţii sociale şi servicii ......................................................................................................... 71 Forţa de muncă............................................................................................................................ 72 Populaţia ocupată civilă, în principalele ramuri ale economiei naţionale ................................. 73 7. Concluzii .................................................................................................................................. 81

DIALOG DESPRE APĂ, HRANĂ ŞI MEDIU ÎN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST .......... 84 1. Introducere.............................................................................................................................. 85 2. Procesul Dialogului AHM în regiunea Europei Centrale şi de Est ........................................... 86 3. Obiective ale Dialogului ECE AHM.......................................................................................... 88 4. Activităţi ................................................................................................................................... 89 5. Planul şi programul de lucru .................................................................................................... 92 6. Dialogul Naţional AHM în Ungaria ........................................................................................... 92 7. Legătura Dialogului ECE AHM cu procesul politic................................................................... 93 8. Concluzii .................................................................................................................................. 95 9. Viitoarele planuri pentru Dialogul ECE-AHM ......................................................................... 101

DIRECTIVA CADRU PENTRU APĂ (DCA) ŞI INSTRUMENTELE DIN CADRUL POLITICII AGRICOLE COMUNITARE (PAC) ÎN VEDEREA SPRIJINIRII IMPLEMENTĂRII ACESTEIA ................................................................................................................................... 105 Introducere................................................................................................................................. 105 Scopurile DCA ........................................................................................................................... 106 Cum influentează agricultura apele şi ecosistemele conexe? ................................................... 106 Irigaţii şi drenaje ................................................................................................................. 106 Cantitatea şi calitatea apei ................................................................................................. 107 Competiţia între apă şi agricultură pentru utilizarea terenului. ............................................... 108 Principalele interactiuni dintre agricultură (reglementată de pac) şi apă (reglementată de dca)108 4.1. Interacţiune la nivel administrativ .................................................................................... 108 4.2. Interacţiuni la nivelul fermei ......................................................................................... 110 Măsuri ale politicii agricole comunitare actuale pentru sustinerea şi implementarea DCA........ 113 5.1. Organizaţia de Piaţă Comună ..................................................................................... 113 5.2. Dezvoltarea Rurală...................................................................................................... 113 5.2.6. Mediul agricol ............................................................................................................... 115 5.3. Buna Experienţă Agricolă şi Standarde Minime.............................................................. 117 Dezvoltarea pe mai departe a instrumentelor de politica ale politicii agricole comunitare în sprijinirea şi implementarea DCA .............................................................................................. 118 Standarde noi ............................................................................................................................ 119 Concluzii .................................................................................................................................... 121 8.3. Chestiuni deschise ...................................................................................................... 122 Bibliografie ................................................................................................................................. 123 Reprezentaţe ale comisiei europene în ţările candidate pagini web.......................................... 125 4

DIALOG NAŢIONAL ASUPRA APEI, ALIMENTAŢIEI ŞI MEDIULUI 1. Introducere Informaţii generale a) Suprafaţa totală a ţării, populaţia Sursa datelor - Institutul de Geografie Bucureşti; - Inspectoratul General al Politiei de Frontieră din cadrul Ministerului de Interne; - Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului.

• România este situată în sud-estul Europei Centrale, în interiorul şi exteriorul arcului munţilor Carpaţi, pe cursul inferior al Dunării (1075 km) şi cu ieşire la Marea Neagră, la o distanţă faţă de extremităţile continentului, ce variază între 1050 km şi 2800 km. Situat la intersecţia paralelei 45oN cu meridianul 25oE (la 17 km nord de oraşul Făgăraş), teritoriul României se desfăşoară pe 4o37’5’’ latitudine şi 9o25’40’’ longitudine. • Ieşirea la mare înlesneşte legăturile cu ţările din bazinul Marii Negre, bazinul Mării Mediterane şi prin intermediul acesteia, cu toate ţările lumii. • Litoralul romanesc al Marii Negre se desfăşoară pe 245 km, între Gârla Musura (graniţa cu Ucraina) şi localitatea Vama Veche (graniţa cu Bulgaria). • Relieful României se compune din trei trepte majore şi anume: cea înaltă a Munţilor Carpaţi (cel mai înalt vârf Moldoveanu 2544 m), cea medie care corespunde subcarpaţilor, dealurilor şi podişurilor şi cea joasă, a câmpiilor, luncilor şi deltei Dunării. Delta Dunării, cea mai tânără unitate de relief, în continuă formare are altitudinea medie de 0,52 m. Caracteristicile principale ale unităţilor de relief sunt: proporţionalitatea (31% munţi, 36% dealuri şi podişuri, 33% câmpii şi lunci), dispunerea concentrică şi sub formă de amfiteatru a treptelor majore ale reliefului. • Clima României este temperat-continentală de tranziţie, cu influenţe oceanice dinspre vest, mediteraneene dinspre sud-vest şi continental-excesive din nord-est. Temperatura medie multianuală este diferenţiată latitudinal, respectiv 8oC în nord şi 11oC în sud şi altitudinal cu valori de -2,5oC în zonele montane (Vârful Omu - masivul muntos Bucegi) şi 11,6oC în câmpie (oraşul Zimnicea - judeţul Teleorman). Precipitaţiile anuale scad în intensitate de la vest la est, respectiv de la 600 mm la 500 mm în Câmpia Româna şi sub 400 mm în Dobrogea, pentru ca în zonele montane să ajungă la 10001400 mm. • Apele curgătoare ale României sunt dispuse radial, marea majoritate având izvoarele în Carpaţi, principalul colector al acestora fiind fluviul Dunărea care străbate ţara în partea sudică pe o lungime de 1075 km şi se varsă în Marea Neagră. • Lacurile sunt reprezentate prin lacuri naturale (numeroase tipuri genetice) răspândite în toate unităţile majore de relief, de la cele glaciare în zona muntoasă (Lacul Mioarelor - Făgăraş la 2282 m) la limanele fluvio-maritime (Lacul Techirghiol la 1,5 m) şi lacuri antropice de asemenea, în toate unităţile de relief construite pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic, pentru alimentare cu apă, irigaţii, piscicultură şi agrement. 6

• Vegetaţia este condiţionată de relief şi de elementele pedo-climatice, întâlnindu-se o dispunere etajată a acesteia. Regiunile montane sunt acoperite de păduri de conifere (îndeosebi molid), păduri de amestec (fag, brad şi molid) şi păduri de fag. Pe culmile mai înalte se află pajişti alpine şi stufărişuri de jneapăn, ienupăr, afin şi altele. În regiunile de deal şi de podiş se întâlnesc păduri de foioase în care predomină fagul, gorunul sau stejarul; pe dealurile joase şi câmpiile înalte adesea principalele specii care alcătuiesc pădurile sunt cerul şi garniţa. Vegetaţia de stepă şi de silvostepă care ocupă zonele cu deficit de umiditate din Podişul Dobrogei, Câmpia Română, Podişul Moldovei şi Câmpia de Vest, a fost, în cea mai mare parte, înlocuită prin culturi agricole. • Fauna României este grupată pe areale diferenţiate în funcţie de biotopul fiecărei specii. în etajul alpin apar elemente relicte precum capra neagră şi vulturul de munte. În pădurile carpatine trăiesc diferite mamifere: urs, cerb, râs, mistreţ, căprior, veveriţa şi un număr mare de specii de păsări. În câteva regiuni muntoase se mai păstrează cocosul de munte şi cocosul de mesteacăn; în zonele de deal şi de câmpie sunt răspândite: iepurele, cârtiţa, ariciul, diferite pasări, şopârle, batracieni, ş.a.; pentru zonele de stepă sunt caracteristice rozătoarele (popândăul şi hârciogul). Fauna acvatică este reprezentată îndeosebi prin păstrăv în apele de munte (lostriţa, mai răspândită în trecut, a devenit destul de rară); clean şi mreana în zonele de dealuri; crap, biban, ştiucă, somn, caras în zonele de câmpie şi Delta Dunării; în apele marine teritoriale şi pe Dunărea inferioară se întâlnesc şi specii de sturioni. • Resursele minerale utile ale României sunt variate. Printre principalele resurse minerale utile pot fi menţionate: petrolul, cu vechi tradiţii de exploatare; gazele naturale; cărbuni, în special huila cocsificabilă, cărbunele brun şi lignitul; minereuri feroase şi neferoase, zăcăminte de aur, argint şi de bauxită; mari rezerve de sare, precum şi o serie de resurse nemetalifere. O categorie aparte a bogăţiilor de subsol o constituie cele peste 2000 de izvoare de ape minerale, cu valenţe pentru consum şi tratamente medicale. • Oraşele principale: Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Timişoara, Cluj-Napoca, Galaţi, Craiova, Braşov, Ploieşti, Brăila. • Porturile principale: -

la Marea Neagră: Constanţa, Mangalia; la Dunăre: Moldova Nouă, Orşova, Drobeta Turnu-Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Cernavodă, Hârşova, Măcin, Brăila, Galaţi, Tulcea, Sulina.

• Aeroporturile principale: Bucureşti (Otopeni, Băneasa), Constanţa (Mihail Kogălniceanu), Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, Arad, Oradea, Baia Mare, Târgu Mureş, Suceava, Bacău, Deva, Sibiu, Craiova, Tulcea. • Capitala: Municipiul Bucureşti (2009200 locuitori, la 1 iulie 2000). Împărţit în şase sectoare administrative. Prima menţionare documentară a fost în 20.IX.1459, ca reşedinţă a lui Vlad Ţepeş. Capitală a Ţării Romaneşti începând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Capitala României, din anul 1862, cel mai important centru politic, economic şi cultural-ştiinţific al ţării. • Limba oficială: română. • Sărbătoarea naţională: 1 decembrie. • Drapelul este tricolor, culorile sunt aşezate vertical în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu. • Forma de guvernământ a României este: -

Republica, conform Constituţiei adoptate în 1991; Puterea legislativă: parlament bicameral; Puterea executivă: guvern, condus de un prim-ministru (desemnat de preşedintele ţării, în baza rezultatelor alegerilor generale); 7

- Preşedintele ţării este ales prin scrutin universal pentru un mandat de 4 ani. • Moneda naţională: “leul”. Poziţia geografică a României Punctul extrem (Localitatea) Satul Horodiştea Oraşul Zimnicea Oraşul Sulina Comuna Beba Veche

Nord Sud Est Vest

Longitudinea estică 26o42’05” 25o23’32” 29o41’24” 20o15’44”

Judeţul Botoşani Teleorman Tulcea Timiş

Latitudinea nordică 48o15’06” 43o37’07” 45o09’36” 46o07’27”

Organizarea administrativa a teritoriului României (la 31 decembrie 2000) Suprafaţa totala (km2) România

238391

Numărul oraşelor şi municipiilor 265

din care: municipii 93

Numărul comunelor

Numărul satelor

2686

13092

Populaţia pe medii

1 iulie 1998 1 iulie 1999 1 iulie 2000

Total 22502803 22458022 22435205

Numărul locuitorilor Urban 12347886 12302729 12244598

Rural 10154917 10155293 10190607

în procente faţă de total Urban Rural 54,9 45,1 54,8 45,2 54,6 45,4

b) Demografia Sursa de informaţii: Institutul Naţional de Statistică (INS), anuare statistice

b1) Populaţia în funcţie de sex milioane locuitori

Populaţia Total Bărbaţi Femei

1996 22.607 11.081 11.526

anul 1998 22.503 11.012 11.491

1997 22.546 11.041 11.505

1999 22.458 10.985 11.473

2000 22.435 10.969 11.466

b2) Populaţia în funcţie de zona locuită milioane locuitori

Populaţia Total Urban Rural

1996 22.607 12.411 10.196

anul 1998 22.503 12.379 10.154

1997 22.546 12.405 10.141

1999 22.458 12.303 10.155

2000 22.435 12.245 10.190

b3) Populaţia în funcţie de grupa de vârsta şi sex 1 iulie 2000

Grupa de vârstă 0-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani 20-24 ani 25-29 ani 30-34 ani 35-39 ani 40-44 ani 45-49 ani 50-54 ani 55-59 ani 60-64 ani 65-69 ani 70-74 ani 75-79 ani 80-84 ani 85 ani şi peste TOTAL

Total 1144825 1218267 1734988 1661778 1955437 1806725 1837519 1285188 1594845 1592356 1322506 1060721 1234537 1095114 891832 598029 219126 181412 22435205

Bărbaţi 587945 624211 883893 847520 998473 918654 932903 646851 792644 783446 642407 501655 563911 487701 381583 233083 77208 64766 10968854

Femei 556880 594056 851095 814258 956964 888071 904616 638337 802201 808910 680099 559066 670626 607413 510249 364946 141918 116646 11466351

b4) Clasificarea localităţilor în funcţie de numărul de locuitori 1 iulie 2000 Număr municipii, oraşe şi Număr locuitori comune Municipii, oraşe şi Date Procentaj din comune în funcţie Procentaj din Date absolute total absolute total de numărul de locuitori Municipii şi oraşe (zona urbană) Total 263 100 12244598 100 sub 2.000 1 0,4 1796 * 2.000-4.999 11 4,2 42735 0,3 5.000-9.999 58 22,0 441136 3,6 10.000-19.999 84 31,9 1145114 9,4 20.000-49.999 62 23,6 1932537 15,8 50.000-99.999 23 8,7 1744879 14,3 100.000-199.999 12 4,6 1728126 14,1 200.000-999.999 11 4,2 3199075 26,1 1 0,4 2009200 16,4 1.000.000 şi peste Comune (zona rurală) Total 2688 100,0 10190607 100,0 sub 1.000 54 2,0 40167 0,4 1.000-1.999 401 14,9 637469 6,3 2.000-4.999 1629 60,6 5421117 53,2 5.000-9.999 569 21,2 3670131 36,0 35 1,3 421723 4,1 10.000 şi peste 9

c) Angajaţi în diferite activităţi economice în anul 2000 (agricultură şi silvicultură, industrie, construcţii, comerţ, servicii) Personalul unităţilor active din industrie, construcţii, comerţ şi alte servicii, pe activităţi şi clase de mărime, în 2000

Regiunea

Total

Total Industrie extractivă Industrie prelucrătoare Energie electrică şi termică, gaze şi apa Construcţii Comerţ cu ridicata şi cu amânuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor şi a bun. pers. şi casnice Hoteluri şi restaurante Transport şi depozitare Poştă şi telecomunicaţii Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor Alte activităţi de servicii colective, sociale şi personale

4118731 147659 18214404 191449 383132 831186

din care: pe clase de mărime, după numărul de salariaţi 250 şi 0-9 10-49 50-249 peste 590765 667161 872301 1988504 608 3440 11834 131777 88882 204160 387012 1141350 153 1903 18274 171119 22388 73698 149655 137391 267340 1399066 52417 372363

92645 288783 102494 176566

25507 29318 1638 36892

27525 26809 4338 44048

25651 52946 9226 51380

13962 179706 87292 44246

83413

13016

13900

27255

29242

d) P.I.B./cap de locuitor (în concordanţă cu puterea de cumpărare, USD) Sursa de informaţii: Institutul Naţional de Statistică (INS), anuarul statistic al României, 2001

Structura produsului intern brut, pe elemente componente, după metoda cheltuielilor, în 2000 - procente -

Ţara România1) 1)

Consum final al populaţiei 79,0

Consum final guvernamental 6,9

Formarea brută de capital fix 18,9

Export net -5,6

– Din însumarea elementelor nu rezultă 100,0 întrucât raportarea s-a făcut faţă de total PIB, care cuprinde în plus variaţia stocurilor şi discrepanţele statistice

Produsul naţional brut, pe locuitor (calculat pe baza parităţii puterii de cumpărare) - dolari internaţionali -

Tara Romania1)

1997 6422

21998 6153

– Atlasul Băncii Mondiale

1999 5441

e) Date despre teren (suprafaţa totală, ape, uscat, zone împădurite, teren arabil, păşuni naturale) Fondul funciar, după modul de folosinţă - mii ha -

Suprafaţa totală a fondului funciar Suprafaţa agricolă, din care: - arabil - păşuni - fâneţe - vii şi pepiniere viticole - livezi şi pepiniere pomicole Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră, din care: - păduri Construcţii Drumuri şi căi ferate Ape şi bălţi Alte suprafeţe

1998 23839,1 14801,7 9350,8 3402,7 1503,4 281,8 263,0 6672,3

1999 23839,1 14730,7 9358,1 3322,8 1512,0 281,1 256,7 6790,6

2000 23839,1 14856,8 9381,1 3441,7 1507,1 272,3 254,6 6457,3

6227,4 630,5 395,7 880,4 458,5

6225,8 627,4 388,4 879,3 422,7

6223,1 632,9 388,2 867,8 636,1

Ariile protejate, în 2000 Suprafaţa

Număr Rezervaţii ştiinţifice Parcuri naţionale Monumente ale naturii Rezervaţii naturale Parcuri naturale Rezervaţii ale biosferei

(ha)

53 12 231 543 4 3

101287 333206 2177 128611 218969 679000

Rezervaţii ale biosferei, în 2000 Denumirea rezervaţiei Total Delta Dunării Retezat Rodna

Judeţul Tulcea, Constanta Hunedoara Maramureş

Suprafaţa (ha)

679000 580000 55000 44000

Parcurile naţionale şi naturale, în 2000 Denumirea parcului Parcuri naţionale - total Retezat Rodna Domogled - Valea Cernei Cheile Nerei - Beuşnita Bucegi Semenic - Cheile Caraşului Ceahlău Cozia Călimani Piatra Craiului Cheile Bicazului - Hăşmaş Munţii Măcinului Parcuri naturale Grădiştea Muncelului - Cioclovina Porţile de Fier Munţii Apuseni Balta Mică a Brăilei

Suprafaţa

Judeţul

(ha)

Hunedoara Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Suceava Caraş-Severin, Mehedinţi, Gorj Caraş-Severin Argeş, Braşov, Dâmboviţa, Prahova Caraş-Severin Neamţ Vâlcea Bistriţa-Năsăud, Harghita, Mureş, Suceava Argeş, Braşov Harghita, Neamţ Tulcea Hunedoara Caraş-Severin, Mehedinţi Alba, Bihor, Cluj Brăila

Resursele de apă asigurate, potrivit gradului de amenajare, în 2000 Surse de apă / Bazine hidrografice Total, din care: Apa de suprafaţă Râuri interioare Tisa Someş Crişuri Mureş Spaţiul Banat1) Jiu Olt Vedea Argeş Ialomiţa Siret Prut Alte bazine2) Dunărea Ape subterane 1) - Bega, Caraş, Bârzava, Timiş, Cerna, Nera 2) - Călmăţui-Olt, Călmăţui-Buzău

Milioane m3/an 39791 33959 13959 250 721 394 1205 608 2091 1682 40 1671 430 1955 726 2186 20000 5832

333206 38047 46399 60100 37100 32663 36664 8396 17100 24041 14800 6575 11321 218969 10000 115656 75784 17529

Calitatea apelor de suprafaţă în 2000 - km -

Bazine hidrografice Total Tisa Someş Crişuri Mureş Spaţiul Banat Jiu Olt Vedea Argeş Ialomiţa Siret Prut Dunărea Litoral

Total lungimi pe râuri supravegheate 22012 467 1681 1093 2434 1377 944 2335 875 2325 1175 4135 1588 1225 358

din care: Categoria I

Categoria II

13405 414 1180 946 1288 1294 742 1323 389 1836 450 2369 356 636 182

Categoria III

5505 17 442 68 837 34 147 554 355 408 196 1235 615 459 138

1386 144 49 55 139 99 50 267 199 216 130 38

Peste limitele categoriei III 1716 36 59 79 165 319 32 31 262 332 401 -

Repartizarea terenurilor agricole pe clase de pretabilitate, la 31 decembrie 2000 Clasa de pretabilitate Suprafaţa totală, din care, în clasa de pretabilitate I - foarte bună II - bună III - mijlocie IV – slabă V - foarte slabă

Total agricol mii ha % 14857 100,0 410 3656 3083 3623 4085

2,8 24,6 20,7 24,4 27,5

Modul de folosinţă Arabil Păşuni şi fâneţe mii ha % mii ha % 9381 100,0 4949 100,0 355 3353 2364 1728 1581

3,8 35,7 25,2 18,4 16,9

54 220 597 1767 2311

1,1 4,4 12,1 35,7 46,7

AMENAJARI DE IMBUNATATIRI FUNCIARE

948.186

3.006.092

2.210.734 3.084.635

Amenajari de irigatii [ha] Amenajari de desecare-drenaj [ha] Amenajari de combatere a eroziunii solului [ha] Amenajari de aparare impotriva inundatiilor [ha] 13

Vii şi livezi mii ha % 527 100,0 1 83 122 128 193

0,2 15,7 23,2 24,3 36,6

f) Principalele tipuri de sol şi valoarea lor agricolă Sursa de informaţii:

Institutul Naţional de Statistică (INS), Anuarul statistic al României, 2001 MAPAM – Direcţia Generală Dezvoltare Rurală

Încadrarea terenurilor într-una din cele 5 clase de pretabilitate se face în funcţie de potenţialul productiv al acestora: - clasa I: - clasa II: - clasa III: - clasa IV: - clasa V:

Total ţară

Total suprafaţa 2000 14882898

foarte bună; bună; mijlocie slabă; foarte slabă. Total suprafaţa cartată 11725110

I (100-80) 790855

Clasa de calitate II III IV (80-60) (60-40) (40-20) 2455726 3361160 3344606

V (20-0) 1772763

Suprafaţa terenurilor agricole afectate de diverşi factori limitativi ai capacităţii productive, în 20001) Suprafaţa afectată

Denumirea factorului

(mii ha)

Secetă frecventă din care: cu amenajări pentru irigatii2) Exces periodic de umiditate în sol din care: cu amenajări de desecare-drenaj2) Eroziunea solului prin apă din care: cu amenajări antierozionale2) Alunecări de teren Eroziunea solului prin vânt Schelet excesiv de la suprafaţa solului Sărăturarea solului Compactarea solului datorită lucrărilor necorespunzătoare (“talpa plugului”) Compactarea naturală a solului Formarea de crustă Rezervă mică şi foarte mică de humus în sol Aciditate puternică şi moderată Alcalinitate ridicată Asigurarea slabă şi foarte slabă cu fosfor mobil Asigurarea slabă şi foarte slabă cu potasiu mobil Asigurarea slabă cu azot Carenţe de microelemente (zinc) Poluarea chimică a solului datorită diferitelor activităţi social-economice 1) 2)

- Aceeaşi suprafaţă poate fi afectată de unul sau mai mulţi factori limitativi - Amenajările menţionate sunt în cea mai mare parte nefuncţionale, datorită neîntreţinerii lor

7100 3211 3781 3196 6300 2274 702 378 300 614 6500 2060 2300 7485 3424 223 6330 787 5110 1500 900

Estimări privind preţul pământului pe zone pedoclimatice Sursa de informaţii:

Institutul de Economie Agrară - Renta funciară şi preţul pământului

Preţul pământului reprezintă acea sumă de bani care, dată cu împrumut, la dobânda curentă, normală, să asigure celui care vinde pământul un venit egal cu profitul, respectiv cu renta sau arenda încasate în condiţiile în care era proprietarul pământului respectiv. Limite privind preţul pământului 14000000-15000000 12.000000-13000000 10000000-11000000 8000000-9000000 5000000-6000000

Zona de fertilitate Zona I (Câmpia Română) Zona II (Câmpia de Vest) Zona III (Podişuri) Zona IV (Dealuri şi coline) Zona V (Piemontană şi montană) g) Reforma agrara şi structura fermelor (organizare) Sursa de informaţii:

MAPAM

Situaţia privind exploataţiile agricole - Număr de exploataţii total: 9817 din care: - număr exploataţii comerciale 8524 - număr exploataţii familiale 373 - număr exploataţii mixte 920 din care: 884 comerciale şi 36 familiale Gradul de privatizare al sistemelor irigate în scopul transferului lor către AUAI între 1993 – 2000, 2001-2002 şi previziunile pentru 2003 Asociaţii care au preluat Asociaţii în diferite stadii constitutive sistemele irigate conform Din care cu decizie Anul Total Ordinului MAPAM legala Nr. de Suprafaţa Nr. de Suprafaţa Suprafaţa Nr. de AUAI AUAI irigată AUAI irigată transferată 1993-1996-2000 67 164.978 8 41.388 2001 111 243.595 37 122.079 21 79.000 2002 151 478.600 77 260.152 51 185.000 2003 210 550.000 151 478.600 151 478.600

Stadiul privatizarii amenajarilor de irigatii prin transferul acestora către Asociaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (AUAI) în perioada 1993-2000, 2001-2002 şi în perspectiva anului 2003 151 S=478.600 ha 160 140

Nr. asociaţii (AUAI)

120 100 51 S=185.000 ha

80 60 21 S=79.000 ha

40 0 20 0 1993-1996-2000

2001

2002

2003

h) Bariere în faţa dezvoltării economice Cunoaşterea pierderilor pe care le presupune tranziţia implică un proces susţinut de cercetare şi o cuantificare completă a datelor. Cum până acum nu există o iniţiativă de cercetare la nivelul economiei naţionale, aceasta va trebui făcută pe baza informaţiilor existente. Prima şi cea mai importantă categorie de costuri ale perioadei de tranziţie este reprezentată de pierderile generate de căderea economiei naţionale. Căderea producţiei industriale şi agricole, scăderea dramatică a exporturilor, declinul semnificativ a produsului intern brut reprezintă cele mai semnificative capitole ale acestor pierderi. Evoluţia indicatorilor semnificativi ai producţiei naţionale de bază între 1989 – 1999 Sursa de informaţii: BERD – Raport de tranziţie – 1995, pag. 204 Anuarul Statistic al României, 1998

Producţie Producţie naţională industrială 1. Valoarea totală a indicatorilor relevanţi în 1989 a) în miliarde 1931,4 1272,2 lei 1989 b) în miliarde 129,4 85,4 $ 2. Dinamica indicatorilor comparaţi cu 1989 = 100 1990 82,5 81,0 1991 74,4 62,5 1992 66,2 48,8 1993 68,8 49,5 1994 71,5 51,1 1995 78,0 55,9 1996 83,4 59,4 1997 76,0 55,0 16

Producţie agricolă

Export FOB

PIB

196,9

167,78

800,5

13,3

10,487

53,7

97,1 97,9 84,9 93,5 93,7 97,9 99,1 102,5

55,1 40,7 41,6 46,6 58,7 75,4 73,0 80,1

94,4 82,2 75,0 76,1 79,1 84,7 88,1 82,0

1998 1999 3. 1990-1999 pierderi în miliarde $ faţă de1989

67,1 61,6

47,2 43,7

94,8 85,8

79,1 81,1

76,0 73,6

397,39

386,83

4,8

38,193

102,5

Pierderi datorate scăderii producţiei naţionale în perioada 1989-1999 Indicator Alternativa “a” (1989 preţuri constante) Alternativa “b” (preţuri curente)

1989 1990-1996 1997-1999* Producţie naţională medie anuală (în miliarde $) 129,64 97,23 89,35 129,64

Alternativa “a” Alternativa “b”

100,0 100,0

Alternativa “a” Alternativa “b”

0,0 0,0

Alternativa “a” Alternativa “b”

0,0 0,0

69,23

65,08

Indici de producţie 75,0 68,9 53,4 56,2 Evaluarea pierderilor (miliarde $) Anual 32,39 40,28 60,38 56,83 Total 226,76 120,85 422,75 170,48

1990-1999 94,87 67,99

73,2 54,2

34,76 59,32 347,61 593,32

* Date provizorii

Volumul pierderilor corespunzătoare la această scădere este echivalent cu 6,3 x nivelul PIB din 1989 sau cu aprox. 11 x PIB din 1999! Deteriorarea agriculturii Pierderi ale producţiei Cu toate că a fost mai puţin afectată comparativ cu declinul industriei, agricultura a înregistrat scăderi serioase ale producţiei. Până în 1992, agricultura a pierdut doar 15,1% din nivelurile iniţiale avute în 1989, în comparaţie cu pierderea de 25% a PIB şi de 51,2% a sectoarelor industriale. Datele statistice disponibile arată că din 1996 agricultura a recuperat o parte din pierderi şi în 1997 chiar a avut o mica creştere a producţiei (2,7%). Totuşi intervalul 1998 – 1999 a adus pierderi serioase producţiei agricole. Pierderile de producţie în sectorul agricol din România în perioada 1990 – 1998 sunt de 4,873 miliarde US$ în cazul scenariului “a” şi de 26,05 miliarde US$ în cazul scenariului “b”. În ambele alternative, cele mai mari pierderi au fost înregistrate în 1992, când dezvoltarea producţiei agricole a căzut la 86,6% faţă de nivelul din 1989.

Pierderi ale factorilor de producţie Terenuri cultivabile În fiecare an, pe perioada care a urmat redistribuirii terenurilor agricole proprietarilor în drept conform Legii Reformei Pământurilor, au existat suprafeţe semnificative de teren arabil care au rămas necultivate, ajungând la o medie anuală de 732,13 mii ha, cu un vârf de 937,7 mii ha în 1990 şi 968,9 mii ha în 1998. Media anuală de terenuri necultivate în perioada 1990 – 1996 a fost de 704,14 mii ha şi în perioada 1997 – 1998 de 830,1 mii ha. În condiţiile crizei alimentare, România “şi-a permis” să nu cultive întreaga sa suprafaţă agricolă, aceasta ducând la pierderi ale producţiei de 7 – 10% ale suprafeţei arabile. Aceste 17

pierderi înregistrate în perioada de tranziţie pot fi exprimate în câteva miliarde $. Presupunând o producţie medie pe ha. de 3.000 kg de grâu, atunci se poate considera că România a pierdut anual 219,7 milioane $, sau 19,773 milioane tone pentru tot intervalul 1990 – 1998. Pentru un preţ mediu de 100 $/tona/an, se poate uşor estima că România a pierdut 219,7 milioane $ în fiecare an şi 1.977,3 milioane $ pentru întregul interval de referinţă. Astfel, pe întreaga perioadă de tranziţie, ţara noastră a pierdut aproape 2 milioane $ numai prin necultivarea suprafeţei agricole la potenţialul ei real. Recoltele de cereale au scăzut din 1992 şi 1993, făcându-se importuri masive de grâu şi alte cereale în aceasta perioadă, iar împreună cu balanţa negativă a exporturilor produselor agricole din perioada 1990 – 1999, reprezintă consecinţe ale neutilizării potenţialului agricol al ţării. Creşterea şeptelului – pierderi fizice şi economice Comparând cu şeptelul care exista în 1989, România a avut la sfârşitul anului 1998 numai 49,96% taurine, 61,64% porcine, 54,66% ovine şi numai 69,96% păsări. Dacă se exprimă aceste categorii ale şeptelului în unităţi unice (Unităţi Mari de Creştere animalieră), atunci în 1998 numărul total al şeptelului în România a reprezentat numai 55% din numărul corespunzător anului 1989. Este foarte greu – deşi nu imposibil – să se evalueze costurile pierderilor de şeptel în economia naţională. Oricum, aceste pierderi sunt mult mai mari decât cele datorate declinului producţiei industriale. În cadrul sectorului agricol, subsectorul creşterii şeptelului a suferit un declin dramatic în comparaţie cu subsectorul creşterii producţiei agricole. Următoarele tabele confirmă acest fapt: subsectorul creşterii şeptelului şi-a redus volumul la 87,8%, iar procentul său în agricultură s-a redus de la 45,6% în 1989 la 38,1% în perioada 1997 – 1998. Cea mai dramatică scădere a subsectorului creşterii animalelor nu a fost reflectată aşa de mult în producţia pentru animale furajat, ci în numărul total al şeptelului disponibil. Pierderi fizice şi valorice ale şeptelului lichidat în timpul perioadei de tranziţie Indicator

Taurine

Porcine

Ovine + Caprine

1. Total şeptel, în mii capete, la 31 Decembrie 1.1.1989 6.291 11.671 16.452 1.2.1990 3.435 8.235 10.317 1.3.1998 3.051 5.848 8.679 1.4.medie anuala pentru 3.686 8.616 11.294 1990-1998 1.5. pierderi anuale medii 2.605 3.053 5.158 ale şeptelului (1.1-1.4) 2. greutate carcase la abator 2.1 medie/animal (kg) 180 60 12 2.2 total anual în mii tone 468,9 183,2 61,9 (1.5 x 2.1) 3. Preţ integral de livrare în 10-02-1998 3.1 US$/kg (pentru rata de 2,98 2,30 1,42 schimb de 12.271 lei/$ la 10.02.1999 4. Pierderi în milioane $ pentru rata de schimb lei/$ la 10-02-1998 1.397,3 421,4 87,9 4.1 pierderi medii anuale în perioada 1990-1998 18

Păsări

Total şeptel

113.973 78.478 70.483 82.738

12.365 7.636 6.176 8.111

31.235

4.238

1.0 31,2

X 745,2

1,78

55,6

1.962,2

4.2 TVA=12% 167,7 5. Pierderi totale în milioane $ 5.1 Media anuală (19901.565,0 1999) 5.2 Total pentru intervalul 15.650,0 1990-1999

50,6

10,5

6,7

235,5

472,0

98,4

62,3

2.260

4.720,0

984,0

623,0

22.600,0

x – Preţul în lei/kg reprezintă preţul de livrare al abatoarelor din Bucureşti aplicat vânzătorilor cu amănuntul.

Pierderi fizice şi economice datorate degradării infrastructurii de îmbunătăţiri funciare Sectorul îmbunătăţirilor funciare a reprezentat unul dintre factorii care au influenţat producţia agricolă şi care a suferit deteriorări semnificative în perioada de tranziţie din România (în principal pe durata anilor în care s-a implementat Legea Reformei Terenurilor). În 1989, infrastructura îmbunătăţirilor funciare din ţara noastră includea 3.168,7 mii ha. de sisteme de irigaţii, peste 2.600 mii ha. de sisteme de desecare supra sau subterane, 1.800 mii ha. de sisteme de conservare a terenurilor şi peste 1 milion de ha. îndiguite şi cu alte măsuri de îmbunătăţiri funciare. Acest volum total de infrastructură, a necesitat un uriaş efort de investiţie, estimat la 31 decembrie 1990 la imensa suma de 134,1 miliarde lei, adică aproximativ 5986,61 milioane $ luând în considerare rata medie de schimb de 22,4 lei/1 $ (rata de schimb folosită de BERD). Din această sumă uriaşă, 59,4% (3.551,23 milioane $) a fost investită în sisteme de irigaţii în toată ţara, 27,3% în sisteme de desecări şi 16,9% în sisteme de conservare a solului şi de apărare împotriva inundaţiilor. În date fizice, o balanţă a lucrărilor deteriorate, conform inventarului realizat în 1998 arată: • • • • •

peste 18.000 km de canale cu nivel liber deteriorate datorită colmatării sau aproape complet distruse; 63.000 km de conducte îngropate, furate sau vândute ca fier vechi sau utilizate pentru alte scopuri; 4.019 staţii de pompare şi 600.000 hidranţi în câmp deteriorate; 53.000 sisteme de protecţie deteriorate; 23.000 construcţii hidrotehnice deteriorate.

Din punct de vedere economic, pierderile datorate utilizării fizice şi tehnologice cât şi a distrugerilor sau furturilor, au redus infrastructura sectorului de îmbunătăţiri funciare la un procent estimat de către specialişti la 25% pentru sistemele de irigaţii, 15% pentru drenajul de suprafaţă, 10% pentru drenajul subteran, 30% pentru conservarea solului şi protecţia împotriva inundaţiilor. La nivel de ţară, reabilitarea întregii suprafeţe ameliorate necesită investiţii de aproximativ 3,2 miliarde $, din care numai sistemele de irigaţii ar necesita o investiţie de circa 2,4 miliarde $. În ceea ce priveşte pierderile sociale, trebuie subliniat că declinul sectorului de amelioraţii reprezintă 75.000 de locuri de muncă pierdute şi numeroase alte locuri de muncă sezoniere care nu mai sunt disponibile populaţiei din mediul rural. De exemplu, în 1999 au fost numai 13.000 de astfel de locuri de muncă la nivelul ţării. Pierderi datorate declinului PIB În 1989, Produsul Intern Brut al României, calculat în preţuri curente a fost de 800 miliarde lei. Calculat în $, folosind rata de schimb din acelaşi an, rezultă 2.319 $ pe locuitor. Conform estimărilor Băncii Mondiale, care foloseşte rata de schimb de 22 LEI/$, PIB a fost în medie de 1.570 $/locuitor. În perioada primilor trei an ai tranziţiei, PIB-ul a pierdut un sfert din nivelul avut în 1989. O rată de recuperare a apărut în perioada 1994 – 1996, de la 75% la 88,2% din nivelul iniţial, dar declinul înregistrat în perioada 1997 – 1999 a scăzut rata la 71,5% din nivelul iniţial. Ca o consecinţă a fluctuaţiei valorii PIB, România a pierdut 10,25 miliarde $ anual, aproximativ 102,5 miliarde $ pe întreaga perioadă de referinţă a tranziţiei. 19

În ceea ce priveşte PIB/locuitor, indexul a scăzut în 1998 sub 1.511 $ (folosind rata medie de schimb din 1998 de 15.332 lei/$). Trebuie avut în permanenţă în vedere că toate aceste estimări se bazează pe transformarea valorii PIB din lei în $ folosind ratele de schimb valutar al acelor ani, de asemenea folosiţi de BERD. Totuşi, evaluând PIB-ul la puterea de cumpărare în $, pierderile economice reale sunt chiar şi mai mari. PIB per locuitor şi dezvoltarea acestuia în România, prin comparaţie cu ţările Europene dezvoltate1 Sursa de informaţii:

BERD – raport de tranziţie 1995; Anuarul Statistic al României – 1994 şi 1999; Statistici NU, Carnet N.Y. 1999,CNS, CESTAT, Buletinul Statistic 2000/1.

Indicator PIB/loc./1989 în $ România în comparaţie cu alte ţări (100%) Dinamica PIB comparată cu 1989 (100%) 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

România 2.321 100,0

Ungaria 2.803 82,8

Polonia 2.147 108,1

Cehia 4.879 47,1

Franţa 17.800 13,0

Italia 5.150 15,3

Germania 20.750 11,8

100,0

94,4 82,2 75,0 76,1 79,1 84,7 88,2 82,6 78,2 75,0

96,5 86,2 83,6 83,1 84,0 85,0 86,5 90,3 94,7 99,0

88,5 82,7 84,9 88,1 92,0 98,4 104,4 114,6 116,3 118,5

98,8 87,4 84,6 86,3 88,7 94,3 98,0 97,0 94,8 95,0

102,5 103,3 104,5 103,2 106,1 108,3 110,0 112,6

102,2 103,3 103,9 102,7 105,0 108,0 108,0 110,4

105,7 111,1 113,5 110,0 114,0 116,0 117,7 120,3

Luând în considerare factorii macro-economici, principalii factori care acţionează ca o barieră împotriva dezvoltării sunt: •

inflaţia este cu 37% mai mare faţă de nivelul de referinţă, ratele fiind cu 50% mai mari;

•

piaţa terenurilor este încă subdezvoltată, reprezentând numai 5% din potenţialul total. O astfel de piaţă săracă explică lipsa de interes pentru investiţii şi tranzacţii cu terenuri.

