Implicarea civica si politica a tinerilor

Page 1


Implicarea civicã ºi politicã a tinerilor Autorii studiului: Gabriel Bãdescu Mircea Comºa Andrei Gheorghiþã Cristina Stãnuº Claudiu D. Tufiº

1


2


Implicarea civicã ºi politicã a tinerilor

Autorii studiului: Gabriel Bãdescu Mircea Comºa Andrei Gheorghiþã Cristina Stãnuº Claudiu D. Tufiº

Constanþa, 2010

3


© 2010 Fundaþia Soros România Toate drepturile sunt rezervate Fundaþiei Soros România. Atât publicaþia cât ºi fragmente din ea nu pot fi reproduse fãrã permisiunea Fundaþiei Soros România. Bucureºti, decembrie 2010 Fundaþia Soros România Str. Cãderea Bastiliei nr. 33, sector 1, Bucureºti Telefon: 021 212.11.01 Fax: 021 212.10.32 Web: www.soros.ro E-mail: info@soros.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Implicarea civicã ºi politicã a tinerilor. - Constanþa: Editura Dobrogea, 2010 Bibliogr. ISBN 978-606-565-013-8 372.832

ISBN 978-606-565-013-8

4


– CUPRINS – Cuvânt înainte .................................................................................... Tinerii români ºi sistemul politic: a fi sau a nu fi cetãþean ..................................................................... Date .................................................................................................... Sprijin pentru comunitatea politicã .................................................... Sprijin pentru principiile sistemului politic ........................................ Sprijinul pentru performanþa sistemului ............................................. Sprijinul pentru instituþiile sistemului ..................................................... Portretul viitorului cetãþean .................................................................. Bibliografie ...........................................................................................

„Bunul cetãþean“ ºi avatarurile sale .............................................. Cum aratã „bunul cetãþean” în viziunea adolescenþilor? ........................ Unul sau mai multe avataruri ale „bunului cetãþean”? ..............................

7 9 10 10 13 19 24 30 31 32 32 33

Cum variazã preferinþa pentru avatarurile „bunului cetãþean”? ............................................................................ Anexe ..............................................................................................

Informarea despre politicã în rândul adolescenþilor .................. Expunerea la mass media ................................................................ Importanþa informãrii despre politicã ºi sursele de informare .................. Relaþia adolescenþilor cu mass media .................................................

36 40 48 49 53 57

Familia ºi informarea despre politicã: politizarea mediului social al adolescenþilor ........................................... Câteva concluzii ................................................................................. Bibliografie .......................................................................................

Trecutul comunist în conºtiinþa adolescenþilor .......................... Cum îºi reprezintã adolescenþii comunismul? .......................................

59 62 63 64 65

Cum se nasc reprezentãrile adolescenþilor despre comunism? ............................................................................. Concluzii ...........................................................................................

68 71 5


Efecte ale migraþiei de muncã asupra performanþei ºcolare ..........................................................................

72

Cine sunt elevii de liceu care au membri ai familiei migranþi? .............................................................................

74

Efecte ale plecãrii unor membri ai

Bibliografie........................................................................................

78 82 83

Programul Studii Electorale Româneºti al Fundaþiei Soros România .............................................................

85

familiei în strãinãtate ........................................................................ Concluzii .........................................................................................

Studiu cantitativ Elevii ºi cultura civicã, realizat în cadrul programului Studii Electorale Româneºti .............................................

87

Sondaj de opinie – “Elevii ºi cultura civicã” Chestionar pentru elevi ......................................................................

88

Sondaj de opinie – “Elevii ºi cultura civicã”

100 Prezentarea graficã a altor rezultate (selecþie) ..................................... 104 Chestionar pentru profesori ................................................................

6


Cuvânt înainte Ovidiu Voicu

Pentru o democraþie tânãrã ºi relativ fragilã, aºa cum este cea din România, comportamentul civic ºi politic al noii generaþii este un element important. De mai mulþi ani, implicarea civicã ºi participarea politicã a tinerilor deopotrivã îngrijoreazã ºi suscitã interesul. Nivelul de participare rãmâne scãzut, dar în acelaºi timp opþiunile unei pãrþi a tinerilor merg cãtre curente radicale, unele antisistem. Studiile noastre anterioare, ale Fundaþiei Soros România (seria Barometrul de Opinie Publicã 19942007 ºi cercetãrile din cadrul programului Studii Electorale Româneºti, 2009), indicã aceste tendinþe îngrijorãtoare. În cursul anului 2010, Fundaþia Soros ºi-a propus sã contribuie la înþelegerea fenomenului cu alte douã studii. Unul din ele, al cãrui prim rezultat este volumul de faþã, este o cercetare cantitativã pe un eºantion reprezentativ de tineri, elevi în clasele VIII-XII din 86 de ºcoli din toate judeþele þãrii. În total au fost chestionaþi 5.861 de elevi pe teme legate de opinii ºi valori, comportament civic ºi politic, percepþii ale evenimentelor care marcheazã evoluþia contemporanã a societãþii. Cel de-al doilea studiu, ce va fi publicat separat, analizeazã modul în care educaþia civicã este predatã în învãþãmântul preuniversitar românesc. Volumul de faþã propune cititorilor o primã incursiune în informaþiile furnizate de sondajul menþionat, prin intermediul celor cinci texte incluse în studiu, dar ºi al celorlalte grafice ce doar deschid o fereastrã cãtre restul rezultatelor (acestea vor fi valorificate în analize ulterioare). Primul capitol, propus de Claudiu Tufiº, analizeazã felul în care tinerii români se raporteazã la comunitatea politicã din care fac parte. Mândria de a fi român, interesul ºi sprijinul pentru principiile fundamentale de funcþionare, toleranþa faþã de alte grupuri ºi încrederea ºi sprijinul pentru instituþii sunt dimensiunile care permit autorului sã schiþeze portretul viitorului cetãþean român. Tot despre cetãþean ne vorbeºte ºi Mircea Comºa în cea de-a doua analizã inclusã în volum, dar subiectul sãu este despre arhetipul „bunului cetãþean”, aºa cum poate fi construit din rãspunsurile elevilor la întrebãrile din chestionar. Cel de-al treilea capitol, al cãrei autoare este Cristina Stãnuº, aduce în discuþie informarea despre politicã a tinerilor, analizând modul în care aceºtia utilizeazã canale precum televiziunea, Internetul ºi presa scrisã, dar ºi socializarea politicã în familie, cu pãrinþii. O perspectivã ineditã ºi în acelaºi timp un foarte bun studiu de caz despre relaþia dintre tineri ºi politicã sunt cuprinse în textul semnat de Andrei Gheorghiþã, cel care ne vorbeºte despre trecutul comunist în percepþia adolescenþilor. Capitolul

