măresc în c o n t i n u a r e aventurile grupului prostuţ care a căzut pe mâinile criminalului. Pentru orice eventualitate, mai bat un rând de bolţuri. In hamacul de sub scară, doi admiratori cărora nu le disting sexul se zbat în cele mai mari chinuri. Dintr-un alt ha mac curg foile unui scenariu. Câţiva nouveniţi, care nu mai încap pe sus, le culeg cu pioşenie şi le pun pe păturile elegante de cânepă. Sunt dintre cei mai puţini cre ativi, care nu văd în foile de hârtie decât s c r u m i e r e . F u m u l de tutun sofisticat se amestecă pe culoar cu fumul foarte prost, încât se c r e e a z ă un mediu i n t e r n a ţ i o n a l propice marilor întâlniri, cum va fi şi în t â l n i r e a n o a s t r ă cu S t e p h e n . Te i u b i m , Stephen, şi îţi pregătim o primire pe cinste în horror life! Lumea ta e la picioarele tale, Stephen, şi aşteaptă ca marile onoruri pe care tu le-ai inventat să te primească. Tu le-ai inventat, Stephen, dar noi le-am per fecţionat, dându-le o culoare naţională! Plutesc prin fumul culoarelor până în sala „Ethos" şi abia atunci înţeleg de ce pe femeia de serviciu la birou, bucătărie şi infirmerie o a p u c a s e v r e d n i c i a ca să-mi arunce serialele la gunoi. „Jos cu Stephen!"
scrie pe peretele din faţă, „nu vrem horror life!" apare pe cel lateral, şi, din păcate, ortografia, a g a s a n t de c o r e c t ă t r ă d e a z ă demenţa ei în ultimul grad. De multă vreme ortografia nu mai contează, aşa încât nu trebuia să facă atâta exces de zel - să mai a d a u g e şi s e m n e l e de p u n c t u a ţ i e . Doar Consiliul Naţional al Videofuzionalului are acest drept legal. Infuriat la culme, dau să pun mâna pe clanţă, dar... Cioc-cioc! Când deschid, o dată cu „bot-bât-bitbut... barbut!" tunzătorul de verzături îmi aruncă în faţă câţiva stropi de salivă şi îmi întinde dispus câteva fire de iarbă. „Mul ţumesc, mulţumesc", îi răspund îndatorat şi apuc să-mi retrag la timp mâna, ca să nu mi-o scoată din încheietură. Mă uimeşte faptul că firele sunt lungi şi mov: nu pot fi ale mele atâta vreme cât chelia pictată este în mare vogă. „But-bat-bot", mă îndrumă el d i n c o l o de p r a g u l uşii, u n d e o zăresc întinsă pe eroina de doi bani care crezuse că lumea lui Stephen nu-i pentru ea. Fe meia de serviciu e uşor leşinată, cred că frizerul ierbii a târât-o de plete până aici,
OM TUNZÂND IARBA BINARĂ ÎN OGRADA NOASTRĂ DIGITALĂ
anticipaţia / 51