Pământul este o valoare numai pentru proprietarii care practică o agricultură de subzistenţă şi reprezintă o valoare mai puţin atractivă pentru potenţialii investitori şi pentru sistemul bancar care nu acceptă terenuri ca garanţii. •

productivitatea agricolă este doar la jumătate din nivelul cerut de UE pentru ca România să devină membră, costurile de producţie fiind în acelaşi timp cu 25% mai mari;

•

consumul propriu este de două ori mai mare decât nivelul normal;

•

practicarea agriculturii extensive este de două ori mai mare ca în ţările UE;

•

procedura de înlocuire de capital cu forţă de muncă reprezintă un element foarte important în cadrul condiţiilor din România. Costul relativ mic al forţei de muncă face ca mecanizarea să fie destul de scumpă, aceasta acţionând ca o piedică în calea modernizării tehnologice şi asupra speranţei de creştere a profiturilor din activitatea agricolă;

•

consumul intermediar este relativ mic şi în strânsă legătură cu practicile agriculturii extensive; 20

•

investiţiile reprezintă doar o fracţiune (30%) din volumul cerut pentru aducerea agriculturii din România la performantele UE.

Procesul de aderare la UE, negocieri Sursa de informaţii: MAPAM

Situaţia în prezent În scopul atingerii cerinţelor legislaţiei de mediu din UE şi de a se asigura un cadru coerent capabil să ofere o legislaţie corectă şi instituţională, strategiile din acest sector au fost aduse la zi sau sunt în curs de finalizare. Astfel, s-au finalizat strategii în următoarele sectoare: legislaţie orizontală, managementul deşeurilor, protecţia naturii, supravegherea poluării industriale, zgomotul, protecţia civilă şi protecţia împotriva radiaţiilor. Actualmente, sunt în curs de aducere la zi strategiile de armonizare din următoarele domenii: calitatea aerului, calitatea apei şi este în curs de finalizare strategia privind substanţele chimice. Pentru a realiza finanţarea proiectelor de infrastructură în zona serviciilor publice urbane, în scopul îmbunătăţirii factorilor de mediu în zonele des populate şi în sfârşit, dar nu în cele din urmă pentru a ajuta autorităţile publice să dezvolte proiecte ISPA, Strategia Naţională de Mediu pentru Implementarea ISPA a fost adusă la zi în iulie 2001 şi aprobată de către Comisia Europeană în august 2001. Scopul noii strategii a fost de a stabili noi priorităţi, de reconsiderare a criteriilor de eligibilitate ISPA şi de elaborare a listei de finanţare a proiectelor pentru perioada 2001 – 2004. De asemenea, acţiunile prioritare care necesită realizarea obiectivelor strategice pentru 2002 – 2006 au fost stabilite pentru a se asigura folosirea completă a fondurilor suplimentare considerate a fi date României după primul val de aderare la UE. În acelaşi timp, Planul Naţional pentru Mediu Acquis 2002 – 2009 a fost adus la zi şi ca rezultat s-au stabilit priorităţi pe termen scurt şi mediu pentru fiecare dintre domeniile menţionate. Ministerul Agriculturi, Pădurilor, Apelor şi Mediului a elaborat pentru negocierile de acces la UE “Documentul de Situaţie pentru capitolul 22 – Protecţia Mediului”, aprobat de Guvern la 18 octombrie 2001. Conferinţa interguvernamentală pentru acces la UE care a avut loc la Brussel a iniţiat negocieri pentru acest capitol în 21 martie 2002. Prin Poziţia Comună, Comunitatea Europeană cere României informaţii suplimentare privind aplicaţia acquis, reconsiderarea unor anumite perioade de tranziţie şi planuri de implementare, strategii financiare şi de dezvoltare instituţională. Începând cu aprilie 2002 s-a iniţiat elaborarea Documentului Complementar de Situaţie. Aducerea la zi a Planului Naţional de Acţiune pentru Mediu este unul dintre cele mai urgente necesitaţi pentru perioada imediat următoare (ultima versiune a fost realizată în 1999). Versiunea adusă la zi este necesară pe de-o parte pentru stabilirea (în acord cu toate părţile implicate) a priorităţilor considerate la nivel naţional ca “puncte fierbinţi”, care necesită măsuri urgente de îmbunătăţire a factorilor de mediu înconjurător şi pe de altă parte pentru identificarea proiectului prioritar care trebuie să fie finanţat conform Legii Investiţiilor în Mediu. În martie 2002, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului a pregătit, considerând propunerile primite de la nivel local, Catalogul Proiectelor Prioritare pentru Mediu, un document care va fi la baza noului Plan Naţional de Acţiune pentru Mediu. Acest catalog cuprinde peste 500 de proiecte şi implică 2556 milioane EURO.

România are mijloace de implementare a Politicii Agrare Comune Din 2001, conform principiilor politicii comune în agricultură, au început sa vină susţinerile financiare prin furnizarea a până la 50% din preţul însămânţărilor; susţinerea unei părţi a preţului energiei pentru irigaţii; lupta împotriva bolilor animaliere; subvenţionarea unei părţi importante a echipamentelor agricole din preţul producţiei interne. Pentru 2002 – 2005 se au în vedere următoarele măsuri: plăţi directe pentru producţia de material de însămânţare certificat; susţinerea a până la 50% din preţul materialului de însămânţare certificat, susţinerea unei părţi a preţului energiei pentru irigaţii, a preţului pentru combaterea bolilor la animale; subvenţionarea reproducerii anumitor specii animaliere; subvenţii pentru carne şi lapte; subvenţii pentru material genetic; refacerea şi modernizarea exploataţiilor agricole prin Programul SAPARD şi alte programe de dezvoltare rurală finanţate din surse externe. Propuneri de reformă pentru Politica Agrară comună Mai mult, Comisarul European pentru Agricultură, Franz Fisher, a propus în iulie 2002, reforma Politicii Agrare Comune, considerată ca necesară sub aspectul condiţiilor de extindere. Principalele direcţii de acţiune se referă la renunţarea la legătura directă dintre cotele de producţie şi plăţile directe, la decernarea de plăţi directe în cazul prezervării condiţiilor de mediu, la securitatea alimentară, sănătatea animalelor, creşterea sprijinului UE pentru dezvoltare rurală etc. Actualmente, propunerea de reforma a Politicii Agrare Comune nu este finalizată, fiind în discuţii la UE. Transpunerea procesului managerial Conform Deciziei Guvernamentale 1097 din octombrie 2001, s-a înfiinţat Comitetul Interministerial pentru Coordonarea Politicii de Integrare şi Strategiei Naţionale de Protecţia Mediului. Comitetul are ca membrii persoane reprezentative din: • Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului • Ministerul Economiei şi Comerţului • Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului • Ministerul Sănătăţii • Ministerul Administraţiei şi Internelor • Ministerul Finanţelor Publice • Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului Comitetul Interministerial şi-a reluat activitatea la 8 februarie 2002.

Concluzii Procesul de negociere dintre autorităţile romane în domeniul mediului şi sub-comitetul nr. 6 al UE sunt în curs de desfăşurare. România finalizează Documentul în domeniul mediului şi intenţionează să închidă acest capitol la sfârşitul anului 2002.

Level of transposition of environmental acquis Nivelul de transpunere al elementelor de mediu – august 2002 (%) communautaire - August 2002 (%) 91

100 88

90 80 70

62 52

50 40 30 20 10 0 horizontal Legislatie orizontal on legislati a

air Ae

waste Deseuri

water Apa

nature Protectia naturii protection

IPPC

chemical Substante chimice substances

noise Zgomot

radioactivity Protectie la radioactivitate protection

În cadrul contextului referitor la apă, alimentaţie şi mediu, cai de rezolvare cum ar fi agricultura şi protecţia mediului ca părţi ale procesului de integrare în UE, necesita capitole distincte. Strict din punct de vedere al agriculturii, securitatea alimentară ca şi concept, necesită confirmarea următoarelor scopuri: •

înlăturarea completă a subsidiilor pentru producţiile agricole

•

înlăturarea speciilor hibride direct productive (în vii etc.)

În concordanţă cu ultima legislaţie privind apa şi mediul, este nevoie sa se creeze o agenţie pentru producţia organica (ecologica), care va asigura corelarea standardelor aplicabile europene în ceea ce priveşte tehnologiile organice/ecologice/biologice/agricole/ne poluante/de sănătate. Din anul 2000, PHARE (printr-un program de asistenţă tehnică şi financiară realizat în 1989) s-a transformat, la fel ca alte programe ca ISPA şi SAPARD, într-un instrument de preaderare la UE. Odată ce elementele de pre-aderare au fost lansate, programul PHARE a fost reorientat astfel încât să susţină statele candidate la eforturile acestora de a adopta “aquis”-ul comun (legislaţia UE şi agenţiile desemnate pentru introducerea şi monitorizarea lui). Astfel, programul PHARE a fost orientat către sprijin investiţional şi întărire instituţională, în scopul realizării unei infrastructuri democratice, de administraţii şi organizaţii responsabile pentru implementarea eficienta a legislaţiei UE. 23

România trebuie să aştepte cel puţin până în 2012, pentru intrarea în UE. Aceasta s-a stabilit la Brussel, unde s-a estimat că celelalte ţări din Europa Centrală pot intra în UE cel mai devreme în 2004 sau 2005. Conform analizelor realizate la nivel de experţi, România este în mod curent în schema de pregătire unui control agricol, care de altfel a început în iulie 2002. Realizarea unui astfel de control constituie una dintre cerinţele asumate de România pe timpul negocierilor pentru aderarea la UE, la capitolele “Agricultura” şi “Statistici”. Controlul general agricol este de asemenea parte a unei strategii de modernizare a statisticii agricole la nivel naţional, care trebuie să fie implementată folosind asistenţa UE, printr-un program special finanţat prin fonduri PHARE.

2. Populaţia Caracteristici generale Sursa de informaţii: Recensămintele populaţiei şi sistemul informaţional statistic demografic pentru datele referitoare la populaţie şi la structura demografică.

Precizări metodologice • Numărul locuitorilor pentru anii intercenzitari s-a determinat pe baza datelor de la recensăminte şi a celor referitoare la mişcarea naturală şi migratorie. • Repartizarea populaţiei pe medii s-a realizat astfel: - pentru anii 1930 şi 1948, în mediul urban au fost cuprinse municipiile, oraşele şi comunele suburbane; - pentru anul 1956 şi anii următori, până în anul 1966, în mediul urban sunt cuprinse municipiile, oraşele şi cele 183 localităţi asimilate mediului urban; - pentru anii 1966 şi a967, în mediul urban sunt incluse datele referitoare la municipii, oraşe şi 238 comune asimilate urbanului; - începând cu anul 1968, în mediul urban sunt cuprinse numai municipiile şi oraşele. • Vârsta este exprimată în ani împliniţi (de exemplu, o persoana având vârsta de 24 ani şi 11 luni este considerată ca având vârsta de 24 ani). • La nivelul unităţilor teritoriale (judeţe, localităţi) datele cu privire la populaţie se referă la populaţia stabilă. • Populaţia stabilă a unei localităţi la 1 iulie cuprinde: - persoanele care la data de 1 iulie aveau domiciliul permanent în localitatea respectivă, cu excepţia persoanelor care la data respectivă aveau reşedinţa temporară în alte localităţi; - persoanele care la data de 1 iulie aveau domiciliul permanent în alte localităţi, dar care la data respectivă aveau reşedinţa temporară în localitatea respectivă. Populaţia pe sexe la 1 iulie 2000

1 iulie 1998 1 iulie 1999 1 iulie 2000

Total 22502803 22458022 22435205

Numărul locuitorilor Masculin 11012110 10984529 10968854

Feminin 11490693 11473493 11466351

În procente faţă de total Masculin Feminin 48,9 51,1 48,9 51,1 48,9 51,1

Populaţia pe medii, sexe şi vârste, la 1 iulie 2000 Total Ambele din care: sexe Feminin 22435205 11466351 1144825 556880 1218267 594056 1734988 851095 1661778 814258 1955437 956964 1806725 888071 1837519 904616 1285188 638337 1594845 802201 1592356 808910 1322506 680099 1060721 559066 1234537 670626 1095114 607413 891832 510249 598029 364946 219126 141918 181412 116646

Vârsta Total 0 - 4 ani 5 - 9 ani 10-14 ani 15-19 ani 20-24 ani 25-29 ani 30-34 ani 35-39 ani 40-44 ani 45-49 ani 50-54 ani 55-59 ani 60-64 ani 65-69 ani 70-74 ani 75-79 ani 80-84 ani 85 ani şi peste

Urban Ambele din care: Feminin sexe 12244598 6336750 524502 254413 582195 283405 979196 480667 987174 485941 1123645 559582 987841 508671 1116358 585952 822429 433027 1063895 555734 1034668 525533 754981 381719 525233 274112 552299 299147 449319 252373 351693 203851 225721 143178 85814 57493 77635 51952

Rural Ambele din care: sexe Feminin 10190607 5129601 620323 302467 636072 310651 755792 370428 674604 328317 831792 397382 818884 379400 721161 318664 462759 205310 530950 246467 557688 283377 567525 298380 535488 284954 682238 371479 645795 355040 540139 306398 372308 221768 133312 84425 103777 64694

Gruparea judeţelor şi localităţilor după numărul locuitorilor, la 1 iulie 2000 Grupe de judeţe, municipii, oraşe şi comune după numărul locuitorilor Total Sub 300000 300000-399999 400000-499999 500000-599999 600000-699999 700000-799999 800000 şi peste Total Sub 2000 2000-4999 5000-9999 10000-19999 20000-49999 50000-99999

Numărul judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor În procente faţă de total Judeţe 42 100,0 5 11,9 11 26,2 6 14,3 6 14,3 6 14,3 5 11,9 3 7,1 Municipii şi oraşe 263 100,0 1 0,4 11 4,2 58 22,0 84 31,9 62 23,6 23 8,7

Date absolute

Numărul locuitorilor Date absolute

În procente faţă de total

22435205 1319018 3936920 2738336 3204424 3854884 3680133 3701490

100,0 5,9 17,5 12,2 14,3 17,2 16,4 16,5

12244598 1796 42735 441136 1145114 1932537 1744879

100,0 0,3 3,6 9,4 15,8 14,3

100000-199999 200000-999999 1000000 şi peste

12 11 1 Comune 2688 54 401 1629 569 35

Total Sub 1000 1000-1999 2000-4999 5000-9999 10000 şi peste

4,6 4,2 0,4

1728126 3199075 2009200

14,1 26,1 16,4

100,0 2,0 14,9 60,6 21,2 1,3

10190607 40167 637469 5421117 3670131 421723

100,0 0,4 6,3 53,2 36,0 4,1

Locuitori rurali – problema marginalizării sociale

Total De la rural la urban De la urban la urban De la rural la rural De la urban la rural Total De la rural la urban De la urban la urban De la rural la rural De la urban la rural

1998 1999 Date absolute 276154 275699 60620 57986 71852 73152 65064 59955 78618 84606 Date la 1000 de locuitori 12,3 12,3 4,9 4,7 5,9 6,0 6,4 5,9 7,7 8,3

2000 244507 47693 57921 56262 82631 10,9 3,9 4,7 5,5 8,1

Dezvoltarea industrială impusă de către programele comuniste au determinat descreşteri semnificative ale numărului populaţiei rurale între 1948 şi 1990. În special tinerii au migrat în zonele urbane în căutarea unui loc de muncă. După 1989, a început un efect invers. Unităţile industriale uriaşe şi ineficiente au fost închise sau împărţite în companii mai mici şi acest proces a generat o creştere a ratei şomajului. Unii oameni s-au întors în locurile lor de origine unde li s-a returnat proprietatea. Totuşi, populaţia rurală a îmbătrânit în timpul ultimei decade a sec. XX. Astfel, populaţia rurala peste 60 de ani a crescut de la 16,7% în 1997 la 24% în 1997, în timp ce populaţia sub 15 ani a scăzut de la 27,1% la 19,6% în aceeaşi perioadă. Populaţia între 16 şi 59 de ani sporeşte foarte greu (de la 56,2% la 56,4%).

Schimbări în cadrul populaţiei rurale, dinamica şi cauze Sursa de informaţii: Institutul Naţional de Statistica (INS), anuare statistice

Dinamica populaţiei rurale, în cifre absolute (locuitori) şi ca procent din totalul populaţiei este prezentata în tabelul de mai jos. 1948 Locuitori în mediu rural (milioane) % din totalul populaţiei

1956

1977

Anul 1989

1992

1997

2000

12,2

12,0

12,2

10,8

10,4

10,1

10,2

76,6

68,7

56,4

46,8

45,7

45,0

45,3

Migraţia Sursa de informaţii: Înregistrările individuale (nenominale) din “Baza de date a Ministerului de Interne”, privind evidenta populaţiei.

Precizări metodologice Mişcarea migratorie a populaţiei reprezintă acea forma a mobilităţii acesteia în spaţiu, dintro unitate geografica în alta, şi care presupune, în general, schimbarea domiciliului de la locul de origine la locul de destinaţie. • Migraţia internă este determinată de schimbările de domiciliu în interiorul graniţelor ţării. • Schimbarea domiciliului s-a înregistrat în cazul persoanelor care au făcut dovadă că au o locuinţa asigurată în localitatea de destinaţie şi pe baza căreia organele de politie le-au înscris menţiunea de schimbare a domiciliului în actul de identitate şi în fişa de evidenta a populaţiei. Începând cu anul 1992, sunt cuprinse şi schimbările de domiciliu dintr-un sector în altul al Municipiului Bucureşti. Nu sunt incluse schimbările de domiciliu în cadrul aceleiaşi localităţi, de pe o strada pe alta sau dintr-un sat în altul, în cadrul aceleiaşi comune. • Migraţia externa este determinata de schimbarea domiciliului din România în alta ţară sau din alta ţară în România. Datele despre emigranţi se referă la cetăţenii români care şi-au stabilit domiciliul în străinătate. Migraţia internă determinată de schimbarea domiciliului, pe medii şi sexe Total

Sosiţi În urban

276154 275699 244507

132472 131138 105614

122100 121278 109666

58622 57636 46980

154054 154421 134841

73850 73502 58634

În rural

Total

Total 143682 144561 138893 Masculin 63478 63642 62686 Feminin 80204 80919 76207

Plecaţi Din urban

Din rural

276154 275699 244507

150470 157758 140552

125684 117941 103955

122100 121278 109666

69282 72409 66757

52818 48869 42909

154054 154421 134841

81188 85349 73795

72866 69072 61046

Migraţia internă determinată de schimbarea domiciliului, pe medii şi grupe de vârstă Total

Sosiţi În urban

276154

132472

275699

131138

244507

105614

În rural

Total

1998 143682 1999 144561 2000 138893

Plecaţi Din urban

Din rural

276154

150470

125684

275699

157758

117941

244507

140552

103955

Structura fluxurilor migraţiei interne urbane şi rurale, determinate de schimbarea domiciliului

Total Din rural în urban Din urban în urban În rural în rural Din urban în rural Total Din rural în urban Din urban în urban În rural în rural Din urban în rural

1998 1999 Date absolute 276154 275699 60620 57986 71852 73152 65064 59955 78618 84606 Date la 1000 locuitori 12,3 12,3 4,9 4,7 5,9 6,0 6,4 5,9 7,7 8,3

2000 244507 47693 57921 56262 82631 10,9 3,9 4,7 5,5 8,1

Emigranţii pe sexe şi grupe de vârsta 1998 17536 Pe sexe 8460 9076

Total Masculin Feminin

1999 12594

2000 14753

5858 6736

6798 7955

Emigranţii după naţionalitate şi ţară de destinaţie număr persoane

Total Masculin Feminin Romani Germani Maghiari Evrei Alte naţionalităţi

1998 1999 17536 12594 Pe sexe 6153 5473 5134 4994 După naţionalitate 10289 9823 355 202 248 141 85 72 310 229

2000 14753 6326 6116 12138 176 40 42 46

Sănătate Mişcarea naturală a populaţiei, pe medii, în 2000 Date absolute (număr) Născuţi vii

234521

Decese

255820

Sporul natural

-21299

Casatorii

135808

Divorţuri

30725

Rate (la 1000 locuitori) Decese la Născuţi o vârsta Născuţi Decese Sporul Casatorii Divorţuri morţi vii natural sub 1 an

1393

108254

108436

-182

79128

22486

612

126267

147384

-21117

56680

8239

781

TOTAL 4370 10,5 URBAN – total 1744 8,9 RURAL – total 2626 12,3

Născuţi morţi la 1000 născuţi (vii+morţi)

Decese la o vârsta sub 1 an la 1000 născuţi vii

11,4

-0,9

6,1

1,37

5,9

18,6

8,9

6,5

1,84

5,6

16,1

14,4

-2,1

5,5

0,80

6,1

20,8

Educaţie Sursa de informaţii:

Institutul Naţional de Statistica (INS), Anuarul Statistic al României 2001

Populaţia şcolară din învăţământul de toate gradele, pe tipuri de scoli -

1999 100,0 13,5 27,7 50,0 27,5 22,5 6,3 0,4 15,8 8,9 3,9 1,0 1,7 0,3 8,8 8,2 0,6

Total Preprimar (preşcolar) Gradul I (clase I-IV) Gradul II (secundar) Ciclul I (clase V-VIII) Ciclul II General (liceu teoretic) Normal (şcoala normala) Tehnic - liceu - profesional - de ucenici - postliceal - de maiştri Gradul III (superior) - de lunga durata - de scurta durata (colegii)

Anul 2000 100,0 13,4 26,0 50,7 28,6 22,1 7,5 0,4 14,2 7,3 3,7 1,2 1,8 0,2 9,9 9,2 0,7

procente –

2001 100,0 13,4 23,9 51,0 28,9 22,1 7,3 0,3 14,5 7,4 3,9 1,4 1,6 0,2 11,7 10,6 1,1

Gradul de cuprindere în învăţământ a populaţiei de vârstă şcolară -

1999 Total 3-6 ani 7-10 ani 11-14 ani 15-18 ani 19-23 ani şi peste Masculin 3-6 ani 7-10 ani 11-14 ani 15-18 ani 19-23 ani şi peste Feminin 3-6 ani 7-10 ani 11-14 ani 15-18 ani 19-23 ani şi peste

66,3 68,6 95,8 98,1 63,0 26,7 65,4 67,6 95,9 98,2 611,4 25,2 67,2 69,6 95,6 98,0 64,6 228,3

Anul 2000

procente –

2001 67,3 69,5 95,5 96,9 65,9 28,9 66,3 68,3 95,7 96,9 64,0 27,2 68,3 70,7 95,2 97,0 67,8 30,7

68,9 66,1 94,2 95,5 74,6 30,9 67,7 65,1 94,5 95,6 72,5 30,4 70,2 67,1 93,9 95,4 76,8 35,5

Proiecte privind populaţia rurală Există câteva proiecte şi programe în desfăşurare al căror obiectiv îl constituie populaţia din zonele rurale cu potenţial agroturistic. (Tara Moţilor, Delta Dunării, Culoarul Bran, Bucovina). De asemenea, exista proiecte al căror obiectiv îl constituie zone cu potenţial economic scăzut, unde sunt aşezări rurale (Valea Jiului, localităţi miniere tradiţionale). Fermierii primesc de obicei, an de an, subsidii sub diferite forme (mijloace de producţie şi tehnologice, apa pentru irigaţii la hidrant etc.).

3. Economia Veniturile rurale (în zona rurală) Veniturile populaţiei -

Statutul ocupaţional al membrilor gospodăriei Total persoane Persoane active Salariaţi Patroni şi lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole Ţărani Şomeri Alte persoane Persoane inactive Pensionari Elevi şi studenţi Casnice Alte persoane

Total gospodarii 2,672 1,146 0,586 0,058

Salariaţi 3,239 1,893 1,586 0,017

Patroni 3,145 1,821 0,650 1,068

0,313 0,176 0,013 1,526 0,784 0,454 0,114 0,174

0,117 0,155 0,018 1,346 0,096 0,859 0,153 0,238

0,034 0,060 0,009 1,324 0,111 0,820 0,137 0,256

număr mediu de persoane / gospodărie –

Gospodarii de: Ţărani Şomeri 3,198 3,384 2,113 1,993 0,129 0,435 0,024 0,042 1,871 0,071 0,018 1,085 0,107 0,574 0,082 0,322

0,181 1,303 0,032 1,391 0,103 0,836 0,171 0,281

Pensionari 2,172 0,483 0,182 0,018 0,197 0,079 0,007 1,689 1,387 0,153 0,073 0,076

Situaţia economică în agricultură Prin implementarea Legii Reformei Terenurilor 18/1991 şi amendamentelor acesteia, peste 80% din suprafaţa agricolă a fost redată în proprietate privată deţinătorilor legali, iar toţi specialiştii în agricultură care s-au întors în localităţile rurale au fost de asemenea puşi în posesie. în condiţiile noilor aspecte ale tranziţiei spre o economie de piaţă reală, majoritatea fermierilor practica o agricultura de subzistenta, ceea ce reduce în mod serios şansele pentru o dezvoltare dinamica a zonelor rurale. Nivelul pensiilor ţăranilor care au lucrat în CAP-uri în timpul regimului comunist, sunt foarte scăzute comparativ cu cele din alte sectoare ale economiei naţionale. Rezultatul este ca fermierul sau ţăranul care poseda doar 5 ha. de pământ are greutăţi în asigurarea traiului zilnic. Principalele producţii agricole şi produsele alimentare (cereale, zahar, lapte, carne de vita, carne de porc, carne de pasare), producţia pe cap de locuitor, rata de asigurare proprie (la nivelul tarii) a produselor agricole şi alimentare, producţia de legume şi consumul pe cap de locuitor

Producţia principalelor produse industriale din România Sursa de informaţii:

Institutul Naţional de Statistica (INS), Anuarul Statistic al României 2001

Total (mii tone) 1998 321 2361 5248 20

1997 Zahar Sfecla de zahar Lapte de vaca Lână brută

243 2726 5421 22

1997 7186 12687 3206

Grâu Porumb Cartofi

Bovine Porcine Ovine şi caprine

Total (mii tone) 1998 5208 8623 3319

246 1415 5078 19

Pe locuitor (kg) 1999 11 63 226 0,85

Media la ha (kg/ha) 1999 2776 3627 14434

Pe locuitor (kg) 1999 209 487 176

1999

1999 4683 10935 3957

Număr animale (mii capete) 1997 1998 3435 3235 8235 7097 10317 9547

1999 3143 7194 8994

Eficienţa principalelor produse agricole Sursa de informaţii:

Institutul Naţional de Statistica (INS), anuare statistice

Indicatorii globali principali privind producţia agricolă sunt prezentaţi în tabelul de mai jos:

Anul 1996 1997 1998 1999 2000

Miliarde lei, preturi curente Total Recolte Producţie vegetale animaliera 35730 21361 14369 78511 49399 29112 99166 53414 45752 128742 81719 47023 164222 100364 63858

Indice (%); 1990=100 Recolte Producţie vegetale animaliera 102,1 109,6 92,8 105,6 120,5 87,0 97,7 107,1 85,9 102,8 120,7 82,9 88,2 96,0 80,2

Total

Dinamica recoltelor medii pe ha., pentru culturile principale, a fost: kg/ha

Recolta Grâu şi secară Orz Ovăz Porumb boabe Orez Floarea soarelui Sfecla de zahar Cartofi Roşii Varză

1996 1750 2149 1242 2926 2707 1193 20960 13949 14213 20296

1997 2964 3016 1485 4171 2577 1095 21166 12531 9988 19906

Anul 1998 2561 2394 1588 2756 2979 1115 20045 12542 13801 18905

1999 2776 2451 1570 3627 2432 1243 21608 14434 14594 19684

2000 2280 2105 1050 1603 2495 821 13787 12249 12815 16561

Şeptel la 100 ha de teren: taurine porcine Ovine şi caprine Taurinele, ovinele şi caprinele arabile.

24,6 85,2 78,0 se refera la

24,2 22,7 88,2 76,0 72,6 67,1 suprafaţa agricola totala;

22,1 21,4 77,2 62,7 63,2 57,3 porcinele doar la terenurile

Numărul personalului utilizat în agricultura la sfârşitul anului 2000 a fost de 3523 milioane (din care 1829 milioane femei) reprezentând 40,8% din numărul total de angajaţi. Contribuţia sectorului agricol la PNB este arătată în următorul tabel:

PNB total PNB din agricultura, miliarde lei PNB din agricultura,% din total

1998 373798 55212 14,8

Anul 1999 545730 70456 12,9

2000 800308 85075 10,6

Dinamica schimburilor internaţionale cu produse agricole: Exporturi - milioane US$ -

Anul Total export din România din care: Animale vii şi produse animaliere Produse vegetale

1997 8431 199 164

1998 8302 94 181

1999 8487 116 250

2000 10367 126 119

Importuri - milioane US$ -

Anul 1998 1999 11838 10557 208 123 226 224

1997 11280 65 170

Total importuri în România, din care: Animale vii şi produse animaliere Produse vegetale

2000 13055 148 273

Exporturi ale produselor agricole - milioane lei -

1998 Animale şi produse animaliere Animale vii Carne şi măruntaie Lactate & oua şi miere Legume Fructe Cereale

Total 1999

2000

1998

Din care la UE 1999

2000

835.660

1.801.586

2.775.740

470.640

1.0411.900

1.537.468

479.121

1.280.297

2.144.189

2.648.865

643.428

1.095.528

147.835

91.535

69.916

24.539

35.557

41.725

93.158

198.641

336.040

77.484

161.028

244.285

2.567.842

555.092

1.738.021

1.223.202

480.940 719.029

103.759 76.904

1.183.194 104.853

258.631 104.221

1.648.042 203.002 768.216

994.005.70 0 331.438 1.490.706

Importuri de produse agricole - mii US$ -

Total 1998 72.950 55.677

Animale vii şi produse animaliere Produse vegetale

1999 47.815 55.760

2000 70.332 64.115

Măsuri de subvenţionare în agricultură şi producţia de alimente -

împrumuturi cu dobândă mică pentru subvenţionarea fermierilor

bonusuri pentru creşterea producţiei cerealiere

susţinere financiara pentru unităţile care procesează produse agricole (fabrici de pâine etc.).

Angajaţi în alte domenii în afara agriculturii Populaţia ocupată pe activităţi ale economiei naţionale în 2000 Sursa de informaţii:

Institutul Naţional de Statistica (INS), Anuarul Statistic al României 2001 - mii persoane -

Total economie Total

Agricultură

8629,3

3522,5

Silvicultură, exploatare forestieră şi economia vânatului 47,1

din care: Industrie Total

2004,1

Industrie extractiva

Industrie prelucrătoare

140,3

1690,6

Energie electrica şi termica, gaze şi apa 173,2

Construcţii 353,3

Peste 136.000 de persoane au fost implicate în anul 2001 în agricultură, din care 34.000 femei; aceştia au câştigat un salariu mediu de cate 2.108.576 lei; au reprezentat aproximativ 3,5% din totalul forţei de muncă disponibile şi câştigurile lor au reprezentat 70,3% din salariu mediu brut la nivel naţional. Exporturile agricole au crescut în 1998 cu 235 milioane $, dar au scăzut în mod dramatic în 1992 cu 217 milioane $.

Gospodării rurale

Veniturile totale ale gospodăriilor

Total gospodării 1999

Venituri totale Venituri băneşti, din care Salarii,premii,beneficii Venituri din activităţile pe cont propriu Venituri din vânzări de bunuri, constr. terenuri Venituri din prestaţii de protecţie socială Contravaloarea prestaţiilor gratuite sau cu reducere de preţ primite de la agenţii economici Contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii

2000

2377404 3333044

Salariaţi Patroni 1999 2000 1999 2000 lei, lunar pe o gospodărie

Gospodărite de: Ţărani 1999 2000

Şomeri 1999 2000

Pensionari 1999 2000

3285113 4630624 5228180 5842089 2141215 3159803 1908472 2678452 1921080 2773394 procente 83,4 83,2 87,8 87,5 43,3 39,6 66,3 66,0 61,8 59,5 74,0 74,7 22,1 24,1 6,2 5,9 23,9 26,0 12,6 11,6 1,1 0,8 60,3 52,8 8,2 7,0 5,9 4,5 1,8 1,6

70,4 38,5 4,1

68,0 38,3 3,6

4,0

4,6

1,2

1,0

0,6

3,6

18,8

18,3

33,5

3,8

4,5

5,4

20,6

20,2

5,1

4,4

2,6

3,5

6,8

4,9

22,6

18,7

40,2

38,2

0,6

0,8

0,3

0,7

0,3

1,0

0,7

0,5

0,3

0,5

0,9

1,0

29,0

31,2

16,3

16,1

11,9

11,5

56,0

59,9

33,4

33,5

37,3

39,5

Şomajul în zona rurală Sursa de informaţii:

Institutul Naţional de Statistica (INS), Anuarul Statistic al României 2001

Conform metodologiei Biroului Internaţional pentru Şomaj, rata şomajului în zonele rurale în anul 2000 a fost de 3,1%. Sărăcia Principalele cauze care cauzează sărăcirea populaţiei pe durata perioadei de tranziţie la economia de piaţă sunt: •

descreşterea generală a nivelului economiei naţionale. Motivul principal pentru sărăcirea populaţiei pe durata fazei de tranziţie spre economia de piaţă îl reprezintă declinul general al sectoarelor economiei naţionale, manifestat prin descreşteri dramatice ale activităţii economice şi o scădere severă a producţiei la nivel naţional. Doi factori agravanţi au concurat în acest sens: distribuţia şi redistribuita încasărilor rezultate din procesul economic;

•

descreştere generală a producţiei naţionale. Pe durata primei decade a perioadei de tranziţie, producţia naţionala a României a înregistrat o scădere continua de volum, cu o rata medie anuala de 26,9% în comparaţie cu evaluările anului de referinţă 1989. Ca rezultat direct al declinului, România a pierdut în fiecare an, în medie, 34,79 miliarde $ (la preturile din 1989), valoare care practic este egala cu PIB mediu din aceeaşi perioadă. Subliniem faptul ca este vorba despre pierderile medii anuale, ceea ce înseamnă ca în perioada 1990 – 1999, volum total a pierderilor economice reprezintă 10 PIB anuale. Căile principale în care aceste pierderi au afectat populaţia şi au cauzat sărăcirea ei sunt prezentate mai jos:

•

pierderea salariilor de la locurile de muncă. În intervalul 1990 – 2000, populaţia României a pierdut la nivelul economiei naţionale, un total de 3.670 de angajaţi, adică 45% din locurile de muncă remunerate (o scădere de la 8.150.000 la 4.480.000 angajaţi). Mai important este că aproximativ 52% din totalul locurilor de muncă care s-au pierdut sunt din industria prelucrătoare; acesta este unul dintre cele mai productive sectoare industriale (pentru acest sector al industriei, numărul de angajaţi a scăzut de la 3.452.000 la 1.562.000). A fost evident ca o astfel de scădere semnificativa a locurilor de munca remunerate la nivelul economiei naţionale, va influenta în mod direct sursa de venituri a populaţiei;

•

evoluţia şi cronicizarea şomajului. Primele date oficiale despre şomaj datează din 1991, cu un total de 337,4 mii de persoane afectate de şomaj şi o rata a şomajului de 3%. în timp, numărul şomerilor a crescut la 12.239 mii, iar rata şomajului la 11,5 – 12,2%. Vârful ratei şomajului a fost atins în 1994 şi după o scădere pana la 6,6% în 1996, nivelurile au ajuns în 1999 şi 2000 aproape la valorile anului 1994! Trebuie avut în vedere că economia de piaţă modernă, care are o evoluţie dinamică, consideră o rată a şomajului normală de 4%, orice valoare care o depăşeşte reprezentând o problema sociala. în România, cu excepţia primilor doi ani de tranziţie, (1990, 1991), rata şomajului a fluctuat între 6,6% şi 12,2%;

•

pensionari forţate artificial. Mişcarea antieconomică a început chiar din 1994, ca un răspuns la creşterea şomajului din anul precedent şi este continuata chiar şi acum, cu perioade de vârf în intervalul 1998 – 2000. Pe parcursul perioadei 1989 – 2000, numărul de asistaţi social, persoane din cadrul sectorului neagricol pensionate a crescut de la 2.233 mii la 4.300 mii (1,9 ori mai multe pensionari), iar numărul de persoane pensionate din sectorul agricol a crescut de la 1.021 mii la 1.770 mii (1,73 ori mai multe pensionari). La nivel de ţară, numărul total de pensionari a crescut de 1,82 ori, cu o creştere anuala de 5,6%!

Astfel, prin pensionarea anticipată forţată, echilibrul între populaţia activa şi cea pensionata a fost serios modificat: daca în 1989 acesta era de 3,3 la 1, în 1996 s-a modificat la 1,73 la 1 şi în 1999 a ajuns la 1,43 la 1. Pentru a se putea face o comparaţie, trebuie menţionat ca în economiile vestice, acest echilibru este de aproximativ 4 la 1 (4,08 la 1 în Marea Britanie; 4 la 1 în Italia; etc.).

Pentru România, acest raport contribuie la creşterea sărăciei populaţiei, prin creşterea numărului celor care nu mai pot genera valori economice şi pentru care trebuie găsite cai de creştere a pensiilor care trebuiesc plătite. •

migrarea unei părţi a populaţiei din industrie în zonele rurale. Acest procent al populaţiei implicat în agricultura a crescut de la 27,5% în 1998 la 39,69% în primul sfert al anului 2000, în timp ce procentajul din industrie care implica populaţia a scăzut de la 38,1% la 22,4%;

•

creşterea preturilor şi declinul valorii monedei naţionale.

În perioada 1990 – 2000, preturile de consum au crescut de 1.129 de ori, cu o rata medie a creşterii de 89,46% iar valoarea lei faţă de $ a scăzut de 1.745 ori, cu o rata anuala medie de 97,1% pentru acelaşi interval. Veniturile nete ale populaţiei au crescut în aceeaşi perioadă numai de 565,4 ori (621,7 ori pe locuitor). Aceasta indica în mod clar factorii care au condus la actuala stare de sărăcie a populaţiei. Micşorarea veniturilor – cauza directa a creşterii sărăciei populaţiei În contextul factorilor care au condus la sărăcirea populaţiei pe durata perioadei de tranziţie, scăderea dramatica a economiei naţionale, descreşterea producţiei naţionale, distribuţia şi redistribuita veniturilor în favoarea elitei politice şi economice recent apărute, sunt toate reflectate în dezvoltarea negativa a veniturilor populaţiei.