7


final, propus de Gabriel Bãdescu, ne îndepãrteazã puþin de subiectul principal al volumului ºi ne vorbeºte despre efectele migraþiei pãrinþilor asupra performanþelor ºcolare ale copiilor. Pentru cititorii interesaþi de mai multe informaþii, volumul include chestionarul integral, precum ºi mai multe grafice cu distribuþiile rãspunsurilor la întrebãri ce nu au fost încã incluse în analize. Baza de date este disponibilã cercetãtorilor la cerere ºi vã rugãm sã contactaþi în acest sens Fundaþia Soros România (www.soros.ro). Mai trebuie spus cã cercetarea cuprinde ºi o componentã de tip panel; elevii claselor a noua (câte douã clase în fiecare ºcoalã) vor fi chestionaþi din nou în luna iunie a anului urmãtor, urmãrind astfel dacã experienþa primei clase de liceu conduce sau nu la schimbãri semnificative ale opiniilor lor.

8


Tinerii români ºi sistemul politic: a fi sau a nu fi cetãþean Claudiu Tufiº

Printre ideile centrale ale literaturii care analizeazã sprijinul pentru sistemul politic în regimurile democratice se numãrã ºi aceea a necesitãþii unei convergenþe între principiile pe baza cãrora sistemul politic al unei þãri este dezvoltat ºi modul în care membrii sistemului politic, cetãþenii, se raporteazã la aceste principii. Pornind de la Almond ºi Verba (1963), ideea cã democraþiile puternice au nevoie de cetãþeni ataºaþi principiilor democratice a devenit o axiomã în literatura de specialitate (Norris 1999). Existã studii anterioare care au analizat aceastã convergenþã în contextul românesc, însã aceste studii s-au raportat doar la populaþia adultã a României (vezi, de exemplu, Mãrginean 1999; Voicu 2005; Tufiº 2007, 2010). Datele de sondaj folosite în aceastã lucrare permit, însã, analizarea relaþiei dintre valorile indivizilor ºi principiile sistemului politic pe populaþia adolescenþilor români, a elevilor din clasele VIII – XII, grup despre ale cãrui valori ºi atitudini politice cunoaºtem prea puþin. De ce este, însã, important sã aflãm ce gândesc tinerii români despre sistemul politic în care trãiesc? Dacã în urmã cu douãzeci de ani se spunea despre “pionierii de azi” cã vor fi “comuniºtii de mâine”, în prezent, parafrazând, putem spune cã tinerii de azi vor fi cetãþenii de mâine. Prin analiza modului în care tinerii români se raporteazã la sistemul politic deschidem o fereastrã cãtre viitorul, mai mult sau mai puþin îndepãrtat, al democraþiei în România. Cei care au studiat tranziþiile post-comuniste din Europa Centralã ºi de Est au subliniat cã principala dificultate a acestor tranziþii nu constã în reformele politice ºi economice, reforme care sunt în principal instituþionale ºi care sunt uºor de implementat, ci în schimbãrile necesare în plan social, în schimbãrile culturii politice (Vitanyi 1999). Analizele schimbãrilor valorice ºi atitudinale se plaseazã, de obicei, în una din douã perspective majore. O primã perspectivã, cu rãdãcini în psihologie, considerã cã sistemul atitudinal al unei persoane se cristalizeazã în timpul adolescenþei timpurii pentru ca apoi sã rãmânã relativ stabil de-a lungul întregii vieþi. O a doua perspectivã, mai des întâlnitã în rândul sociologilor ºi al politologilor, considerã cã sistemul atitudinal se formeazã în perioada adolescenþei timpurii, dar este permanent re-construit ca rezultat al experienþelor individuale. Diverse exemple empirice (vezi, de exemplu, atitudinile faþã de protecþia mediului înconjurãtor sau cele faþã de drepturile minoritãþilor etnice sau ale minoritãþilor sexuale) sugereazã cã a doua perspectivã reflectã mai bine modul în care sistemele atitudinale se modificã în timp. Dar, chiar ºi din aceastã perspectivã, trebuie menþionat cã deºi atitudinile formate în perioada adolescenþei se pot modifica, acestea se modificã destul de greu, au un grad ridicat de stabilitate. Revenind la importanþa studierii atitudinilor ºi valorilor politice ale tinerilor, se poate spune cã atitudinile pe care tinerii le interiorizeazã în prezent vor deveni cadrul atitudinal în jurul cãruia aceºtia îºi vor dezvolta propriul sistem atitudinal. Dacã datele vor arãta cã tinerii români sunt democraþi, toleranþi ºi predispuºi spre a acorda încredere sistemului politic, atunci este foarte probabil ca

9


peste douãzeci de ani populaþia României sã fie compusã în mai mare mãsurã decât în prezent din adevãraþi cetãþeni, din persoane care “corespund” unui sistem politic democratic. Dacã, dimpotrivã, datele vor arãta cã tinerii români au tendinþe autoritare, sunt intoleranþi ºi neîncrezãtori, atunci proporþia cetãþenilor în populaþia României nu are ºanse sã creascã, iar România se va afla ºi în viitor într-o situaþie criticã din punct de vedere al funcþionalitãþii democraþiei.

Date Principala sursã a datelor discutate aici o reprezintã sondajul realizat pe elevii claselor VIII – XII în toamna anului 2010. Accentul, în analizã, cade pe aceastã populaþie ºi pe sub-grupurile care o compun, determinate de diverse caracteristici sociodemografice ale respondenþilor. Pentru a avea o imagine mai clarã, rezutatele obþinute din cercetarea realizatã pe elevi vor fi comparate (acolo unde comparaþia este posibilã) cu rezultate similare care se referã la întreaga populaþie adultã a României. Datele referitoare la populaþia adultã provin, în principal, din sondajul privind alegerile prezidenþiale din noiembrie-decembrie 2009, sondaj coordonat de Fundaþia Soros România, ºi din sondajul European Values Survey, sondaj coordonat de Institutul de Cercetare a Calitãþii Vieþii în vara anului 2008. Chiar dacã datele privind populaþia adultã au fost mãsurate în urmã cu un an sau doi, ele pot fi folosite pentru comparaþii deoarece atitudinile analizate aici nu se modificã substanþial într-o perioadã de timp atât de scurtã.

