Fragmente critio
Raţionalizare admiraţiei de Voicu Bugariu "Mi se pare că Rousseau a spus: un copil care-şi cunoaşte*numai părinţii, nu-i cunoaşte nici pe ei bine. Această idee poate fi aplicată Ia multe alte cunoştinţe, ba chiar la toate cunoştinţele care nu sunt de natură absolut pură: cel care nu se pricepe decât la chimie, nu o înţelege nici pe ea cum trebuie." (Georg Christoph Lichtenberg, Aforisme)
I
n România de azi, înmulţirea rapidă a cărţilor de proză SF pune în evidenţă, prin contrast, precaritatea criticii SF. In eastă privinţă traversăm, pare-se, o zodie a popularizării, contrazisă de puţine excepţii. Oamenii zilei sunt câţiva traducători-critici. "Născuţi" sub conjuncţia favorabilă între cunoaşterea limbii engleze şi preferinţa pentru literatura SF, aceştia promit să parcurgă druntul către critica literară autentică. Pentru moment, răspunzând unor imperative editori ale, ei semnează prezentări elogioase ale unor autori de limbă engleză. Textele lor, impeca bile sub raportul informaţiei, bine scrise, nu riscă nici o interpretare de natură să-i con trarieze pe editori. Din aceeaşi specie critică fac parte şi inscripţiile anonime, conţinând superlative ce fac reclamă cărţilor. Ele sunt tot "hagiografie". întrebarea este până când va mai dura această etapă de acumulări extatice în materie de cultură SF. Nu cumva a sosit momentul unei raţionalizări a admiraţiei? în ceea ce mă priveşte, răspunsul este pozitiv. Iată de ce voi folosi ocazia oferită de "Anticipaţia", pentru a
Anticipaţia
propune altceva. Mă voi referi la cărţi, indiferent de naţionalitatea autorilor acestora, privindu-le doar în ceea ce le este, în mod obiectiv, propriu. Voi încerca să mă ridic dea supra admiraţiei cu orice preţ, atât de frecventă printre amatorii de literatură SF. în cazul unor traduceri, voi analiza doar versi unea românească, într-un context cultural mai larg decât cel al filiaţiilor exclusiv SF-iste şi fără a uita să mă refer la calitatea transpunerii. Voi adăuga câteva contribuţii de sociologie SF.
O argumentaţie apocrifă şi combaterea ei Cu relativ puţină vreme în urmă am publi cat în Anticipaţia - Colecţia povestiri ştiinţifico-fantastice un text intitulat Querelle d'amour. în cele ce urmează voi relua câteva idei şi formulări din acest text, arătând astfel punctul de plecare al contraargumentării ce urmează. Dogma SF (TEXTUL SF ARE O VA LOARE SPECIFICĂ, FAVORIZATĂ DE CALITĂŢI LITERARE, DAR, ÎN ACELAŞI TIMP, INDEPENDENTĂ DE ACESTEA) fundamentează conceptul de literatură SF şi justifică patima SF-iştilor. Dogma SF se bazează pe un sofism. De aici, ineficienta ei teoretică, faptul că n-a generat o metodologie originală şi plauzibilă de valorizare. Marile opere revendicate de genul SF nu sunt importante prin calităţi specifice SF, ci fiindcă sunt literatură adevărată, ce include motive de tip SF. Dogma SF este un mit originar, ce asigură funcţionarea mişcării SF şi stabilitatea con ceptului de literatură SF. SF-iştii nu consideră necesară motivarea lui. In ochii lor, declaraţia că valoarea specifică a literaturii SF este, de fapt, nedemonstrabilă apare drept un scandal teoretic şi o apostazie de neiertat. S-a spus, pe bună dreptate, că fenomenul SF are o structură de avangardă literară longevivă, prelungită în mod artificial. Putem adăuga afirmaţia că avangarda SF se află într-o etapă inerţială, rolul ei în istoria literară
- 25