Indicatori ai veniturilor reale ale populaţiei şi legătura cu PIB faţă de cerinţele unui trai decent Sursa de informaţii:

Evaluare Nicolae Belli, bazată pe datele din 1990 şi 1991; Anuarul Statistic 1989 şi 1990; Evaluarea Bugetul Familial de Baza pentru 1992 – 1994; Evaluare Gospodarii pentru 1995 – 1999. Diferenţele metodologice între cele doua tipuri de evaluare sociala – modificate prin anumite recalculări – nu afectează indicativul de valoare a evaluării.

Anul

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 1999 comparat cu 1989 = 100

Veniturile reale ale populaţiei Total în Procent miliarde Pe locuitor din PIB US$ US$/luna (%) 1989 33,36 120,0 62,1 39,19 140,7 77,3 32,78 117,8 74,3 27,89 102,1 69,3 24,13 88,4 59,1 23,74 86,6 55,9 25,70 94,4 56,5 27,46 99,6 58,1 21,40 79,1 48,6 20,68 76,6 52,3 19,56 72,5 54,3 5,6 60,4 x

Venit real pe locuitor pe zi În 1989 US$

În comparaţie cu venitul minim pentru un trai decent (3 $)

4,00 4,70 3,92 3,40 2,94 2,88 3,15 3,22 2,64 2,55 2,40 60,4

1,33 1,57 1,31 1,13 0,98 0,96 1,05 1,07 0,88 0,85 0,80 x

Scăderea veniturilor populaţiei reprezintă factorul fundamental care a generat starea de sărăcie pe durata perioadei de tranziţie. Cu excepţia anului 1990, când veniturile populaţiei au crescut cu 5,84 miliarde US$ (în preturi 1989) – bani obţinuţi nu prin câştiguri ale productivităţii, ci în special prin redistribuirea părţilor sociale – iar în anii următori analizaţi, populaţia a avut venituri mai scăzute în fiecare an. În perioada 1991 – 1999, aceste pierderi au reprezentat o medie anuala de 23,7% din veniturile iniţiale – corespunzător la o valoare estimata de 7,9 miliarde US$, cu o diferenţă medie anuala de 5,44 miliarde US$ în perioada 1991 – 1996 şi o diferenţă de aproximativ 12,81 miliarde US$ corespunzătoare perioadei 1997 – 1999. Astfel, devine din ce în ce mai evident ca o astfel de evoluţie, cu o pondere accentuata după 1997, nu putea duce decât la fenomenul de sărăcie. Sărăcia – fenomen statistic Exista numeroase dovezi ca pe durata perioadei de tranziţie la o economie de piaţă, populaţia României a trecut aproape în mod continuu printr-o situaţie de sărăcie, extinderea acestui fenomen fiind alarmanta. Mai jos sunt prezentate câteva tabele care reflectă evoluţia acestui fenomen.; •

în 1989, rata de sărăcie era evaluată la 6%. Conform studiului Băncii Mondiale cel realizat de B. Milanovic) se ia drept etalon de sărăcie valoarea de 4 $ pe persoana pe zi, folosind preturi comparative în termenii puterii de cumpărare. Acest prag este de 4 ori mai mare decât cel folosit de Banca Mondială pentru ţările lumii a treia (1 $/zi/persoană şi de 2 ori mai mic decât cel din ţările dezvoltate vestice (8 $/zi/persoana);

•

în octombrie 1991, pentru un prag al sărăciei de 2 $/zi/persoana, un studiu efectuat de către Life Quality Research sub coordonarea Academiei Romane a indicat ca mai mult de 42% din populaţia ţării trăieşte la limita sărăciei;

•

în 1992, o iniţiativa de cercetare care a luat aspectul unui sondaj făcut de către institutul ILQR a arătat că pragul de sărăcie se situează la aproximativ 11.900 lei pe persoana pe luna; acesta reprezintă 60 $/persoana/luna la rata nivelului de schimb lunara (martie);

Sub acest prag au fost: -

50% din populaţia tarii (11,39 milioane locuitori) cu un venit mediu lunar de 7.800 lei (1,30 $/zi/persoana);

10% din populaţia tarii (2,279 milioane locuitori) cu un venit mediu lunar de 3.500 lei (0,58 $/zi/persoana);

În 1994, cercetările iniţiate de specialiştii Băncii Mondiale împreună cu cei din România de la ILQR au evidenţiat că: •

21,5% din populaţia ţării trăieşte peste nivelul pragului de sărăcie, conform Băncii Mondiale. Această limită a fost determinată conform cheltuielilor necesare pentru consumul unei persoane, în medie corespunzând unui prag determinat de metoda consumului energetic (calorii Jj):

•

78% din populaţia tarii, conform institutului ILQR traiste sub nivelul pragului relativ de sărăcie (sub limita minima a unui trai decent)

În perioada 1995 – 1996, conform metodologiei OECD/INS, pragul relativ de sărăcie a fost determinat ca un procentaj din totalul populaţiei situate sub aceasta limita, prin prisma a trei ipoteze diferite: 40%, 50% şi 60% din cheltuielile medii de consum pe persoana se fac pentru hrana şi gospodărie. Tabelul de mai jos ilustrează cele prezentate în ipoteza 60%.

Rata sărăciei (după OECD – INS) Rata relativa a sărăciei pentru: 1. persoane fizice 2. adulţi 2.1 modificări OECD 2.2 INS II. Nr. persoane fizice (milioane)

Total 25,4

1995 Urban 18,8

Rural 31,8

Total 23,34

1996 Urban 18,0

Rural 28,2

22,0

15,4

28,5

19,5

14,4

18,6

25,2 5,76

19,3 2,34

30,9 3,42

23,4 5,28

24,2 2,23

27,7 3,05

Sărăcia relativa este o condiţie socială în care procentaje semnificative din populaţia unei tari sunt nevoite sa trăiască (59% din 1/4 din totalul populaţiei traiste în zone rurale şi 41% din 1/4 din totalul populaţiei afectate traiste în aşezări urbane). în 1996, procentajul de săraci a scăzut, în special datorita reducerii numărului total de şomeri, de la 998,4 mii la 657,6 mii. Între 1995 – 1997 extinderea sărăciei, analizata conform metodologiei folosite în “Raport Naţional Asupra Dezvoltării Populaţiei – România 1999” a fost conform următorului tabel: Rata sărăciei şi numărul de persoane sărace în România în perioada 1995 – 1997

Nr. de persoane sărace (mii persoane) Rata sărăciei Indice

1995 5.731

1996 4.488

1997 6.946

25,3 8,9

19,9 6,3

30,8 11,3

“Raportul Naţional asupra Dezvoltării Populaţiei – România 1999” a calculat rata sărăciei ca un procentaj din populaţia situata sub pragul de 60% (cheltuieli pentru un consum mediu pe persoana a unei gospodarii). Raportul evidenţiază că în 1997, acele gospodării situate sub pragul de sărăcie au cheltuit în medie 3/4 din veniturile lor (limita a fost de 47,1 $/lună/persoană, 3/4 din cheltuieli reprezentând circa 35,33 $ adică 1,17 $/zi/persoană). Indicele reprezintă prin el însuşi fenomenul de extindere al sărăciei şi gradul său de severitate. Se observă că în 1997 valoarea acestui indice a crescut de 1,79 ori în comparaţie cu valoarea iniţială (aproape dublu) – astfel că 1997 poate fi considerat o piatră de hotar de la care sărăcia din România a urmat un traseu exploziv. Acelaşi raport arată că rata cea mai mare de sărăcie poate fi găsită la şomeri (60,36%), ţărani (55,07%) şi antreprenori non agricoli (48,99%). În medie, mai puţin săraci sunt persoanele salarizate (27,3%) şi pensionarii (22,6%). Din numărul total de populaţie săracă (6.946 mii persoane), persoanele salarizate reprezintă 42,2% (2.830 mii persoane), pensionarii 24,3% (1.689 mii persoane) şi ţăranii 16,3% (1.130 mii persoane). În medie, 44,98% dintre săraci provin din aşezări urbane şi 55,02% din localităţi rurale (Raportul Naţional asupra Dezvoltării Populaţiei – România 1999). În concluzie, putem afirma că cea mai săracă categorie socială din România o reprezintă şomerii şi ţăranii şi cei mai numeroşi printre cei săraci sunt persoanele salarizate şi pensionarii. De

asemenea, ca o regulă generală, populaţia care trăieşte în zonele rurale este mult mai săracă decât populaţia care trăieşte în localităţi urbane. Pentru perioada 1999 – 2000, specialiştii indica o rata absoluta a sărăciei de 30% din totalul populaţiei şi o rata relativa a sărăciei de 40%. Conform acestor date, majoritatea populaţiei României (70% din total sau aproximativ 15,57 mil. persoane) traiste sub pragul de sărăcie.

Infrastructura tehnică în zonele rurale

Dinamica suprafetelor irigate prin sisteme de irigatie administrate de SN"IF"-SA in perioadele 1993-1996, 1997-2000 si 2001-2002 prin comparatie cu 1989 si previziunile pentru 2003 Anul

1989 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Suprafata cu infrastructura irigata sub administratia SN"IF" (ha) 2,908,373 2,988,961 2,994,111 3,001,860 3,007,430 3,006,513 3,006,606 3,006,486 3,006,092 3,006,092 3,006,092 3,006,092

Suprafata irigata

Medie anuala a suprafe tei irigate

ha 2,034,636 700,212 793,592 414,241 622,510 114,103 234,391 86,039 216,056 497,683 842,517 1,000,000

Procentaj mediu anual

ha 2,034,636 633,638 633,638 633,638 633,638 162,400 162,400 162,400 162,400 780,067 780,067 780,067

70 23 27 14 21 4 8 3 7 17 28 33

Necesarul de apă a fost în 2001 de 995.366 mii mc. iar previziunile pentru 2003 sunt de 2.000.000 mii mc.

Situaţia suprafeţelor cu infrastructura pentru irigaţii în 7 octombrie 2002 Suprafaţa neta cu Nr.

Judeţ

Suprafaţa pregătită pentru campania 2002

infrastructura pt. irigaţii ha

TOTAL

Suprafaţa irigata de

Suprafaţa care se intenţionează a fi irigata în 2003

SNIF

Alţii

TOTAL

com. Ag.

- ha -

3.006.092

1.072.078

1.500.908

752.458

226.348

978.806

Alba

2.425

748

1.511

336

427

Arad

23.746

17.050

19.700

2.343

2.171

4.514

Argeş

30.411

9.020

11.609

1.927

2.242

4.169

Bacău

20.920

5.600

10.700

1.247

2.909

4.156

Bihor

5.735

2.319

136

304

440

Bistriţa N.

Botoşani

20.232

2.560

170

Braşov

1,557

441

4.034

511

4.545

Brăila

358.785

142.323

198.536

148.364

3.794

152.158

Buzău

41,594

13.435

18.257

12.559

10.467

23.026

Caras S.

Călăraşi

350.015

82.476

108.019

60.654

Cluj

5,720

1.600

3.868

1.193

130

1.323

Constanta

422.591

121.134

159.205

80.119

2.868

82.987

Covasna

4.758

4.298

429

Dâmboviţa

34.171

7.611

12.378

1.370

Dolj

300.396

92.050

137.581

110.180

84.182

194.362

Galaţi

136.484

96.073

120.193

67.966

Giurgiu

162.914

59.119

84.210

21.575

4.250

25.825

Gorj

4.073

500

1.061

156

280

436

Harghita

Hunedoara

4.488

710

890

391

511

902

Ialomiţa

203.629

99.069

143.238

89.471

39.691

129.162

Iaşi

48.314

10.428

16.923

881

2.142

3.023

Maramureş

Mehedinţi

75.644

24.485

43.914

7.621

13.091

20.712

Mures

400

Neamţ

6.183

135

385

Olt

180.145

76.678

111.354

33.824

23.500

57.324

Prahova

21.305

4.340

7.140

5.229

1.249

6.478

Satu Mare

4.405

Sălaj

Sibiu

1.173

363

Suceava

3.778

430

Teleorman

231.902

97.296

141.560

45.376

5.294

50.670

Timiş

9.745

5.911

7.110

2.358

112

2.470

Tulcea

160.110

55.035

71.071

31.539

7.290

38.829

Vaslui

29.662

11.344

16.465

3.793

1.099

4.892

Vâlcea

10.902

3.849

7.571

1.342

2.844

4.186

Vrancea

36.813

9.508

12.055

14.200

1.422

15.622

Ilfov+Bucureşti

50.967

12.327

19.951

1.612

13.496

15.108

4. Apa a) Condiţii climatice (temperatura medie anuală, perioada de vegetaţie a culturilor, media precipitaţiilor, media evapotranspiraţiei), variaţia de la un an la altul a condiţiilor hidrometeorologice b) Densitatea reţelei hidrografice, lacuri, mlăştiniri, cele mai lungi râuri, cele mai mari lacuri Harta prezentată mai jos reprezintă filialele Autorităţii Naţionale pentru Apă ale României care se suprapun pe principalele zone de captare a apei.

Caracteristicile principalelor râuri din România Lungime (km) total în România Dunărea Tisa Someş Tur Crasna Crişul Repede Crişul Negru Crişul Alb Barcău Ier Mures Bega Timiş Caraş Jiu Olt Argeş Ialomiţa Siret Prut

2857 962 427 98 180 1212

789 252 364 107 331 615 350 417 711 917

1075 61 376 68 134 171 164 234 134 100 761 170 244 79 339 615 350 417 559 742

Suprafaţa bazinului (în România) km2

237104 3237 15740 1144 1931

14860 27890 2362 5673 1280 10080 24050 12550 10350 42890 10990

Volum mediu descărcat anual m3/s

5700 125 9,58 5,53 24,9 29,4 23,7 6,02 2,93 178 17,5 50 7 85,8 172 68 44,1 269 94,7

Cele mai lungi râuri: Râul Mureş – 761 km până la frontiera cu Ungaria; Râul Prut – 742 km; Râul Olt – 615 km; Râul Siret – 559 km pe teritoriul României dintr-o lungime totală de 711 km; Râul Ialomiţa - 417 km; Râul Argeş – 350 km; Râul Someş – 349 km; Râul Jiu – 339 km; Râul Buzău – 308 km; Râul Bistriţa – 253 km. Râul cu cel mai întins bazin este Siretul care colectează apele de pe o suprafaţă de 43.910 km2 din care 42.830 km2 pe teritoriul României urmat în ordine de Prut (28.396 km2 din care 10.990 km2 pe teritoriul României, Mureş (27.830 km2 pe teritoriul României), Olt (24.010 km2), Someş (15.015 km2) pe teritoriul României, Argeş (12.590 km2), Ialomiţa (10.430 km2) şi Jiu (10.070 km2). Densitatea medie pe ţară a reţelei hidrografice a râurilor condiţionată de suprafaţă (km2) între anumite limite este: 0,164 km/km2 între 10 – 100 km2 46

0,073 km/km2 între 100 – 1000 km2 0,033 km/km2 între 1000 – 10000 km2 0,237 km/km2 între 10 şi 1000 km2 0,270 km/km2 între 10 şi 10000 km2.

Temperatura aerului În zonele joase, de câmpie şi dealuri, media multianuală a temperaturii aerului comportă o variaţie destul de lentă a gradienţilor termici latitudinali între extremele vestică şi estică, sudică şi nordică a ţării Astfel, izotermele anuale indică 9º C în vest şi 8º C în nord-est, 11º C în sud şi 9º C în nord. Diferenţierile sunt mult mai pronunţate în altitudine. Faţă de temperaturile medii multianuale din zonele joase, 8 – 11º C, în zonele înalte temperaturile medii multianuale scad la –2º C.

Precipitaţii Izoliniile valorilor medii multianuale ale precipitaţiilor evidenţiază intensitatea proceselor pluviografice şi interacţiunea lor cu ceilalţi factori fizico-geografici. Izoliniile scot în evidenţă deosebirile dintre sectorul vestic al ţării mai expus activităţii ciclonice şi invaziilor aerului umed din vest, nord-vest şi sud-vest şi sectorul continental estic şi sudic. De asemenea, iese puternic în evidenţă zonalitatea verticală a distribuţiei precipitaţiilor între părţile joase de câmpie şi zonele montane, deosebiri imprimate regimului şi repartiţiei cantitative a precipitaţiilor mai ales pe versanţii masivelor muntoase expuşi diferit faţă de circulaţia principalelor mase de aer. Astfel, pe versanţii masivelor muntoase orientaţi spre vest şi nord media multianuală a precipitaţiilor este mai mare decât pe versanţii estici la aceeaşi altitudine. Cantităţile medii multianuale ating valori de 1200 – 1400 mm (Munţii Apuseni, Retezat, Făgăraş, Masivele Vulcanice, Munţii Rodnei). Pe pantele vestice şi nordice ale acestor masive au loc procese frontale şi advective care activează frecvent formarea norilor şi căderea precipitaţiilor abundente. Descendenţa aerului şi încălzirea sa adiapatică sunt procese care se produc frecvent pe pantele estice şi sudice ale Carpaţilor, în văile şi depresiunile adăpostite dinspre vest de culmi înalte orientate transversal faţă de advecţia maselor de aer din vest. Datorită acestui efect fonic, pe culmile estice şi sudice ale Carpaţilor Orientali şi Meridionali cantităţile medii multianuale scad la 1000 mm şi chiar mai jos până la 800 mm. În depresiunile intercarpatice la altitudini mari (600 – 800 m) cantităţile medii multianuale de precipitaţii sunt aproximativ de două ori mai mici decât cele de pe versanţii vestici ai munţilor învecinaţi (la Gheorghieni 603 mm, la Topliţa 590 mm, la Târgu Secuiesc 543 mm, la Bod 610 mm, etc.). Procesele complexe pe care le suportă masele de aer în deplasarea lor pe teritoriu au ca efect şi o scădere importantă a cantităţilor de precipitaţii de la vest la est, chiar în zonele joase ale ţării. În Câmpia Tisei cantităţile medii multianuale sunt cuprinse între 600 – 700 mm, iar în sud-estul ţării, în partea estică a Câmpiei Române şi în Câmpia Siretului Inferior precipitaţiile medii multianuale scad treptat către valea Dunării, şi chiar la mai puţin de 400 mm. În această zonă ca şi deasupra Dobrogei procesul continentalizării maselor de aer ce se deplasează în cadrul circulaţiei estice se accentuează foarte mult şi ca urmare pe zona litoralului Mării Negre cad cele mai mici cantităţi de precipitaţii pe teritoriul ţării (Sulina 359 mm, Mangalia 378 mm).

Lacuri În România există o mare varietate de lacuri, de la marile înălţimi ale munţilor, până la ţărmul mării, fiind prezente în toate unităţile morfologice. Suprafaţa lacurilor variază de la câţiva ari până la zeci de mii de hectare (complexul lacustru Razelm = 80.000 ha). În ţara noastră se află răspândite peste 3000 de lacuri care ocupă o suprafaţă de circa 2600 km2, ceea ce reprezintă un procent de 1,1% din suprafaţa ţării. În ţara noastră întâlnim următoarele tipuri genetice de lacuri: •

Lacuri de origine glaciară şi periglaciară

Cuvetele acestor lacuri sunt forme care au rezultat ca urmare a acţiunii de eroziune şi de acumulare a gheţarilor cuaternari. Cele mai numeroase din ele le întâlnim în relieful alpin, situate la altitudini de peste 1700 m, în Munţii Godeanu, Ţarcu, Retezat, Parâng, Şurianu, Cindrel, Făgăraş şi Rodna. •

Lacurile din căldări glaciare: Bucura, Zănoaga, Galeş şi Bâlea.

• Lacurile din văi glaciare: Florica, Viorica, Ana, Lia, Podrăgel şi lacul Doamnei din Făgăraş. • Lacurile de baraj morenic. Acest tip de lacuri a fost mult mai bine reprezentat în Carpaţii Meridionali, însă, datorită eroziunii postglaciare, aceste ochiuri de apă au fost drenate. Excepţie fac lacurile: Tăul Verde din Parâng, Slăveiul şi Zănoaga Mică din Retezat, Netiş şi Bistra din Pietrelul, precum şi lacurile din Munţii Rodnei (Lala Mare, Lala Mică, Buhăescu, Pietrosul, Puzdrele, Bistriţa Aurie, etc.). • Lacuri din regiuni cu relief periglaciar sunt, în general, reduse ca număr. Cele existente sunt cantonate în cuvete de nivaţie (Tăul Vulturilor din Munţii Siriu, Tăul Mare din Biharia, Baia Vulturilor din Semenic) sau în spatele unor conuri de grohotişuri îngemănate (Tăurile din Şatra Pintei, Gutâi, Regiunea Călăţele. • Lacuri situate pe relief vulcanic: Lacul Sfânta Ana din masivul Puciosul este considerat unicul lac de natură vulcanică. • Lacuri de baraj natural. Cel mai caracteristic lac din această categorie poate fi considerat Lacul Roşu. • Lacuri de dizolvare şi de prăbuşire. Categoria aceasta de lacuri este răspândită pe formaţiunile geologice cu proprietăţi carstice. În cadrul acestei categorii se disting mai multe tipuri de lacuri, fiind legate de roca în care s-au format: -

Lacuri în carst calcaros: Râtul Ponor şi Vărăşoaia din Biharia, Zătonul şi Gornoviţa din Podişul Mehedinţi şi Corongiş din Munţii Rodna;

Lacuri formate pe masive de sare. Cele mai caracteristice sunt lacurile sărate din regiunea Sovata – Praid (Lacurile Ursu, Aluniş, Negru, etc.).

Lacuri de dizolvare şi prăbuşire în gips: Lacul Învârtita de la Nucşoara – Muscel.

Lacuri de tasare în loess. Se află răspândite în orizonturile de loess sau loessoide din Câmpia Română, Câmpia Vestică, Dobrogea, Podişul Moldovei, etc. Cuvetele lacurilor rezultă din tasarea loessului şi sunt cunoscute sub denumirea locală de crovuri sau padine.

Cele mai tipice lacuri de tasare în loess se găsesc în zona semiendoreică din nordul şi centrul Bărăganului (Ianca, Plopul, Movila Miresei, Seaca, Oancea între Buzău şi Călmăţui; Colţea, Ciocile, Tătaru, Unturos între Călmăţui şi Ialomiţa).

Lacuri de baraj eolian. Se formează sub acţiunea vânturilor dominante în regiunile cu dune de nisip (Oltenia, Bărăgan, Câmpia Vestică şi Sudul Moldovei). Lacuri de luncă. Acestea alcătuiesc categoria cea mai numeroasă de lacuri. Ele sunt caracteristice regiunilor inundabile ale Dunării şi celorlalte râuri (Prutul, Siretul, Oltul, Jiul, Argeşul, etc.). Numărul lor este foarte mare, cele mai multe însă întâlnindu-se în Lunca Dunării şi Delta Dunării. Limanuri fluviatile. Cele mai frecvente sunt în Câmpia Română şi în partea vestică a Dobrogei, pe dreapta Dunării (Gârliţa, Ciulinoasa, Oltina, Mârleanu; Snagov, Căldăruşani, Fundata, Amara pe Ialomiţa; Coştei, Jirlău, Câineni, Balta Albă pe Buzău, etc.). Limanuri maritime şi fluvio-maritime. Acestea sunt alungite pe litoralul Mării Negre, geneza lor fiind legată direct de evoluţia bazinului Mării Negre. Complexul Razelm (Razelm, Goloviţa, Zmeica, Sinoe) precum şi lacurile Tăbăcăriei, Sutghiol, Iezerul Mangaliei, formează grupul cel mai tipic de limanuri maritime. Limanurile fluvio-maritime sunt situate la sud de Capul Midia (Techirghiol, Gargalâc, Tatlageac, Taşaul, etc.). Lacuri relicte. În această categorie se încadrează Lacul Peţea de lângă Oradea cu ape termale. Lacuri antropice. Acestea înglobează două categorii distincte: una ca rezultat al acţiunii indirecte şi cealaltă mult mai complexă, ca rezultat al acţiunii directe, conştiente a factorului uman. Din prima categorie fac parte lacurile formate în ocnele părăsite, iar din cea de-a doua: heleşteele, iazurile, lacurile de interes hidroenergetic, benturile, haiturile, etc. Lacurile formate în ocne părăsite: Lacul Avram Iancu, Lacul Ocna Pustie, Ocniţa, Horia, Brâncoveanu, Lacul Sic, etc. Heleşteele sunt situate în regiunile joase cu caracter mlăştinos şi se alimentează cu apă din nivelul freatic. Cea mai largă răspândire o au în podişul Moldovei, în Subcarpaţi şi în unele regiuni ale Piemontului Getic. Iazurile sunt răspândite în Moldova, Câmpia Transilvaniei şi Câmpia Română. Benturile se întâlnesc în regiunea dintre Argeş şi Olt. Lacurile de interes hidroenergetic. Dintre cele mai importante lacuri de baraj artificial menţionăm: Izvorul Muntelui de lângă Bicaz, Vidraru de pe Argeş, Scropoasa de pe Ialomiţa, Sadu, Porţile de Fier, etc. Haiturile formează o categorie specială de lacuri de baraj artificial cu caracter sezonier. Sunt caracteristice regiunilor muntoase unde au loc exploatările forestiere. Se găsesc pe râul Bistriţa şi pe afluenţii săi, pe câteva râuri din Munţii Apuseni (Iara, Someşul Rece) precum şi în Carpaţii Meridionali pe râurile Sebeş, Lotru, Argeş, etc. Amintim şi lacurile artificiale de interes edilitar din marile oraşe ale ţării sau pe cele din jurul oraşului Bucureşti (Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei).

Mlaştinile Mlaştinile eutrofe (plane sau joase) se dezvoltă în general, în locul fostelor depresiuni lacustre sau în luncile râurilor. Le întâlnim pe văile: Dunării (Delta Dunării), Someşului, Crasnei, Siretului, Prutului, Călmăţuiului, Colentinei, în depresiunile Giurgeu, Ciucuri, Bârsei, Făgăraş, etc. Mlaştinile oligotrofe (înalte) se întâlnesc mai ales în regiunile carpatice între altitudinile de 500 m şi 1200 m: regiunea Harghita Ciuc, Depresiunea Dornelor, regiunea de izvoare a Someşului Cald şi a Someşului Rece, Munţii Maramureşului, Munţii Gutâi, etc.

Suprafaţa irigată, terenul arabil, păşunile, diferitele tipuri de sisteme de irigaţii, situaţia actuală a sistemelor de irigaţii Suprafaţa amenajată (rural şi urban) Sursa de informaţii: MAPAM

Suprafaţa agricolă Total ţară

14882899

Total ţară

14882899

Suprafaţa totală Amenajată În funcţiune Irigaţii 3719710 1235980 Desecări 3062672 2558284

Din care: privată Amenajată În funcţiune 2182156

789398

1929921

1621917

Nr. gospodării 391883

Dinamica suprafetelor irigate in sistemele de irigatii administrate de SN"IF"-S.A. in perioada 1993-1996, 1997-2000, 2001-2002 in comparatie cu anul 1989 si perspectiva anului 2003 (mii ha/an/perioada)

2500 2034,64

mii ha/an/perioada

2000

1340,2

1500

1000,00 842,52

1000 633,60 497,68 500 162,40

0 1989

1993-1996

1997-2000

2001

2002

2001+2002

2003

Drenajul terenurilor (totalul suprafeţelor drenate, drenaje de suprafaţă şi subterane), terenul arabil, păşunile Suprafeţe cu infrastructură de drenaj subteran - ha -

Total Total ţară

249.827

Din care: Lucrări de Drenaj conservarea subteran solului 169.896 79.931

Din care: Suprafaţa agricolă

Teren arabil

246.970

190.989

Variaţia de la un an la altul a rezervelor de apă disponibile pentru sectorul agricol Resursele de apă ale României sunt limitate la aproximativ 1760 mc/locuitor şi an, ajungând pana la 2680 mc/locuitor şi an, daca se considera şi Dunărea, valori care sunt departe de cele înregistrate în ţările în care apa există din abundenţă, cum ar fi Austria, Elveţia, Franţa, ţările nordice. Regimul apei râurilor, principala sursă de apă a României, este caracterizat de inundaţii de primăvară şi de ape cu niveluri mici în restul anului. Aproximativ 98% din teritoriul României aparţine bazinului Fluviului Dunărea. Fluviul Dunărea, al doilea râu al Europei ca mărime, cu o lungime de 2.850 km, din care 1.075 km sunt pe teritoriul României (37,7%), are un volum de apa tranzitat de-a lungul graniţei României de 170 miliarde mc. Resursele de apă subterane sunt localizate în zona freatică, în acvifere medii şi de adâncime. Distribuţia volumului tranzitat în subteranul ţării este următorul: • • • • •

0,5 – 1 l/s şi km2 în nordul şi centrul Dobrogei; 0,5 – 2 l/s şi km2 în Podişul Moldovei; 0,1 – 5 l/s şi km2 în Podişul Transilvaniei şi în Podişul Panoniei, excepţie fiind zona Făgăraşului, unde valorile sunt de 3 – 5 l/s şi km2; 0,1 – 5 l/s şi km2 în zona Dunării şi a Dobrogei, cu valori mari în zona submontană sau unde există depozite de pietriş şi de stânci; 15 – 20 l/s şi km2 în zona carstică a bazinelor râurilor Jiu şi Cerna.

O caracteristică de bază al acestui tip de resursă o reprezintă marea variabilitate spaţială, astfel: •

extindere mare a zonei montane, care aduce jumătate din volumul tranzitat, pentru numai 17% din suprafaţa ţării;

•

variabilitatea debitului mediu specific descărcat, de la mai puţin de 1 l/s şi km2 în zonele joase ale Câmpiei Romane, în special în Dobrogea, în Câmpia Siretului Inferior, în sud-vestul Câmpiei Timiş şi Arad, pana la 1,5 l/s şi km2 în special în Câmpia Romana, incluzând Câmpia Olteniei şi zona deluroasa a Olteniei şi Câmpia Valaha, Podişul Transilvaniei, Platoul Someşului, mare parte din Moldova şi în zona câmpiei din vestul ţării şi pana la 40 l/s şi km2 în zonele înalte ale Făgăraşului şi Munţii Retezat.

O altă caracteristică o reprezintă timpul de variabilitate foarte pronunţat, cu inundaţii mari primăvara – începutul verii, urmate de secete lungi. În medie, raportul dintre Qmin/Qmax = 1/200 şi pentru anumite cursuri de apă poate fi 1/1.000 sau chiar 1/2.000.

Începând cu anul 1881, de când au început să se facă măsurători sistematice în ceea ce priveşte meteorologia şi apele în România, s-au înregistrat patru perioade de seceta (1894 – 1905, 1918 – 1920, 1942 – 1943, 1982 – 2001), trei perioade ploioase (1881 – 1893, 1931 – 1941, 1969 – 1981) şi doua perioade normale (1906 – 1917, 1954 – 1968). Lungimea perioadelor de seceta a crescut în timp de la 12 – 13 ani la 20 de ani în perioada 1982 – 2001, datorita schimbărilor climatice globale. Aceste resurse nu pot fi utilizate în mod eficient fără realizarea de construcţii hidrotehnice complexe în bazinele râurilor, pentru ca râurile interioare sunt distribuite neuniform în teritoriu, iar Fluviul Dunărea este puţin folosit datorită poziţiei sale periferice la limita de sud a ţării. Fluviul Dunărea reprezintă sursa principală de apă pentru sectorul agricol şi pentru alte utilizări, din sudul şi sud estul semiarid al României. Producţia agricolă şi recoltele din această zonă depind de situaţia debitului Dunării şi de existenta amenajărilor de îmbunătăţiri funciare. De aceea, orice propunere care modifica sistemul existent de îmbunătăţiri funciare din Lunca Dunării, în special în Câmpia Romana şi Dobrogea, cum ar fi implementarea “Coridorului Verde al Dunării”, trebuie să ţină seama de potenţialul implicării în condiţiile de mediu, de asigurarea cu alimente a ţării (si nu numai!) şi de impactul asupra situaţiei economice şi sociale ale mediului urban şi rural. Realizarea cercetărilor şi studiilor este propusa în scopul de a fi capabili sa se justifice nevoia de modificare în zonele care sunt sub directa influenta a Fluviului Dunărea.

Aprovizionarea cu apă şi salubritatea în zonele rurale Localităţile rurale care posedă sisteme de alimentare cu apă sunt în număr de 2.648 (sate şi comune), ceea ce reprezintă 16,7% din totalul lor. Evoluţia în ultimii ani a numărului de sisteme de alimentare cu apă în mediul rural este prezentată în tabelul următor: Anul Localităţi rurale care au sisteme de alimentare cu apă

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

2041

2071

2060

2106

2199

2294

2391

2478

2541

2648

374 de localităţi rurale au sisteme de canalizare, ceea ce reprezintă 2,4% din totalul lor. Situaţia pentru toată ţara în 1999, în ceea ce priveşte sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare în zonele rurale, este prezentată la sfârşitul acestui paragraf. În România principala sursă de alimentare cu apă o reprezintă apa de suprafaţă. În 2001 totalul de apa prelevată a fost de 7,5 miliarde de m3, din care: • • •

pentru populaţie 1,67 miliarde m3 pentru industrie 4,78 miliarde m3 pentru agricultura 1,05 miliarde m3

Din acest volum 13,2% a provenit din apa subterană, 58,3% din apele de suprafaţă interioare şi 28,5% din Dunăre. Cererile de apă au crescut de la 1,4 miliarde m3 în 1950 la peste 20 miliarde m3 în 1989, datorită creşterii populaţiei şi dezvoltării agriculturii şi a industriei.

Tendinţa principală înregistrată după 1989 arată o descreştere a necesarului de apă pentru consumatori, reprezentând aproape 60% din necesarul de apă pentru operare în condiţii normale. Volumul de apă prelevat a scăzut de la 20,4 miliarde m3 în 1990 la 7,5 miliarde m3 în 2001 datorită: • • • •

diminuării activităţii economice; reducerii consumului de apă în procesele tehnologice; reducerii pierderilor de apă; aplicarea mecanismului economic în managementul resurselor de apă. Gradul de folosire al resurselor de apa din România în 2001 Cerere de apă

Activitate

Valoare

(miliarde m3)

Prelevare de apă

Grad de folosire

Valoare

Activitate

(miliarde m3)

populaţie

2,00

populaţie

1,67

83.5

industrie

6,04

industrie

4,78

79.1

agricultura

1,74

agricultura

1,05

60.3

Total

9,78

Total

7,50

76.7

Prelevarea de apă a reprezentat 76,7% din necesarul total de apă şi s-a datorat: • •

secetei din anul 2001, în special din sudul şi estul României; supraestimări ale cererii de apă, în special în industrie şi agricultură.

Pe categorii de utilizatori, în perioada 1989 – 1990, populaţia a folosit în medie între 15 – 18%, industria 63 – 54% şi agricultura 18 – 29% din cantitatea de apă prelevată, în funcţie de factorii şi condiţiile climaterice. Cantitatea de apă folosită de principalii consumatori din România - miliarde m3/an -

Anul

Industrie

Populaţie

Agricultură

TOTAL

(apă potabilă)

1970 1975 1980 1985 1989 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2001

5,00 6,70 10,65 10,59 8,17 6,84 6,84 5,55 5,53 6,52 6,34 6,33 5,78 5,70 6,04

3,80 6,00 6,92 843 9,03 2,31 2,37 2,99 2,52 1,91 2,23 1,03 1,40 1,03 1,74

1,00 1,20 1,36 1,72 2,2 1,68 1,67 1,64 1,79 1,87 1,88 1,90 1,87 1,84 2,00

9,80 13,90 18,93 20,74 19,40 10,83 10,88 10,18 9,84 10,30 10,45 9,26 9,05 8,57 9,78

N ecesaru l d e ap ă d in R o m ân ia în tre 1970-2001 25

15 P o pula tio n A gric ulture 10

Indus try

0 1970

1972

1974

1976

1978

1980

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

2000

Ani

Consumul mediu pe locuitor, al fel ca şi consumul specific în industrie şi agricultură sunt mai mari decât în alte ţări, mult mai mari în anumite cazuri, datorită pierderilor de apă exagerat de mari apărute în sistemele de alimentare şi de distribuţie şi din cauza echipamentelor şi tehnologiilor învechite folosite. În sistemul de irigaţii apa folosită reprezintă circa 40 – 50% din totalul de apa pompată.

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Judeţ Alba Arad Argeş Bacău Bihor Bistriţa Năsăud Botoşani Brăila Braşov Bucureşti Buzău Călăraşi Caras Severin Cluj Constanta Covasna Dâmboviţa Dolj Galaţi Giurgiu

Număr de localităţi rurale 721 340 670 569 521 288 404 179 193 0 563 208 356 494 241 155 437 474 236 212

Din care cu: Sisteme de alimentare cu apă 63 50 109 20 126 33 60 57 30 0 124 42 18 190 82 18 75 3 46 5

% 8,74 14,71 16,27 3,51 24,18 11,46 14,85 31,84 15,54 0 22,02 20,19 5,06 38,46 34,02 11,61 17,16 0,63 19,49 2,36

Sisteme de canalizare 0 7 13 18 16 6 15 2 4 0 3 2 5 25 14 8 4 3 13 1

% 0 2,06 1,94 3,16 3,07 2,08 3,71 1,12 2,07 0 0,53 0,96 1,4 5,06 5,81 5,16 0,92 0,63 5,51 0,47

21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

Gorj Harghita Hunedoara Ialomiţa Iaşi Ilfov Maramureş Mehedinţi Mures Neamţ Olt Prahova Sălaj Satu Mare Sibiu Suceava Teleorman Timiş Tulcea Vâlcea Vaslui Vrancea Total România

477 285 514 179 505 141 288 403 576 417 472 491 336 282 226 486 314 392 176 641 527 390 15779

49 76 48 30 21 29 175 52 65 76 80 134 139 38 11 28 10 108 62 77 73 116 2648

10,27 26,67 9,34 16,76 4,16 20,57 60,76 12,9 11,28 18,23 16,95 27,29 41,37 13,48 4,87 5,76 3,18 27,55 35,23 12,01 13,85 29,74 16,78

4 8 15 1 8 21 18 5 30 9 2 27 2 6 4 14 5 10 7 8 8 3 374

0,84 2,81 2,92 0,56 1,58 14,89 6,25 1,24 5,21 2,16 0,42 5,50 0,60 2,13 1,77 2,88 1,59 2,55 3,98 1,25 1,52 0,77 2,37

În zonele rurale din România există o relaţie strânsă între extinderea cerinţelor de apă potabilă şi potenţialul surselor de apă. •

în scopul implementării directivelor pentru apa potabilă, este necesar ca prezentul număr de localităţi care sunt rezolvate anual din punctul de vedere a alimentarii cu apă şi al canalizării de 90 – 100 localităţi să fie cel puţin dublat, astfel încât problema să fie rezolvată în următorul interval de 40 – 45 de ani.