Sprijin pentru comunitatea politicã Primul nivel al analizei se referã la comunitatea politicã, deoarece un sistem politic nu poate exista independent de o comunitate politicã. Înainte de a decide dacã vrem un regim democratic sau un regim autoritar, dacã vrem o economie centralizatã sau o economie de piaþã sau dacã vrem un stat al bunãstãrii extins sau unul limitat, trebuie sã decidem cine suntem “noi,” cei care decidem. Acest sprijin pentru comunitatea politicã este, de obicei, mãsurat printr-un item care roagã respondenþii sã indice cât de mândri se simt cã sunt cetãþeni români. La nivelul întregului eºantion de elevi, 62% dintre elevi rãspund cã se simt destul de mândri sau foarte mândri, în timp ce 38% rãspund cã se simt nu prea mândri sau deloc mândri de a fi cetãþeni ai României. Astfel, se poate observa cã pentru o parte semnificativã a elevilor români (aproape 40%) apartenenþa la comunitatea politicã româneascã nu este asociatã cu un sentiment de mândrie. Comparaþia cu rãspunsurile adulþilor (folosind date din 2008 – vezi Figura 1) aratã cã existã diferenþe importante între modurile în care elevii ºi adulþii se raporteazã la comunitatea politicã. Astfel, 86% dintre adulþi declarã cã se simt destul de mândri sau foarte mândri ca cetãþeni ai României, comparativ cu 62% dintre elevi, în timp ce doar 14% dintre adulþi se simt nu prea mândri sau deloc mândri ca români, comparativ cu 38% dintre elevi. Diferenþele identificate aici sunt suficient de mari pentru a putea spune cu certitudine cã elevii sunt mult mai puþin ataºaþi de comunitatea politicã decât adulþii, chiar ºi luând în calcul diferenþa de doi ani de zile dintre cele douã sondaje.

10


Sursa datelor: Elevii ºi cultura civicã (ECC) – 2010, European Values Survey (EVS) – 2008.

Figura 1 - Cât de mândru vã simþiþi ca cetãþean al României? Tabelul 1 prezintã distribuþia rãspunsurilor elevilor la întrebarea “Cât de mândru vã simþiþi ca cetãþean al României” în funcþie de o serie de caracteristici sociodemografice, indicând asocieri semnificative între variabile. Prima variabilã de interes este clasa în care se aflã elevul. Dacã între elevii claselor a VIII-a ºi cei ai claselor a IX-a nu existã nicio diferenþã, procentul elevilor care se simt mândri cã sunt români scade de la 67%, în rândul elevilor din clasele VIII-IX, pânã la 54%, în rândul elevilor din ultimul an de liceu. Observãm, astfel, cã, la sfâºitul liceului, aproape jumãtate dintre elevi se simt foarte puþin atraºi de comunitatea politicã. Folosind termenii lui Hirschman (1970), acest rezultat poate fi interpretat ca o formã de ieºire din, de pãrãsire a comunitãþii politice, fie ea ºi doar simbolicã. Acest rezultat este îngrijorãtor: la vârsta de doar 18 ani, aproape jumãtate dintre români nu se simt ataºaþi de ideea de a fi român, ceea ce ridicã serioase semne de întrebare privind disponibilitatea acestora de a acþiona, ulterior, în concordanþã cu interesele comunitãþii politice. Raportat la tipul de instituþie de învãþãmânt în care învaþã elevii, 68% dintre cei care învaþã în grupuri ºcolare se simt mândri cã sunt cetãþeni români, în timp ce printre elevii care învaþã în licee sau în colegii procentul corespunzãtor este de aproximativ 55%. Este puþin probabil, însã, sã existe un efect al tipului de instituþie asupra sprijinului pentru comunitatea politicã. În acest caz, mai degrabã, explicaþia rezidã în structura diferitã a elevilor din cele trei tipuri de instituþii, elevii din grupurile ºcolare provenind, în mai mare mãsurã, din rândul elevilor cu performanþe ºcolare mai slabe ºi cu stoc educaþional familial mai redus.

11


O asociere puternicã se observã ºi în raport cu stocul educaþional familial (mãsurat ca nivelul maxim de educaþie obþinut în familie de oricare dintre pãrinþi). Procentul elevilor care se simt atraºi de comunitatea politicã scade de la 69%, în rândul celor care provin din familii în care nici unul dintre pãrinþi nu a terminat liceul, la doar 48%, în rândul elevilor care provin din familii în care cel puþin unul dintre pãrinþi are studii postuniversitare. Contextul familial este, aºadar, un factor important care influenþeazã opiniile pe care tinerii ºi le dezvoltã. Tabelul 1 - Cât de mândru vã simþiþi ca cetãþean al României?

Rapor tat la regiunea de rezidenþã, datele aratã cã elevii care trãiesc în Moldova se simt atraºi de comunitatea politicã în mai mare mãsurã decât cei din Muntenia sau din Transilvania. O asociere puternicã se observã ºi în relaþia dintre mediul rezidenþial ºi mândria de a fi român. Dacã trei sferturi dintre elevii din mediul rural se simt mândri cã sunt români, acest procent scade la 63% în rândul elevilor din urbanul mic (oraºe cu mai puþin de 100.000 de locuitori) ºi la 57% în rândul elevilor din urbanul mare (oraºe cu peste 100.000 de locuitori). Raportat la etnie, se disting douã grupãri importante. Douã treimi dintre elevii de etnie românã sau romã se simt mândri cã sunt cetãþeni români, în timp ce în rândul elevilor de etnie maghiarã sau de altã etnie procentul corespunzãtor este mai mic de 50%. Ultima variabilã cuprinsã în Tabelul 1 prezintã distribuþia rãspunsurilor în funcþie de religia elevilor. Nivelul cel mai ridicat de ataºament pentru comunitatea politicã se înregistreazã în rândul elevilor de etnie ortodoxã, penticostalã sau de altã religie (60%-64%). Un procent mai Sursa datelor: ECC 2010. mic (52%) se înregistreazã în rândul elevilor de religie catolicã. La polul opus se aflã elevii de religie reformatã ºi cei care nu au religie sau sunt atei: aproximativ 60%, respectiv 70%, dintre aceºtia nu se simt mândri cã sunt cetãþeni români.

