Dragoste in vremea holerei

purta atâta afecţiune, încât o ajuta să-şi facă tânguielile în piaţă, iar uneori, îşi petrecea după-amiezile stând de vorbă cu ea. Era încredinţat că ştia multe despre dragoste, pentru că îi dăduse multe sfaturi, fără să fie nevoie să-i dezvăluie taina lui.

Dacă înainte de a cunoaşte dragostea pentru Fermina Daza nu căzuse în multele ispite din jur, cu atât mai puţin avea s-o facă acum, când era logodnica lui. Astfel că Florentino Ariza convieţuia cu fetele, le împărtăşea bucuriile şi necazurile, dar nici lui, nici lor nu le-ar fi trecut prin minte să meargă mai departe. O întâmplare neprevăzută a dovedit cât de neclintită îi era hotărârea. Într-o bună zi, la şase seara, când fetele se îmbrăcau pentru a-şi primi clienţii din noaptea aceea, în camera lui a intrat femeia de serviciu: o tânără îmbătrânită înainte de vreme şi ofilită, care arăta, în hainele ei obişnuite, ca o penitentă îmbrăcată, rătăcită în raiul despuiatelor. El o zărea zi de zi, fără a se simţi privit: umbla prin camere cu mătura, cu un coş de gunoi şi o cârpă cu care strângea de pe jos prezervativele folosite. A intrat în odăiţa unde Florentino Ariza citea, ca de obicei, şi, tot ca de obicei, a măturat cu deosebită grijă, ca să nu-l tulbure. Pe neaşteptate, s-a apropiat de pat, iar el i-a simţit mâna caldă şi moale pe crucea pântecului, a simţit-o căutându-l, a simţit-o găsindu-l, a simţit-o descheindu-i nasturii, în timp ce răsuflarea ei umplea toată încăperea. El s-a prefăcut că citeşte, până când, nemaiputând suporta, şi-a ferit trupul într-o parte.

Ea s-a speriat, fiindcă prima condiţie pusă la angajare fusese să nu încerce să se culce cu clienţii. Nu mai trebuia să i se atragă atenţia, pentru că era convinsă, ca şi alte femei, că prostituate nu sunt cele care se culcă pentru bani, ci acelea care o fac cu necunoscuţi. Avea doi copii, fiecare de la un alt bărbat, şi nu pentru că ar fi fost aventuri întâmplătoare, ci pentru că nu reuşea să facă dragoste cu cineva care revenea a treia oară. Fusese până atunci o femeie fără dorinţe năvalnice, pregătită, prin temperament, să aştepte fără să dispere, dar viaţa din casa aceea era mai puternică decât virtuţile ei. Îşi începea lucrul la şase seara şi-şi petrecea toată noaptea trecând din cameră în cameră, dând de câteva ori cu mătura, adunând prezervativele, schimbând cearşafurile. Nu era deloc uşor de imaginat câte lucruri puteau lăsa în urma lor bărbaţii după ce făceau dragoste. Lacrimi şi resturi de vomă, ceea ce, întrucâtva, pare de înţeles, dar şi multe alte enigme ale intimităţii: băltoace de sânge, pete de excremente, ochi de sticlă, ceasuri de aur, proteze dentare, medalioane cu şuviţe aurii de păr, scrisori de dragoste, de afaceri, de condoleanţe, scrisori de toate felurile.

Unii se întorceau după lucrurile uitate, dar cele mai multe rămâneau acolo, iar Lotario Thugut le ţinea sub cheie, convins că, odată şi-odată, acel palat decăzut avea să ajungă un muzeu al iubirii.

Era o muncă grea şi prost plătită, dar ea o făcea bine. O istoveau mai mult hohotele de plâns, scârţâitul paturilor, toate acele zgomote care i se adunau încet-încet în sânge, cu atâta pojar şi atâta chin, încât în zori, abia îşi putea stăpâni dorinţa de a se culca cu primul cerşetor care-i ieşea în cale sau cu un beţiv rătăcit care să-i facă pe plac fără alte pretenţii sau întrebări. Apariţia unui bărbat singur ca Florentino Ariza, tânăr şi curat, i s-a părut un adevărat dar ceresc, deoarece şi-a dat seama încă din primul moment că era ca şi ea: o fiinţă care tânjea după dragoste. Dar el a rămas insensibil la toate insistenţele ei. Se păstrase neprihănit pentru Fermina Daza şi nu exista forţă nici raţiune pe lumea asta care să-i poată schimba hotărârea.

Aşa arăta viaţa lui cu patru luni înainte de data prevăzută pentru încheierea logodnei, când, într-o bună zi, la ora şapte dimineaţa, Lorenzo Daza şi-a făcut apariţia la oficiul de telegraf şi a întrebat de el. Cum nu sosise încă, s-a aşezat pe bancă şi l-a aşteptat până la opt şi zece, schimbându-şi de pe un deget pe altul ghiulul de aur încununat de un opal nobil, iar când l-a văzut intrând, şi-a dat seama imediat că era telegrafistul pe care îl căuta şi l-a luat de braţ.

— Vino cu mine, tinerelule, i-a spus. Noi doi avem ceva de vorbit, numai cinci minute, ca de la bărbat la bărbat.

Florentino Ariza, palid ca un mort, nu s-a împotrivit. Nu era pregătit pentru această întâlnire, căci Fermina Daza nu găsise nici prilejul, nici modalitatea de a-l preveni. Totul se întâmplase cu o sâmbătă în urmă, când maica Franca de la Luz, directoarea colegiului Intrarea Preacuratei în Biserică, se strecurase pe nesimţite, ca un şarpe, în clasă, la ora de Noţiuni de Cosmogonie, şi spionând peste umăr elevele, descoperise că Fermina Daza, în loc să ia notiţe, scria un bileţel de dragoste. Conform regulamentului şcolii, abaterea era pedepsită cu exmatricularea. Chemat de urgenţă la direcţie, Lorenzo Daza a descoperit fisura 38