•

simultan, problemele sanitare din zonele rurale se sugerează să fie rezolvate prin simple acumulări – prin golire prin vacuumare în cazul gospodăriilor. Problemele sanitare care se rezolvă prin proceduri clasice, care implică canalizarea şi tratament chimic trebuie să constituie o prioritate pentru obiectivele locale de mare importanţă.

Dezvoltarea pescuitului Dezvoltarea facilitaţilor şi a resurselor de pescuit Până în 1990, recoltele piscicole pe hectar de luciu de apă din lacuri şi crescătorii şi provenite de la flota de pescuit oceanic au fost la nivelul maxim înregistrat (în corelare cu nevoile interne de consum şi de export), urmate apoi de o scădere importantă, datorată amenajării funciare a zonelor inundabile din Delta Dunării şi Lunca Dunării – care cu toate că erau mai puţin importante din punct de vedere piscicol, erau esenţiale din punct de vedere al menţinerii echilibrului ecologic al acestor ecosisteme. În ultimii ani, părţi din aceste zone inundabile au fost redate circuitului piscicol, cu o mai mare grijă pentru calitatea şi cantitatea resurselor piscicole. Astfel, semnificativă este refacerea păstrăvăriilor pe lacurile şi râurile interne (în special în zonele de deal şi montane) şi dezvoltarea amenajărilor piscicole pentru specii cu carne albă (şalău, ştiucă etc.), sau pentru alte specii cum ar fi sturionul. Aceasta a dus la creşterea exporturilor, cu un vârf în 1999 de 5 milioane $.

Actualmente, există posibilităţi reale de creştere şi de dezvoltare în continuare a resurselor piscicole şi în timp, de refacere a flotei de pescuit maritim şi oceanic la potenţialul său din 1990. Dezvoltarea fermelor piscicole Deteriorarea calitativă a Dunării, în corelare cu îndiguirea unor suprafeţe mari din Delta Dunării, pentru folosinţe agricole, au avut ca rezultat declinul numărului speciilor de peste de la 110 la 64 şi diminuarea numărului de ciprinide (crap) pescuit în perioada 1961 – 1993 în Delta Dunării. Pentru perioada 1961 – 1973, evoluţia pescuitului la ciprinide a fost normală, din cauza calităţii foarte bune a apei Dunării, îndiguirii de numai 24000 ha. şi a impactului nesemnificativ asupra peştilor. Situaţia s-a schimbat complet după 1973, prin deteriorarea calităţii apei Dunării şi accelerării dinamicii îndiguirilor (concomitent cu creşterea pierderilor la reproducere piscicola) care au depăşit 100.000 ha după 1988. După 1991 pescuitul s-a stabilizat, cu o uşoară creştere în 1992, datorată îmbunătăţirii calităţii apei Dunării. Acest proces va continua datorită refacerii condiţiilor din râuri şi a anumitor zone din Delta Dunării: Babina, Cernovca, Dunavăţ, Hobina I şi II.

E v o lu tia c a n tita tii d e n itro g e n d in a p a s i c a n tita te a d e c ip rin id e p e s c u ita in D e lta D u n a rii

600

8000

7000 500 6000

400 5000 C a p t u ra 300

4000

3000 200

2000 100

1000

3 19 9

19 9

9 19 8

19 8

1 19 8

9 19 7

19 7

1 19 7

19 6

0 19 6

19 6

N t o t (k t / a n )

Directive Cadru pentru Ape a UE şi impactul acestora în managementul apei în zonele rurale Obiectivul principal al Directivei Cadru pentru Apă a Uniunii Europene este dezvoltarea unui plan de management pentru bazinele râurilor, în scopul prevenirii deteriorării calităţii ecologice şi împotriva poluării apelor de suprafaţă şi subterane şi refacerea calitativa a apelor poluate în aşa fel încât să se ajungă în următoarea decadă la o calitate bună a apei acestora. Un alt obiectiv a Directivei Cadru pentru Apa este de a combina, într-o manieră clară, într-o singură directivă, reglementările cu celelalte Directive ale UE din domeniul apelor. România, care se găseşte în plin proces de armonizare a legislaţiei sale cu legislaţia UE, acordă o atenţie specială experienţei UE. Au fost studiate reglementari specifice ale diverselor membre UE (Franţa, Germania, Danemarca, Marea Britanie, Olanda), împreună cu regulamente ale ţărilor riverane bazinului Dunării (Austria, Ungaria) unde există o legislaţie abundentă în ceea ce priveşte protecţia mediului. Regulamentele existente sunt de dată relativ recentă şi necesit timp şi voinţă politică pentru a fi aplicate. O directivă importantă tratează problemele din agricultură în directivele despre nitraţi ale UE. În scopul protejării apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, Directivele despre nitraţi recunosc ca în timp ce folosirea nitrogenului – conţinând fertilizatori şi îngrăşământ organic este necesară pentru agricultură, orice folosire a acestora implică un risc pentru mediu. De aceea, este necesară o acţiune comună pentru a controla această Evolutia suprafetelor indiguite si a cantitatii de ciprinide pescuita in Delta Dunarii 8000

120000

7000 100000 6000 80000 5000

60000

4000

Sindig Captura

3000 40000 2000 20 000 1000

93 19

91 19

89 19

87 19

85 19

83 19

75 19

73 19

ani

problemă care apare din creşterea şeptelului şi este de asemenea necesar ca politica agricolă să ţină seama mai mult de politica de protecţie a mediului. Obiectivele directivei sunt de a se asigura că în apa prelevată de la suprafaţă şi din subteran concentraţia de nitrat nu depăşeşte limita de 50 mg NO3 pe litru, conform normelor UE Directive pentru Apa Potabilă şi să controleze incidenţa eutroficării. Mai mult, Statele Membre sunt chemate să desemneze zonele vulnerabile poluării apei cu compuşi de nitrogen. Criteriile pentru identificarea zonelor vulnerabile sunt

prezentate în directive şi există o condiţie care implică revizuirea suprafeţelor alese cel puţin o dată la patru ani. Acestea includ aplicarea fertilizatorilor în strânsă legătură cu bunele sau cele mai bune practici agricole şi, în particular, să se ţină cont de factorii specifici din amplasament, aceştia incluzând tipul solului, necesarul de nitrogen a unei recolte şi variaţia sursei de nitrogen disponibil. Măsurile presupun şi includerea unei limite maxime de gunoi de grajd echivalent a 170 kg nitrogen pe hectar şi an. După cum s-a demonstrat în Directivele Nitraţilor, comisia dă o atenţie deosebită problemelor şi oportunităţilor provenite de la îngrăşământul animal, cerând în mod efectiv Statelor Membre să introducă limite regionale ale densităţii de stocare prin limitarea adiţiei de nitrogen de la îngrăşământul animal la 170 kg pe hectar pe an. În plus, perioadele în care se poate face tratarea cu îngrăşământ animal este clar definită. De asemenea este necesar să se revadă standardele naţionale sau internaţionale existente privitoare la unele substanţe chimice, în special la substanţele principale. De exemplu, conform Directivei UE pentru Apa Potabilă (80/778/EEC) concentraţia maximă admisibilă (MACs) trebuie să fie de 0,1 µg/l pentru pesticide individuale şi de 0,5 µg/l pentru totalul de pesticide din apa potabilă. Altă directivă veche, Directiva pentru Apa de Suprafaţă (75/440/EEC) prevede limite de 1 µg/l pentru pesticide individuale şi 5 µg/l pentru totalul de pesticide conţinut în apele de suprafaţă care se folosesc ca apă de băut. În concluzie, principalele prevederi ale Directivei Cadru pentru Apă sunt de a se asigura ca limita concentraţiei de nitraţi din apa de suprafaţă şi din subteran nu depăşeşte 50 mg NO3- pe litru şi concentraţia de pesticide din apa de suprafaţă şi din subteran nu depăşeşte limita de 0,1 µg/l (pentru pesticide individuale), pentru a se preveni orice cale de contaminare a apei şi de a se împiedica deteriorarea subteranului. Sunt câteva măsuri, conţinute în Directiva Cadru pentru Ape, privitoare la agricultură care trebuie luate: • • • • •

stabilirea unui sistem cooperativ între agricultură şi sistemul de management al apei; sprijin economic – agricol în zonele vulnerabile; reducerea pe cât posibil a zonelor desecate artificial; renunţarea la efluenţi care transportă pesticide de la ferme; folosirea echipamentului de stropit modern.

5. Mediu Sursa de informaţii:

Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, pentru datele privind fondul funciar; MAPAM, pentru datele privind ariile protejate; Regia Naţională a Pădurilor, pentru datele privind defolierea arborilor; Compania Naţională “Apele Române”, pentru datele privind resursele de apă şi calitatea apelor de suprafaţă; Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti, pentru datele privind calitatea solului; Rapoarte statistice completate de inspectoratele judeţene de protecţia mediului, pentru datele privind calitatea aerului în unele localităţi şi rapoartele statistice ale anchetei anuale privind cheltuielile de protecţia mediului, completate de agenţii economici şi de unităţile administraţiei publice locale. 58

Precizări metodologice • Fondul funciar cuprinde totalitatea terenurilor (inclusiv suprafeţele ocupate cu ape) indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt obţinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte. • Resursele de apă reprezintă potenţialul hidrologic format din apele de suprafaţă şi subterane în regim natural şi amenajat, inventariate la începutul anului, din care se asigură alimentarea diverselor folosinţe. • Ariile protejate reprezintă zone în care s-a pus la punct o serie de instrumente de gestionare care să răspundă cerinţelor de supraveghere, protecţie şi asigurare a valorii ecologice a spaţiului natural şi cuprind: - rezervaţii ale biosferei - zone destinate conservării diversităţii şi integrităţii comunităţilor biotice animale şi vegetale în ecosistemele naturale şi pentru protejarea diversităţii genetice a speciilor de care depinde evoluţia viitoare. Acestea cuprind exemple reprezentative de biomuri naturale, comunităţi unice având caracteristici naturale de interes deosebit; - parcuri naţionale - zone naturale, de importanţă naţională sau internaţională, protejate împotriva intervenţiilor sau instalării oamenilor şi unde speciile de faună şi floră constituie subiect de mare interes ştiinţific, educativ, recreativ sau estetic, în care exploatarea resurselor naturale este prohibitivă; - parcuri naturale - ariile naturale protejate, al cărui scop este protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi culturală, deseori cu o mare diversitate biologică; - rezervaţii ştiinţifice - zone rezervate protejării naturii şi menţinerii proceselor naturale, pentru a avea exemplare ale mediului natural reprezentative ecologic, disponibile pentru studii ştiinţifice; - rezervaţii naturale - zone în care se asigură condiţiile naturale necesare protejării speciilor semnificative la nivel naţional, comunităţilor biotice sau caracteristicilor fizice de mediu; - monumente ale naturii - zone protejate şi prezervate datorită elementelor naturale semnificative pe care le conţin prin rarităţi sau caracteristici unice. • Poluarea atmosferică constă în modificarea compoziţiei chimice a aerului datorită, în principal, proceselor industriale, producerii energiei electrice şi termice şi circulaţiei vehiculelor. Una din caracteristicile poluării aerului în mediul urban constă în faptul ca poate varia considerabil nu numai de la o localitate la alta, dar şi în interiorul aceleiaşi zone urbane. • Substanţele poluante reprezintă acele substanţe rezultate în urma desfăşurării activităţilor economice sau de trafic rutier emisă în atmosferă, care, datorită caracterului lor nociv pot înrăutăţi calitatea aerului. • Concentraţiile efective de substanţe poluante în aer şi mediile anuale ale acestora sunt stabilite pe baza normelor cuprinse în STAS 12574-87 şi a măsurătorilor sistematice efectuate de inspectoratele judeţene pentru protecţia mediului. Ele se exprima prin valoarea concentraţiei maxime, care se înregistrează la cel mai mic nivel (minima) şi la cel mai mare nivel (maxima) la toate punctele de supraveghere dintr-o localitate. • Concentraţia medie anuală se calculează ca medie aritmetică a concentraţiilor medii zilnice, iar variaţia acesteia se exprimă prin valoarea înregistrată la cel mai mic nivel (minimă) şi la cel mai mare nivel (maximă) la toate punctele de supraveghere dintr-o localitate. 59

• Frecvenţa depăşirii concentraţiei maxime admisibile reprezintă raportul dintre numărul valorilor medii zilnice situate peste valoarea concentraţiei maxime admisibile (conform STAS 12574-87) şi numărul total de valori medii zilnice calculate într-un an, exprimat în procente. A fost selectat un număr de 76 localităţi în care s-au înregistrat depăşiri ale concentraţiei maxime admisibile, măsurate în 291 de puncte de supraveghere, aparţinând reţelei naţionale de observaţii. • Evaluarea calităţii apelor de suprafaţă constă în măsurarea parametrilor fizicochimici, biologici şi bacteriologici stabilindu-se până la ce nivel sunt respectate normele standard. În fiecare punct de măsurare apa este analizată după conţinutul în materii organice, toxice şi în diverşi germeni. Potrivit standardului se disting 4 categorii de calitate: I, II, III şi apa care depăşeşte limitele categoriei III, având la baza domeniul de utilizare, astfel: - categoria I-a de calitate reprezintă apa utilizată la alimentarea centralizată cu apă potabilă, alimentarea centralizată a unităţilor de creştere a animalelor, alimentarea centralizată a unităţilor din industria alimentară, precum şi alte activităţi ce necesită apă de calitatea celei potabile; - categoria a II-a de calitate reprezintă apa utilizată pentru reproducerea şi dezvoltarea fondului piscicol din apele de şes, precum şi alimentarea cu apă a amenajărilor piscicole, a unor procese tehnologice industriale, precum şi a altor activităţi care necesită apă de categoria de calitate a II-a; - categoria a III-a de calitate reprezintă apa utilizată pentru alimentarea sistemelor de irigaţii, a hidrocentralelor, a instalaţiilor pentru răcirea agregatelor, alimentarea staţiilor de spălare, precum şi a unităţilor cu alte activităţi care necesită apa de categoria de calitate a III-a; - apa care depăşeşte limitele categoriei a III-a este inaptă pentru o mare parte din folosinţe şi constituie o ameninţare pentru sănătatea publică şi mediul natural. • Evaluarea calităţii solurilor agricole constă în identificarea şi caracterizarea factorilor care limitează capacitatea productivă a acestora. - Clasa de pretabilitate reprezintă aptitudinea terenului pentru o anumită folosinţă agricolă. • Starea de sănătate a pădurilor este influenţată de poluarea aerului, de insecte, boli, incendii, intemperii şi alte agresiuni climatice. Datele privind starea pădurilor provin din sondajele efectuate de către Regia Naţională a Pădurilor prin reţeaua naţională de monitoring a pădurilor (4x4 km), efectuânduse 4355 sondaje permanente fiind inventariaţi selectiv 102763 arbori, din care 26536 la specia răşinoase şi 76227 la specia foioase. Unul din indicatorii care exprimă nivelul de deteriorare a arborilor este gradul de defoliere a coroanei copacilor. Defolierea este evaluată prin proporţia frunzelor căzute în raport cu normele stabilite şi se detaliază în 5 clase: - clasa 0: - clasa 1: - clasa 2: - clasa 3: - clasa 4:

0-10% 11-25% 26-60% 61-99% 100%

= neafectat; = uşor; = mediu; = sever; = uscat.

• Cheltuielile pentru protecţia mediului includ cheltuieli efectuate pentru desfăşurarea activităţilor de supraveghere şi protecţie a mediului şi care se referă a prevenirea sau repararea pagubelor aduse acestuia.

- Investiţiile de protecţia mediului includ bunurile de capital tangibile noi sau existente cumpărate de la terţi sau produse pentru utilizări proprii, având o durată de funcţionare mai mare de un an, cu scopul de protecţie a mediului. Acestea includ şi bunuri tangibile neproduse cum ar fi terenurile. Se includ adăugările, renovările şi îmbunătăţirile care prelungesc durata de viaţă sau cresc capacitatea echipamentelor. De asemenea, se includ bunuri şi servicii incorporate terenurilor, servicii legate de transferul de proprietate asupra terenurilor, a construcţiilor existente, a altor active incorporabile. - Categoriile de producători de servicii pentru protecţia mediului sunt: • Producătorii nespecializaţi sunt acele unităţi care execută o activitate de protecţia mediului ca activitate secundară sau auxiliară la o activitate principală. Activitatea principală nu este una de protecţia mediului. Aceste unităţi se regăsesc în sectorul producţie (CAEN 10-45, exclusiv diviziunile / clasele: 37, 41, 5157). • Producătorii specializaţi sunt acei producători care execută o activitate de protecţie a mediului ca activitate principală definită în CAEN. Ei figurează, în principal, în clasa CAEN 9000 (asanarea şi îndepărtarea gunoaielor, salubritate şi activităţi similare), în diviziunea CAEN 37 (recuperarea deşeurilor şi resturilor de materiale reciclabile), în clasa CAEN 5157 (comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor) şi în diviziunea CAEN 41 (gospodărirea resurselor de apă, captarea şi distribuţia apelor). • Administraţia publică locală cuprinde toate unităţile administraţiei publice ale căror competente privesc numai forma administrativ-teritorială pentru care au fost constituite. Activităţile caracteristice protecţiei mediului corespund, pe de o parte, unui sistem omogen de elemente componente ale mediului natural şi sunt grupate astfel: - prevenirea şi reducerea poluării (protecţia calităţii aerului, protecţia calităţii apelor, gospodărirea deşeurilor, protecţia calităţii solului şi a apelor subterane, reducerea zgomotelor şi a vibraţiilor, protecţia împotriva radiaţiilor); - protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii (protecţia speciilor, arii protejate, remediere şi reconstrucţie ecologica, refacerea mediului acvatic, prevenirea fenomenelor naturale periculoase); - alte activităţi (cercetare-dezvoltare, administrare generală a mediului, educaţie, instruire, informare).

Ameninţări externe asupra sistemelor agricole, tendinţe actuale şi viitoare Apa pentru agricultură, necesară pentru securitatea alimentaţiei, depinde de condiţiile climaterice. Astfel ea poate fi pusă în pericol de creşterea utilizării apei în domenii non agricole: industrie, populaţie şi mediu. Privitor la condiţiile climaterice, este cunoscut fenomenul de încălzire globală din ultima perioadă de timp, datorită efectului de seră. De exemplu, anul 2001 a fost al doilea ca temperatură ridicată din seria de 140 de ani în care s-au făcut observaţii la nivel mondial. Dacă, global, în ultimii 100 de ani temperatura medie a aerului a crescut cu 0,60 C, în 1976 creşterea a fost de trei ori mai mare. De asemenea, în România aspectul global al încălzirii a fost evident în majoritatea regiunilor, cu cele mai mari creşteri ale temperaturii în zonele industriale. Seceta a crescut de la 12 – 13 ani cât era în trecut la 20 de ani în ultima perioadă de timp (1982 – 2002). Anii 2000, 2001 şi o scurtă perioadă din 2002 au fost caracterizaţi de o pronunţată frecvenţă a fenomenelor meteorologice extreme: secetă şi inundaţii.

Astfel: - în Europa centrală şi de est s-au înregistrat temperaturi ale aerului cu 20 … 40 C mai mari decât cele medii înregistrate pe termen lung; - în zona Balcanilor s-a declanşat o secetă prelungită în anii 2000 şi 2001 care a continuat în prima jumătate a anului 2002; - în Europa Centrală au avut loc inundaţii în 2001 şi 2002. În prima parte a anului 2002, în România a fost cald şi secetă, dar începând cu a doua parte a lunii iulie au avut loc inundaţii, însoţite de fenomene meteorologice extreme (vânt, grindină etc.). Precipitaţiile căzute în perioada 21.07. – 20.08.2002 au depăşit valorile normale de 3 – 4 ori în majoritatea teritoriului României. Precipitaţiile abundente înregistrate în ultima perioadă în Europa sunt rezultatul unei mari instabilităţi atmosferice, determinată de apariţii succesive de furtuni. Aşa cum s-a prezentat în paragraful 4.f “Aprovizionarea cu apă şi salubritatea în zonele rurale”, folosirea apei pentru irigaţii a fost mult redusă în ultima perioadă, la 20 –25% faţă de 1989, în special datorită dificultăţilor apărute în operarea sistemelor de irigaţii şi de asemenea efectelor apărute prin aplicarea Legii terenurilor. Tendinţele ultimilor ani a indicat o importantă scădere a poluării. Au fost eliminate susţinerile financiare pentru fertilizatori minerali, folosirea şi producţia lor a fost serios diminuată şi poluarea a fost redusă. Poluarea difuză datorită aplicării de fertilizanţi, ca şi cea datorată pesticidelor şi a erbicidelor pe terenurile agricole este de asemenea importantă. După 1989 folosirea de fertilizatori în agricultură a scăzut cu 50%, consumul specific de fertilizator N şi P fiind: 20 kg N/ha, în loc de 38 kg N/ha şi respectiv 10 kg P/ha, în loc de 18 kg P/ha. La nivelul bazinului hidrografic, valorile medii ale concentraţiei acestor substanţe care intră în componenţa apei au fost sub minimumul admisibil. Totuşi, se observă o politică a contradicţiilor în zona producţiei. În majoritatea ţărilor membre CEE, unde sperăm să fie în viitor şi România, politica este de a se ridica nivelul folosirii acestor substanţe la nivelul de dinainte de 1989, prin simpla aducere la valorile iniţiale ale fertilizatorilor minerali şi a pesticidelor. Privitor la poluarea apei subterane, dacă procesul de contaminare continuă şi dacă nu se iau măsuri necesare de protecţie, aproximativ 25% din sursele de apă subterană vor fi reduse.

Ameninţări ale agriculturii asupra mediului, tendinţe actuale şi viitoare Practicile agricole cu fertilizant ineficient şi prin folosirea de pesticide, lipsa de măsuri de conservare ale solului şi apei şi defrişările masive au avut ca rezultat deteriorarea ireversibilă a ecosistemului şi scăderea accelerată a potenţialelor de producţie. Potenţiale agricole pentru pierderile de nutrienţi Cu toate că valorile exacte sunt mult discutate, nu se poate nega contribuţia agriculturii în poluarea apei. Diferite estimări sugerează că aproximativ 40 – 60% şi poate mai mult din nitraţi şi fosfaţi pot fi atribuiţi agriculturii. Aceasta ar însemna că nici un alt sector economic nu contribuie la acelaşi nivel la poluarea Dunării şi în final a Marii Negre. Acest fenomen înseamnă bani pierduţi, de exemplu scăderea producţiei fermelor piscicole şi nivel

de şomaj mai mare pentru pescuitul maritim. Aceste valori sunt suficient de impresionante pentru a ne pune întrebarea cum poate contribui sectorul agricol la micşorarea poluării (cu nutrienţi şi pesticide), Fertilizanţii chimici (minerali) şi naturali folosiţi în agricultură în ultimii ani - mii tone -

Tipul fertilizantului

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

chimic

1103

464

422

538

479

470

435

404

383

331

natural

24791 16910 15792 17125 16945 17423 17871 16513 15842 16685

Este cunoscut că niciodată tot fertilizantul folosit este asimilat în întregime de către recoltă. Pierderile sunt importante şi variază între 30 – 70%. Din experienţa recentă a CEE a devenit foarte clar că nivelurile reduse de folosire reduc în mod efectiv pierderile de nutrienţi în mediu. Cu o reducere de 20% a tratării se obţine 60 – 90% din recoltă, cu o reducere a pierderii de nitraţi în apă de până la 50%. Deci, una dintre opţiuni ar fi reducerea nivelului de fertilizare. Aceasta înseamnă să nu se mărească nivelul de fertilizare mai mult decât până la atingerea unui anumit nivel al pierderilor care dă anumite nivele ale poluării. Aceasta ar reprezenta o opţiune politică viabilă în cazul folosirii tehnicii actuale. O altă opţiune politică, care se bazează pe experienţa internaţională, inclusiv CEE, este de a se adopta tehnici mai curate sau Cele mai Bune Practici Agricole (CBPA). Acestea conţin: control foarte bun al eroziunilor, îngrăşăminte naturale, practici agricole ecologice. O a treia variantă interesantă ar fi combinarea celor două opţiuni în – ceea ce numim deseori – Agricultură Eficientă cu Nivel Scăzut al Îngrăşămintelor (AINSI). Această metodă realizează o integrare efectivă a tehnicilor ecologice, cu cele mai scăzute niveluri posibile de folosire a îngrăşămintelor. Îngrăşământul animal reprezintă o concentrare de produse de dejecţie conţinând nutrienţi N, P2O3 şi K2O, care pot avea valoarea dorită de fermier. Conţinutul de nutrienţi din îngrăşământul animal în ţările UE a fost în anul 1990 estimat la 9,5 milioane tone de N, 2 milioane tone de P2O3 şi 4,5 milioane tone de K2O. Există totuşi diverşi factori care fac mai dificilă utilizarea de nutrienţi conţinuţi în îngrăşămintele animale decât pentru cei conţinuţi în fertilizatori chimici: - analiza nutrienţilor din îngrăşămintele organice arată variaţii considerabile în timp, în funcţie de tipul speciei şeptelului şi conform tipului şi calităţii hranei pentru animale; - mineralizarea fracţiei de nitrogen organic depinde de temperatura şi umezeala din sol, de practicile de cultivare, şi de materia organică conţinută. Când se foloseşte îngrăşământul animal, de multe ori nu este posibil să se controleze răspândirea nitrogenului în recoltă aşa cum este posibil când se folosesc fertilizanţi minerali. Astfel, contribuţia nitrogenului în apă este pentru îngrăşământul animal considerabil mai mare decât în cazul aplicării corecte a fertilizanţilor minerali. În viitor nivelul de nutrienţi va scădea. Dezvoltarea autonomă a sistemului agricol va lua în considerare aspectele practice de menţinere şi dezvoltare a agriculturii pe baze ecologice, economice şi ale resurselor sistemului pentru fiecare tip de sistem agricol în parte. 63

Este de aşteptat ca producţia agricolă în bazinele superioare ale râurilor să fie dominată de sistemul agricol mixt de tip recolte-producţii animaliere. În bazinele de mijloc şi inferioare ale râurilor, o parte a suprafeţei agricole (5 – 15%) va fi deţinută de ferme specializate în producţia de legume. Pe baza celor mai bune practici agricole se va reduce poluarea apei de către ferme la costurile cele mai reduse. Măsuri care trebuiesc luate: - Elaborarea sau îmbunătăţirea legilor naţionale, a regulamentelor şi normativelor privitoare la producţia agricola şi protecţia mediului conform legislaţiei CEE. - Organizarea unui sistem informaţional şi de monitorizare privitor la activităţile agricole şi protecţia mediului în bazinul Dunării. - Organizarea de ferme pilot demonstrative. - Organizarea de cursuri, seminarii şi întruniri pentru fermieri şi personalul folosit, cat şi pentru cumpărători şi consumatori de produse agricole. - Creşterea folosirii îngrăşămintelor organice şi complementar folosirea de fertilizanţi chimici. - Îmbunătăţirea rotaţiei culturilor prin includerea în proporţie adecvată a nitrogenului fixat de către legume. - Dezvoltarea irigaţiilor în zonele afectate de seceta. - Îmbunătăţirea procesării producţiei agricole la nivel de fermă şi un sistem adecvat de marketing. - Dezvoltarea complexelor animaliere în afara satelor şi aşezărilor rurale. - Creşterea, prin comasări ale terenurilor, a holdingurilor agricole în scopul creării de ferme de dimensiuni optime în funcţie de tipul activităţii prestate. - Realizarea de Centre Demonstrative (CD). Există un proiect de realizare a trei Centre Demonstrative în Bulgaria, Ungaria şi respectiv în România. Fiecare Centru Demonstrativ este constituit dintr-o fermă pentru a se demonstra practicile CBPA şi AINSI şi un Centru pentru Educaţie şi Cercetare (CEC) pentru colectarea şi diseminarea conceptelor AINSI şi pentru realizarea practică a fermei pentru pregătirea politicii de recomandare a agriculturii eficiente către organizaţiile naţionale guvernamentale. În România un CD a fost înfiinţat şi condus de Clubul de Agricultorilor Ecologişti din Transilvania. Ferma are 50 ha de teren lângă Făgăraş şi este prima din România care a introdus produsele alimentare ecologice. Toate fermele sunt conduse într-o manieră ecologică conform Regulamentului Consiliului CEE nr. 2092/91. Sunt aşa numitele ferme mixte cu cel puţin două componente: ferma de creştere a vacilor de lapte şi recolte de pe terenuri arabile. Fermele sunt conduse precum intreprinderile comerciale, pa baza planurilor de afaceri şi ar trebui să fie viabile din punct de vedere economic la sfârşitul acestui proiect. Pregătirea de specialitate reprezintă o activitate principală a CEE. Programele de pregătire şi întâlnirile de lucru care tratează agricultura eficientă (concepţii, tehnici, marketing) se fac pentru fermieri, cercetători, creatori de politici agrare, planificatori, persoane din serviciile colaterale şi consumatori. Cercetarea este o componentă principală a proiectului. Ea implică analize şi cercetări a beneficiilor de mediu şi viabilitatea economică a agriculturii eficiente. Programul conţine

cercetări asupra calităţii apei, balanţa de nutrienţi a fermelor, biodiversitatea, strategii alternative de marketing şi viabilitate economică. -

Programul SAPARD al UE (Program Special de Realizare pentru Dezvoltare Agricolă şi Rurală), orientat spre refacerea satelor, agriculturii, pădurilor şi pregătirea alimentelor include componente şi activităţi care servesc la reducerea poluării din surse nepunctiforme.

Acţiunile de voluntariat, măsurile educative par să fie cele mai bune căi de schimbare a condiţiilor actuale. Scopul lor este de a stabili măsurile şi planul de acţiune pentru managementul şi controlul folosirii nutrienţilor în agricultură conform regulilor agriculturii eficiente (inclusiv calitatea apei).

O altă ameninţare principală a agriculturii împotriva mediului este riscul aplicării de pesticide pentru viaţa oamenilor şi viaţa acvatică. Se recomandă o politică şi un management care vor da autorităţilor putinţa de a dezvolta programe de reducere al acestui risc. Sarcinile programelor sunt: inventarierea împrăştierilor de pesticide, producţia, distribuţia şi formularea şi sursa de emisie; identificarea autorităţilor responsabile cu regulamentele de aplicare şi a criteriilor de folosire a pesticidelor. Cele mai importante recolte din România şi din regiunea Dunării sunt cele de grâu, porumb, sfeclă de zahăr, cartofi şi floarea soarelui. Fructele şi legumele reprezintă de asemenea o parte importantă a recoltelor. Dăunătorii recoltelor (insecte, boli şi buruieni) sunt aproape aceeaşi, în particular buruienile fiind identice în toate ţările Dunărene. Controlul dăunătorilor recoltelor predomină în folosirea pesticidelor. Numărul total de substanţe active pesticide folosite în bazinul Dunării a fost în 1995 de 452. Cantitatea totală de pesticide folosită în bazin pentru dăunătorii principalelor recolte a fost de aproximativ 118.828 tone de produse pe an (în perioada 1993-1995). Folosirea erbicidelor în regiune a fost considerabil mai mare decât valoarea totală a insecticidelor şi fungicidelor. Reformele economice şi structurile agricole noi în ţările din avalul Dunării (cărora le aparţine şi România) au dus la un declin semnificativ a folosirii pesticidelor după 1989. Declinul care a durat o perioadă de 5-6 ani a fost de aproximativ 3 - 3,5 ori mai mic decât valoarea iniţială. Analizarea datelor prezentate de ţările Dunărene a arătat că producţia recoltelor principale în tone/ha diferă de la ţară la ţară. Folosirea pesticidelor nu reprezintă principalul motiv din cauza căruia au apărut aceste diferenţe. În mod evident practica agricolă, condiţiile climaterice, folosirea fertilizanţilor, tipurile de sol şi mulţi alţi factori de natură socială şi economică au putut influenţa producţia. Pierderile datorate dăunătorilor şi bolilor au variat de la 3 la 100% cu valori medii de 20 – 50%. Ele sunt comparabile cu cele globale de 40%. Analizele cost/beneficiu în ţările Dunărene au arătat că folosirea pesticidelor este profitabilă pentru recoltele principale. Efectul pozitiv al pesticidelor asupra recoltelor şi calitatea producţiei este evidentă şi nu există alternative înlocuitoare pe termen scurt. Cele mai frecvente pesticide detectate au fost compuşii de organoclorine şi triazine. Pesticidele organo-fosforice au fost de asemenea detectate în mod ocazional. DDT-ul şi metabolitele, HCH şi izomerii, antrazinele şi metabolitii au fost găsite în mai mult de 50% din probe. Se pare că, pe cursul mijlociu şi aval al Dunării a fost poluat cu atrazine şi metabolite, lindane şi simazine şi DDT, dacă facem comparaţia cu amontele. Acţiuni ce trebuie întreprinse: - dezvoltarea unui sistem integrat de control al bolilor şi dăunătorilor; - armonizarea legislaţiei incluzând şi înregistrarea pesticidelor, criteriile, standardele de calitate ale apei ca şi determinarea legislativă a protecţiei apei, zone ne udate sau tampon de 50 m de restricţie şi de 6 m pentru depozitarea pesticidelor recomandate;

- identificarea responsabililor locali, regionali şi naţionali cu protecţia sănătăţii şi mediului; - desfăşurarea de activităţi de instruire pentru folosirea în siguranţă a pesticidelor, pentru fermieri şi operatori considerând managementul integrat al dăunătorilor ca cel mai efectiv şi potrivit mijloc practicabil în regiune; - desfăşurarea de programe de monitorizare a apelor de suprafaţa cu concentrare pe triazine şi compuşi organoclorinici, lindane în particular, bazate pe proceduri de laborator standardizate şi pe evaluare statistica.

Combaterea eroziunii solului Sursa de informaţii: SNIF - ha -

Din care:

Suprafaţa totala

Sisteme

Amenajări locale

2278490

2210234

68256

Din care: Agricol

Arabil

Păşuni

Fâneţe

2134428 1226196 506121 195921

Vii

Pomi

86440

119750

Irigaţiile Între anul 2001 – august 2002, suprafaţa irigată a fost de 1.221.393 ha în comparaţie cu 1.185.818 ha dintre 1997 – 2000. În 2000, suprafaţa totală cu infrastructura de irigaţii a scăzut cu 313.520 ha datorită defecţiunilor şi a vandalismului. Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin SN „Apele Române” are un proiect în derulare care tratează înfiinţarea Asociaţiilor de Utilizatori de Apă (AUA) în scopul implementării transferului sistemelor de irigaţii la noile înfiinţate AUA. Acest program a fost finanţat de Banca Mondială şi Guvernul Olandei şi până acum a dus la înfiinţarea a 149 AUA pe o suprafaţă totală de 466.966 ha.

Fermele şi biodiversitatea Este binecunoscut faptul că ecosistemele agricole tind să limiteze biodiversitatea şi în particular flora, care la rândul ei poate afecta în mod serios speciile animale. În aceste circumstanţe, este necesară preocuparea, în ceea ce priveşte arealele şi locaţiile protejate, în scopul reabilitării/reconstrucţiei lor ecologice (Delta şi Lunca Dunării, zonele de păşune montane etc.). Mai mult, sub coordonarea MAPM şi MAAP, sunt finalizate şi în curs de finalizare proiecte şi programe al căror scop este introducerea tehnologiilor pentru o agricultura ecologica (ex. proiectul “Controlul poluării în agricultură” care a fost implementat în jud. Călăraşi, cu perspective foarte bune de a fi aplicat în condiţii similare şi în alte regiuni ale României).

Fermele organice (ecologice) Dezvoltarea agriculturii organice, bazată pe directivele UE din 1992 reprezintă un proces de preaderare la UE. Recent, România a făcut primul pas spre acest deziderat, prin adoptarea HG nr. 34/2000 şi prin înfiinţarea unei comisii şi metodologiei de implementare necesare. Se estimează că peste 25% din întreaga zonă agricolă şi forestieră vor fi acoperite

cu exploataţii de tip ecologic. Din datele disponibile, România are în mod curent peste 50.000 ha unde terenurile agricole sunt transformate în mod gradual în exploataţii ecologice.