12


Sprijin pentru principiile sistemului politic Urmând schema sprijinului pentru sistemul politic dezvoltatã de Easton (1965) ºi modificatã, ulterior, de Norris (1999), al doilea obiect de sprijin este reprezentat de principiile sistemului politic. În literatura de specialitate, atunci când se discutã despre sisteme politice democratice, sprijinul pentru principiile sistemului politic este, de regulã, mãsurat prin itemii prezentaþi în Figura 2, itemi care indicã sprijinul pentru ideea unui sistem politic democratic, dar ºi sprijinul pentru trei alternative anti-democratice: un lider puternic, care sã nu îºi batã capul cu parlamentul ºi cu alegerile, un guvern de specialiºti care conduc þara dupã cum cred ei cã este mai bine pentru þarã sau un regim militar. … Sistem democratic

… Lider puternic

… Guvern de specialiºti

… Regim militar

Sursa datelor: ECC 2010, EVS 2008.

Figura 2 - Cât de bine ar fi pentru România sã aibã la conducere …? Figura 2 prezintã, comparativ, rãspunsurile elevilor ºi ale adulþilor la cele patru întrebãri care indicã sprijinul pentru principiile sistemului politic. Raportat la ideea unui sistem democratic, 26% dintre elevi considerã cã acesta nu este un sistem bun pentru România, comparativ cu doar 16% dintre adulþi. Ideea de a avea la conducere un regim militar este atractivã pentru 40% dintre elevi, comparativ cu doar 26% în rândul adulþilor. Dacã luãm în calcul doar aceste douã întrebãri, atunci se poate susþine cã elevii români sunt mai puþin ataºaþi de ideea de democraþie decât populaþia adultã. Celelalte douã întrebãri, însã, prezintã o relaþie inversã: adulþii sprijinã în mai mare mãsurã decât elevii ideea unei þãri care sã aibã la conducere fie un lider puternic,

13


care nu îºi bate capul cu parlamentul ºi cu alegerile, fie un guvern de specialiºti, care sã conducã þara dupã cum crede de cuviinþã. Dupã cum arãtam în altã lucrare (Tufiº 2007), deºi aceste douã întrebãri indicã acceptarea unor alternative anti-democratice, rãspunsurile la aceste întrebãri sunt influenþate de modul în care acestea au fost formulate, astfel încât respondenþii reacþioneazã mai degrabã la ideile profesionalismului ºi eficienþei sugerate de textul întrebãrilor decât la ideea unei alternative anti-democratice. Tabelul 2 - Cât de bine ar fi pentru România sã aibã …? (% bine sau foarte bine)

Sursa datelor: ECC 2010.

14


Primele douã întrebãri (sistem democratic ºi regim militar), însã, sunt mult mai clare în a indica sprijinul pentru principiile sistemului politic, iar datele din Figura 2 aratã cã acest sprijin este mai redus în rândul elevilor decât în rândul populaþiei adulte a României. Tabelul 2 prezintã distribuþiile rãspunsurilor elevilor la cele patru întrebãri, în funcþie de caracteristici socio-demografice. Raportat la anul de studii, diferenþele sunt, în general, minore. Se poate observa, însã, cã sprijinul pentru principiile sistemului politic este mai mare în rândul elevilor din clasa a XII-a, comparativ cu cei din clasele VIII-XI. Elevii care învaþã în grupuri ºcolare considerã în mai mare mãsurã decât restul cã ar fi bine pentru România sã aibã la conducere un regim militar (47%, comparativ cu 34% în rândul elevilor care învaþã în colegii) ºi sunt, de asemenea, mai puþin convinºi decât restul cã un sistem democratic ar fi bun pentru România. Stocul educaþional din familie este asociat semnificativ ºi pozitiv cu sprijinul elevilor pentru principiile sistemului politic. Astfel, nivelul de sprijin pentru un sistem democratic este cel mai ridicat în rândul elevilor care provin din familii în care cel puþin un pãrinte are studii postuniversitare (81%). Aceiaºi elevi prezintã ºi nivelul cel mai redus de sprijin pentru alternativele anti-democratice, iar aceastã diferenþã poate fi observatã cel mai bine în cazul variabilei care mãsoarã acceptabilitatea ideii unui regim militar: doar 30% dintre elevii din aceastã categorie considerã cã un astfel de sistem ar fi bun pentru România, comparativ cu 47% dintre elevii ai cãror pãrinþi nu au reuºit sã termine liceul. Raportat la regiunea de rezidenþã, diferenþele dintre cele trei regiuni sunt minore, dar se poate observa o respingere uºor mai mare a alternativelor anti-democratice în rândul elevilor din Muntenia. Ideea cã un sistem democratic este bun pentru România este acceptatã de trei sferturi dintre elevii din urban, în timp ce în rândul elevilor din rural procentul corespunzãtor este cu 10%-12% mai mic. Diferenþe semnificative se observã ºi în raport cu acceptarea ideii unui regim militar. În acest caz, însã, elevii din urbanul mic sunt similari cu cei din mediul rural (45%-48% dintre aceºtia considerã cã un astfel de regim ar fi bun pentru România), în timp ce doar 35% dintre elevii din urbanul mare acceptã un astfel de regim. Diferenþele asociate cu etnia elevilor sunt minore, însã se poate observa o acceptare semnificativ mai mare a regimului militar în rândul elevilor de etnie româ (56%) sau maghiarã (48%). ªi în cazul religiei diferenþele sunt minore. Meritã menþionat, însã, cã elevii care au declarat cã nu au religie sau cã sunt atei au cel mai mare nivel de sprijin pentru un sistem democratic (78%) ºi un nivel redus de sprijin pentru un regim militar (34%). Datele din aceastã secþiune aratã, pe scurt, cã elevii români sprijinã în mai micã mãsurã decât adulþii principiile sistemului politic, sugerând cã este posibil ca urmãtoarea generaþie de cetãþeni sã fie, de fapt, în ºi mai micã mãsurã sincronizatã cu democraþia decât generaþiile actuale. Diferenþele prezentate în Tabelul 2 aratã, însã, cã sprijinul pentru principiile sistemului politic nu este omogen în grupul elevilor: existã un efect al contextului familial (în special prin intermediul educaþiei pãrinþilor), dupã cum se pare cã existã ºi un efect pozitiv al sistemului educaþional, demonstrat de faptul cã elevii din ultimul an de liceu par sã fie mai ataºaþi ideii de sistem democratic decât colegii lor din clasele mai mici.

15


Pentru a verifica imaginea oferitã de aceste date, prezint, în continuare, ºi date privind nivelul de toleranþã al elevilor români. Unul dintre principiile de bazã ale democraþiei este cel al toleranþei, al respectului faþã de ceilalþi, al disponibilitãþii acceptãrii celor care sunt diferiþi de „noi”. Itemul standard prin care se mãsoarã nivelul de toleranþã este cel prin care respondentul este rugat sã indice, pentru fiecare grup de pe listã, dacã nu i-ar dori ca vecini. Cu cât numãrul de grupuri pe care respondentul le menþioneazã este mai mare, cu atât nivelul de toleranþã al acestuia este mai scãzut.

