88
DICŢIONARUL PLANTELOR DE LEAC
Mușeţelul Denumire știinţifică: Matricaria chamommilla. Denumiri populare: romaniţă, morună. Prezentare. Mușeţelul aparţine familiei compozitelor. Crește, în mod obișnuit, în flora spontană de pe tot cuprinsul României. Totuși, dată fiind importanţa sa pentru industria alimentară și farmaceutică, mușeţelul a devenit plantă de cultură. Poate crește până la înălţimea de 40 cm, dar sub formă cultivată ajunge și până la 80 cm. Mușeţelul este o plantă anuală, cu o tulpină ramificată și flori galben-aurii, cu petale albe. Mușeţelul înflorește pe toată durata verii. Fructul este o achenă. Pentru terapii medicinale se recoltează florile, care se usucă. Din flori uscate se face renumita infuzie de mușeţel, care este atât de eficientă încât există părerea potrivit căreia acestei plante ar trebui să i se spună nu mușeţel, ci „Bună ziua, doctore!” Substanţe active importante: ulei volatil, azulenă, camazulenă, matricină, acizi (printre care și acidul clorogenic), rezine și multe alte substanţe cu efecte dintre cele mai benefice asupra organismului omenesc. Întrebuinţări. Ca plantă medicinală, mușeţelul are șase calităţi principale. Este antispastic, antiseptic, bacteriostatic, antiinflamator, dezinfectant și anestezic. Totodată, preparatele pe bază de mușeţel au și calităţi de tonic capilar, fiind, de asemenea, emoliente, carminative, cicatrizante, sudorifice. Infuzia de mușeţel este utilizată în multe afecţiuni, dar cu precădere în gastrite, enterocolite, colite, deci în afecţiuni ale stomacului sau intestinelor, precum și ale ficatului, rinichiului și bilei. În mod curent, infuzia de mușeţel dă rezultate bune în tratamentul diareei, colicilor, balonărilor, bolilor de ficat, de rinichi, astmului bronșic la copii, stărilor gripale, răcelilor, dismenoreei, conjunctivitei, abceselor dentare, stomatitelor, laringitelor, amigdalitelor, dermatozelor inflamatorii, inflamaţiilor hemoroidale, inflamaţiilor vaginale, pruritului vulvar. Mușeţelul se folosește mai ales sub formă de infuzie, pentru uz intern, dar se folosește și extern (aplicaţii locale) în stomatite, afte, ulceraţii, eczeme, hemoroizi, răni vechi, arsuri. Tot pentru uz extern se mai folosesc tinctura și uleiul de mușeţel. În combinaţie cu menta, mușeţelul rezolvă în mod decisiv crampele stomacale. Foarte numeroase sunt aplicaţiile mușeţelului în tratamente cosmetice, cele mai la îndemână dintre acestea fiind băile în infuzie de mușeţel.
Mușeţelul roman Denumire știinţifică: Anthemis nobilis; Chamaemelum nobile. Denumiri populare: romaniţoi, romaniţă mare, romaniţă nobilă. Prezentare. Mușeţelul roman este o erbacee originară din zona mediteraneană. Datorită calităţilor sale medicinale a devenit plantă de cultură. Face parte din familia compozitelor. Mușeţelul roman crește sub formă de tufe, ajungând până la 50 cm înălţime. Florile sale sunt mult mai mari decât cele ale mușeţelului obișnuit, capitulele având până la trei centimetri în diametru. Aceste flori, asemănătoare cu acelea ale mușeţelului comun, apar în lunile iunie și iulie. Întreaga plantă prezintă un miros plăcut, specific. Pentru terapii medicinale se recoltează inflorescenţele și seminţele. Se prepară infuzie, decoct, extracte, cataplasme. Substanţe active importante: ulei esenţial, azulene, substanţe amare, colină, flavone, cumarină. Uleiul esenţial are o mare importanţă – nu numai medicinală, farmaceutică, ci și în cosmetică. Întrebuinţări. Preparatele de mușeţel roman au proprietăţi antiinfecţioase, antispastice, sedative, analgezice, antiparazitare, antimicrobiene. Sunt utilizate în tratamente gastrice și intestinale (spasme, enterite, enterocolite), în gripă, afecţiuni cutanate, stres și urmările acestuia în plan nervos și vegetativ. Mușeţelul roman are efecte și în combaterea viermilor intestinali, a varicelor și hemoroizilor, în gingivite și alte afecţiuni buco-dentare, în amigdalite. Mușeţelul se remarcă și prin faptul că detoxifică ficatul și stimulează activitatea acestuia. Nu trebuie uitate băile cu mușeţel, care asigură sănătate și curăţenie pielii, regenerând-o și tonifiind-o. Deși este realmente valoros, acestui mușeţel i se acordă o importanţă redusă în practicile naturiste de la noi, fiind numit, uneori, mușeţel prost.