Agricultura şi zonele protejate (coridoare ecologice, văi protejate, viaţa sălbatică) Sursa de informaţii: MAPAM, Raport de Mediu al Statului

Suprafaţa totală a zonelor protejate din România incluse în Legea nr. 5/2000 privitoare la planificarea teritoriului naţional, secţiunea III, arii protejate, este de 1.234.710 ha ceea ce înseamnă 5,18% din suprafaţa totală a ţării. Situaţia este prezentată în tabelul de mai jos. Conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 236/2000 privitoare la situaţia protecţiei zonelor naturale, conservarea habitatului natural, flora şi fauna sălbatică, sunt acceptate următoarele categorii de suprafeţe protejate natural: rezervaţia ştiinţifică, rezervaţia naturală, parcul naţional, parcul natural, monument al naturii, rezervaţia biosferei, zone inundabile de importanţă internaţională (zona Ramsar), zonele ce constituie patrimoniu natural internaţional. Suprafaţa României

23.839.100 ha

Suprafaţa teritoriilor naturale protejate

1.234.608 ha

Procentul ocupat de teritoriile naturale protejate din care: Delta Dunării ocupa un procent suprafaţa ţării

2,43%

Rezervaţiile biosferei, parcurile naturale şi naţionale au o suprafaţă totală de 1.132.176 ha (incluzând un număr de 134 rezervaţii naturale şi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 129.643 ha). De asemenea, alte 693 de locaţii au fost declarate rezervaţii naturale şi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 102.434 ha pe lângă cele 134 conţinute în parcurile naţionale şi naturale şi rezervaţiile biosferei. Parcuri naţionale şi naturale, rezervaţii ale biosferei Balta Mică a Brăilei Bucegi Călimani Ceahlău Cheile Bicazului - Hămaş Cheile Nerei - Beuşniţa Cozia Delta Dunării Domogled - Valea Cernei Grădiştea Muncelului Cioclovina Munţii Apuseni Munţii Măcinului Piatra Craiului Porţile de Fier Retezat

Suprafaţa (ha) 17529,00 32663,00 24041,00 8396,00 6575,00 37100,00 17100,00 580000,00 60100,00 10000,00

Suprafaţa integrală/parţială a teritoriului judeţului (judeţelor) integral în jud. Brăila integral în judeţele Argeş, Braşov, Dâmboviţa, Prahova integral în jud. Bistriţa-Năsăud, Harghita, Mureş, Suceava integral în jud. Neamţ integral în jud. Harghita şi Neamţ integral în jud. Caraş-Severin integral în jud. Vâlcea integral în jud. Tulcea şi Constanţa integral în jud. Caraş-Severin, Mehedinţi şi Gorj integral în jud. Hunedoara integral în jud. Alba, Bihor şi Cluj integral în jud. Tulcea integral în jud. Argeş şi Braşov integral în jud. Caraş-Severin şi Mehedinţi integral în jud. Hunedoara

75784,00 11321,00 14800,00 115655,80 38047,00 67

46399,00

Ronda Semeni - Cheile Caraşului TOTAL

integral în jud. Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Suceava integral în jud. Caraş-Severin

36664,00 1.132.174,8

În 2000, de la începutul proiectelor “LIFE”, au fost demarate acţiuni pentru realizarea planurilor de management şi mai târziu, pentru înfiinţarea unor sedii administrative pentru “Lacuri Mici din Brăila” LIFE/RO/006400 / Planul de management integrat pentru “Insula Mică a Brăilei”) şi pentru rezervaţia naturala Mlaştina de la Satchinez. (LIFE/99/RO/006394/ Conservarea habitatului natural “Mlaştina de la Satchinez”). În absenţa personalului de conducere a sistemelor, asupra zonelor naturale care sunt protejate se exercită de la un an la altul o creştere accelerată a presiunii antropice, materializată prin: - extinderea localităţilor în detrimentul zonelor din vecinătate sau în detrimentul zonelor naturale protejate, în lupta pentru dezvoltare sau chiar în înfiinţarea de staţiuni turistice; - supraexploatarea resurselor naturale, prin păşunat inadecvat sau exagerat, despăduriri ilegale, turism necontrolat etc.; - management incorect al facilităţilor turistice existente în interiorul acestor zone naturale protejate, ceea ce generează cantităţi impresionante de deşeuri; - nesesizarea măsurilor de protecţie, ca o consecinţa a lipsei de demarcaţie a zonelor naturale protejate, În cadrul Programului Regional de Dezvoltare susţinut de carte Consiliul European, pentru aplicarea Strategiei Pan Europene pentru conservarea varietăţii biologice, România, Republica Moldova şi Ucraina au semnat în 2000 Tratatul pentru realizarea rezervaţiei transfrontaliere “Delta Dunării şi cursul inferior al Râului Prut”. În anul 2000, România a iniţiat împreună cu Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina crearea “Coridorului Verde al Dunării”, care reprezintă o reţea ecologică la nivel regional în Lunca Dunării. În acest sens s-a desfăşurat un studiu în care s-au stabilit zonele din sectorul românesc care vor face parte din acest sector ecologic, după cum se prezintă în continuare: Suprafaţa totală este de 870.000 ha, din care: ►713.385 ha sunt reprezentate de zone naturale protejate: ■ Parcul Naţional Porţile de Fier: 115.656 ha ■ Rezervaţia Ciuperceni-Desa: 200 ha ■ Balta Mica a Brăilei: 17.529 ha ■ Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: 580.000ha ► 20.446,6 ha de zone umede nu au statutul de zona naturala protejata: ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■

Lunca Dunării între Ciuperceni – Rast: 590 ha Ostrovul Mare-Ostrovul Turcesc: 229,1 ha Ostrovul Arcalia: 26,5 ha Ostrovul Pietriş: 40 ha Ostrovul Vana: 105 ha Sectorul Dunării între km 587-636: 4.863 ha Ostroavele Cama-Dinu: 196 ha Lacul Bageac: 1400 ha Lacul Oltina: 2.509 ha Lacul Mârleanu: 500 ha Lacul Brateş: 211 ha

■ ■ ■ ■ ■ ■

Lacul Vederoasa: 230 ha Lacul Baciu: 200 ha Lacul Hazarlac: 268 ha Lacul Peceneaga: 40 ha Balta Turcoaia: 310 ha Lacurile Sărat şi Slatina: 150 ha

■ Lacul Jijila: 2.500 ha ■ Lacul Măcin-Smârdan: 230 ha

► Pentru reconstrucţia ecologică sunt propuse 161.883 ha: ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■

Complexul Şesul Blahniţei-Ostrovul Corbului: 1.981 ha Gârla Mare-Sălcia:1.681 ha Bistreţ-Nedelea-Jiu: 1.080 ha Complexul Potelu: 23.330 ha Complexul Suhaia: 17.490 ha Complexul Greaca: 33.819 ha Ostrovul Călăraşi-Râul: 13.050 ha Complexul Grapina: 10.000 ha Complexul Pardona: 27.052 ha Zone inferioara a Prutului: 32.400 ha

Flora şi fauna sălbatică Nivelul ridicat al varietăţii habitatelor reflecta un nivel ridicat de diversitate a faunei şi florei. În România au fost identificate: -

3.700 specii de plante, din care până acum numai 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 au dispărut, 39 sunt în pericol, 171 sunt vulnerabile şi 1253 sunt rare. Speciile caracteristice pentru păşuni reprezintă aproximativ 37% din totalul existent în România. Sunt de asemenea 600 de specii de alge şi peste 700 de specii de plante marine sau de ţărm. Speciile endemice reprezintă 4%. S-au determinat 57 de categorii endemice şi subendemice.

33.792 specii de animale, din care 33.085 sunt nevertebrate şi 707 sunt vertebrate. Situaţia vertebratelor din România

Specii Peşti Amfibii Reptile Pasări Mamifere Total

Numărul de specii din România 191 20 30 364 102 707

Numărul speciilor cu condiţii defavorabile de conservare În pericol

Vulnerabile 11 3 4 18 19 55

Rare 16 9 1 17 26 69

În 1999, s-a obţinut un sprijin financiar prin LIFE (Instrumentul Financiar pentru Mediu) program al Comunităţii Europene pentru realizarea şi implementarea planurilor de conservare a 2 specii în pericol: Romanychthys valsanicola – (Prezervarea speciilor Romantchthys valsanicola) şi Vipera ursinii (Vipera de stepa), (Prezervarea “in situ” a viperei de stepă din România). Un alt proiect LIFE este cel de management al marilor carnivore din Piatra Craiului (Prezervarea Parcului Naţional Piatra Craiului). În România sunt câteva programe care privesc reintroducerea în fauna a speciilor dispărute în timp în habitatul lor natural: zimbrul, castorul şi marmota alpina. De asemenea, o componenţa a proiectului privind “Managementul Conservării Biodiversităţii” o reprezintă programul pentru reintroducerea zimbrilor în zona Vânători Neamţ.

11 13 24

În 2000, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apei şi Mediului, cu sprijin tehnic şi financiar de la Consiliul Europei, a demarat un proiect denumit “Reţeaua de Smarald în România”, care are ca obiectiv identificarea şi caracterizarea unor habitate naturale şi a unor specii sălbatice care există în România şi care sunt incluse în Rezoluţia nr. 4/1996 şi nr. 6/1998 a Convenţiei de la Berna privitoare la conservarea habitatelor naturale şi a vieţii sălbatice în Europa, ratificat prin Legea nr. 13/1993.

Organismele modificate genetic Sursa de informaţii: MAPM, Raport de Stat pentru Protecţia Mediului

Crearea, testarea şi folosirea organismelor modificate genetic şi a derivatelor acestora sunt în mod curent rezultate ale unei dispute la nivel internaţional; rezultatele cele mai spectaculoase s-au obţinut în agricultură, industria alimentară şi în domeniul terapiei sanitare umane şi veterinare. Folosirea de biotehnologii poate deveni un factor important pentru dezvoltarea sistemelor socio-economice, în special în cazul ţărilor dezvoltate; totuşi, experienţa privitoare la impactul oricărui tip de activitate umană, în special în cazul celor de factură nou introdusă, obligă la măsuri de precauţie. În România, producţia de organisme modificate genetic este practic inexistentă. Situaţia transferului şi implementării legislaţiei UE este prezentată mai jos: - Directiva Consiliului CEE nr. 90/219 despre folosirea microorganismelor modificate genetic, amendata cu Directiva CEE nr. 98/81. - Directiva Consiliului CEE nr. 90/220 despre eliberarea în mod conştient în natura a organismelor modificate genetic, amendata cu Directiva CEE nr. 2001/18 Această Directivă a fost transpusă de către Ordonanţa Guvernamentală nr. 49/2000 privind condiţiile de realizare, testare şi comercializare a organismelor modificate genetic ca şi a produselor derivate din acestea prin biotehnologie modernă. Pe baza amendamentelor Directivei nr. 90/220 a CEE din aprilie 2001, Legea despre adopţia Ordonanţei Guvernamentale (deja votată de Parlament) include noi prevederi Comunitare. Acest act legislativ cuprinde prevederi detaliate privitoare la autorizare, etichetare şi proceduri de control ca şi obligaţia de a informa cetăţenii. Autoritatea Publică Centrală pentru Protecţia Mediului a fost desemnată ca şi competentă de către Autoritatea Naţională. Deciziile se vor lua după consultarea publicului şi a Comisiei pentru Siguranţa Biologică şi a Autorităţii Publice Centrale pentru Agricultură, Alimentaţie şi Sănătate şi a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului. În cadrul a 10 zile de la notificare, Autoritatea Publică Centrală de Protecţiei a Mediului trebuie să informeze cetăţenii despre rezultatele obţinute, specificând sursele de informaţii. Comentariile cetăţenilor vor fi primite în perioada a 30 de zile de la data informării. Pe baza comentariilor, se va organiza o dezbatere publică a oricărui aspect al notificării. Costurile pentru realizare, echipare şi acreditarea laboratorului de testare a organismelor modificate genetic conţinute de produsele alimentare şi agricole şi cu pregătirea personalului sunt estimate la 90.000 $.

6. Investiţii Investiţii în agricultura şi industria alimentara - miliarde lei -

1996 2353 1460 3083

Agricultura Alimente şi băuturi Rata de schimb lei/$

1997 2759 2415 7168

Anul 1998 3918 3973 8876

1999 5641 4493 15337

2000 9384 6418 21693

Anul 1998 28,7 240,3

1999 23,6 219,2

2000 25,9 219,2

Indici, 1990=100 1996 55,5 352,6

Agricultura Alimente şi băuturi

1997 29,0 252,8

Asociaţii de Utilizatori de Apă din România AUA constituiţi în mod legal, la 31 august 2002, pe o suprafaţă totală de 255.000 ha. Judeţ Arad Argeş Brăila Călăraşi Constanta Covasna Dâmboviţa Dolj Galaţi Gorj Ialomiţa Mehedinţi Olt Teleorman Tulcea

Numărul de AUA 3 1 2 2 14 1 1 12 11 1 2 2 9 8 1 70

Total

Organizaţii neguvernamentale şi alte structuri civile din zonele rurale În zonele rurale predomină organizaţii neguvernamentale şi asociaţii nonprofit care se ocupă de diferitele aspecte ale agriculturii, forestiere, de mediu şi ecologice etc.

Instituţii sociale şi servicii Fără a exista o reţea organizată de astfel de instituţii în zonele rurale, practic fiecare comună îşi asigură şi gestionează asemenea instituţii care asigură educaţia elementară, serviciile sanitare şi telecomunicaţiile. De asemenea, există centre meşteşugăreşti, spitale moderne şi scoli.

Forţa de muncă Sursa de informaţii: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă: Balanţa forţei de muncă, pentru datele privind populaţia civilă ocupată pe activităţi ale economiei naţionale, pe forme de proprietate şi pe judeţe; Ancheta trimestrială asupra forţei de muncă în gospodării, pentru datele privind populaţia ocupată pe grupe de vârstă, nivel de instruire, grupe de ocupaţii, statut profesional şi pe activităţi ale economiei naţionale; Ancheta statistică anuală asupra câştigurilor salariale şi costul forţei de muncă realizată în unităţile economico-sociale, pentru datele privind numărul salariaţilor. Precizări metodologice • Populaţia ocupată civilă cuprinde, potrivit metodologiei balanţei forţei de muncă, toate persoanele care, în anul de referinţă, au desfăşurat o activitate economico-socială aducătoare de venit, cu excepţia cadrelor militare şi a persoanelor asimilate acestora (personal MApN, MI, SRI, militari în termen), a salariaţilor organizaţiilor politice, obşteşti. • Gruparea populaţiei ocupate s-a realizat după formă de proprietate asupra capitalului social al unităţii în care aceasta îşi desfăşoară activitatea: - majoritară de stat, care cuprinde: capital integral de stat; public de interes naţional şi local; mixt (capitalul de stat deţine peste 50%); - majoritară privată, care cuprinde: capital integral privat; mixt (capitalul privat deţine peste 50%); integral străin; cooperatist şi obştesc. Gruparea populaţiei ocupate pe forme de proprietate s-a realizat astfel: - majoritară de stat, care cuprinde: capital integral de stat, public de interes naţional şi local; mixt (capitalul de stat deţine peste 50%); - majoritară privată, care cuprinde: capital integral privat; mixt (capitalul privat deţine peste 50%); majoritar privat, integral străin; cooperatist, obştesc patroni, lucrători pe cont propriu şi lucrători familiali neremuneraţi. • Populaţia ocupată cuprinde, conform metodologiei “Anchetei trimestriale asupra forţei de muncă în gospodarii”, toate persoanele de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră (pentru lucrătorii pe cont propriu şi lucrătorii familiali neremuneraţi care lucrează în agricultură, durata minimă este de 15 ore) în perioada de referinţă (săptămâna înaintea înregistrării), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii. • Şomerii, conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii (BIM) sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în perioada de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii: - nu au loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri; - sunt în căutarea unui loc de muncă realizând în ultimele 4 săptămâni demersuri pentru a-l găsi (înscrierea la agenţii de ocupare a forţei de muncă sau la agenţii particulare de plasare, acţiuni pentru începerea unei activităţi pe cont propriu, publicarea de anunţuri, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate, etc.); - sunt disponibile sa înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă. • Statutul profesional reprezintă situaţia unei persoane ocupate, în funcţie de modul de obţinere a veniturilor prin exercitarea unei activitatea şi anume: 72

- salariat, persoana care-si exercită activitatea pe baza unui contract de muncă într-o unitate economică sau socială - indiferent de forma ei de proprietate - sau la persoane particulare, în schimbul unei remuneraţii sub forma de salariu, plătit în bani sau natură, sub forma de comision, etc.; - patron, persoana care-si exercită ocupaţia (meseria) în propria sa unitate (intreprindere, agenţie, atelier, magazin, birou, ferma, etc.), pentru a cărei activitate are angajaţi unul sau mai mulţi salariaţi; - lucrător pe cont propriu, persoana care-si exercita activitatea în unitatea proprie sau intr-o afacere individuala, fără a angaja nici un salariat, fiind ajutat, sau nu, de membrii familiei, neremuneraţi; - lucrător familial neremunerat, persoana care-si exercita activitatea intr-o unitate economica familiala condusa de un membru al familiei sau de o ruda, pentru care nu primeşte remuneraţie sub forma de salariu sau plata în natură; gospodăria ţărănească (agricolă) este considerată o astfel de unitate; - membru al unei societăţi agricole sau al unei cooperative, persoana care a lucrat fie ca proprietar de teren agricol intr-o societate agricola constituita conform legii, fie ca membru al unei cooperative meştesugăreşti, de consum sau de credit. • Repartizarea salariaţilor pe judeţe şi pe activitatea ale economiei naţionale s-a realizat în funcţie de localitatea în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. • Şomerii înregistraţi reprezintă persoanele în vârsta de 18 ani şi peste, apte de muncă, ce nu pot fi încadrate din lipsa de locuri de muncă disponibile (Legea 1-1991 republicată în anul 1994 şi completată prin Ordonanţa Guvernului 47-1997) şi care s-au înscris la agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă. • Rata şomajului reprezintă raportul dintre numărul şomerilor (înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă) şi populaţia activă civilă (şomeri - populaţie ocupată civilă, definită conform metodologiei balanţei forţei de muncă).

Populaţia ocupată civilă, în principalele ramuri ale economiei naţionale Structura populaţiei ocupate, după nivelul de instruire, în anul 2000 Numărul şomerilor înregistraţi şi rata şomajului Populaţia ocupată, pe activitatea ale economiei naţionale (la sfârşitul anului) - mii persoane -

Total Agricultura Silvicultura, exploatare forestieră şi economia vânatului Industrie Industrie extractivă Industrie prelucrătoare Energie electrică şi termică, gaze şi apă Construcţii Comerţ Hoteluri şi restaurante Transport şi depozitare Poşta şi telecomunicaţii

1998 8813 3296 53 2317 169 1964 184 391 835 98 361 100

1999 8420 3419 47 2054 146 1734 174 338 756 100 310 95

2000 8629 3523 47 2004 140 1691 173 353 776 93 326 93

Activitatea financiare, bancare şi de asigurări Tranzacţii imobiliare şi alte servicii Administraţie publică Învăţământ Sănătate şi asistenţă socială Celelalte activitatea ale economiei naţionale

76 243 134 426 317 166

69 238 141 429 277 147

74 271 147 421 341 160

Populaţia ocupată, pe forme de proprietate şi ramuri ale economiei naţionale, în 2000 (la sfârşitul anului) - mii persoane -

Total

Total din care: femei Agricultură Silvicultură, exploatare forestieră şi economia vânatului Industrie Industria extractivă Industrie prelucrătoare Energie electrică şi termică, gaze şi apă Construcţii Comerţ Hoteluri şi restaurante Transport şi depozitare Poştă şi telecomunicaţii Activitatea financiare, bancare şi de asigurări Tranzacţii imobiliare şi alte servicii Administraţie publică Învăţământ Sănătate şi asistenţă socială Celelalte activităţi ale economiei naţionale

din care: femei

8629

din total, pe forme de proprietate: Majoritară Majoritară de stat privată 2154 6475 1016 3165 60 3463 29 18

3523 47

4181 1829 5

2004 140 1691 173 353 776 93 326 93 74

871 20 808 43 46 394 58 60 50 53

671 130 373 168 53 35 11 190 78 42

1333 10 1318 5 300 741 82 136 15 32

271 147 421 341 160

107 86 284 265 73

83 147 402 300 53

188 19 41 107

Participarea populaţiei la forţa de muncă 1998 Rata de activitate Total Pe medii Urban Rural Pe sexe Masculin Feminin Rata de ocupare Total Pe medii Urban Rural Pe sexe Masculin Feminin Rata şomajului BIM Total Pe medii Urban Rural Pe sexe Masculin Feminin

1999

2000

63,6

63,4

63,2

57,7 70,8

56,7 71,7

56,1 72,0

71,4 56,3

70,9 56,4

70,6 56,4

59,6

59,1

58,8

52,3 68,4

50,8 69,2

49,8 69,8

66,8 52,9

65,7 52,9

65,1 52,8

6,3

6,8

7,1

9,2 3,5

10,3 3,5

11,2 3,1

6,5 6,1

7,4 6,2

7,7 6,4

Structura populaţiei după participarea la activitatea economica, pe sexe, în anul 2000 - procente -

Total populaţie

Total

100,0

51,6

100,0

57,0

100,0

46,5

100,0

46,5

100,0

57,8

Persoane active Ocupate Total 47,9 Masculin 52,6 Feminin 43,5 Urban 41,3 Rural 56,0

Şomeri BIM

Persoane inactive

3,7

48,4

4,4

43,0

3,0

53,5

5,2

53,5

1,8

42,2

Structura populaţiei ocupate, pe grupe de vârstă, sexe, medii şi după statutul profesional, în anul 2000 - procente -

Statutul profesional

Total populaţie ocupată

Total Salariat Patron Lucrător pe cont propriu Lucrător familial neremunerat Membru al unei societăţi agr. sau al unei cooperative

100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Total 11,8 11,2 2,1 3,8 23,6

26,1 33,0 24,8 14,0 20,6

33,3 43,7 56,8 21,0 16,6

18,9 11,9 16,0 31,1 24,6

9,9 0,2 0,3 30,1 14,6

100,0

20,6

23,6

25,0

27,5

3,3

26,6 32,3 24,1 14,1 30,5

33,1 42,4 58,5 20,8 12,3

18,8 13,5 15,8 33,5 7,3

8,8 0,2 0,1 27,7 5,4

25,3

19,6

28,1

3,4

25,4 33,8 27,3 13,7 16,5

33,6 45,4 51,3 21,4 18,4

19,0 9,9 16,5 26,3 31,8

11,2 0,1 0,9 35,0 18,4

Total Salariat Patron Lucrător pe cont propriu Lucrător familial neremunerat Membru al unei societăţi agr. sau al unei cooperative

100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Grupe de vârstă 15-24 ani 25-34 ani 35-49 ani 50-64 ani

Masculin 12,7 11,6 1,5 3,9 44,5 23,6 Feminin 10,8 10,8 4,0 3,6 14,9

65 ani şi peste

Total Salariat Patron Lucrător pe cont propriu Lucrător familial neremunerat Membru al unei societăţi agr. sau al unei cooperative

100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

15,9

20,9

33,8

26,4

3,0

Total Salariat Patron Lucrător pe cont propriu Lucrător familial neremunerat Membru al unei societăţi agr. sau al unei cooperative

100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Urban 9,7 9,7 1,8 9,3 16,3

31,0 31,9 24,5 23,0 22,0

45,2 46,3 58,8 33,3 23,5

13,1 12,0 14,8 23,1 28,1

1,0 0,1 0,1 11,3 10,1

100,0

16,8

24,5

42,3

16,4

Total Salariat Patron Lucrător pe cont propriu Lucrător familial neremunerat Membru al unei societăţi agr. sau al unei cooperative

100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Rural 13,7 15,8 3,0 3,2 24,0

21,7 36,2 26,1 12,7 20,5

22,9 36,1 49,2 19,4 16,2

24,0 11,7 20,7 32,2 24,4

17,7 0,2 1,0 32,6 14,9

100,0

20,9

23,6

23,7

28,3

3,5

Structura populaţiei ocupate, pe grupe de vârstă şi activitatea ale economiei naţionale, în anul 2000 - procente -

Total Agricultură Silvicultură, expl. forestieră şi economia vânatului Industrie Industrie extractivă Industrie prelucrătoare Energie electrică şi termică, gaze şi apă Construcţii Comerţ Hoteluri şi restaurante Transport şi depozitare Poştă şi telecomunicaţii Activităţi financiare, bancare şi de asigurări Tranzacţii imobiliare şi alte servicii Administraţie publică Învăţământ Sănătate şi asistenţă socială Celelalte activităţi ale economiei naţionale

Total populaţie ocupată 100,0 100,0 100,0

15-24 ani 11,8 12,3 13,5

Grupe de vârsta (ani) 25-34 35-49 50-64 ani ani ani 26,1 33,3 18,9 16,3 19,5 28,9 32,9 35,9 17,4

65 ani şi peste 9,9 23,0 0,3

100,0 100,0 100,0 100,0

9,5 4,7 10,3 5,3

32,3 43,5 31,6 30,0

48,6 41,4 49,1 49,4

9,5 10,4 8,9 15,3

0,1 0,1 -

100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

10,1 15,7 21,5 6,9 3,8 4,2

32,2 37,5 34,2 33,3 38,5 38,2

44,0 38,6 35,9 46,6 46,0 44,6

13,4 8,0 8,4 13,0 11,7 13,0

0,3 0,2 0,2 -

100,0

8,2

34,8

42,8

13,1

1,1

100,0 100,0 100,0 100,0

24,2 6,8 7,1 13,2

33,7 25,2 32,2 35,0

32,7 43,2 41,7 37,3

8,9 24,6 18,6 13,9

0,5 0,2 0,4 0,6

Structura populaţiei ocupate, după statutul profesional şi activitatea ale economiei naţionale, în anul 2000 - procente -

Total populaţie ocupată Total Agricultură Silvicultură, expl. forestieră şi economia vânatului Industrie Industrie extractivă Industrie prelucrătoare Energie electrică şi termică, gaze şi apă Construcţii Comerţ Hoteluri şi restaurante

Salariat

Statutul profesional Lucr. pe Lucr. Patron cont fam. propriu neremun 1,1 23,1 19,3 48,8 45,0 0,3 10,9 2,5

Membru al unei soc. agr. 0,4 0,9 -

100,0 100,0 100,0

56,1 5,3 86,3

100,0 100,0 100,0 100,0

97,2 99,9 96,7 99,5

0,8 0,9 0,2

1,8 0,1 2,1 0,3

0,2 0,3 -

100,0 100,0 100,0

88,0 81,5 92,7

1,6 8,3 3,4

10,1 8,6 3,3

0,3 1,6 0,6

Transport şi depozitare Poştă şi telecomunicaţii Activităţi financiare, bancare şi de asigurări Tranzacţii imobiliare şi alte servicii Administraţie publica Învăţământ Sănătate şi asistenta sociala Celelalte activitatea ale economiei naţionale

100,0 100,0 100,0

89,4 99,9 98,9

0,9 0,1

8,9 0,1 1,0

0,8 -

100,0

94,3

2,3

3,4

100,0 100,0 100,0 100,0

99,3 99,9 97,7 76,7

0,6 1,6

0,7 0,1 1,7 19,7

1,4

0,6

Salariaţii, pe ramuri ale economiei naţionale şi pe sexe, la 31 decembrie 2000 - mii persoane -

Total Total Agricultură Silvicultură, expl. forestieră şi economia vânatului Industrie Construcţii Comerţ Hoteluri şi restaurante Transport şi depozitare Poştă şi telecomunicaţii Activitatea financiare, bancare şi de asigurări Tranzacţii imobiliare şi alte servicii Administraţie publică Învăţământ Sănătate şi asistenţă socială Celelalte activităţi ale economiei naţionale

4646 122 42

Total salariaţi din care: Din total: propr. maj Bărbaţi Femei privată 2492 2441 2205 62 90 32 13 37 5

Total 2876 90 25

Din care: muncitori din care: propr. Din total: maj Bărbaţi Femei privată 1831 1716 1160 47 71 19 11 22 3

1913 313 582 82 275 93 71

1242 261 546 72 85 14 29

1058 271 255 28 215 43 20

855 42 327 54 60 50 51

1582 249 360 60 226 73 3

1041 207 333 51 64 5 2

883 230 155 20 187 32 2

699 19 205 40 39 41 1

178

110

147 410 309 109

8 9 57

61 130 68 55

86 280 241 54

13 28 49 59

2 1 32

8 14 18 33

5 14 31 26

Şomeri înregistraţi1) şi rata şomajului (la sfârşitul anului 2000) - persoane -

Total şomeri 1998 1999 1025056 1130296 402980 386517

Total Beneficiari de ajutor de şomaj şi ajutor de integrare profesională Muncitori Persoane cu studii medii Persoane cu studii superioare Beneficiari de alocaţie de sprijin Muncitori Persoane cu studii medii Persoane cu studii superioare Beneficiari de plaţi compensatorii potrivit OUG 98/1999 Muncitori Persoane cu studii medii Persoane cu studii superioare Şomeri neindemnizati Muncitori Persoane cu studii medii Persoane cu studii superioare Rata şomajului (%) 1)

2000 1007131 307065

287194 102573 13213 390038 304979 78239 6820 -

267121 104421 14975 445992 341116 96844 8032 39042

204674 86806 15585 391932 289742 94048 8142 52914

232038 7229 10,4

27687 8877 2478 258745 196351 55165 5828 11,8

38168 11882 2864 255220 193306 56086 10,5

- La agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă

Şomeri înregistraţi, beneficiari de drepturi băneşti1), pe grupe de vârstă, la 31 decembrie 2000 - persoane -

Total Total, din care Femei Muncitori, din care: Femei Persoane cu studii medii, din care: Femei Persoane cu studii superioare, din care: Femei 1)

751911 348352 532584 216763 192736 117180 26591 14409

Grupe de vârstă sub 25 ani 25-29 ani 30-39 ani 220701 82778 172673 104456 37952 83210 146673 54310 12314 59503 20663 51793 68619 22995 43512 41656 13999 27799 5409 5473 6047 3297

3290

- Ajutor de şomaj, ajutor de integrare profesională, plăţi compensatorii şi alocaţie de sprijin

3618

Şomeri înregistraţi, beneficiari de drepturi băneşti, pe grupe de vârsta şi durata şomajului, la 31 decembrie 2000 - persoane -

Total Bărbaţi Femei Sub 25 ani Bărbaţi Femei 25-29 ani Bărbaţi Femei 30-39 ani Bărbaţi Femei 40-49 ani Bărbaţi Femei 50-55 ani Bărbaţi Femei Peste 55 ani Bărbaţi Femei

Total 751911 403559 348352 220701 116245 104456 82778 44778 37952 172673 89463 83210 187751 97703 90048 72467 42965 29502 15541 12357 3184

1 zi-3 luni 145305 82211 63094 59972 31570 28402 17186 10049 7137 28497 16496 12001 27624 15864 11760 10268 6960 3308 1758 1272 486

Durata şomajului cuprinsă între: 3-6 luni 6-9 luni 80917 92390 39512 49071 41405 43319 20879 21580 10785 12556 10094 9024 11255 10672 5111 5468 6144 5204 20118 22514 9079 10882 11039 11632 20399 26063 9863 1294 10536 13118 6857 9549 3678 5707 3179 3842 1409 2012 996 1513 413 499

9-12 luni 79503 43436 36067 23263 13080 10183 8528 4675 3853 17136 8605 8531 20435 10746 9689 8379 4925 3454 1762 1405 357

7. Concluzii 7.1 Resursele de apă din România constau în apă subterană 13%, apă de suprafaţă 59% şi apă din Dunăre 28%. 7.2 Volumul de apă folosit în România s-a redus de la 20 miliarde mc. în 1990 la 7,5 miliarde mc. în 2001. 7.3 Agricultura a folosit aproximativ 18 – 19% din totalul de apă prelevat în perioada 1989 – 1999, 1 miliard de mc. în 2001 şi se preconizează pentru 2003 un volum de 2 miliarde mc. 7.4 Continuarea procesului de conectare comunitară “aquis” pentru integrarea în UE în ceea ce priveşte apa folosită în agricultură devine profitabil pentru dezvoltarea de durată (cu efecte specifice pozitive privitoare la calitatea şi cantitatea resurselor de apă). 7.5 Conform ultimelor studii şi cercetări privind Fluviul Dunărea, rezultă că România nu reprezintă poluatorul principal şi poluarea apei subterane este datorată în principal lipsei infrastructurii sanitare (poluarea surselor de apă subterană a scăzut în mod semnificativ în ultimii ani, datorită reabilitării alimentărilor cu apă şi canalizărilor din localităţile rurale). Actualmente există o capacitate instalată pentru vârfuri de sarcină de aproximativ 1.500 mc (perioada secetoasa); pentru îmbunătăţiri funciare şi ferme piscicole este operaţional cel puţin 30% din volum iar în viitorul apropiat şi mediu vor deveni operaţionali 60% din volum. 7.6 Trebuie făcută o ierarhizare a utilizării şi consumului de apă atât pentru perioada prezentă cât şi pentru viitor, pentru perioadele secetoase care coincid cu perioada critică de dezvoltare a organismelor vegetale din agrosisteme. 7.7 Variabilitatea anuală a resurselor de apă pentru sectorul agricol: Resursele de apă din România sunt limitate la aproximativ 1.760 m3/locuitor şi an, ajungând la 2.680 m3/locuitor şi an, dacă se tine cont şi de potenţialul Dunării, departe de valorile înregistrate în ţările unde abundă apa, cum ar fi Austria, Elveţia, Franţa şi ţările Nordice. Regimul debitelor râurilor, principala resursă de apă a României, este caracterizat de variabilitate mare în timp şi spaţiu. 7.8 Alimentarea cu apă şi măsuri sanitare în zonele rurale: Localităţile rurale care au sisteme de alimentare cu apă sunt în număr de 2.648 (sate şi comune), ceea ce reprezintă 16,7% din totalul lor. Un număr de 374 de localităţi rurale sunt prevăzute cu sisteme de canalizare, ceea ce reprezintă 2,4% din totalul lor. Tendinţa principala înregistrata după 1989 arată descreşterea cerinţelor de apă de suprafaţă, în special în cazul industriei şi agriculturii. Prelevarea apei a scăzut de la 20,4 miliarde mc în 1999 la 7,5 miliarde mc în 2001. 7.9 Directiva Cadru privind Apă a UE şi impactul managementului apei în zonele rurale: Principalul obiectiv al Directivei Cadru privitoare la Apă a Uniunii Europene îl reprezintă dezvoltarea şi managementul unui plan pentru bazinele râurilor, astfel încât să se prevină deteriorarea calităţii ecologice şi poluarea apelor de suprafaţă şi subterane cât şi refacerea apelor poluate în aşa fel încât să ajungă la o bună calitate în următorii zeci de ani. Una dintre preocupările majore ale Directivei Cadru privitoare la Apă este de a se asigura că limita de 50 mg NO3- pe litru a concentraţiei de nitraţi din apa de suprafaţă şi subterană nu este depăşită, iar concentraţia de pesticide în apa de suprafaţă şi subterană nu

depăşeşte limita de 0,1 µg/l (pentru pesticide individuale), de a preveni orice cale de contaminare a apei de suprafaţă şi subterană şi de a împiedica deteriorarea subteranului. 7.10 Ameninţări externe asupra sistemelor agricole, tendinţe actuale şi viitoare Apa folosită în agricultură, de importanţă vitală pentru securitatea alimentară, este dependentă de condiţiile climaterice. De asemenea, sistemele agricole pot fi ameninţate de creşterea rapidă a folosirii apei pentru: industrie, populaţie şi mediu. În ceea ce priveşte condiţiile climaterice, este binecunoscut faptul ca în ultima perioadă de timp factorii climatici globali s-au schimbat datorită efectului de seră. De exemplu, anul 2001 a fost cel de-al doilea în seria de 140 de ani cei mai călduroşi, conform observaţiilor făcute la nivel mondial. Daca temperatura medie a aerului a crescut cu 0,60 C în ultima perioadă de 100 de ani, după 1976 s-a constatat o creştere de 3 ori mai mare. În România acest aspect de încălzire generală a devenit evident pe majoritatea teritoriului, cu cele mai mari creşteri de temperatură în zonele industriale. Mărimea în timp a perioadei de secetă a crescut de la 12 – 13 ani, aşa cum era în trecut, la 20 de ani în ultima perioadă (1982 – 2002). Folosirea apei pentru irigaţii a suferit o descreştere accentuată în ultima perioadă, fiind situată la aproximativ 20 – 25% comparativ cu 1989, datorită în special dificultăţilor întâlnite în exploatarea corectă a sistemelor de irigaţii şi de asemenea datorită efectelor rezultate din aplicarea Legii Terenurilor Agricole. 7.12 Ameninţări ale agriculturii asupra mediului, tendinţe actuale şi viitoare Pentru protejarea apelor împotriva poluării cauzate de nitraţii din sursele agricole, Directiva pentru Nitraţi recunoaşte că în timp ce fertilizanţii conţinând nitrogen şi îngrăşămintele organice sunt necesare pentru agricultură, orice depăşire a dozelor acestora reprezintă un risc pentru mediu. De aceea, este necesară o acţiune comună pentru a controla fenomenul apărut din creşterea şeptelului, iar politica agrară trebuie să ţină seama de politica de mediu. O alta principală ameninţare a agriculturii asupra mediului o reprezintă aplicarea de pesticide. Se recomandă aplicarea unei politici legale de management care ar trebui să dea posibilitatea autorităţilor să dezvolte programe de reducere a riscul apărut.

Global Water Partnership Central and Eastern Europe

DIALOG DESPRE APĂ, HRANĂ ŞI MEDIU ÎN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST Dialog ECE AHM - Dialog despre Apa, Hrana şi Mediu în Europa Centrală şi de Est Dialog asupra implementării Directivei Cadru asupra Apei a UE în Gospodărirea Apelor în Agricultură în ţările candidate la UE din Europa Centrală şi de Est Raport Final asupra primei faze a Dialogului 2001-2003, Februarie 2003 Membrii consorţiului pentru organizarea Dialogului ECE AHM: GWP CEE – Parteneriatul Global al Apei, Europa Centrală şi de Est Regiunea Europei Centrale şi de Est luata în considerare de către GWP CEE: Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia ICID ERWG – Comisia Internaţionala pentru Irigaţii şi Drenaje, Grupul de Lucru Regional European Ţări reprezentate în ICID ERWG: Austria, Bulgaria, Cipru, Cehia, Finlanda, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Lituania, Macedonia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Slovacia, Slovenia, Spania, Elveţia, Ucraina, Anglia WWF - Fondul Mondial Lărgit pentru Natură – Programul Carpato-Dunărean: proiecte în bazinul fluviului Dunărea şi ecoregiuni Carpatine şi colaboratori în Austria, Bulgaria, Croaţia, Germania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia şi Ucraina Coordonator al Dialogului ECE AHM şi editorul Raportului Final: István Ijjas Autorii Raportului Final: Charlie Avis, József Gayer, István Ijjas, Janusz Kindler, Ferenc Ligetvári Coordonatori ai Dialogurilor naţionale AHM şi autori ai Rapoartelor Naţionale: Bulgaria – Violina Hadjieva, Galia Bardarska, Bistra Boteva, Ivan Raev, Atanas Atanasov Cehia – Pavel Puncochar Estonia – Ylo Sults, Maret Merisaar Ungaria – Gábor Kolossváry, Márta Konkoly Letonia – Sandra Krivmane, Maris Ozolins Lituania – Bernardas Paukstys Polonia – Waldemar Mioduszewski, Janusz Kindler România – Liviu N.Popescu, Danut Maria, Teodor Lucian Constantinescu Slovacia – Peter Roncak, Anton Blazej Slovenia – Martina Zupan, Irena Rejec Brancelj, Nika Zupan Dialogul ECE AHM a fost pregătit şi coordonat de către GWP-CEE, ICID-ERWG şi WWF Dunăre-Programul Carpatin, pe baza Dialogului Global asupra Apei, Hranei şi Mediului al FAO, GWP, ICID, IUCN, IWMI, UNEP, WHO, WWC şi WWF. Autorii Rapoartelor Naţionale si-au dat toată străduinţa să reflecte cât mai adecvat opiniile exprimate în Rapoartele Naţionale şi în timpul întâlnirilor Dialogului. Se acceptă totuşi, că acestea nu s-au realizat întotdeauna la extinderea dorită, datorita diferenţelor considerabile de puncte de vedere exprimate.