Sursa datelor: ECC 2010, EVS 2008.

Figura 3 - Persoane pe care respondenþii nu le-ar dori ca vecini (% menþionat) Figura 3 prezintã, comparativ, procentul elevilor ºi al adulþilor care au menþionat diferitele grupuri de persoane indicate printre cei pe care nu i-ar dori ca vecini. Din cele ºase grupuri pentru care existã date atât pentru elevi cât ºi pentru adulþi, în cinci cazuri elevii resping grupurile respective în proporþie semnificativ mai mare decât adulþii. Diferenþele variazã între 15%, în cazul respingerii evreilor, ºi 22%, în cazul respingerii þiganilor. Rezultatele sunt extrem de îngrijorãtoare, deoarece ele aratã cã tinerii români sunt extrem de intoleranþi, o proporþie însemnatã dintre aceºtia putând fi carcterizaþi drept xenofobi ºi antisemiþi: • Trei sferturi dintre elevi nu ar dori sã aibã persoane de altã orientare sexualã ca vecini. • Douã treimi dintre elevi resping persoanele bolnave de SIDA ºi þiganii. • Peste o treime din elevi resping persoanele de altã etnie sau religie: 42% în cazul musulmanilor, 35% în cazul maghiarilor ºi 34% în cazul evreilor. Vedem, aºadar, cã rezultatele prezentate anterior sunt confirmate ºi de datele privind nivelul de toleranþã: tinerii români sunt mai puþin ataºaþi de principiile sistemului politic decât generaþiile adulte de astãzi, generaþii care nici ele nu pot fi caracterizate ca fiind extrem de ataºate de aceste principii.

16


17

Sursa datelor: ECC 2010.

Tabelul 3 - Persoane pe care elevii nu le-ar dori ca vecini (% menĂžionat)


Tabelul 3 prezintã distribuþia rãspunsurilor privind toleranþa elevilor în funcþie de diverse caracteristici socio-demografice. Ultima coloanã din tabel reprezintã numãrul mediu de grupuri pe care elevii le-au menþionat printre cei pe care nu îi doresc ca vecini. Toate variabilele prezentate aici sunt asociate semnificativ cu nivelul de toleranþã al elevilor români. Pentru toate cele opt grupuri incluse în analizã, procentul elevilor de sex masculin care menþioneazã aceste grupuri este semnificativ mai mare decât în cazul elevilor de sex feminin. Mai mult, dacã elevele menþioneazã, în medie, 3,1 grupuri pe care nu le-ar dori ca vecini, în cazul elevilor media este de 4,3 grupuri. Pe mãsurã ce elevii avanseazã în ºcoalã, ei devin uºor mai toleranþi. Astfel, dacã elevii de clasa a VIII-a menþioneazã, în medie, 4,1 grupuri pe care nu le-ar dori ca vecini, acest numãr scade cu fiecare an petrecut în ºcoalã, astfel încât elevii de clasa a XII-a menþioneazã, în medie, doar trei grupuri pe care le-ar evita ca vecini. Dar chiar ºi în prezenþa unui astfel de efect pozitiv al sistemului educaþional, elevii de clasa a XII-a încã resping în proporþii semnificative alte grupuri: un sfert dintre aceºtia resping evreii, o treime resping maghiarii ºi musulmanii ºi douã treimi resping þiganii. Dacã luãm în calcul faptul cã populaþia de evrei din românia nu este suficient de mare pentru ca un numãr semnificativ de elevi sã aibã experienþe directe cu acest grup, atunci procentul mare de elevi care resping evreii nu poate fi explicat decât ca o atitudine “învãþatã”. Vorbim, aºadar, despre un potenþial de antisemitism care s-a perpetuat în societatea româneascã ºi care încã este definitoriu pentru o proporþie semnificativã din populaþie. Tipul de instituþie în care învaþã elevii este, de asemenea, asociat cu nivelul de toleranþã al elevilor. Astfel, dacã elevii din grupurile ºcolare sunt grupul cel mai intolerant (cu o medie a grupurilor menþionate de 4,4), cei din colegii sunt grupul cu cel mai redus nivel de intoleranþã (cu o medie a grupurilor menþionate de 3,0). Meritã menþionat cã aceastã relaþie este validã pentru toate grupurile cu excepþia þiganilor, unde relaþia este inversã: þiganii sunt respinºi în proporþie mai mare de elevii din colegii ºi în proporþie mai micã de elevii din grupurile ºcolare. Cel mai probabi aceastã relaþie inversã poate fi explicatã prin aceea cã jumãtate dintre elevii de etnie romã din eºantion învaþã în grupuri ºcolare. Un pattern similar poate fi observat ºi în relaþia dintre toleranþã ºi stocul educaþional familial: elevii din familiile cu stoc educaþional crescut sunt mai toleranþi decât cei care provin din familii cu stoc educaþional scãzut faþã de toate grupurile incluse în analizã cu excepþia þiganilor. În acest caz, cu cât stocul eucaþional al familiei din care provine elevul este mai crescut, cu atât intoleranþa elevului faþã de þigani este mai mare. Acesta este un rezultat important, deoarece aratã cã intoleranþa faþã de þigani, atitudine extrem de rãspânditã în societatea româneascã, nu are ºanse foarte mari de a fi redusã, atâta vreme cât ºi persoanele cu educaþie ridicatã manifestã un nivel ridicat de intoleranþã faþã de acest grup. Intoleranþa este, de asemenea, mai crescutã în rândul elevilor din mediul rural (cu excepþia intoleranþei faþã de þigani), precum ºi în rândul elevilor din Moldova. Raportat la etnie, se poate observa cã elevii de etnie românã ºi cei de etnie maghiarã sunt similari din punct de vedere al nivelului de intoleranþã (desigur, cu excepþia diferenþei, evidente, în ceea ce priveºte intoleranþa faþã de maghiari). Se remarcã, în acest context, elevii de etnie romã, care sunt mai intoleranþi decât restul elevilor pentru toate grupurile

18


cu excepþia þiganilor ºi a persoanelor de altã rasã. Nu este clar, însã, dacã intoleranþa crescutã a elevilor de etnie romã este un mecanism de apãrare, un mecanism cultural sau dacã este determinatã de anumite caracteristici socio-demografice.