GWP CEE – www.gwpcee.org

1. Introducere Înainte de schimbările de regim politic, economic şi social din anii 1990, drenarea zonelor umede, regularizarea râurilor, irigaţiile şi aplicarea intensiva a îngrăşămintelor au constituit una din politicile de baza pentru creşterea productivităţii agricole în ţările din Europa Centrală şi de Est (ECE). Multe rapoarte despre relaţia dintre agricultură şi diversitatea biologică în aceste ţări menţionează impactul negativ al colectivizării, mecanizării, desecărilor şi regularizării apelor (IUCN 1992, 1993, 1995). Acestea includ degradarea ecosistemelor râurilor, distrugerea habitatului, dispariţia unor specii, poluarea cu nitraţi a apelor subterane, etc. În ultimii 12 ani, ţările din Europa Centrală şi de Est şi-au continuat eforturile de a îndrepta problemele specifice tranziţiei de la planificarea centralizata spre economia de piaţă. Cu toate că mai sunt multe probleme de rezolvat, se constata semne clare de regândire a politicii din agricultura şi gospodărirea apelor, a practicii în producţia de hrană şi a protecţiei mediului din regiune. în aceste tari cu o economie de tranziţie, controversa cea mai importanta este cum sa se dezvolte sectorul agricol deficitar, intr-un cadru ambiental prietenos, pregătindu-se în acelaşi timp pentru dezvoltarea economiei de piaţă şi pentru integrarea în UE. A devenit evident faptul ca aceste tari trebuie sa dezvolte pe baze ştiinţifice consensul intre toţi factorii de răspundere implicaţi - incluzând autorităţi guvernamentale, ONG-uri, organizaţii de cercetare, organizaţii de fermieri - în vederea creşterii producţiei agricole şi a securităţii mediului printr-o gospodărire durabilă a apelor. Pe scurt, se simte nevoia unui Dialog referitor la Apă, Hrană şi Mediu care are ca scop direct următoarele: necesitatea stringentă de dezvoltare a sectorului agricol pentru a-l moderniza şi stabiliza, nevoia continuă de a atenua viitoarele degradări ale mediului.

Indicatori selectaţi pentru tarile candidate (2000) Tabel 1

Supra- Popu- Densifaţa laţie tatea totală populaţiei 1000 km2

Bulgaria (BG) Cipru (CY) Cehia (CZ) Estonia (EE) Ungaria (HU) Letonia (LV) Lituania (LT) Malta (MT) Polonia (PL) România (RO) Slovacia (SK)

111 9 79 45 93 65 65 0,3 313 238 49

milioane pers/km2

8,0 0,7 10,3 1,4 10,0 2,4 3,7 0,4 38,7 22,5 5,4

72 78 130 32 109 37 57 1.333 124 94 110

Produsul Naţional Brut la preţ de piaţă

Produsul naţional brut la preturi curente in Standardele Puterii de Cumpărare (PPS)

Agricultura

PNB pe locuitor Euro

PNB pe locuitor pe cent EU15=100

Suprafaţa agricolă 1000 ha

Suprafaţa arabilă 1000 ha

1625 13571 5340 3929 5030 3208 3297 9750 4419 1777 3870

6083 19150 13292 8336 11265 7435 6534 12392 8787 5407 10814

27 85 59 37 50 33 29 55 39 24 48

5582 . 4482 1433 5854

3400

3489 18220 14811 2444

3090 810 4500 1816 2933 10 14063 9366 1461

Slovenia (SI) Turcia (TR)

20 779

2,0 65,3

100 83

9750 3329

15546 5858

69 26

508

171

Sursa: Anuar Statistic Eurostat 2002, Ghid statistic european, Date 1990-2000 şi Rapoarte Dialoguri Naţionale

Notă: Pentru calculul PNB pe locuitor, datele despre populaţie au fost luate din raportări naţionale şi pot fi diferite de cele obţinute din statisticile demografice. Treisprezece tari au cerut aderarea la UE: Bulgaria, Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Turcia. EU15: media pentru cele 15 State Membre a UE PNB pe locuitor folosind parităţile puterii de cumpărare (PPC): datele privind PNB pe locuitor în monezile naţionale sunt convertite în Euro folosind factori de conversie şi nu ratele de schimb valutar. Se elimină astfel diferenţele dintre nivelele de preturi între ţări

2. Procesul Dialogului AHM în regiunea Europei Centrale şi de Est In conformitate cu Viziunea Mondiala a Apei şi Acţiunea Cadru care s-au încheiat cu al doilea Forum Mondial al Apei din martie 2000 de la Haga, mulţi au simţit că a existat o colaborare insuficientă intre sectoarele agriculturii şi mediului. Noua dintre actorii de seama în domeniul managementului resurselor de apa, a cercetării resurselor de apa, a conservării mediului şi sănătăţii (FAO, GWP, ICID, IUCN, IWMI, UNEP, WHO, WWC şi WWF) au stabilit un dialog pentru a examina cerinţele viitoare de apa pentru natura şi producţia de hrană. Dialogul Global prezentat în “Dialogul despre Propuneri pentru Apa, Hrana şi Mediu (mai 2001) este un proces care ajuta la stabilirea de punţi între comunităţi agricole şi de mediu legate de resursele de apă, prin îmbunătăţirea legăturilor între sectoarele învecinate (vezi propunerea completă despre Dialog la www. iwrm.org/dialogue). În conformitate cu prima întâlnire pentru un posibil Dialog Global al Apei pentru Hrana şi Securitatea Mediului, ţinut în Colombo, Sri Lanka în decembrie 2000, organizaţia GWP-ECE (Bulgaria, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia) a decis să pornească o serie de dialoguri relevante în aceste, ţări. Răspunzând invitaţiei GWP, reprezentanţii GWP-ECE, WWF Programul Carpato-Dunarean şi ICID Grupul European de lucru regional au alcătuit în 2001 un grup de lucru temporar pentru a continua această iniţiativă. Grupul de lucru a pregătit o propunere de Dialog referitor la Apa, Hrana şi Mediu, în tarile Europei Centrale şi de Est care a fost prezentata în august 2001 în cadrul Simpozionului Apei de la Stocholm. Propunerea a fost elaborata mai departe pentru Conferinţa despre Apa de la Bonn din decembrie a aceluiaşi an. A fost bine primita şi s-a hotărât ca GWP-ECE să dea prioritate Dialogului la nivel regional. Propunerea arată că impactul activităţilor din agricultură asupra apei constituie preocupări majore în Europa – atât în ceea ce priveşte cantitatea cât şi calitatea apei. Există diferenţe regionale clare, de exemplu între Europa de nord şi vest, Mediteraneană şi ţările ECE . În afară de impactul asupra biodiversităţii şi peisajului din Europa, acest “stres al apei” ameninţă sănătatea umană şi susţinerea pe termen lung a producţiei de hrană. Impactul direct este dat de prelevarea în exces a apei subterane şi de poluarea apelor de suprafaţa şi subterane datorita folosirii îngrăşămintelor chimice. De asemenea sunt

schimbări de ecosistem care au rezultat din lucrările agricole intensive efectuate în ultimii 50 de ani. Eutrofizarea s-a extins pe continent cauzând daune semnificative asupra râurilor, lacurilor şi zonelor umede, cauzând pierderi economice. Ca rezultat al alterării fizice drastice, precum pierderea învelişului natural de vegetaţie şi regularizarea sistemelor de râuri, peisajul are acum o capacitate redusa de depozitare şi eliminare a nutrienţilor şi pesticidelor. Toate aceste impacte au tendinţa de a se accentua datorită schimbărilor climatice. Este important de recunoscut ca toate activităţile agricole dăunează resurselor de apa, atât din punct de vedere al cantităţii cât şi al calităţii. Agricultura poate juca şi un rol pozitiv în ceea ce priveşte modelarea peisajului Europei şi păstrarea habitatelor de zone umede valoroase. Totuşi o integrare adevărata a agriculturii şi a obiectivelor de mediu cer abordări şi politici noi, precum dezvoltarea rurala durabila agro-mediu pentru a ajuta şi întări implementarea pe termen lung a noii Directive Cadru a Apei elaborata de UE. S-a concluzionat ca ţinta principala în cadrul Dialogului în regiunea ECE sa fie implementarea Directivei Cadru în domeniul Apei (DCA), în speranţa că prin obţinerea de ape de o buna calitate ecologica, obiectivele Dialogului vor avea influenta şi asupra regiunilor agricole.

Căsuţa 1 Dezbaterile de baza din DCA care ar trebui luate în considerare: • Obiectivul de mediu este de a obţine o calitate bună a apei pentru toate apele subterane şi de suprafaţă până în 2015. • Directiva Nitraţilor şi Directiva Habitatului ar trebui să fie implementate cu atenţie. • Gospodărirea integrata a apelor pe bazine hidrografice este cadrul în care trebuie implementate masuri pentru obţinerea unei calităţi bune a apelor. • Planurile de gospodărirea apelor pe bazine hidrografice ar trebui realizate pentru toata Europa, incluzând râurile de frontieră, ceea ce necesită întâlniri şi programe comune a două sau mai multe ţări riverane. • Integrarea spaţială a masurilor este necesară pentru o gospodărire durabilă a apei. • Trebuie luata în considerare Politica Agriculturii Comune a UE şi ar trebui coordonata planificarea prin implementarea DCA şi Planificarea Dezvoltării Rurale. • Măsurile luate în cadrul bazinelor hidrografice vor varia mult în conformitate cu factorii naturali, socio-economici şi culturali. • Preţul apei şi costurile de recuperare sunt elemente centrale pentru a reduce consumul excesiv şi pentru protecţia calităţii apelor. • Participarea publicului este o componenta fundamentala pentru recunoaşterea problemelor curente legate de apa şi pentru stabilirea de soluţii şi programe de masuri acceptate social.

În conformitate cu Conferinţa de la Bonn, GWP-ECE a hotărât să suporte financiar procesul in regiune şi a ţinut o întâlnire de pornire pentru a facilita implementarea dialogurilor naţionale AHM în tarile ECE. Întâlnirea (Bled, Slovenia, aprilie 2002) la care au participat viitorii moderatori ai dialogurilor naţionale din tarile respective a adresat câteva întrebări cheie legate de: • structura organizatorica a dialogurilor, • scopul dialogurilor, principii şi elemente,

• planuri de acţiune pentru iniţierea dialogurilor si • orarul dialogurilor S-a convenit ca obiectivul general al Dialogului sa fie acela ca toate apele sa atingă o calitate buna pana în 2015 şi sa se asigure dezvoltarea durabila a agriculturii, în timp ce obiectivul specific este implementarea cu succes a DCA a UE în domeniul gospodăririi apelor în agricultură prin implicarea tuturor factorilor de răspundere în procesul de planificare şi implementare. S-a redactat o Bază de Cunoaştere pentru dialogurile naţionale, incluzând: • Directiva Cadru a UE privind Apa, • Strategii comune ale UE şi Strategii naţionale pentru Implementarea DCA, • Principii directoare pentru implementarea DCA ce pot fi accesate în sistemul informatic al UE-CIRCA (aprox. 900 documente), • alte documente internaţionale şi naţionale. Membrii Statelor UE şi Comisia Europeană au dezvoltat în comun o Strategie Comună de Implementare (CIS) a DCA. Documentul Strategic este mereu dezvoltat, în conformitate cu programul procesului de implementare a DCA. Acest document strategic recunoaşte importanţa implicării active a factorilor de răspundere, a ONG-urilor şi a societăţii civile. Ideea de bază este de a promova un schimb de păreri deschis şi clar între factorii responsabili cu implementarea DCA şi factorii care sunt afectaţi sau interesaţi de aplicarea Directivei. Dialogurile privind Apa, Hrana şi Mediul în ţările Europei Centrale şi de Est promovează participarea publicului şi implicarea ţărilor candidate la Uniunea Europeană. În paralel cu activităţile aflate sub incidenţa CIS şi a DCA, Comisia Europeană urmăreşte integrarea cerinţelor specifice ale DCA în alte Politici Comunitare. Zonele prioritare de acţiune sunt integrarea în Politica Agrară Comună, în Politica Regională, în Politica Pescuitului, în Politica Maritimă şi integrarea în alte sectoare, precum Energia, Transporturile şi Comerţul Interior. De exemplu, se recunoaşte tot mai des că unele elemente ale Politicii Agrare Comunitare a UE, aşa cum sunt folosite în ţările ECE ar trebui să se schimbe, ţinând cont mai mult de dezvoltarea durabilă rurală, decât numai de furnizarea de produse bazate pe plaţi şi subvenţii. Zonele prioritare de acţiune în cadrul integrării în Politica Agrară sunt: • introducerea cerinţelor DCA în proiecte specifice, în planuri de dezvoltare rurală (de ex. măsuri agrare şi de mediu), în ghiduri directoare şi proiecte, care includ instruirea şi formarea fermierilor şi a autorităţilor, • garantarea că revizuirea pe termen mediu a Politicii Agrare Comune (CAP) în 2003 şi reformele viitoare CAP sau reformele specifice ale Organizaţiilor individuale de Comerţ vor ţine cont, în mod adecvat, de cerinţele DCA, cu privire asupra dimensiunilor ECE. Cerinţa urgentă de integrare a CAP şi a planificării şi implementării DCA a fost de curând recunoscută de Comisia Europeană în cadrul Documentului ei de lucru “Directiva Cadru asupra Apei (DCA) şi mijloacele în cadrul Politicii Agrare Comune (CAP) de a susţine implementarea ei”, publicat în februarie 2003. Această recunoaştere subliniază importanţa absolută a Dialogului şi obiectivele acestuia.

3. Obiective ale Dialogului ECE AHM Noua Directivă Cadru asupra Apei a UE a intrat în vigoare la 22 decembrie 2002. Ţările candidate din zona ECE vor trebui să se supună regulamentelor acestei Directive care cere o cooperare naţională şi internaţională în managementul bazinelor hidrografice. Una dintre principiile de bază pentru managementul bazinelor hidrografice este dezvoltarea rurală durabilă în cadrul căreia agricultura este componenta cheie pentru zonele rurale multifuncţionale.

Există diferenţe semnificative între actualele 15 State Membre ale UE şi ţările candidate din zona ECE. Aceste diferenţe vor fi luate în considerare când se vor evalua asemănările şi mijloacele de reconciliere în domeniile apei agriculturii şi mediului în aceste ţări ale ECE. Scopul principal al fiecărui Dialog DCA şi Dialog regional ECE AHM este dezvoltarea pe baze ştiinţifice a unui consens între toţi factorii de răspundere - incluzând guverne, ONG-uri, cercetători, asociaţii de fermieri - care vor influenţa creşterea producţiei agricole şi securitatea mediului, printr-un management durabil al apei. Obiectivele specifice sunt: • Îmbogăţirea bazei de date pe această temă şi dezvoltarea mijloacelor conceptuale şi de evaluare pentru înţelegerea clară a situaţiei. • Dezvoltarea programelor de măsuri pentru un management durabil al apei în cadrul producţiei agricole în ţările ECE. • Atribuirea unei platforme pentru diseminarea şi discutarea Directivei Cadru asupra Apei a UE, a Politicii Agrare Comune şi a altor politici ale UE. Dialogul ECE - AHM se ocupă în general cu managementul apei pentru agricultură, incluzând agricultura irigată şi alimentată din precipitaţii, drenaje, managementul inundaţiilor, controlul eroziunilor şi agricultura pe scară largă şi mică. Agricultura este definită ca incluzând hrana, producţia de cereale, piscicultura, animalele şi resursele forestiere. Componentele de mediu includ calitatea apei, precum şi ecosistemele acvatice şi terestre şi privesc biodiversitatea atât ca scop în sine, precum şi ca bunuri şi servicii asigurate de natură, incluzând pescuitul. Restaurarea zonelor umede şi o gospodărire durabilă a apei sunt din această cauză prioritare nu numai pentru DCA dar şi pentru Dialog.

4. Activităţi Dialogul ECE AHM a dus la bun sfârşit următoarele activităţi principale, plus un program de comunicare: • Planificarea şi proiectarea de dialoguri regionale şi naţionale ECE AHM. • Pregătirea bazei de date pentru dialog, • Pregătirea de dialoguri regionale şi naţionale, • Conducerea dialogurilor regionale şi naţionale, • Sinteza de informare a dialogului ECE AHM şi de raport a Dialogului Global, • Evenimente legate de participarea la Dialogul Global Procesul de implementare a Directivei Cadru a Apei necesita multa informaţie, experienţa şi cunoaştere. Activităţile principale ale Bazei de Date ECE AHM pentru implementarea Directivei Cadru a Apei sunt următoarele: • Planificarea şi proiectarea Bazei de Cunoştinţe ECE, • Componentele cunoaşterii (analiza caracteristicilor bazinelor hidrografice, a presiunilor şi impactului activităţilor agricole şi a rentabilităţilor folosirii apei, starea ecologică a sistemelor de clasificare, condiţiile şi siturile de referinţă, programele de măsurări, Planuri de Management ale Bazinelor Hidrografice în conformitate cu Directiva Cadru privind Apa a UE), • Evaluarea comună a celor mai bune practici (agricultură / ecosistem), • Sinteza materialelor, prezentărilor, publicaţiilor, • Dezvoltarea de programe de măsuri alternative, modelarea şi prezentarea pentru o dezvoltare integrată agricolă şi rurală de implementare în cadrul implementării DCA, incluzând “Bune Practici Agricole”.

Căsuţa 2 Elemente cheie din Baza de Cunoştinţe pentru Dialogul ECE - AHM GWP (februarie 2000): Apa pentru secolul 21: Viziune în acţiune, Europa Centrală şi de Est ICID ERWG (mai 1999): Viziune de sector ICID - Apa pentru hrana şi dezvoltare rurala – Întâlnire regională pentru Europa, DVWK ICID (martie 2000): Draft ICID, Strategie pentru Implementarea Viziunii de sector - Apa pentru Alimente şi Dezvoltarea Rurala şi Documente de poziţie naţionale ICID (iulie 2001): Strategie pentru Implementarea preocupărilor ICID privind Viziunea de sector asupra Apei pentru Hrana şi Dezvoltare rurală. Dialog despre apă pentru hrana şi securitatea mediului, scrisoare ERWG, Gospodărirea Terenurilor şi a Apelor în Europa, 1/2001 Dialog despre Apă, Hrană şi Mediu, Propuneri FAO, GWP, ICID, IUCN, IWMI, UNEP, WHO, WWC şi WWF, Versiune finală, mai 2001. Rijsberman, Frank (Mai 1, 2001): Dialog despre Apă, Hrană şi Mediu, Raport de lucru 1 Baldock, D., J. Dwyer, P.Lowe, J.E.Petersen, N.Ward (Ianuarie 2001): Natura dezvoltării rurale: Spre o politică rurală durabilă în Europa, Studiu pentru WWF şi Agenţiile regionale din Marea Britanie, Rapoarte naţionale: Austria, Franţa, Germania, Ungaria, Letonia, Polonia, Spania, Suedia, Elveţia, Marea Britanie Dwyer, J., D. Baldock, G. Beaufoy, H. Bennett, P. Lowe, N. Ward (Decembrie 2002): Viitorul Europei Rurale – Natura dezvoltării rurale II – Dezvoltarea rurală într-o Uniune Europeană lărgită, IEEP/WWF Raport comparativ WWF: Lărgirea şi Agricultura: Îmbogăţirea Europei, Sărăcirea Mediului nostru rural? Document de poziţie WWF în legătura cu lărgirea UE şi Politica agrară comună (Octombrie 2002) Institutul pentru Politica Europeană de Mediu (martie 2000): Impactul asupra mediului al irigaţiilor în Uniunea Europeana, Raport pentru Direcţia de Mediu a Comisiei Europene Directiva Cadru asupra Apei a UE (22 Decembrie 2000) Strategie comună UE pentru implementarea Directivei Cadru asupra Apei (2 Mai 2001) Dezvoltarea reglementarilor rurale în UE Reforme UE CAP WWF/EC: Implementarea Directivei Cadru a Apei - O serie de seminare despre Apă • 10-11 Februarie 2000, Seminar 1: Apa şi agricultura • 9-10 Noiembrie 2000, Seminar 2: Rolul zonelor umede în managementul bazinelor hidrografice • 29-30 Mai 2001, Seminar 3: Bune practici în planificarea bazinelor hidrografice • WWF/EC: Elemente de Bune Practici în Gospodărirea Integrată a Bazinelor Hidrografice – O resursă practică pentru implementarea Directivei Cadru asupra Apei (Octombrie 2001) Proiectele de reţea orientate local şi la nivel de bazine în ţările ECE sunt centrate spre testarea şi evaluarea inovaţiilor care sporesc serviciile durabile de apă pentru agricultură şi mediu. Aceasta înseamnă în mod esenţial o platformă pentru schimbul de informaţiilor conducând la identificarea celor mai bune practici şi la o instruire adecvată. Acţiunile cheie de reţea sunt în termeni largi următoarele: • Dezvoltarea reţelei în ţările ECE • Activităţi de reţea (comunicare, schimb de informaţii, întâlniri)

• Capacităţi de dezvoltare (instruire de la fermier la fermier / de la manager la manager, vizite pe teren) Lista de mai sus indică tipurile de activităţi care se vor derula în cadrul Dialogului ECE AHM. Propuneri specifice au fost dezvoltate pentru diferite activităţi şi au fost puse pe listă în mod special datorită acţiunilor de lucru ţinute în cadrul Dialogului. Acele propuneri vor fi luate in considerare în timpul fazelor ulterioare în procesul dialogului. Căsuţa 3 Orarul Dialogului despre Apa, Hrana şi Mediu în Europa Centrala şi de Est (ECE) • Mai 2001, O scurtă informare despre dialog a fost publicată în Scrisoarea ERWG a ICID • Junie 2001, O scurtă propunere de proiect a fost discutată la întâlnirea Grupului de lucru regional european ICID, la Brno, Cehia • August 2001, Lansarea Dialogului global la Sesiunea Plenară a Simpozionului de la Stocholm (Securitatea Apei pentru secolul 21 - Simpozionul Apei de la Stocholm), GWP CEE, ERWG ICID şi WWF Programul Carpato-Dunărean vor iniţia Dialogul ECE • August 2001, Primul atelier de lucru referitor la Baza de date, Stocholm • August 2001, Discuţii privind Apa pentru Hrană şi Securitatea mediului, Atelier de lucru comun SIWIDialog, Stocholm • August 2001, Prima întâlnire a Consorţiului privind Dialogul Global, Stocholm • August 2001, Producerea unui document global care conţine concluziile Întâlnirii Dialogului de la Stocholm şi comentarii referitoare la prima schiţă a propunerii Dialogului ECE • Septembrie 2001, Întâlnire ERWG ICID la Seul, Korea, al 52-a întâlnire IEC al ICID • Noiembrie 2001, Întâlnire de lansare a partenerilor Dialogului ECE • Septembrie 2001 - Ianuarie 2002, Studii pregătitoare, rezultând în note de discuţii. • Decembrie 2001, Al doilea atelier de lucru asupra dialogurilor naţionale, Bonn (ţinut înaintea Conferinţei Internaţionale privind Apa Dulce) • Ianuarie 2002, Prima întâlnire a Consiliului GWP CEE, Principii directoare, privind Proiectul Dialogului Naţional, iniţiate de organizaţiile naţionale GWP • Ianuarie 2002 - Septembrie 2002, Dialoguri naţionale • Aprilie 2002, Întâlnire ERWG ICID la Bled, Slovenia, Întâlnire de lansarea Dialogului • ECE AHM, Conferinţa Internaţională privind Combaterea Secetei organizată de ICID şi Întâlnirea comună a Dialogului ECE AHM, organizată de GWP CEE, ICID şi WWF • Iulie 2002 - Întâlnire ERWG ICID la Montreal, al 18-lea Congres şi a 53-a Întâlnire IEC a ICID • Sept/Oct 2002, prezentarea rezultatelor preliminare a Forumului regional al Apei • Decembrie 2002 - Ianuarie 2003, consultare regională • Martie 2003, Prezentarea rezultatelor celui de al 3-lea Forum Mondial al Apei de la Kyoto • Martie 2006, Prezentarea rezultatelor celui de al 4-lea Forum Mondial al Apei de la Montreal

5. Planul şi programul de lucru Procesul de Dialog al ECE AHM este văzut ca un proces descentralizat pe mai mulţi ani, punctul de reper fiind al 3-lea şi al 4-lea Forum Mondial al Apei de la Kyoto şi Montreal. Coordonarea generală şi orarul Dialogului ECE WFE sunt asigurate de activităţile Dialogului Global, de programele generale de lucru ale strategiei Comune de Implementare a Directivei Cadru a apei şi de activităţile GWP ECE, ER WG ICID şi activităţile europene WWF.

6. Dialogul Naţional AHM în Ungaria Experienţele la nivel de ţară privind procesul de dialog naţional AHM sunt prezentate prin exemplul Ungariei, care a început printre primele şi a organizat pană acum cele mai multe evenimente. Exemplele Poloniei sunt prezentate într-o lucrare a lui Mioduszewki (2002). Despre rezultatele, experienţele şi concluziile celorlalte ţări (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia) se face referire în capitolul de concluzii. Încă de la începutul procesului era evident faptul că pentru un dialog de succes la nivel de ţări era nevoie de mai mulţi parteneri. De aceea GWP-Ungaria a căutat organizaţii care împărtăşeau obiectivele de mai sus şi au găsit curând parteneri interesaţi, precum Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Mediului şi Apei (după alegerile generale din aprilie 2002, datorită noii structuri guvernamentale), WWF Ungaria, ICID Comitetul Naţional Maghiar, două universităţi şi Uniunea Naţională a Asociaţiilor de Management al Apei. Asociaţiile de Management al Apei (WMAs) sunt organizaţii independente, care joacă un rol important în rezolvarea cerinţelor de management al apei în mediul rural. Membrii sunt indivizi sau companii agricole având în proprietate pământul în cadrul sferei de interese a (WMA) şi de aceea sunt interesaţi la nivel local de protecţia apei atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. În prezent există 72 de WMAs în Ungaria, acoperind aproape toată suprafaţa ţării. Membrii contribuie financiar în conformitate cu valoarea proprietăţii lor. Ministerele s-au dovedit parteneri răspunzători, dovedind nu numai voinţă politică, dar şi asigurând suport financiar pentru dialogurile locale organizate în provincie, precum şi delegând oficiali de rang înalt care să contribuie la facilitarea întâlnirilor şi redactarea concluziilor. WWF-Ungaria, ministerele, Comitetul Naţional ICID au fost suporteri concreţi asigurând conferenţiari la întruniri şi oferind expertiză profesională. Consorţiul s-a bazat pe interese mutuale şi a realizat o atmosferă constructivă pentru întregul proces. GWP-Ungaria a jucat un rol catalitic care a fost apreciat de către ceilalţi membri. Evenimentele din provincie au fost organizate sub forma de “caravane” în diferite locuri din ţară, ele pornind cu prezentări generale ale problemelor, direcţii dominante şi obiective ale Dialogului. Deoarece criteriul principal în ţările ECE este aderarea la UE, iar implementarea Directivei Cadru a Apei este sarcina principală, pentru ţările candidate la UE au fost prezentate atât politica apei cât şi politica agricolă. O alta reglementare importantă, care este specifică multor ţări (Lituania, România, Estonia, Letonia) este Directiva Nitraţilor, cu obiectivul de reducere a poluării apelor cauzată de folosirea de nitraţi în agricultură şi prevenirea unei astfel de poluări. A fost raportat programul de restaurare a zonelor umede al WWF-Ungaria şi a fost evidenţiată relaţia sa cu DCA. Aceasta a fost urmată de întrebări şi răspunsuri în cadrul întâlnirii plenare. Au fost formulate întrebări cheie care au fost discutate în grupuri mici de lucru formate din 6 până la 8 participanţi. În timp ce moderatorii erau conferenţiari ai sesiunii plenare, raportorul era un voluntar din rândul participanţilor în scopul de a primi un “feedback” de la cei a căror opinie era cea mai importantă pentru factorii de decizie şi pentru încurajarea unui dialog real. Persoanele prezente la întâlnirile Dialogului erau membrii ai WMAs locale, fermieri, reprezentanţi ai companiilor agricole, municipalităţilor, autorităţilor locale de ape, inspectoratelor de mediu, ale conducerilor locale, ale ministerelor, universităţilor, ONG-urilor (WWF şi ICID) şi GWP, prezentând un real şi profund interes în cadrul discuţiilor. În Ungaria 92

au fost ţinute în total 9 întruniri în perioada martie - octombrie 2002 la care au luat parte 400 de participanţi. Dialogul a fost un proces pe două căi, al cărui punct descendent (iniţiat de Minister) s-a completat bine cu punctul culminant reprezentat de WMA. Caracterul informativ al întrunirilor (similar cu experienţa din Estonia) a ajutat la dezvoltarea discuţiilor constructive atât pe nivel orizontal (între reprezentanţii sectorului de apă, de protecţie agricolă şi a mediului), cât şi pe nivel vertical (între practicanţi în domeniu şi oficiali ministeriali). Cei din urmă au ajutat şi (cât timp procesul este planificat să decurgă până la al 4-lea Forum Mondial al Apei din 2006) se speră să continue pentru a ajuta realizarea încrederii precum şi creşterea voinţei politice. Întâlnirile Dialogului au fost pregătite de către o echipă de organizare. Cele mai importante elemente ale Bazei de Cunoştinţe a ECE AHM sunt seriile de documente ghid elaborate de Grupurile de Lucru ale UE CIS pentru implementarea DCA. Rezumatele şi sintezele schiţelor documentelor ghid cu referire la Dialogul AHM au fost pregătite de către vorbitorii care au prezentat notele cheie de la întâlnirile Dialogului şi au fost distribuite prin sistemul de informare a WMAs. Pregătirea documentelor scrise care au servit ca bază de date a Dialogului a fost finanţată de către Ministerul Agriculturii şi al Dezvoltării Rurale. Au existat unele obstacole în procesul Dialogului: • Documentele ghid erau încă în stadiu de concepţie; • O cantitate mare de informaţie este acoperită de documentele ghid; • Dificultăţi de înţelegere primară a prevederilor DCA cu privire la aspecte de management al apelor în agricultură; • Dificultăţi de simplificare a termenilor tehnici daţi de DCA în a-i face pe înţelesul tuturor participanţilor din cadrul procesului Dialogului. Cerinţe apărute în timpul întâlnirilor din cadrul Dialogului includ: • Cele mai importante prevederi ale DCA legate de managementul apelor în agricultura; • Obstacole care împiedică implementarea DCA; • Dezvoltarea de lucruri “efectuate” şi “neefectuate” în managementul apelor în agricultura pentru implementarea cu succes a DCA; • Sugestii pentru CIS UE şi ICPDR RBM care pregătesc liniile directoare ale implementării (pentru a evita masurile nefavorabile din punctul de vedere a managementului apelor in agricultura din Ungaria); • Sarcini viitoare a WMAs în legătura cu implementarea şi alte pregătiri relevante; • Finalitatea imediată: - a fost lansat un acord între WWF şi Uniunea Asociaţiilor de Management al Apelor din Ungaria în patru studii pilot (implementarea DCA într-un sistem larg de lucrări de drenaj).

7. Legătura Dialogului ECE AHM cu procesul politic Aderarea la UE este un pas politic fără precedent şi deoarece data de aderare la UE (mai, 2004) se apropie, aceasta a devenit cerinţa numărul unu pentru ţările candidate. Cu toate că pe la sfârşitul anului 2001 negocierile de aderare legate de capitolul de mediu au fost încheiate cu nouă ţări, implicaţiile de a deveni membre UE sunt încă neclare pentru multă lume din sectorul apei şi al alimentaţiei. Pe de altă parte, studiile confirmă faptul că toate ţările candidate vor scoate beneficii însemnate de pe urma directivelor UE de mediu (Wallstrom, 2002). Din fericire această situaţie (ajutor substanţial de aderare, incertitudini legate de implicaţii şi semne clare a impactului pozitiv asupra mediului) ajută să atragă atenţia factorilor de decizie şi a oficialilor guvernamentali în legătură cu procesul Dialogului în ţările ECE. Eforturile

Parteneriatelor de Apă ale ţărilor (CWPs) care pregătesc consultările naţionale au fost aprobate şi sprijinite de către ministerele de resort, iar la întâlniri au participat reprezentanţi din cadrul acestora. Ei au considerat întâlnirile ca o contribuţie a ministerelor de a întreprinde o campanie de conştientizare a publicului şi de obicei au făcut o impresie bună. Abordările de sus în jos s-au completat între ele rezultând o construcţie trainică. Rezultatele Dialogului au fost transmise ministerelor competente din toate cele nouă ţări participante, unde recomandările vor fi luate în considerare la negocierile de aderare la UE. Informarea factorilor de decizie referitor la obstacolele efective întâlnite pe teren sunt premizele prealabile indispensabile pentru implementarea rezultatelor Dialogului. Acest proces necesită timp şi, după cum a preconizat Dialogul, va dura până în 2006. În ceea ce priveşte ţările ECE localizate pe cursul Dunării, atât CWP-ECE cât şi WWF sunt observatori împreună cu Comisia Internaţională pentru Protecţia Dunării (ICPDR), care include delegaţi guvernamentali ai ţărilor din bazinul Dunării (cel mai reprezentativ bazin hidrografic din lume în ceea ce priveşte numărul ţărilor implicate). ICPDR asigură aplicarea multilaterală a implementării Directivei Cadru a Apei. Observatorii nu sunt participanţi inactivi la întâlniri, ei expertizează şi din când în când se oferă sau li se cere să contribuie cu lucrări, ca la cea recentă cu participare publică, în legătură cu implementarea DCA. Aceasta a condus la formarea unui grup mic de pregătire cu participare publică şi a unui atelier de lucru, ţinut în aprilie 2003, care răspunde de elaborarea strategiei în bazinul Dunării privind Participarea Publicului. De aceea observatorii sunt parteneri activi în desfăşurarea procesului politic de aderare la UE şi sunt capabili să influenţeze deciziile acestui organism internaţional incluzând statele membre UE precum şi ţările asociate. Consorţiul de Dialog ECE (CWP, WWF, ICID) poate duce la bun sfârşit ideile, recomandările, rezultatele întâlnirilor dintre ţări şi cele regionale în mod direct prin intermediul observatorilor săi sau în mod indirect prin delegaţii naţionali. Acesta este cazul în bazinul Dunării, unde se regăsesc şase din cele zece ţări ECE. Sub-regiunea baltică a CWP-ECE cu patru ţări este diferită, în special datorită faptului că în loc de un râu de graniţă cum este Dunărea, sunt mai multe bazine hidrografice paralele precum Odra, Vistula şi Nemunas care-şi varsă cursurile în Marea Baltică. Aici soluţiile sunt căutate prin Comisia HELCOM a Mării Baltice şi recent a fost înfiinţată Reţeaua ECE a Organizaţiilor de Bazin (CEENBO). Mai mult, participanţii la Dialog sunt puşi în legătură directă la nivel pan-european prin participarea la strategia de implementare comună a DCA. Această influenţă pe multi-nivele, este apreciată ca fiind crucială în asigurarea că rezultatele Dialogului să fie diseminate şi se acţionează pe baza lor la toate nivelele de dezvoltare politice şi strategice.

8. Concluzii Realizările finale ale primei faze a Dialogului ECE AHM au fost cele zece Rapoarte Naţionale ale Dialogului (Bulgaria, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia). Aspectele cheie care au fost discutate pe parcursul procesului de dialog naţional şi considerate ca fiind cele mai importante sunt următoarele: • • • • • • • • • • • • • • •

Presiunea mediului şi impactul cauzat de agricultura în regiunile ECE; Reglementările DCA, ale Directivei Nitraţilor şi ale Directivei Habitatului; Elementele unei Bune Practici Agricole; Pierderea de zone umede; Impactul datorat schimbărilor climatice; Privatizarea, schimbări de folosire a terenurilor; Dificultăţi financiare ale fermierilor; Competitivitatea agriculturii în ţările ECE; Coordonarea dezvoltării rurale planificate cu DCA; Coordonarea DCA şi a noii politici şi strategii a managementului inundaţiilor; Integrarea obiectivelor economice, sociale şi de mediu şi planificarea integrată pentru obţinerea acestor obiective; Posibile fonduri UE pentru a introduce măsurile agrare şi de mediu necesare; Necesitatea de noi programe de educaţie şi formare; Necesitatea îmbunătăţirii schimbului de informaţii; Rolul fermierilor şi a organizaţiilor de fermieri în procesul de implementare a DCA.

Căsuţa 4 Măsuri agrare şi de mediu pentru strategii de gospodărire a bazinelor hidrografice Pentru a realiza obiectivele agrare şi de mediu în Estonia, este important: • Să se păstreze caracteristica peisajului agricol ca parte a moştenirii culturale; • Să se organizeze un management efectiv al folosirii îngrăşământului natural; • Să se introducă recomandările HELCOM pentru folosirea de îngrăşăminte chimice minerale, îngrăşăminte naturale şi substanţe toxice; • Să se realizeze un echilibru între numărul de animale şi suprafaţa terenului arabil; • Să se evite concentrarea de agricultură pe suprafeţe susceptibile poluării apelor; • Să se promoveze agricultura bioecologică şi să se susţină folosirea şi exportarea de producţii bioecologice (Strategia Naţională de Mediu din Estonia, 1997): Sursa:Raportul Naţional AHM din Estonia. Raportul Naţional din Letonia "Rio + 10" formulează următoarele obiective pentru integrarea politicii agrare şi de mediu : • Să se modernizeze tehnologiile rurale şi ale fermelor şi să se îmbunătăţească specializarea; • Să se dezvolte legături de cooperare pe plan orizontal între producătorii de agricoli tradiţionali şi cei netradiţionali; • Să se dezvolte noi activităţi de cultivare a pământului, netraditionale şi bazate pe metode organice; • Să se popularizeze şi să se implementeze mai bine principiile celor mai bune practici agricole; • Să se dezvolte asigurarea de servicii neagricole printr-un acces la resurse de educare, investiţii şi examinare a pieţei; • Să se introducă sisteme de agricultură integrată pentru o producţie mai eficientă şi pentru folosirea de resurse naturale; • Să se faciliteze dezvoltarea de tipuri de muncă noi şi efective şi să se modernizeze producţia şi facilităţile de depozitare în instalaţiile de procesare a produselor agricole. Dezvoltarea unei politici de investiţii. Sursa: Raportul Naţional AHM din Letonia În 2000 a fost creat în Lituania un concept operaţional de reţea ecologică naţională (NECONET) precum şi strategia ei de implementare. Implementarea reţelei ecologice este necesară pentru dezvoltarea ecologică armonioasă a regiunii şi pentru implementarea principiilor de dezvoltare durabilă, de păstrarea peisajului şi a biodiversitatii şi pentru implementarea Directivei despre Habitat şi Păsări a UE (Natura 2000) precum şi a programelor agrare şi de mediu. A fost stabilită structura generală a reţelei ecologice – zone esenţiale, coridoare, zone tampon şi paşii de urmat. Dezvoltarea reţelei ecologice asigură un mijloc de a stabili priorităţi pentru protecţia biodiversitatii şi va promova integrarea politicilor generale şi sectoriale, folosind concepte ale Reţelei Ecologice Europene şi Regionale. Au fost pregătite liniile directoare şi criteriile de selecţie a ariilor protejate (Natura 2000). Sursa: Raportul Naţional AHM din Lituania.

Căsuţa 5 Politici de masuri pentru strategii agrare şi de mediu Strategii pentru Dezvoltarea Agriculturii Irigate în Bulgaria, incluzând propuneri pentru: • • • • • •

Dezvoltarea politicilor economice şi a politicii preturilor; Dezvoltarea legislaţiei; Îmbunătăţirea politicii ecologice ; Perfecţionarea implicării ONG-urilor; Educaţie şi programe de cercetare; Dezvoltarea sistemelor de management al informaţiei

Sursa: Raportul Naţional AHM din Bulgaria. Scopurile politicii structurale din Slovenia în domeniul agriculturii şi a dezvoltării rurale (programul agrar şi de mediu din Slovenia, 2001) sunt următoarele: • Ameliorarea eficienţei şi a competitivităţii; • Îmbunătăţirea structurilor agrare (mărime, cadru socio-economic, producţie) şi a structurilor organizatorice (susţinerea diferitelor grupuri de producători, fabricanţi si consumatori) din agricultură; • Introducerea şi încurajarea unui management prietenos mediului şi conservarea specificul peisajului din zona; • Conservarea biodiversităţii şi a habitatelor specifice; • Ameliorarea condiţiilor economice şi sociale de la tara prin extinderea dezvoltării oportunităţilor de angajare în alte ramuri ale economiei (turism, mica industrie, meserii, comerţ); • Susţinerea întreprinzătorilor particulari şi introducerea de producţii alternative • Ameliorarea transportului, a infrastructurii urbane şi sociale Sursa: Raportul Naţional AHM din Slovenia

Pentru a conduce cu succes Dialogul este necesar să participe reprezentanţi ai ambilor poli ai paletei politice. În ţările ECE situaţia politică unică de reunificare istorică a continentului european ajută la obţinerea de sprijin politic pentru procesul Dialogului. Discuţiile au revelat faptul că a face cunoştinţă cu cerinţele DCA nu este suficient. Trebuie să se realizeze un echilibru între politicile privind apa ale UE şi politicile comune agricole şi între o agricultură competitivă fără a împovăra mediul, în condiţiile aspre de limitare a subvenţiilor (valoare medie 15% în comparaţie cu 40-60% în UE). Se impune creşterea standardului relativ scăzut de viaţă specific zonelor rurale din ţările ECE, prin reconsiderarea politicii de subvenţionare). Se impun de asemenea compensaţii pentru persoanele care trăiesc în zone dezavantajate pentru a se realiza un echilibru social. Trebuiesc încurajate investiţii de protecţie a mediului prin acordarea de stimulente materiale adecvate. Conceptul de gospodărire integrată a resurselor de apă (sau modul lui de implementare) este diferit în lume şi în ţările UE. Directiva Cadru în domeniul Apei (DCA) a UE stipulează planificarea planurilor de acţiune necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu şi nu se ocupă cu programe de măsuri legate de obiective sociale şi economice. De aceea aceasta necesită integrarea consideraţiilor sociale şi economice - prin CAP şi Reguli de Dezvoltare Rurală de exemplu – în cadrul programelor de măsuri ale DCA. Datorită mărimii relativ reduse a zonelor irigate şi a folosirii moderate a îngrăşămintelor şi a pesticidelor în ţările ECE (în special din cauza creşterii preţurilor în ultimii 10 ani), irigaţiile

agricole nu sunt în general considerate ca o ameninţare importantă asupra resurselor naturale sau a biodiversitatii în această parte a Europei (Comisia Europei, Directoratul General de Mediu, 2000). Se consideră, în general, că sistemele de desecare şi drenaj construite în trecut, câteodată pe arii întinse, au determinat schimbări considerabile în regimul de scurgere naturală a câtorva râuri din regiune. Mărimi curente şi tipuri de irigaţii şi drenaj în regiunea ECE Tabel 2

Ţara Bulgaria Republica Ceha Estonia

Ungaria

Letonia Lituania Polonia

Suprafaţa irigată / % din suprafaţa agricolă Suprafaţa sistemelor de drenaj 1995: 690.000 ha (~11%) 1997: numai 50.000 ha sunt actualmente irigate 1995: 141.249 ha (3.3%) 7-14.000 ha sunt actualmente irigate de fermieri 1982: 21.000 ha 1996: 4.886 ha (~0.3 %) 2.000 ha sunt actualmente irigate 734.000 ha sisteme de drenaj 1980: 250.000 ha (4 %) 1998: ~ 100000 ha sunt actualmente irigate 4.4 milioane ha sisteme de drenaj 1,6 milioane ha sisteme de drenaj 8000 ha 4800 ha sunt actualmente irigate 2.6 milioane ha sisteme de drenaj 1989: 450.000 ha 2001: 99.000 ha

România

1990: 3.19 milioane ha (21%) 1999: numai ~10 % din aceasta este actualmente irigată

Slovacia

~1990: 350.000 ha (14.3%) 1998: 323.000 ha sunt actualmente irigate

Slovenia

1999: 2535 ha (0.64 %) în creştere

Tip de irigaţii sau culturi irigate 1989: 50% irigaţii prin brazde 49% irigaţii prin aspersiune 1% irigaţii prin picurare 1999: 99% irigaţii prin aspersiune 0.5% irigaţii prin picurare 0.5% alte sisteme 1996: 100 % irigaţii prin aspersiune (in special utilizate la păşuni) 1999: în special irigaţii prin aspersiune irigarea prin picurare este în creştere udarea prin fâşii este în scădere considerabilă

2001: subterană 94370 ha irigaţii prin aspersiune 4458 ha suprafaţă 241 ha (90 - 95% din irigaţii sunt utilizate la păşuni) 1990: 87.7% irigaţii prin aspersiune 10.2% irigaţii prin brazde 2.1% submersiune (producţia de orez) 1999: în special irigaţii prin aspersiune (utilizarea apei pe ha a scăzut la 70% din 1986-1990 până în 1991-1995, atunci era 309 m3/ha/an 1999: în special irigaţii prin aspersiune irigarea prin picurare la producţia de fructe

Sursa: Impactul asupra mediului al irigaţilor în ţările UE; un raport către Directoratul de mediu al Comisiei Europene, al Institutului pentru Politica Europeană de Mediu, Londra, în colaborare cu Universitatea Politehnică din Madrid şi Universitatea din Atena, martie 2000 şi Rapoartele de Dialog Naţional

Impactul asupra mediului al Gospodăririi Apelor în sectorul agricol Tabel 3

Ţara

Sol şi resurse de apă

Peisaj şi biodiversitate

Scădere semnificativă a nivelului apei subterane, sărăturarea apei subterane şi a solului, contaminarea apei cu pesticide şi nutrienţi, scăderea debitelor pe râuri, schimbări ale regimului scurgerii în râuri, eroziunea solului pe terenurile în pantă irigate

Habitatele de zone uscate au fost distruse în trecut, secarea unor valoroase zone umede, lacurile de acumulare şi derivaţiile de pe cursurile de apă au un efect negativ asupra ecosistemelor râurilor, pierderile din sistemele de irigaţii au creat zone umede artificiale importante pentru floră şi faună

Republica Cehă

Nu sunt probleme semnificative, sursa de apă este bine regularizată

Nu sunt probleme semnificative

Estonia

Poluare datorită utilizării îngrăşămintelor

Eutrofizare

Ungaria

Scădere semnificativă a nivelului apei subterane

Secarea unor valoroase zone umede, lacurile de acumulare şi derivaţiile de pe cursurile de apă au un efect negativ asupra ecosistemelor râurilor, pierderile din sistemele de irigaţii au creat zone umede artificiale importante pentru floră şi faună

Letonia

Poluare

Eutrofizare

Lituania

Eroziune, poluare datorită utilizării îngrăşămintelor şi pesticidelor

70% din zonele umede au dispărut

Polonia

Scădere semnificativă a nivelului apei subterane, contaminarea apelor cu nutrienţi, schimbări ale regimului scurgerii în râuri, eroziuni

România

Contaminare limitată a apei cu pesticide şi nutrienţi datorită utilizării mai reduse a acestora în ultima perioadă, sărăturarea apei subterane şi în special a solului

Habitatele din zonele uscate au fost afectate negativ în trecut

Bulgaria (Efecte trecute şi prezente)

Lacurile de acumulare şi barajele de pe cursurile superioare au un efect negativ asupra ecosistemelor râurilor, nu s-au raportat efecte negative in zonele irigate

Slovacia

Slovenia

Irigaţiile sunt bine regularizate şi nu utilizează resurse importante de apă din râuri

Lacurile de acumulare au un efect negativ asupra ecosistemelor râurilor, noile proiecte de irigaţii trebuie să se supună evaluărilor de impact asupra mediului

Sursa: Impactul asupra mediului al irigaţiilor în Uniunea Europeană; Raport al Directoratului de mediu al Comisiei Europene; Institutul pentru Politica Europeană de Mediu, Londra; în colaborare cu Universitatea Politehnică din Madrid şi Universitatea din Atena; martie 2000 şi Rapoartele Dialogurilor naţionale.

În faza următoare a Dialogului, va continua procesul de dialog inter-sectorial ţinut între factorii implicaţi, atât la nivel regional, cât şi la nivel naţional şi de bazin hidrografic. Dialogurile la nivel naţional sau mesele rotunde vor forma esenţa dialogului. Dialogurile la nivel regional din ţările ECE şi la nivel de bazine hidrografice le vor completa, pentru a ajuta la schimbul de informaţii şi la aspecte şi cerinţe care-i vizează direct pe utilizatori. Se vor face eforturi speciale pentru a se face legătura cu nivelele locale, unde dezideratul de bază este de a implica utilizatorii reali ai serviciilor de apă. Baza de Cunoştinţe va fi esenţa ştiinţifică şi politică a Dialogului. O baza de cunoştinţe lărgită va alimenta dialogul pentru a stabili cunoştinţe demne de încredere, acceptate atât de factorii implicaţi în probleme agrare cât şi de cei implicaţi în probleme de mediu. Baza de cunoştinţe se va axa pe îmbunătăţirea producţiei agricole şi pe obţinerea unui mediu mai sigur şi va lua în considerare atât impactul dezvoltării anterioare, cât şi evaluarea opţiunilor de dezvoltare viitoare. Procesul de implementare a Directivei Cadru a Apei va crea informaţie, experienţă şi cunoaştere. Agricultura irigată şi neirigată ca un consumator de apă important este un element semnificativ în echilibrul apei din bazinele hidrografice. Transformarea şi modernizarea agriculturii în regiunea ECE ar trebui să aibă în vedere aspecte sociale şi economice, dar şi probleme de protecţie a mediului natural şi al resurselor de apă. Agricultura nu ar trebui înţeleasă numai ca producător de hrană dar şi ca factor care afectează mediul natural şi peisajul (Mioduszewski, 2002). Multe probleme asociate cu coexistenţa a trei elemente - apa, agricultura şi mediul – nu sunt încă soluţionate. Sunt necesare studii interdisciplinare precum şi stimularea dialogului şi a discuţiilor între specialişti în ecologie, agronomie, economie, gospodărirea apei. Dialogul purtat atât pe plan naţional cât şi internaţional este aşteptat să aducă rezultate menite să faciliteze ameliorarea mediului şi a resurselor de apă şi în acelaşi timp să asigure producţia de hrană în cantităţi mulţumitoare şi de bună calitate. Pentru a rezuma: • Rolul agriculturii nu constă numai în producţia de hrană. Este de asemenea necesar să prevadă şi să definească funcţia publică a agriculturii. Funcţia publică este să protejeze diversitatea biologică şi valoarea ridicată a peisajului cultural actual, a aşa numitului concept "land stewardship". Din acest punct de vedere se cere definirea unei noi funcţii a gospodăririi apei în peisajul agricol şi vice versa. • Gospodărirea integrată a apei în bazine hidrografice trebuie să fie implementată cât mai repede posibil şi trebuie elaborate planuri de gospodărire a apei. • O sarcină importantă este reducerea poluării difuze din resursele agricole. Este un deziderat definirea şi apoi introducerea unui cod acceptat de bună practică agricolă (aşa cum a fost cerută de măsurile de dezvoltare rurală). Al doilea este cum să se diminueze transportul de nitraţi pe râuri. O soluţie ar fi în zonele tampon dea lungul apelor, în iazurile mici, zonele umede reamenajate, sisteme de drenare regularizate, etc., care ar ajuta la recuperarea – sau obţinerea – unei bune stări ecologice a râurilor şi a altor ape de suprafaţă şi subterane. • Întrebarea este dacă creşterea producţiei în agricultură, alimentată din precipitaţii are vreo influenţă în ceea ce priveşte echilibrul apei, câtă apă ne trebuie pentru irigaţii (livezi, legume). Schimbarea globală a climei va afecta echilibrul apei, a resurselor de apă şi a cerinţelor de apă. • Planificarea locală este foarte importantă din punct de vedere al protecţiei apei, în special măsuri precum defrişările, protecţia contra inundaţiilor, construcţia de zone tampon, zone umede, etc. Problemele de protecţia apei ar trebui să fie luate în considerare mai mult decât până acum în astfel de planuri.

100

9. Viitoarele planuri pentru Dialogul ECE-AHM Procesele Dialogului Naţional în cele 10 ţări candidate la UE s-au bazat pe rezultatul iniţierii Dialogurilor Naţionale ale Grupurilor de Lucru de la Bonn şi de Dialogul AHM ECE din cadrul întâlnirii de lansare de la Bled. Următoarele discuţii legate de cele mai bune măsuri şi mijloace pentru procesul dialogului între ţări ar putea fi foarte folositoare. Dialogul s-a încheiat, multe probleme au rămas nesoluţionate, unele acţiuni se întreprind încă la diferite nivele pentru a îmbunătăţi calitatea mediului în zonele rurale Elementele cheie ale bazei de date pentru Dialogul AHM ECE pentru faza următoare a Dialogului vor fi documentele ghid realizate de Grupurile de Lucru CIS a UE (Căsuţa 1). Aceasta ar trebui considerată ca fiind cerinţa cheie pentru felul în care vor fi adoptate aceste documente - baza de date principală pentru implementarea Directivei Cadru a Apei a UE – în regiunea ECE luând în considerare condiţiile specifice. Schimbul internaţional asupra aplicării practice şi a adoptării documentelor ghid ar putea fi de asemenea folositoare (ex. Căsuţa cu informaţii / mijloace pentru planificarea gospodăririi integrate a bazinelor hidrografice) Programul de lucru şi dezvoltarea bazei de date pentru Dialogul AHM a ECE au fost discutate la întrunirile grupului de lucru regional pentru Europa a ICID şi de către echipa de lucru ICID cu privire la Directiva Cadru a Apei (la Brno şi Cape Town în 2001 şi la Bled şi Montreal în 2002). S-a căzut de acord să se continue cooperarea cu ICID pentru următoarea faza a Dialogului.

101

Căsuţa 6 Planuri viitoare pentru a doua fază a Dialogului AHM a ECE Propuneri pentru cerinţele de bază la a doua fază a Dialogului AHM a UE: • Dialogurile ar trebui organizate la nivel de bazine hidrografice în acord cu procesul de pregătire a planurilor de gospodărire a bazinelor hidrografice cerute de Directiva Apei. • Se impune o implicare urgentă a reprezentanţilor fermierilor şi a asociaţiilor acestora (Camera Agrară se va implica în Republica Cehă). • Întâlnirile de dialog local vor începe în Republica Cehă la râul Orlice, care a fost selectat ca bazin hidrografic pilot în ceea ce priveşte managementul unui bazin hidrografic privind asistenţa unui proiect de înfrăţire (conceput de un consorţiu din Marea Britanie, Franţa şi Austria). • Există o cerinţă pentru o mai detailată cunoaştere a relaţiilor dintre Directiva Cadru a Apei şi Politica Agrară Comună a Comunităţii Europene. • Folosirea fondurilor structurale ale UE (şi anume EAGGF, HRDP) pentru ameliorarea investiţiilor în domeniul apei, care vor trebui să fie bine pregătite (incluzând procesul plăţilor). Sursa: Raportul Naţional din Republica Cehă

Două cerinţe majore sunt în mod frecvent capul de listă a comunităţii de apă din Slovacia: aderarea la UE şi aplicarea Gospodăririi Integrate a Resurselor de Apă. Faza următoare a Dialogului AHM ar trebui focalizată pe: • Implementarea Politicii Agrare Comune a UE. • Gospodărirea Integrată a Resurselor de Apă. • Relaţii între Apă, Producţie Agricolă şi Mediu. • Implementarea Directivei Cadru a Apei. Sursa: Raportul Naţional din Slovacia

Pentru protecţia apelor împotriva poluării cauzate de nitraţii din sursele agricole, Directiva Nitraţilor recunoaşte că în perioada folosirii de îngrăşămintelor naturale sau chimice care conţin azot necesar în agricultură, orice supradozare constituie un risc pentru mediu. De aceea se impun acţiuni comune pentru a controla problema creşterii producţiei intensive a şeptelului şi că politica agricolă trebuie să ia în considerare mai mult politica mediului. O altă ameninţare însemnată a agriculturii asupra mediului sunt riscurile folosirii de pesticide asupra omului şi a vieţii acvatice. Se recomandă pregătirea unui cadru legal de politică şi gospodărire care va permite autorităţilor să dezvolte programe de reducere a riscurilor. Sursa: Raportul Naţional WFE din România

102

Căsuţa 7 Documente ghid pentru implementarea Directivei Cadru a Apei a UE (pentru ianuarie 2003) IMPRESS - Ghid pentru analiza de Presiuni şi Impacte în conformitate cu Directiva Cadru a Apei ăHMWB – Document ghid pentru identificarea şi desemnarea corpurilor de apa puternic modificate şi artificiale REFCOND – Ghid pentru stabilirea condiţiilor de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă din punct de vedere biologic COAST – Ghid privind tipologia, condiţiile de referinţă şi sistemul de clasificare pentru ape tranzitorii şi ape costale INTERCALIBRATION – Spre un ghid de stabilire a reţelei de intercalibrare şi a procesului exerciţiului de intercalibrare WATECO – Economie şi Mediu. Implementarea cerinţelor Directivei Cadru a Apei. Document ghid. MONITORING – Ghid asupra Monitorizării pentru Directiva Cadru a Apei GW - Directiva Cadru a Apei: Aspecte statistice pentru identificarea tendinţelor de poluare a apei subterane şi agregarea rezultatelor de monitorizare BPRBP - WP1 Identificarea RBD – Identificarea Districtelor bazinelor hidrografice în Statele Membre. WP2 Procesul de planificare – Ghid asupra procesului de planificare WP3 Participarea publicului – Ghid asupra participării publicului în legătură cu Directiva Cadru a Apei GIS – Document ghid asupra implementării elementelor de GIS în legătură cu Directiva Cadru a Apei PRB – Sumarul propunerilor Statelor Membre pentru bazinele pilot Corpuri de apa – Ghid orizontal asupra aplicării termenului de “corp de apa” în contextul Directivei Cadru privind Apa Zone umede - NOTE – reflectând importanta zonelor umede pentru procesul Directivei Cadru privind Apa. A fost stabilit un nou grup de lucru, sub conducerea Italiei şi care include printre participanţi WWF şi care a elaborat un ghid orizontal privind zonele umede, ghid care a fost înaintat întâlnirii Directorilor de Apă de la Atena, din luna Iunie 2003.

Reţeaua proiectelor la nivel local şi al bazinelor hidrografice în regiunea ECE se va concentra pe testarea şi evaluarea modurilor de abordare inovative care susţin dezvoltarea durabilă a serviciilor de apă pentru agricultură şi mediu. Acestea vor constitui o platforma pentru schimbul de informaţii – conducând la identificarea “celor mai bune practici ”. în cadrul Proiectului Dialogului ECE se vor selecta studii de caz pilot şi/sau bazine hidrografice pilot. Selecţia se va baza pe datele accesibile, pe studii efectuate anterior în zonele investigate şi pe sistemul de scară.

103

Proiectul Dialogului ECE este văzut ca un proces descentralizat, pe mai mulţi ani, cu puncte de reper la cel de al 3-lea Forum Mondial al Apei de la Kyoto şi cel de al 4-lea Forum Mondial al Apei de la Montreal. Coordonarea generală şi derularea proiectului de desfăşoară în cadrul activităţilor Dialogului Global, concomitent cu programul de lucru privind Strategia Comună de implementare a Directivei Cadru privind Apa. Proiectul Dialogului ECE este coordonat de asemenea cu alte activităţi relevante ale GWP CEE, ERWG ICID, WWF Programul CarpatoDunărean şi WWF Europa.

104

COMISIA EUROPEANA Direcţia Generală de Mediu Direcţia B - Calitatea de Mediu a Resurselor Naturale ENV.B1 - Apa, Mediul Marin şi Terestru Brussels, 7.02.2003 DG ENV. B1/BB D(2002) Document de Lucru

DIRECTIVA CADRU PENTRU APĂ (DCA) ŞI INSTRUMENTELE DIN CADRUL POLITICII AGRICOLE COMUNITARE (PAC) ÎN VEDEREA SPRIJINIRII IMPLEMENTĂRII ACESTEIA Introducere Acest document explică interacţiunea dintre agricultură şi apă şi politicile lor acoperitoare (Politica Agricolă Comunitară (PAC) şi Directiva Cadru pentru Apă (DCA)). Utilizatorii oportuni relevanţi pot fi autorităţi însărcinate cu sistematizarea pentru dezvoltare rurală, sistematizarea managementului bazinelor hidrografice, protecţia mediului şi secretariatele convenţiilor internaţionale. Documentul este o contribuţie la procesul de discuţie privind veriga dintre PAC şi DCA. Cum aceste două politici sunt ele însele în discuţie (PAC de ex. COM (2002) 394 “Comunicare la jumătatea termenului a politicii agricole comunitare” şi COM (2003) 23 “Perspectiva pe termen lung pentru agricultură eficientă; DCA de ex. strategia de implementare), lucrarea va avea nevoie să fie actualizată şi adaptată permanent la modificările din aceste politici. Aşadar, aceasta poate reprezenta doar discuţii şi status quo-ul de la un anumit punct şi trebuie considerat ca un document de lucru. Este evident că toate sectoarele, precum industria chimică, transporturile, sectorul de sănătate şi tratarea apei uzate urbane vor trebui să contribuie la implementarea DCA. Totuşi acest document se concentrează în mod evident asupra sectorului agricol. De o importanţă deosebită este alinierea măsurilor de sistematizare din cadrul politicii de Dezvoltare Rurală şi DCA şi prin urmare trebuie sa conştientizam ambele programe. Un tablou sinoptic al acestor programe este dat în cap. 4.1.1. În afara de PAC, politica de Coeziune va fi de asemenea relevantă pentru implementarea DCA. Diverse măsuri din Dezvoltarea Rurală (investiţii, tineri fermieri, pregătire, prelucrare şi marketing) sunt deja finanţate prin fonduri structurale. De asemenea, LEADER - este un instrument important din fonduri structurale pentru sprijinirea Dezvoltării Rurale. Aceasta lucrare, totuşi, din motive de simplificare nu va face distincţie între fondurile de susţinere din garanţia EAGGF, dar va avea legătură în general cu Dezvoltarea Rurală. 105

Mai presus de toate lucrarea ar trebui examinată ca o tentativă de promovare a unei concepţii de ansamblu între două arii de politici majore cu scopul ca amândouă să tragă foloase.

Scopurile DCA DCA 2000/60/CE are următoarele ţeluri principale: -

Extinderea sferei de acţiune a protecţiei apei asupra tuturor apelor (ape de suprafaţă şi ape subterane).

Atingerea unui “statut bun” pentru toate apele (statut ecologic şi chimic bun pentru ape de suprafaţă şi statut chimic şi cantitativ bun pentru ape subterane) prin termene finale stabilite.

Managementul apei bazat pe bazine hidrografice.

“Apropiere combinată” pentru valorile limită de emisie şi standarde da calitate, în plus concordanţa de fază a substanţelor periculoase.

Obţinerea de preţuri juste.

Determinarea mai îndeaproape a implicării cetăţenilor, ceea ce înseamnă implicarea mandatara obligatorie a părţilor interesate.

Punerea legislaţiei pe un făgaş bun.

Stabilirea unui cadru managerial coerent pentru toată legislaţia pentru apă înrudită, astfel permiţând aplicarea cu fermitate, în acelaşi timp, a sistematizării şi măsurilor. Aceasta nu schimbă obligaţiile şi termenele finale deja existente în legislaţie.

Recapitulând, obiectivul general al DCA este statutul bun pentru apele de suprafaţă şi apele subterane. Realizarea acestui obiectiv îl va face mai accesibil pentru un şir de utilizări ale resurselor de apă (apa de băut, de irigaţii, de uz industrial etc.). Pentru anumite domenii alese, de ex. apa folosită ca apa de băut şi pentru baie, cerinţe de calitate suplimentare şi/sau măsuri de evacuare ambele fiind sub legislaţia Statelor Membre şi ale UE.

Cum influentează agricultura apele şi ecosistemele conexe? În timp ce agricultura împovărează resursele de apă, îndeosebi prin poluare difuză, progresul ar putea de asemenea fi obţinut printr-o calitate mai bună a apei în cazul surselor de poluare punctuală, precum şi pentru apa uzată urbană şi industrială. Aceasta a fost recent evidenţiată de raportul EEA pentru 2002. Pentru interacţiunea dintre folosirea eficientă a apei şi agricultură, pot fi identificate următoarele probleme: Irigaţii şi drenaje Irigaţia ca parte a agriculturii intensive, inclusiv horticultura, poate conduce şi a condus de fapt la o folosinţă ineficientă a apei în unele state membre. În plus, cheltuielile pentru apa de irigaţii nu acoperă întotdeauna în mod necesar toate costurile. Problemele ridicate din irigaţii se ivesc în principal în Statele Membre din Sud şi sunt adesea legate de recolte specifice precum porumb, fructe şi legume.

106

Drenajul terenului se poate realiza prin coborârea suprafeţei apei subterane, tot aşa ca şi distrugerea terenurilor inundabile cu habitate importante pentru specii protejate. Cantitatea şi calitatea apei 3.2.1. Apa subterană Următoarele activităţi agricole pot afecta chimismul bun şi statutul cantitativ bun al apei subterane precum: - Pesticidele (de la echipamentul de aplicare, manevrare şi curăţare) de la activităţile pentru protecţia plantelor, care se pot infiltra în apa subterană. - Nutrienţi – în principal nitraţi de la fertilizare – care se pot infiltra în apa subterană. - Irigaţiile şi drenajele pot afecta nivelul suprafeţei apei subterane şi pot duce la salinizare. - Drenajul poate afecta ecosistemele terenurilor inundabile, care sunt influenţate de apa subterană. - Utilizarea intensivă a apei de către sectoare agricole specifice (de ex. sectorul zootehnic) poate afecta nivelul suprafeţei apei subterane. 3.2.2. Apa de suprafaţă (râuri, lacuri, ape tranziţionale, ape costiere) Apele de suprafaţă pot fi contaminate de diferite “inputuri” pentru agricultură sau produsele lor auxiliare, contaminatori sau produse metabolice care conduc la eutroficare şi efecte colaterale asupra organismelor non ţintă. Următoarele activitatea agricole pot afecta starea chimică şi ecologică a apelor de suprafaţă, în special dacă se aplică neadecvat (de ex. pe pante, cauzând eroziunea, în timpul anotimpului nepotrivit, în cantităţi nepotrivite, fără respectarea fâşiilor tampon stabilite), precum: - evacuarea pesticidelor (din utilizarea, manevrarea şi curăţarea echipamentului) de la activităţile de protecţia plantelor; - evacuarea nitraţilor şi fosfaţilor de la fertilizare; - metale grele de la utilizarea reziduurilor de canalizare şi a bălegarului ca parte a ingredientelor active ale pesticidelor (de ex. sărurile de cupru), precum şi contaminanţi ai fertilizatorilor (de ex. Cd din fosfaţi); - sedimente din eroziune ce pot influenţa cursurile hidromorfologic) şi ecosistemele terenurilor inundabile;

apă

(statutul

- drenajul poate afecta ecosistemele terenurilor inundabile; - utilizarea intensivă a apei de către proprietăţile agricole; - depunerea din amoniacul atmosferic provenit din bălegar, cauzând de asemenea acidificarea solului.

107

Competiţia între apă şi agricultură pentru utilizarea terenului. Cerinţa contradictorie pentru teren pentru sectorul agricol şi pentru sectorul de apă – în vederea implementării DCA – poate surveni datorită: - Necesitatea de teren pentru reconstituirea unui bun model de curgere a apelor de suprafaţă (însemnând realizarea unui bun statut hidromorfologic). - Nevoia de a proteja terenurile inundabile. - Nevoia de utilizare a terenului în scopul de a nu-l schimba din agricol în diferite sisteme de producţie (păşune în loc de arabil). - Nevoia de teren precum şi de management în mod special în vederea prevenirii inundaţiilor.

Principalele interactiuni dintre agricultură (reglementată de pac) şi apă (reglementată de dca) 4.1. Interacţiune la nivel administrativ Următoarele aspecte vor fi cruciale la nivel administrativ: 4.1.1. Sincronizarea sistematizării prin DCA şi PAC O comunicare asupra prezentării la jumătatea termenului PAC a fost supusă Consiliului şi Comisia a întabelat respectivele propuneri legale, care acum vor fi discutate în Consiliu şi Parlament. Perioada de finanţare în curs pentru Programele de Dezvoltare Rurală este 2000 – 2006. Regulamentul respectiv este (CE) 1257/1999 şi (CE) 445/2002. Urmare a evaluării de sinteză a dezvoltării rurale în 2003/2004, următoarea perioadă de planificare a acesteia este 2007 – 2013. Pentru aceasta va trebui să se ia în considerare schimbările din PAC, ca rezultat al verificării de la jumătatea termenului şi/sau al altor propuneri. După raportul de la jumătatea termenului al PAC, care se va face în 2003, o nouă perioadă de finanţare va începe în 2007, eventual legată de o reformă a Politicii Agricole Comunitare, care este aşadar întemeiată pe Regulamentul modificat. În 2004, evaluarea situaţiei în bazinele hidrografice conform Articolului 5 din Directiva DCA va fi finalizată (analiza caracteristicilor, controlul impactului activităţilor umane, analiza economică a utilizării apei). Evaluarea ar putea fi introdusă în orice discuţie a noii perioade de finanţare/de reformă a Politicii Agricole Comunitare, inclusiv venituri bugetare (alocarea de fonduri pentru Dezvoltarea Rurală). Tabelul 1 arată o comparaţie directă a programului modificărilor CAP şi a implementării DCA. 4.1.2. Coordonarea în programul de măsuri Programele de Dezvoltare Rurală vor avea nevoie în viitor să fie cel puţin coordonate la nivel de bazin hidrografic – şi aliniate cu planurile de management al bazinelor hidrografice – efectuând o cooperare strânsă între autorităţile competente responsabile pentru Programul de Dezvoltare Rurală şi cele responsabile pentru apă. Aceasta înseamnă că reprezentanţi din partea autorităţilor însărcinate cu Programul de Dezvoltare Rurală trebuie să fie

108

reprezentaţi în autorităţile bazinelor hidrografice şi viceversa. În mod egal măsurile programelor de dezvoltare rurală pot deveni parte a programului de măsuri din DCA sau viceversa. Ca în multe situaţii, bazinele de recepţie ale râurilor vor fi mai extinse decât regiunile geografice pentru Dezvoltare Rurală, fiind posibil ca autorităţile de bazin hidrografic să aibă nevoie să caute finanţare în diverse Programe de Dezvoltare Rurală regionale şi este de asemenea posibil ca autorităţile regionale rurale individuale să poată fi implicate în mai mult de un proiect de bazin hidrografic. 4.1.3. Sinergii ale PAC şi DCA privind identificarea factorilor de mediu. Monitorizarea cursurilor de apă, reglementată de DCA, va fi benefică pentru sectorul de apă şi sectorul agricol. Când se proiectează reţeaua de puncte de recoltare de probe, activităţile agricole (tipul de activitate agricolă, rotaţia recoltelor şi folosirea inputurilor) trebuie luate în considerare. Aceasta ar trebui să conducă la o cooperare apropiată (de ex. reprezentarea fiecăruia în comitetele celuilalt) între autorităţile competente pentru apă şi agricultură din cadrul Statelor Membre şi la o mai bună înţelegere a problemelor identificate prin monitorizare. Listele suprafeţelor protejate de legislaţia Comunitară pentru conservarea habitatelor şi a speciilor dependente direct de apă ce se stabilesc de către Statele Membre – după cum se stipulează în Anexa IV a DCA – vor tolera mai bine măsurile din cadrul articolelor 16 şi 22 ale Regulamentului de Dezvoltare Rurală cu privire la conservarea lor. 4.1.4 Competiţia pentru teren Măsurile din cadrul DCA ar putea să necesite schimbări în utilizarea pământurilor şi în managementul lor şi prin urmare ar putea să ducă la competiţie pentru terenuri (de ex. schimbarea din arabil în păşune, împădurire şi în cazuri extreme scoaterea de teren din activitatea agricolă). Aceasta ar putea crea presiune în sectorul agricol privind creşterea venitului şi poate conduce la discuţii despre necesitatea de a compensa. În particular, aceasta va fi dificil pentru zonele dinafara folosinţelor agricole sau pentru zonele scoase din folosinţa agricolă, acolo unde fondurile PAC ar putea să nu fie utilizabile. Programul modificărilor PAC şi implementării DCA Tabel 1:

Anul 2000 2002 2003

2004

Directiva Cadru pentru Apă (DCA) Aprobarea Programelor de Dezvoltare Rurală din Adoptarea DCA şi intrarea în Agenda 2000. vigoare. Comunicarea Comisiei privind Recenzia la jumătatea termenului a PAC Reforma PAC: O Perspectiva pe Termen Lung Transpunerea DCA în legislaţia pentru o Agricultură Eficientă (propuneri legislative naţională de către Statele Membre (conform articolelor 3 conform recenziei de la jumătatea termenului). Raportul de sinteză asupra Regulamentului şi 23) în legislaţii naţionale; 1259/1999/CE, inclusiv cerinţele de protecţie a desemnarea districtelor de mediului pentru agricultură sprijinită în mod direct. bazine hidrografice şi ale Al 3-lea Raport asupra Coeziunii Economice şi autorităţilor competente. Sociale care trasează orientările viitoare pentru Fondurile Structurale UE şi Politica de Dezvoltare Rurală. Raportul de sinteză al Comisiei privind evaluarea Analiza caracteristicilor, Politica de Dezvoltare Rurală (PAC)

109

2005 2006

2007 2008

la jumătatea termenului a Programelor de Dezvoltare Rurală. Comunicarea Comisiei privind “AGENDA 2007” inclusiv perspectiva financiara viitoare 2007 – 2013. Cel mai târziu în 2004, daca este necesar, propuneri legislative în cadrul “AGENDA 2007”. Discuţii şi adoptarea “AGENDA 2007” inclusiv perspectiva finanţării viitoare. Discuţii şi aprobarea noilor Programe de Dezvoltare Rurală.

Reţeaua de monitorizare (conform art. 8) trebuie să fie realizată. Consultarea publică a Orarului şi Programului de exploatare pentru proiectul de management al bazinului hidrografic (conform art. 14).

Demararea noilor Programe de Dezvoltare Rurală. Consultare publică asupra proiectelor de management al bazinelor hidrografice (conform art. 14). Proiectele de management al bazinelor hidrografice (conform art. 13).

2009 2013

presiunilor şi impactelor din bazinele hidrografice (conform art. 5 al DCA).

Sfârşitul Perioadei de Sistematizare a Dezvoltării Rurale 2007 – 2013. Atingerea unui (conform art. 4).

2015

bun

4.1.5. Derogări DCA prevede unele derogări pentru ape considerabil afectate de activitatea umană. Acestea ar putea fi activităţile agricole. Asemenea derogări ar putea solicita: -

Timpul realizării obiectivelor

Obiective de mediu mai puţin importante.

În ambele cazuri, trebuie demonstrat că atingerea obiectivelor standard este ori imposibilă, ori exagerat de scumpă. Politica şi administraţia vor fi nevoite să judece şi să stabilească priorităţile. 4.2. Interacţiuni la nivelul fermei 4.2.1. Măsuri DCA În DCA, Statele Membre proiectează măsuri care trebuie, dacă sunt adecvate, să fie coordonate la nivelul bazinului hidrografic de o autoritate de management al bazinului, în cadrul proiectului de management al bazinului hidrografic (conform art. 11 DCA). Acest proiect de management al bazinului hidrografic ar trebui să prevadă următoarele:

110

statut

(1) Măsuri de bază ce reprezintă cerinţele minime pentru a se conforma cu bazinul hidrografic. Cu relevanţă pentru agricultură, acestea sunt: -

Măsuri justificative cerute prin legislaţia comunitară (de ex. planuri de acţiune şi coduri ale Bunei Experienţe Agricole privind fertilizarea în cadrul Directivei Nitraţilor, aplicarea celor mai potrivite tehnici în creşterea intensivă a porcilor şi păsărilor).

În completare la acestea şi în legătura cu producţia agricolă, măsurile de bază trebuie să constea de asemenea din următoarele: -

Promovarea utilizării eficiente a folosinţei apei.

Protejarea apei de băut.

Controlul prelevărilor de apă.

Prevederea acoperirii costurilor pentru serviciile de apă.

Prevenirea sau controlul pătrunderii poluanţilor din surse difuze.

Asigurarea unui statut hidromorfologic al apei, care să permită atingerea unui bun statut ecologic.

Eliminarea poluării din apele de suprafaţă a substanţelor prioritare şi reducerea progresivă a poluării cu alte substanţe pentru atingerea obiectivelor unui bun statut. (2) Acolo unde măsurile de bază nu ating obiectivele, trebuie luate măsuri suplimentare. În privinţa acestora, Statele Membre au libertatea de a alege cu condiţia ca acestea să atingă obiectivele DCA. În afara listei incomplete a măsurilor posibile, acelea cu relevanţă pentru agricultură ar putea include:

Stabilirea codurilor de Bună Experienţă (aceasta înseamnă ca standarde suplimentare şi speciale pot fi introduse la nivelul bazinului hidrografic).