Sprijinul pentru performanþa sistemului În secþiunile anterioare am discutat despre sprijinul pentru comunitatea politicã ºi despre cel pentru principiile sistemului politic, tipuri de sprijin ce pot fi încadrate, conform tipologiei lui Easton (1965), în categoria sprijinului difuz, determinat în principal de componente afective ºi cognitive. În aceastã secþiune prezint date privind sprijinul pentru performanþa sistemului, tip de sprijin ce se încadreazã în categoria sprijinului specific ºi care este determinat, în mare parte, ºi de elemente evaluative. Pentru început, prezint, în Figura 4, date privind nivelul de satisfacþie cu modul în care funcþioneazã democraþia în România în rândul elevilor ºi al adulþilor din România. Datele aratã cã elevii sunt semnificativ mai puþin satisfãcuþi de funcþionarea democraþiei româneºti decât adulþii: 41% dintre adulþi sunt mulþumiþi sau foarte mulþumiþi de funcþionarea democraþiei, pe când o opinie similarã au doar 19% dintre elevi. La polul opus al scalei, dacã 13% dintre adulþi sunt foarte nemulþumiþi de democraþia româneascã, procentul corespunzãtor în rândul elevilor este de 32%.

Sursa datelor: ECC 2010, EVS 2008.

Figura 4 - Satisfacþia cu modul în care funcþioneazã democraþia în România Procentul mare de elevi care se declarã nemulþumiþi de modul în care funcþioneazã democraþia în România este oarecum surprinzãtor, dat fiind cã majoritatea tinerilor din aceastã categorie de vârstã sunt puþin interesaþi de politicã,

19


nu urmãresc foarte frecvent ºtirile (fie în presa scrisã, fie în presa audio-vizualã) ºi au doar contacte limitate cu instituþiile statului. Dacã eliminãm experienþa directã ºi mass-media ca posibile surse ale atitudinii faþã de democraþia româneascã, atunci principalele surse de influenþã care ar putea avea un efect sunt fie socializarea în cadrul familiei, fie cea din cadrul ºcolii. Cum este puþin probabil ca ºcoala sã fie un element foarte critic la adresa funcþionãrii democraþiei în România, cel mai probabil opiniile negative ale elevilor cu privire la funcþionarea democraþiei în România sunt croite pe calapodul opiniilor pãrinþilor ºi amplificate de importanþa pe care copiii o acordã opiniilor pãrinþilor, ceea ce ar putea explica de ce elevii sunt mult mai nemulþumiþi decât adulþii de democraþia din România. Tabelul 4 - Satisfacþie cu funcþionarea democraþiei ºi a economiei de piaþã

Sursa datelor: ECC 2010.

Tabelul 4 prezintã sprijinul elevilor atât pentru performanþa sistemului politic, cât ºi pentru performanþa sistemului economic. Cu cât elevii avanseazã în vârstã, cu atât ei devin mai critici faþã de funcþionarea democraþiei ºi a economiei de piaþã în România. Astfel dacã 26%-27% dintre elevii de clasa a VIII-a sunt mulþumiþi de democraþia din

20


România, raportat la elevii de clasa a XII-a acest procent se înjumãtãþeºte în ceea ce priveºte satisfacþia cu funcþionarea democraþiei ºi se reduce cu douã treimi dacã ne referim la satisfacþia cu funcþionarea economiei de piaþã. Tipurile de relaþii identificate în secþiunile anterioare se pastreazã ºi în raport cu satisfacþia cu funcþionarea democraþiei ºi a economiei de piaþã: elevii din grupurile ºcolare sunt muþumiþi în mai mare mãsurã decât restul de democraþia ºi economia de piaþã din România, în timp ce elevii din colegii au o atitudine mult mai criticã faþã de funcþionarea acestor sisteme. Relaþia pozitivã dintre stocul educaþional familial ºi predispoziþia elevilor spre adoptarea unor atitudini mai critice este repetatã ºi aici: grupul cel mai puþin mulþumit de funcþionarea democraþiei ºi a economiei de piaþã în România este cel al elevilor care provin din familii în care cel puþin un pãrinte are studii postuniversitare. Distribuþia geograficã a rãspunsurilor este, de asemenea similarã cu cea identificatã anterior: elevii din Moldova ºi cei din mediul rural sunt mai mulþumiþi decât restul de funcþionarea sistemului politico-economic, în timp ce elevii din urbanul mare sunt caracterizaþi de un grad de satisfacþie semnificativ mai redus. Tabelul 5 - Evaluarea simultanã a democraþiei ºi economiei de piaþã

Sursa datelor: ECC 2010.

21


Tabelul 5 grupeazã elevii în patru categorii distincte, în funcþie de modul în care aceºtia evalueazã funcþionarea democraþiei ºi a economiei de piaþã în România: • Elevi mulþumiþi atât de democraþie, cât ºi de economia de piaþã: 8% din eºantion. • Elevi mulþumiþi de democraþie, dar nemulþumiþi de economia de piaþã: 11% din eºantion. • Elevi nemulþumiþi de democraþie, dar mulþumiþi de economia de piaþã: 6% din eºantion. • Elevi nemulþumiþi atât de democraþie, cât ºi de economia de piaþã: 75% din eºantion. Astfel, deºi 20% dintre elevi sunt mulþumiþi de democraþie ºi 15% sunt mulþumiþi de economia de piaþã, datele din Tabelul 5 aratã cã procentul celor care sunt mulþumiþi de funcþionarea ambelor sisteme este de doar 8%, în timp ce nu mai puþin de trei sferturi dintre elevi sunt nemulþumiþi de ambele sisteme. Tabelul 6 - Componente ale economiei de piaþã

Sursa datelor: ECC 2010. Datele reprezintã scoruri medii pe scalã de la 1 la 10.

Tabelul 6 prezintã date privind opiniile elevilor cu privire la anumite componente ale economiei de piaþã. Elevii au fost rugaþi sã indice, pe o scalã de la 1 la 10 (mijlocul scalei este la valoarea 5,5), de care dintre afirmaþii se simt mai apropiaþi: • Diferenþe venituri: - Diferenþele între venituri ar trebui sã fie mai mari (scor 1); - Diferenþele între venituri ar trebui sã se micºoreze (scor 10).

22


• Control stat asupra firme: - Statul ar trebui sã acorde mai multã libertate firmelor (scor 1); - Statul ar trebui sã controleze mai mult firmele (scor 10). • Tip de proprietate: - Proprietatea privatã ar trebui sã se extindã ºi sã se dezvolte (scor 1); - Proprietatea de stat ar trebui sã se extindã ºi sã se dezvolte (scor 10). • Responsabil bunãstare: - Fiecare individ sã îºi asume mai multã responsabilitate pentru propria bunãstare (scor 1); - Statul ar trebui sã îºi asume mai multã responsabilitate pentru bunãstarea fiecãruia (scor 10). • Competiþie: - Competiþia este bunã, îi ajutã pe oameni sã munceascã mai mult, sã dezvolte noi idei (scor 1); - Competiþia este un lucru rãu, scoate la ivealã ce e mai negativ în oameni (scor 10). Scalele sunt astfel construite încât valori apropiate de scorul 1 indicã o apropiere de modelul liberal al economiei de piaþã, în timp ce valori apropiate de scorul 10 indicã o apropiere de modelul social-democratic al economiei de piaþã. Astfel, la extrema liberalã avem modelul în care veniturile sunt libere, statul nu controleazã firmele, propritatea privatã se extinde, individul este responsabil pentru propria bunãstare, iar competiþia este valorizatã pozitiv. La extrema social-democraticã avem modelul în care statul controleazã veniturile, controleazã firmele, proprietatea de stat se extinde, statul este responsabil pentru bunãstarea indivizilor, iar competiþia este valorizatã negativ. Scalele pot fi, de asemenea, interpretate ca indicând poziþia respondenþilor faþã de intervenþia statului în domeniul economic. La nivelul întregului eºantion, datele aratã cã, exceptând atitudinile faþã de competiþie, unde elevii au un scor mediu uºor îndreptat înspre valorizarea pozitivã a competiþiei, pentru toate celelalte componente scorul mediu este apropiat de valoarea medie a scalei, sugerând cã elevii încã nu ºi-au dezvoltat o preferinþã clarã cu privire la modelul de economie de piaþã pe care l-ar prefera. Raportat la diferenþele dintre venituri ºi la controlul statului asupra firmelor scorul mediu al elevilor se aflã în partea “socialdemocraticã” a scalei, în timp ce pentru responsabilitatea pentru bunãstarea individualã scorul mediu al elevilor se aflã în partea liberalã a scalei. Între diferite categorii de elevi existã o serie de diferenþe semnificative. Astfel, raportat la clasa în care se aflã elevii, se poate observa cã elevii din clasele mai mari au scoruri medii mai apropiate de modelul liberal, pe când elevii din clasele mai mici au scoruri medii mai apropiate de modelul social-democratic. Singura excepþie de la aceastã relaþie se înregistreazã în cazul atitudinii faþã de diferenþele dintre venituri, unde elevii din clasele mai mari considerã în mai mare mãsurã cã diferenþele dintre venituri ar trebui sã se reducã. Este posibil ca aceastã diferenþã sã fie determinatã de apropierea mai mare a acestora de momentul intrãrii pe piaþa muncii, ceea ce face ca acest subiect sã aibã mai multã relevanþã pentru elevi. Raportat la tipul instituþiei în care învaþã, elevii din licee ºi cei din colegii au scoruri medii apropiate, însã diferite de cele ale elevilor din grupurile ºcolare. Astfel, cu excepþia atitudinilor faþã de diferenþele dintre venituri, pe toate celelalte componente scorul mediu al elevilor din grupurile ºcolare este mai apropiat de modelul socialdemocratic decât cel al elevilor din licee ºi colegii.

23


Cu cât stocul educaþional al familiei din care provine elevul este mai mare, cu atât atitudinile acestuia faþã de diferitele componente ale economiei de piaþã sunt mai apropiate de modelul liberal ºi mai depãrtate de modelul social-democratic. Diferenþe similare se pot observa ºi în funcþie de mediul rezidenþial: elevii din mediul rural sunt mai dispuºi sã accepte intervenþia statului în economie, cei din urbanul mare au atitudini mai apropiate de modelul liberal al economiei de piaþã, în timp ce elevii din urbanul mic au atitudini situate între cele douã extreme discutate anterior. În ambele cazuri, însã, relaþia este inversã raportat la atitudinile faþã de diferenþele dintre venituri, elevii din familii mai educate ºi din urbanul mare considerând în mai mare mãsurã decât restul cã aceste diferenþe ar trebui reduse. Diferenþele asociate cu regiunea în care se aflã elevul sunt minore, sugerând cã elevii din Muntenia sunt, probabil, puþin mai apropiaþi de modelul liberal al economiei de piaþã, în timp ce elevii din Moldova sunt uºor mai apropiaþi de modelul social-democratic al economiei de piaþã.

Sprijinul pentru instituþiile sistemului Sprijinul pentru instituþiile sistemului reprezintã o a patra componentã care poate fi analizatã atunci când discutãm despre sprijinul pentru sistemul politic. Ca ºi în cazul sprijinului pentru performanþa regimului, cel pentru instituþiile statului este determinat nu doar de componente afective ºi cognitive, ci ºi de elemente evaluative. Încrederea în instituþii depinde, în mare mãsurã, de performanþa perceputã a acestora. Comparaþiile din Figura 5 aratã cã nivelul de încredere în instituþii este, în linii mari, similar în grupul elevilor ºi în cel al populaþiei adulte. Deºi elevii par sã aibã mai puþinã încredere decât adulþii pentru toate instituþiile luate în calcul, majoritatea diferenþelor sunt prea mici pentru a putea spune cã sunt semnificative. Singurele excepþii apar în cazul încrederii în învãþãmântul românesc ºi în presã.

Sursa datelor: ECC 2010, EVS 2008.

Figura 5 - Încrederea în instituþii (% încredere)

24


În cazul învãþãmântului, 74% dintre adulþi au încredere, în timp ce procentul corespunzãtor pentru elevi este de doar 50%. Diferenþa poate fi explicatã prin faptul cã opiniile elevilor au la bazã experienþa directã ºi actualã a acestora în interiorul sistemului de învãþãmânt, pe când, în cazul adulþilor, opiniile acestora au la bazã fie ceea ce îºi amintesc ei despre sistemul de învãþãmânt, fie informaþiile pe care le obþin despre situaþia actualã a sistemului de învãþãmânt din diverse surse. Mult mai interesantã este diferenþa observatã în cazul încrederii în presã: dacã 44% dintre adulþi declarã cã au încredere în presã, doar 14% dintre elevi au o opinie similarã. Aici, diferenþa provine, în mare parte, din diferenþa de timp dintre momenul mãsurãrii în grupul elevilor (2010) ºi momentul mãsurãrii în grupul adulþilor (2008). Între cele douã momente, presa a fost aproape constant supusã unor acuzaþii grave privind lipsa de independenþã, par tizanatul politic ºi “mogulizarea” presei, ceea ce pare sã fi redus semnificativ încrederea în presã. Tabelul 7 - Dimensiunile încrederii în instituþii