Măsuri care influenţează managementul şi folosinţa terenului (precum restabilirea modelelor iniţiale de curgere, stabilirea benzilor tampon, recrearea şi restabilirea terenurilor inundabile).

Controale pentru prelevare.

Cerinţe privind practicile agricole adaptate.

Promovarea tehnologiilor de salvare a apei.

Măsuri de cercetare, dezvoltare, educare şi pregătire.

În plus, pentru a proteja apa subterană, care acum este folosită în scopuri potabile, Statele Membre pot: -

Prevedea măsuri de protecţie a cursurilor de apa folosite pentru prelevarea apei de băut în scopul reducerii tratării.

Stabilirea zonelor de protecţie sanitara pentru suprafeţele de captare a apei.

Odată ce aceste măsuri au fost introduse de Statele Membre, ele se vor pune în practica de către fermieri. 4.2.2. Standarde Standardele existente pentru nitraţi şi pesticide rămân şi se vor dezvolta în continuare odată cu legislaţia respectivă. Alte detalii despre apa subterană se vor reglementa prin Directiva de Apă Subterană care urmează să apară. Conceptul de inversare al DCA oferă un nou instrument pentru a demara măsurile la o data anterioară.

111

Totuşi, interacţiunea dintre apa subterană şi apa de suprafaţă asemeni unui schimb de apă între apa subterană şi cursurile de apă, o poate face necesară în considerarea impactului apei subterane asupra stării ecologice a apei de suprafaţă. Aceasta ar avea ca rezultat stabilirea de standarde mai severe, în cazul în care standardele de apă subterană nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivului de statut de bună calitate pentru apa de suprafaţă. De ex. dacă un reziduu de pesticid de 0,1 µg/l în apa subterană ar putea afecta local o specie anume din apa de suprafaţă alăturată datorită schimbului de apă, acest standard de apă subterană ar trebui să fie mai sever pentru respectiva zona de apă subterană. În plus, Statele Membre pot să stabilească standarde mai severe în zonele de captare a apei pentru apa subterană folosită ca apă potabilă, pentru a reduce nivelul tratamentului de epurare. Aceasta ar avea implicaţii pentru codul regional/local al Bunei Experienţe Agricole şi pentru standardele ce rezultă din implementarea Directivei privind Prevenirea şi Controlul Poluării Integrate în creşterea intensivă a porcilor şi păsărilor. 4.2.3. Principiul „poluatorul plăteşte” Pentru impactul agriculturii asupra mediului şi cu privire la plăţile către fermieri pentru activităţi specifice şi pentru a onora standardele, principiul poluatorului este foarte relevant. Conform Strategiei asupra integrării de mediu şi a dezvoltării eficiente în cadrul PAC, stabilită de Consiliul Agricol (Documentul Consiliului 13078/99 din 17.11.1999), “fermierii trebuie să se supună costurilor până la nivelul de referinţă a bunelor practici agricole din zona interesată. În general, dincolo de acest nivel este impropriu plătirea fermierilor pentru servicii de mediu pe care ei le prevăd prin propriile lor resurse private sau prin factorii de producţie. Totuşi, în zonele cu serioase probleme de mediu, intervenţiile guvernului, compatibile cu Tratatul, ar putea fi necesare pentru îmbunătăţirea eficienţei până la nivelul de referinţă.” 4.2.4. Rezultatele competiţiei pentru fermieri în diferite bazine hidrografice Codurile Bunei Experienţe Agricole (cap. 5.3) trebuie cel puţin parţial să fie proiectate la nivelul bazinului hidrografic, rezultând din dezavantajele competitive ale fermierilor din cadrul bazinelor “problematice” (de ex. interzicerea anumitor pesticide sau restricţii de anumite folosinţe, restricţii asupra fertilizărilor). Aceasta face posibilă creşterea rezistentei sectorului agricol în a se supune măsurilor specifice şi restricţiilor. Apreciaţi dacă şi în ce mod se compensează fermierii în asemenea situaţii. 4.2.5. Scopul lărgit al DCA în comparaţie cu legislaţia anterioară privind apa În privinţa producţiei agricole la nivel de ferma, următoarele rezultate care depăşesc obiectivele Legislaţiei Comunitare anterioare privind apa, pot fi identificate ca relevante: (1) Prelevarea apei poate să nu conducă la pagube semnificative asupra ecosistemelor terestre ce depind direct de apa subterană. Aceasta ar putea rezulta în principal în restricţii privind irigaţiile şi drenajul. Statele/regiunile membre trebuie să definească noţiunea de “semnificativ”. (2) Contribuţiile pentru restabilirea modelelor anterioare de curgere vor influenţa modelele de agricultură (păşuni versus teren arabil, restricţii privind rotaţia culturilor etc.).

112

Măsuri ale politicii agricole comunitare actuale pentru sustinerea şi implementarea DCA Actuala Politică Agricolă Comunitară conţine o serie de instrumente, prin care susţinerea fermierilor este făcută fie prin servicii specifice (Dezvoltare Rurală), fie este obligată să respecte cerinţele de protecţie a mediului (Organizaţii de Piaţă Comună). Amândouă pot contribui la implementarea DCA în sectorul agricol în scopul de a se obţine un bun statut ecologic în general. 5.1. Organizaţia de Piaţă Comună Conform Regulamentului 1259/1999/CE, Statele Membre trebuie să ia măsurile de mediu pe care le consideră potrivite având în vedere situaţia terenului agricol folosit sau producţia respectivă şi care reflectă efectele potenţiale de protecţia mediului. Aceste măsuri pot să cuprindă cereri de protecţia mediului specifice constituind o condiţie pentru plăţi directe. Fermierii ar putea pierde parţial sau total sprijinul direct în cazul în care nu se supun acestor cereri. În vreme ce Statele Membre au fost pana acum destul de rezistente în a folosi acest instrument, acesta ar putea fi folosit pentru numeroase aspecte ale poluării apei şi utilizarea ineficienta a acesteia. Mai multe informaţii asupra importantei codurilor Bunei Experienţe Agricole şi asupra DCA sunt date în cap. 5.3. 5.2. Dezvoltarea Rurală Programele de Dezvoltare Rurală veghează asupra diverselor măsuri de sprijinire a fermierilor şi a comunităţii rurale. Unele dintre acestea, în particular mediu agricol, zonele defavorizate şi pregătirea ar putea contribui direct la implementarea DCA. Trebuie notat că Politica de Dezvoltare Rurală a UE este supusă posibilelor modificări pentru perioada viitoare de finanţare (2007 – 2013). 5.2.1. Investiţii în holdingurile agricole Astfel de ajutor poate fi dat fermierilor pentru păstrarea şi îmbunătăţirea mediului natural. De ex. fermierii ar putea cumpăra echipamente moderne sau ar putea îmbunătăţi echipamentele existente în vederea întrunirii standardelor specifice. În timp ce se aplică ca regulă generală principiul plăţilor poluatorului, în circumstanţe speciale ajutorul poate fi dat pentru a se supune noilor standarde introduse pentru capacităţile de stocare a bălegarului din Directiva Nitraţilor. În acest capitol, următoarele investiţii de ajutorare a implementării DCA par posibile: -

Echipamente de irigare economică.

Standarde de emisie a tuturor dejecţiilor de la grajduri care merg alături de standardele existente (pentru reducerea emisiilor de amoniu).

113

Mecanism pentru împrăştierea gunoiului de grajd şi pentru administrarea pesticidelor întrun mod cât mai protector faţă de mediu, pentru a reduce emisiile de amoniac şi evacuările de nitraţi.

Capacităţi de stocare a bălegarului (conform noilor standarde introduse) pentru reducerea emisiilor de amoniac.

Asemenea ajutoare pentru investiţii pot fi date numai fermierilor care se supun standardelor minime de protecţia mediului, de igiena şi bunăstare a animalelor. În afară de folosirea oportunităţilor înşiruite mai sus pentru DCA, pentru perioada viitoare de finanţare, prevederi similare privind recent introdusele standarde privitoare la capacităţile de stocare a bălegarului ar putea fi făcute în mod rezonabil în privinţa noilor standarde introduse de DCA (de ex. pentru echipamente de irigaţii). Consultaţi de asemenea cap. 6.1.4. 5.2.2. Instalarea tinerilor fermieri Fermierii tineri ce primesc asemenea ajutor trebuie sa se supună standardelor minime privitoare la investiţiile descrise mai sus. 5.2.3. Pregătirea Măsurile de pregătire sunt prevăzute sa pregătească fermierii în vederea aplicării experienţelor de producţie compatibile cu menţinerea şi îmbunătăţirea peisajului şi protecţiei mediului. Privitor la implementarea DCA, aceasta include: -

Pregătirea pentru o agricultură sistematizată sau pentru experienţe de Management al Culturilor Integrate (MCI), care ar putea permite o producţie agricolă mult mai favorabilă în raport cu apă.

Pregătirea pentru experienţele agricole pentru managementul agricol de protecţie a apei sau situaţii specifice.

Pentru perioada viitoare de finanţare, Statele Membre ar putea ţinti o pregătire specială privitor la interacţiunea dintre experienţele agricole şi managementul de protecţie a mediului pentru fermierii din zonele mai sensibile la mediu. 5.2.4. Retragerea înainte de termen Ajutorul poate fi dat pentru reatribuirea terenului agricole scopurilor nonagricole unde nu se poate cultiva în condiţii satisfăcătoare de viabilitate economica. Pentru perioada următoare de finanţare aceasta ar putea fi semnalizată mai ales fermierilor care deţin de ex. terenuri inundabile afectate de apa subterană, care trebuie să fie reabilitate. 5.2.5. Suprafeţe defavorizate Fermele din zonele defavorizate (datorate handicapurilor naturale) primesc o compensaţie pentru evitarea abandonării terenului şi pentru asigurarea activităţii agricole. Desemnarea suprafeţelor defavorizate în Statele Membre este făcută în principal pe criterii specifice, astfel că nu există o implicare directă pentru DCA. În plus, în zonele unde se aplică regulile de protecţie a mediului Comunitar, fermierii beneficiază de plăţi compensatorii pentru asemenea restricţii (art. 16). Acest articol a fost destinat pentru implementarea programului NATURA 2000 şi va fi aplicabil în cazul când suprafeţele NATURA 2000 şi suprafeţele oportune în vederea atingerii obiectivelor DCA sunt identice, de ex. terenurile inundabile protejate. O precerinţă pentru fermieri ca să primească fonduri în cazul Suprafeţelor Defavorizate este conformarea la Buna Experienţă Agricolă.

114

5.2.6. Mediul agricol Măsurile de mediu pentru mediul agricol permit compensarea fermierilor pentru activităţile de: -

Promovare a modalităţilor de folosinţă a terenului agricol care sunt compatibile cu protecţia şi îmbunătăţirea mediului, a peisajului şi a caracteristicilor sale, a resurselor naturale, a solului şi a diversităţii genetice.

De extindere favorabilă pentru mediu a cultivării şi managementului sistemelor de păşunat de intensitate scăzută.

Conservarea mediilor agricole de înaltă valoare care sunt ameninţate.

Întreţinere a peisajului şi a caracteristicilor istorice de pe terenul agricol.

Folosirea sistematizării de mediu în exploatarea agricolă.

Pot fi compensate doar costurile contractate şi veniturile la care s-a renunţat pentru acţiuni derulate în Buna Experienţa Agricola, plus un mic stimulent. Masurile trebuie sa fie voluntare. Măsurile de mediu agricol sunt un instrument foarte important pentru a introduce o cultivare cat mai favorabilă faţă de mediu. Cu privire la protecţia apei, măsurile de mediu agricol ale perioadei de sistematizare actuală prevăd deja posibilităţi de sprijin: -

Reducerea folosirii imputurilor (fertilizare, pesticide).

Sisteme de cultivare speciale (MCI, cultivarea organizată a pământului, cultivarea extensivă a pământului).

Tehnici de irigare mai favorabile faţă de mediu (de ex. măsurători de apă) şi pentru sporirea rotaţiei culturilor cu cereri mai mici de apă.

Protecţia vieţii sălbatice şi a habitatelor (terenuri inundabile)

Promovarea sistemelor de păşunat extensiv în zone specifice.

Creşterea culturilor avantajoase şi a benzilor tampon în lungul suprafeţelor de apă conform prevederilor Bunei Experienţe Agricole.

O implicaţie suplimentară a acestei măsuri este aceea ca toţi fermierii ce primesc ajutor prin mediul agricole trebuie să se conformeze cu întreaga lor ferma codurilor Bunei Experienţe Agricole. Dintre toate instrumentele PAC, mediul agricol pare să fie cel mai folositor în ajutorarea implementării DCA. Aşadar, în viitoarea perioadă de finanţare, Statele Membre trebuie să vegheze asupra măsurilor specifice de mediu agricol în vederea sprijinirii obiectivelor DCA. În plus, Statele Membre trebuie să aloce fonduri suficiente pentru această problemă în vederea îndeplinirii cerinţelor implementării DCA. Măsuri specifice ar putea fi: -

Ţintirea producţiei extensive/cultivarea sistematizată a pământului în zonele sensibile (captări de apă etc.) în vederea reducerii poluării cu azot şi pesticide, inclusiv păstrarea contabilităţii şi folosirea sistemelor de intrare/ieşire.

115

Ţintirea protecţiei/restabilirii zonelor inundabile (habitate şi specii) identificate ca zone protejate.

Prevederea de măsuri specifice în bazine hidrografice (de ex. reducerea principalilor poluanţi identificaţi, restabilirea unui bun statut hidromorfologic al apelor de suprafaţă), care solicită un efort din partea fermierilor care acţionează în cadrul Bunei Experienţe Agricole.

Atenţionarea asupra problemelor specifice de eroziune/evacuare.

5.2.7. Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului Acest articol nu este în mod curent folosit pentru protecţia apei. Totuşi, pentru că participarea este funcţie de conformarea la standardele minime de protecţia mediului, de igienă şi de bunăstarea animalelor, acesta ar putea contribui la îmbunătăţirea implementării DCA. În perioada viitoare de finanţare, produse obţinute în modul “prietenos faţă de apă”, de ex. zonele protejate, ar putea fi în mod special semnalizate prin această măsură. 5.2.8. Silvicultura Conform Regulamentelor, sprijinul pentru silvicultură va include împădurirea terenului agricol (condiţiile se pun în practică cu privire la unele probleme de protecţia mediului). Această măsură ar putea sprijini, în perioada viitoare de finanţare şi dacă este semnalizat în mod corespunzător de ex. cu stimulente sau dându-i prioritate, împădurirea în anumite zone sensibile ale DCA (de ex. suprafeţele de captare ale apei subterane), precum şi ar putea ajuta la restabilirea modelelor anterioare de curgere pentru apele de suprafaţă. 5.2.9. Promovarea adaptării şi dezvoltării suprafeţelor rurale Sprijinul prin Dezvoltare Rurală poate fi de asemenea realizat pentru adaptarea şi dezvoltarea suprafeţelor rurale. Măsurile prevăzute în acest capitol cu relevanţă pentru DCA constituie sprijin pentru: -

Îmbunătăţirea terenului.

Reparcelare.

Managementul resurselor de apă pentru agricultură.

Protecţia mediului în conexiune cu agricultura, silvicultura şi conservarea peisajului precum şi cu îmbunătăţirea bunăstării animalelor.

Refacerea potenţialului producţiei agricole distrus de dezastre naturale şi introducerea instrumentelor adecvate de prevenire.

Măsurile înşirate mai sus ar trebui să sprijine DCA prin a nu fi contraproductive la obiectivele acesteia. Aceasta înseamnă ca de ex. drenajul zonelor inundabile protejate ar trebui interzis şi parcelarea terenului ar trebui să nu influenţeze negativ statutul ecologic al apelor. În plus, asemenea măsuri ar trebui, în perioada următoare de finanţare, să contribuie de asemenea în mod activ la obiectivele DCA prin asigurarea sprijinirii: -

Pentru structuri la dezvoltarea experienţelor de irigare eficientă

Pentru câmpii inundabile (păşuni în loc de culturi agricole)

Pentru reparcelare în vederea reinstalării unui statut hidromorfologic al apelor de suprafaţă.

Pentru protecţia generală a terenurilor inundabile şi a apelor de suprafaţă.

116

5.3. Buna Experienţă Agricolă şi Standarde Minime În cadrul Programelor lor de Dezvoltare Rurală, Statele Membre trebuie să definească codurile Bunei Experienţe Agricole şi o listă cu standarde minime privind mediul, igiena şi bunăstarea animalelor. Codurile de Bună Experienţă Agricolă reprezintă standardul de cultivare pe care un fermier cumpătat ar trebui să-l urmeze în regiunea sa şi să se supună cerinţelor minime de protecţie a mediului. Fermierii care primesc sprijin în cadrul suprafeţelor defavorizate şi a mediului agricol trebuie să respecte Buna Experienţă Agricolă, investiţiile pentru fermieri şi sprijinul pentru prelucrare şi marketing, precum şi fermierii tineri sunt obligaţi să se supună standardelor minime. DCA veghează de asemenea asupra codurilor de Bună Experienţă ca parte a măsurilor suplimentare ale proiectelor de management pentru bazinele hidrografice. Acesta va fi un element nou de care să se ţină seama fără ca fermierii să primească despăgubiri. Aceste două programe asupra proiectelor de coduri de Bună Experienţă Agricolă pentru producţia agricolă şi pentru proiectele de management ale bazinului hidrografic vor trebui să fie aliniate cu grijă pentru a ajunge la un cod regional comun aplicabil prin Dezvoltare Rurală şi prin DCA. În timp ce aceste coduri sunt de obicei proiectate la nivel regional sau naţional, ele vor trebui să fie cel puţin parţial proiectate la nivelul bazinului hidrografic pentru cel puţin suprafeţele relevante ale producţiei agricole. Caseta de mai jos prezintă un exemplu cum pot să arate un minimum de standarde şi coduri ale Bunei Experienţe Agricole având importanţă specială privitor la protecţia apei. Caseta 1. Exemplu ipotetic de standarde minime/coduri ale Bunei Experienţe Agricole: -

Pesticide

Prohibiţii sau restricţii la folosirea anumitor pesticide (de ex. acelea identificate ca substanţe prioritare sau ca poluanţi principali pentru bazinele hidrografice specifice, conform anexei VIII)

Reguli specifice privind echipamentul de protecţie a plantei (curăţarea echipamentului, tehnici de utilizare mai favorabile faţă de mediu, verificări ale echipamentului, manevrarea pesticidelor periculoase etc.).

Fertilizare

Capacităţi de stocare specifice pentru bălegar.

Folosirea limitată a fertilizatorilor (N şi P) în suprafeţele identificate (de ex. suprafeţele de captare a apei)

Reguli specifice privind echipamentul de fertilizare (echipament de curăţare, tehnici de utilizare mai favorabile faţă de mediu, verificări ale echipamentelor etc.).

Contaminare din alte surse

Limitări ale poluanţilor, alţii decât pesticide sau fertilizatori, precum metale grele în fertilizatori, noroi de canalizare, compost etc.)

Măsuri pentru evitarea eroziunii.

Reguli speciale privind emisiile (amoniac şi oxizi de azot, de ex. de la grajduri) şi reziduuri.

Irigaţii

Interzicerea sau restricţii (de ex. deţinerea de tehnologii adecvate de economisire a apei) în prelevarea apelor în scopuri de irigat.

117

Recomandări privind tehnologia şi echipamentul de irigat.

Menţinerea unui bun statut ecologic

Intervenţii fizice semnificative, ecologice (de ex. restructurarea semnificativa a fermei din punct de vedere ecologic, proiecte de irigaţii şi drenaj a terenului, precum şi proiecte pentru conversia terenurilor necultivate sau a suprafeţelor seminaturale intr-o agricultura intensiva).

Restricţii de management pentru protecţia speciilor şi a habitatelor în terenurile inundabile.

5.4. Procesul de consultare Referitor la procesul de consultare prevăzut prin Regulament, cooperarea dintre autorităţile competente pentru Sistematizarea Dezvoltării Rurale şi autorităţile pentru apă din Statele Membre şi din regiuni trebuie să fie pe mai departe asigurată şi chiar întărită. Pe de altă parte, autorităţile competente pentru Sistematizarea Dezvoltării Rurale trebuie să se implice în schiţarea proiectelor de management de bazin hidrografic. Conform cu principiul subsidiarităţii, vor constitui sarcini ale Statelor Membre de a asigura această coordonare între autorităţi, dar şi între Statele Membre. 5.5 LEADER + ca parte a Fondurilor Structurale Ca supliment la Dezvoltarea Rurală, programele LEADER + din Statele Membre ce se referă la problemele de apă ar trebui să urmărească obiectivele DCA şi ar putea astfel să ajute la implementarea DCA.

Dezvoltarea pe mai departe a instrumentelor de politica ale politicii agricole comunitare în sprijinirea şi implementarea DCA 6.1. Raport la jumătatea termenului al Politicii Agricole Comunitare şi efectele sale potenţiale în implementarea DCA În Comunicarea către Consiliu şi Parlament asupra raportului privind Politica Agricolă Comunitară (Com (2002) 394), Comisia şi-a întocmit propunerile. Propunerile legale respective, bazate pe Comunicare, luând în considerare de asemenea discuţiile cu Statele Membre în cadrul Consiliului, conţin următoarele elemente principale de relevantă pentru implementarea DCA: 6.1.1. Suspendare Stabilirea plăţii venitului unei ferme prin introducerea unei singure plaţi de venit suspendat pe ferma. Aceasta se bazează pe plăţi istorice Efectul privind implementarea DCA rezultă din totala flexibilitate pentru fermieri privind modelul de cultură pe care îl folosesc. Aceasta influenţează impactul asupra mediului pentru agricultură din diferite regiuni. Suspendarea va face de asemenea ca schimbările de folosinţă a terenului să se facă mai uşor. 6.1.2. Înţelegere încrucişată Sprijinul din partea Politicii Agricole Comunitare va fi condiţionat de respectarea cerinţelor de management statutare legate direct de aspectele de cultivare, de aspectele de mediu, de

118

bunăstarea animalelor, de securitatea hranei şi de securitate ocupaţională. Producţia agricolă va trebui realizată în conformitate cu aceste cerinţe de management statutar şi terenul va trebui să fie menţinut într-o bună condiţie agricolă. Eşuarea în a face astfel, va avea ca rezultat pierderea sprijinului direct, total sau parţial. Acesta va fi sprijinit de un sistem consultativ pentru fermă, obligatoriu pentru fermele ce primesc mai mult de 15.000 de euro pe an plaţi directe. Directiva Cadru pentru Apă nu este parte a listei de cerinţe de management obligatoriu, datorită impactului său imediat limitat asupra activităţilor de cultivare. Totuşi, cerinţele de management obligatoriu constituie parte a codurilor de Bună Experienţă Agricolă (cu referire de asemenea la cap. 5.3.). Aceasta înseamnă că multe cerinţe de management statutar cu relevanţă pentru atingerea obiectivelor DCA, precum Directiva Nitraţilor, sunt părţi ale acestei înţelegeri încrucişate. Prin urmare va fi important de prevăzut aceste coduri cel puţin parţial, la nivelul bazinului hidrografic. Propunerile Comisiei permit Statelor Membre să adauge cerinţe suplimentare de management la lista cerinţelor statutare. Dacă un Stat Membru doreşte să adauge DCA la lista legislaţiei specifice, el va trebui să trimită o cerere corespunzătoare Comisiei. Poate fi apoi adăugată de Comisia subordonată la recomandarea Comitetului de Management justificativ. 6.1.3. Modulare şi reducere progresivă Comisia propune reducerea progresivă a plăţilor directe peste perioada dintre 2006 – 2012 pentru toţi producătorii care primesc peste 5.000 Euro anual. Nivelul reducerii pentru producătorii de mai puţin de 50.000 Euro anual va atinge 12,5% în 2012, în timp ce pentru producătorii care primesc mai mult de această sumă, scăderea va fi de 19%. Parte a reducerii, reprezentând eventual 6% în total, va fi utilizabilă pentru Dezvoltarea Rurală. Extrafondurile devenite disponibile anual vor atinge în 2012 1,48 miliarde Euro. 6.1.4. Măsuri noi în cadrul Dezvoltării Rurale pentru a întruni standardele statutare UE. Un nou capitol de standarde întrunite a fost propus, prin care s-ar putea oferi ajutor temporar, care să scadă progresiv, pentru implementarea standardelor statutare UE. Asemenea măsuri ar putea fi folosite pentru ajutorarea implementării standardelor statutare, rezultând din proiectele de management pentru bazinul hidrografic, de ex. acelea care rezultă din proiectele de management ale bazinului hidrografic pentru Buna Utilizare Agricolă. 6.1.5. Implementări de mediu Implementarea rotaţiei culturilor pe termen lung va înlocui actuala implementare a rotaţiei culturilor pe terenul arabil. Aceasta va fi o condiţie de a primi plăţi pentru fermă. Aceasta implementare pe termen lung va putea fi utilă pentru suprafeţe de interes special pentru DCA, precum suprafeţele de captare a apei subterane sau întinsele benzi tampon în lungul malurilor râurilor.

Standarde noi DCA va introduce standarde noi la nivelul bazinului hidrografic. În acest context, Statele Membre/regiunile vor trebui să reflecteze asupra modului de utilizare a diferitelor posibilităţi descrise mai sus pentru implementarea acestor noi standarde. Posibilităţile ar trebui deci să cuprindă:

119

(1) Introducerea de standarde noi prin cerinţe de management statutare. Acestea ar trebui să devină obligatorii pentru fermieri şi în cadrul abordării înţelegerii încrucişate să obţină sprijin direct şi fără compensaţii posibile. (2) Dând prioritate în a oferi compensaţii fermierilor în cadrul suprafeţelor NATURA 2000, care sunt de asemenea relevante în atingerea obiectivelor DCA (de ex. zonele inundabile), prin art. 16. (3) Oferirea de compensaţii temporare, care scad progresiv prin noile măsuri de dezvoltare rurală cu scopul de a întruni standardele statutare UE care să ajute fermierii să se supună noilor standarde. (4) Oferirea de stimulente suficiente prin măsuri de protecţia mediului în zonele specifice afectate.

120

Concluzii Pentru viitoarea rundă de Programe de Dezvoltare Rurală din 2007 – 2013, trebuie să se ţină seama în mod special de consecinţele DCA asupra sectorului agricol. 8.1. Sprijinul PAC pentru DCA PAC poate sprijini implementarea DCA prin: (1) Politica sa de Dezvoltare Rurală, unde o serie de posibilităţi există deja. Acestea necesită să fie folosite la extinderea pe cât posibil pentru a ajuta implementarea DCA. (2) Cereri statutare de management/coduri ale Bunei Practici Agricole care trebuie să fie aliniate între DCA şi acelea deja conturate în PAC de către Statele Membre. Încuviinţarea acestor cereri de management cu plăţi prin PAC, va constitui de asemenea sprijin pentru implementarea DCA. (3) Compensaţii ale fermierilor pentru activităţi care se conformează cerinţelor statutare/codurilor pentru Buna Experienţă Agricolă. Acestea pot fi cel mai bine compensate prin scheme de mediu agricol. (4) Sprijin pentru fermieri pentru supunerea la noile restricţii introduse sau standarde. Acestea pot fi date: (a) printr-o nouă măsură (propusă de Comisie în raportul de la jumătatea termenului) cu scopul de a fi o compensare pentru noile obligaţii sau restricţii în practica agricolă, precum cele care rezultă din proiectele de management al bazinului hidrografic; (b) printr-un instrument care aproape că există în mod curent în plăţile pentru zonele defavorizate (art. 16 al Regulamentului CE 1257/1999) pentru a constitui o compensaţie la restricţiile puse de legislaţia comunitară în zonele NATURA 2000. (5) Cooperarea între autorităţile responsabile pentru sistematizarea Dezvoltării Rurale şi proiectele de management al bazinului hidrografic trebuie să fie asigurate. 8.2. Sistematizarea Dezvoltării Rurale de către Statele Membre Pentru a folosi aceste instrumente ale Dezvoltării Rurale pentru profit optim, Statele Membre vor trebui ca în programele de Dezvoltare Rurală viitoare 2007 – 2012 să introducă următoarele: (1) Să asigure stimulente speciale pentru atingerea măsurilor DCA. (2) În cadrul plafonului bugetar să se aloce fonduri suficiente pentru asemenea măsuri. (3) Să asigure armonizarea – la nivelul bazinului hidrografic – a măsurilor potrivite în proiectele diferitelor regiuni/State Membre care împart acelaşi bazin hidrografic.

121

(4) Să asigure că suprafeţele NATURA 2000 cu relevanţă pentru obiectivele DCA primesc compensaţii conform art. 16. (5) Să alinieze pe cât de bine posibil măsurile preconizate, să ajute la implementarea DCA cu măsurile pentru sprijinirea altor iniţiative Comunitare relevante, precum proiectul de acţiune pentru agricultura sistematizată şi strategiile tematice asupra solului şi asupra folosirii eficiente a pesticidelor. 8.3. Chestiuni deschise Unele probleme rămân să fie discutate temeinic în acest context precum: (1) Finanţarea pentru folosinţele terenului din folosinţa agricolă în altă folosinţă a terenului, cerinţe cu scopul de a restabili modelele de curgere anterioare. (2) Propunerile de inversare a orientării vor constitui un nou instrument sau nou standard.

122

Bibliografie Boatman,N. – Gooch,R. – Carvalho,C.R. – Snoo,G. – Eden,P. (1999) The environmental impact of arable crop production în the European Union: Practical options for improvement, A report prepared for Directorate-General XI. of the EC, November 1999 Choudhury, Keya, Tanja Draeger - Ruta Landgrebe - R. Andreas Kraemer (2003) EU – CAP and Enlargement - An Opportunity for Nature and Environment?, Background Paper, Ecologic, Institute for International and European Environmental Policy Choudhury, Keya, Kraemer, R. Andreas and Tanja Draeger (2001) EU-Enlargement: Impact of the Common Agricultural Policy (CAP) on Environment and Nature, Workshop Proceedings, BfN-Skripten 57. Commission of the European Communities (2003) Proposal for a Council Regulation establishing common rules for direct support schemes under the common agricultural policy and support schemes for producers of certain crops, COM(2003) 23 final, Brussels, 21.1.2003 Commission of the European Communities (2002) Enlargement and Agriculture, Successfully integrating the new Member States into the CAP, Issue Paper, SEC(2002)95 final, 30.1.2002 Commission of the European Communities (2000) Indicators for the integration of environmental concerns into the Common Agricultural Policy, COM (2000) 20 final, 26.01.2000 Commission of the European Communities (1999) Directions towards sustainable agriculture, Communication from the Commission, COM (1999) 22 final , 27.01.1999 Country WFE reports (2002) Bulgaria, Czech Republic, Estonia, Hungary, Latvia, Lithuania, Poland, Romania, Slovakia, Slovenia. DG Enlargement Information Unit (2002) Explaining Enlargement, A Progress Report on the Communication Strategy for Enlargement, March 2002 DGVI Commission (1998) Evaluation of Agri-Environment Programmes, State of application of regulation (EEC) No. 2078/92, DGVI Commission Working Document, VI/7655/98 European Commission DG Environment (2000) The Environmental Impacts of Irrigation in the European Union European Commission DG Environment (2003) The Water Framework Directive (DCA) and tools within the Common Agricultural Policy (CAP) to support its implementation, Working Document DG.ENV.B.1/BB D (2002), 7 February 2003, Brussels. ICID (2000) ICID Strategy for Implementing Sector Vision Water for Food and Rural Development and Country Position Papers (including country papers on Czech Republic, Hungary, Lithuania, Poland, Slovakia and Slovenia) ICID European Regional Working Group (2000) Water Resources Management in Czech Republic, Hungary, Lithuania, Slovenia, DVWK Bulletin 21.

123

ICID (1999) European Sector Vision on Water for Food and Rural Development, Proceedings of the Workshop on 10-11 May, 1999, Bratislava (including national visions of Czech Republic, Hungary, Lithuania, Poland, Slovakia and Slovenia). Ijjas, István – József Gayer, Janusz Kindler, Márta Konkoly (2002) Country dialogues in CEE and their link to the political process, International Water Conference, Dialogue on Water, Food and Environment, Hanoi, 14-16 October 2002. Ijjas, I. et al (2001) Dialogue on Water, Food and Environment in Central and Eastern Europe, version 1, August, 2001. GWP-CEE, ICID-ERWG and WWF Danube-Carpathian Programme. Institute for European Environmental Policy at al (2000). The environmental impacts of irrigation in the European Union, A report to the Environment Directorate of the European Commission, March 2000. IWMI (2002) World Irrigation and Water Statistics 2002 with a Guide to Data Sources, International Water Management Institute. IUCN (1992) Interaction between Agriculture and Environment în Hungary. IUCN East European Programme, Cambridge, UK IUCN (1993). The wetlands in Central and Eastern Europe. IUCN East European Programme, Cambridge, UK IUCN (1995). Interaction between Agriculture and Nature Conservation in the Czech and Slovak Republics. IUCN East European Programme, Cambridge, UK. Kolossvary, Gabor (2002). Dialogue on the Implementation of EU Water Framework Directive in the Field of Agricultural Water Management in Hungary, Meeting of the ICID ERWG, July 2002. Montreal, Canada Konkoly, Marta (2002) Implementation of EU Water Framework Directive in the Field of Agricultural Water Management in Hungary, Dialogue on Water, Food and Environment, 10 November 2002. Prague Lübbe, Eiko (2002) Latest news on the practical implementation of the EU Water Framework Directive, Pre-Workshop Meeting of Kick-off Meeting of CEE WFE Dialogue, European Work Team on EU Water Framework Directive – ICID ERWG, 23 April 2002. Mioduszewski, Waldemar (2002) The advantage of the Dialogue “Water, Food, Environment” undertekan în Poland, International Water Conference: Dialogue on Water, Food, Environment, Hanoi, Vietnam, 14-16 October 2002 Röling, Niels, Jim Woodhill (2001) From Paradigms To Practice Foundations, Principles and Elements for Dialogue on Water, Food and Environment, Background Document for National and Basin Dialogue Design Workshop, Draft for Discussion, Workshop on National and Basin Level Dialogue, Bonn December 1-2, 2001. Wallström Margot (2002) Will an Enlarged Europe Be Better for the Environment? Labour Party Conference, Blackpool, (UK) 30 September 2002.

124

Reprezentaţe ale comisiei europene în ţările candidate pagini web Bulgaria www.evropa.bg Cipru www.delcyp.cec.eu.int Republica Cehă www.evropska-unie.cz Estonia http://www.euroopaliit.ee Ungaria www.eudelegation.hu/ Letonia www.eiropainfo.lv Lituania www.eudel.lt Malta www.delmlt.cec.eu.int Polonia www.europa.delpol.pl/ România www.infoeuropa.ro Slovacia www.europa.sk Slovenia www.evropska-unija.si Turcia www.deltur.cec.eu.int Pagini web ale Comisiei Europene privind extinderea Site-ul principal al Directoratului General pentru extindere: ELARG : http://europa.eu.int/comm/enlargement/ Alte site-uri ale Directoratului General sau ale altor servicii AGRI :http://www.europa.eu.int/comm/agriculture/external/enlarge/index_en.htm COMP :http://www.europa.eu.int/comm/competition/enlargement/ CORDIS : http://www.cordis.lu/fp5/enlargement.htm ECFIN: http://www.europa.eu.int/comm/economy_finance/publications/enlargementpapers_en.htm ENTR : http://europa.eu.int/comm/enterprise/enterprise_policy/enlargement/index.htm ENV : http://www.europa.eu.int/comm/environment/enlarg/home.htm Eurostat: http://europa.eu.int/comm/eurostat/Public/datashop/printcatalogue/EN?catalogue=Eurostat&search=quick&sorted_by=date&query_string=Enlargeme nt JAI : http://www.europa.eu.int/comm/justice_home/unit/relex_en.htm JRC : http://www.jrc.cec.eu.int/enlargement/ MARKT : http://www.europa.eu.int/comm/internal_market/en/update/enlarg/index.htm REGIO (ISPA) http://www.inforegio.cec.eu.int/wbpro/ispa/projec_en.htm and http://www.inforegio.cec.eu.int/wbdoc/docoffic/communic/comm_en.htm RELEX : http://europa.eu.int/comm/external_relations/index.htm SANCO :http://www.europa.eu.int/comm/dgs/health_consumer/enlargement SCAD: http://www.europa.eu.int/scadplus/leg/en/s40000.htm TRADE :http://europa.eu.int/comm/trade/pdf/infpck_enlarg.pdf TREN :http://www.europa.eu.int/comm/energy_transport/en/enlarg_2_en.html#enlargment

125

Parteneriatul Global pentru Apă (Global Water Partnership - GWP), stabilit în 1996, este o reţea internaţională deschisă tuturor organizaţiilor implicate în gospodărirea resurselor de apă: instituţiile de guvernare din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, agenţiile Naţiunilor Unite, băncile de dezvoltare bi- şi multilaterale, asociaţiile profesionale, institutele de cercetare, organizaţiile neguvernamentale şi sectorul privat. GWP a fost creat pentru a susţine Gospodărirea Integrată a Resurselor de Apă (IWRM) care are ca scop asigurarea dezvoltării coordonate şi gospodărirea apei, pământului şi resurselor înrudite prin creşterea bunăstării economice şi sociale fără compromiterea durabilităţii sistemelor vitale de mediu. GWP promovează IWRM prin crearea la nivel global, regional şi naţional proiectat pentru a susţine acţionarii cu implementarea lor practică a GIRA. Astăzi, reţeaua GWP este alcătuită din unsprezece regiuni: America Centrală, America de Sud, Africa de Sud, Africa de Est, Africa de Vest, Europa Mediteraneană, Centrală şi de Est, Asia Centrală şi Caucaziană, Asia de Sud, Asia de Sud-Est şi China. Secretariatul se află în Stocholm, Suedia, şi este sprijinit de următoarele centre ale resurselor: DHI Apă & Mediu din Danemarca, HR Wallingford din Marea Britanie şi Institutul Internaţional pentru Gospodărirea Apei (IWMI) din Sri Lanka. Misiunea GWP este de a "sprijini ţările în gospodărirea durabilă a resurselor de apă".

126

GWP-EEC c/o Vituki Rt. 1095 Budapest Kvassay J. u. 1., Hungary E-mail: gwpceetac@vituki.hu

GWP Secretariat Hantverkargatan 5 SE-112 21 Stockholm, Sweden E-mail gwp@gwpforum.org

127