Aceastã interpretare este susþinutã ºi de datele din Tabelul 7, în care sunt prezentate cele douã dimensiuni care rezultã din analiza componentelor principale ale încrederii ºi corelaþiile dintre încrederea în anumite instituþii ºi aceste dimensiuni (detalii tehnice: extragere PCA; rotire direct oblimin; KMO = 0,851; varianþã explicatã = 53%; corelaþia dintre dimensiuni = 0,407). În studiile anterioare, analize similare extrag tot doi factori, unul al instituþiilor politice ºi unul al instituþiilor nonpolitice, însã presa aparþine, în acele studii, grupului instituþiilor Sursa datelor: ECC 2010. Datele reprezintã corelaþii non-politice. În cazul de faþã, între dimensiuni ºi itemi. Mod de citire: corelaþia presa aparþine grupului instituþiilor dintre dimensiunea instituþii politice ºi încrederea în politice, ceea ce sugereazã cã guvern este de 0,896. elevii din 2010 interpreteazã presa ca fiind o instituþie care aparþine domeniului politic. Luând în calcul aceste explicaþii, este posibil ca ºi în cazul încrederii în presã diferenþa dintre elevi ºi adulþi sã nu fie semnificativã. În Figura 6 - Figura 8 este prezentat nivelul de încredere în instituþii, în funcþie de clasa în care se aflã elevii. În aceste figuri, instituþiile au fost grupate în funcþie de nivelul mediu de încredere ºi de diferenþele asociate cu clasa în care se aflã elevii. Încrederea în bisericã, armatã ºi Uniunea Europeanã (UE) prezintã un pattern similar: nivel relativ crescut de încredere ºi diferenþe mici de încredere (sub 10%) între clase.

25


Sursa datelor: ECC 2010.

Figura 6 - Încrederea în bisericã, armatã ºi UE (% încredere)

Sursa datelor: ECC 2010.

Figura 7 - Încrederea în instituþii non-politice (% încredere)

26


Sursa datelor: ECC 2010.

Figura 8 - Încrederea în instituþii politice (% încredere) Încrederea în instituþiile non-politice (poliþie, justiþie, învãþãmânt ºi primãrie – vezi Figura 7) urmeazã, de asemenea, un pattern comun: elevii de clasa a VIII-a au un nivel mediu-mare de încredere în aceste instituþii. Procentul elevilor care au încredere în instituþiile non-politice scade din clasa a VIII-a pânã în clasa a XI-a, elevii ultimilor doi ani de liceu fiind asemãnãtori sub acest aspect. Se observã, de asemenea, ºi o diferenþã de nivel de încredere între poliþie ºi învãþãmânt, pe de-o parte, ºi justiþie ºi primãrie, pe de altã parte. Încrederea în instituþiile politice (vezi Figura 8) este deja la un nivel foarte scãzut în rândul elevilor de clasa a VIII-a (aproximativ 20%), iar procentul elevilor care au încredere în aceste instituþii scade cu fiecare clasã, astfel încât doar între 5% ºi 12% dintre elevii de clasa a XII-a mai declarã cã au încredere în instituþiile politice.

27


Tabelul 8 - テ始credere テョn instituテセii (% テョncredere)

Sursa datelor: ECC 2010.

28


Tabelul 9 - Încredere în instituþii (% încredere)

Sursa datelor: ECC 2010.

În Tabelul 8 ºi Tabelul 9 sunt prezentate distribuþiile încrederii în instituþii în funcþie de alte caracteristici socio-demografice ale elevilor. Diferenþele de încredere asociate cu sexul elevilor sunt, în general, minore. Se poate observa, însã, cã elevii de sex feminin au ceva mai multã încredere în bisericã, în timp ce elevii de sex masculin acordã mai multã încredere armatei, preºedintelui, partidelor politice ºi presei. Raportat la tipul de instituþie în care învaþã elevii, datele aratã cã existã o asociere semnificativã. Exceptând încrederea în justiþie, în armatã ºi în presã, pentru toate celelalte instituþii procentul maxim de încredere se înregistreazã printre elevii din grupurile ºcolare, în timp ce procentul cel mai mic de încredere se înregistreazã în rândul elevilor din colegii.

29


Asocierea dintre încrederea în instituþii ºi stocul educaþional familial este semnificativã ºi puternicã. În cazul instituþiilor non-politice, nivelul de încredere al elevilor în aceste instituþii scade semnificativ cu stocul educaþional familial (cu 7% pânã la 27%, în funcþie de nivelul de educaþie). Se remarcã, în acest context, încrederea în învãþãmânt: dacã 60% dintre elevii care provin din familii în care niciun pãrinte nu a terminat liceul au încredere în învãþãmântul românesc, în cazul elevilor care provin din familii în care cel puþin un pãrinte are studii post-universitare acest procent este de doar 33%. Asocierea dintre aceste variabile în cazul instituþiilor politice este, de asemenea, semnificativã ºi negativã, însã aici diferenþele asociate cu nivelul de educaþie din familie sunt mult mai mici decât în cazul instituþiilor non-politice. Singura instituþie pentru care asocierea este pozitivã este presa: încrederea elevilor în presã este marginal mai mare pentru elevii cu pãrinþi care au absolvit facultatea. Raportat la mediul rezidenþial, se observã cã încrederea în instituþiile non-politice are procente maxime în rândul elevilor din mediul rural, procente ceva mai reduse în rândul elevilor din urbanul mic ºi procente minime în rândul elevilor din urbanul mare. În cazul instituþiilor politice, diferenþele dintre elevii din urbanul mic ºi cei din urbanul mare dispar, astfel încât singurele diferenþe semnificative rãmân între elevii din mediul rural, care au uºor mai multã încredere în instituþiile politice, ºi cei din mediul urban, unde încrederea în instituþiile politice este uºor mai scãzutã.

Portretul viitorului cetãþean Menþionam, la începutul acestui text, cã datele culese prin sondajul realizat de Fundaþia Soros România ne oferã posibilitatea sã întrezãrim cum va arãta “cetãþeanul român” de peste douãzeci de ani, acceptând premisa cã atitudinile formate în anii adolescenþei au o inerþie mare ºi nu se schimbã foarte uºor. Sondaje similare efectuate pe populaþia adultã a României ne aratã cã românii nu numai cã sunt nemulþumiþi de situaþia actualã a þãrii, de funcþionarea democraþiei ºi a economiei de piaþã, dar sunt ºi oarecum depãrtaþi de principiile care stau la baza sistemului politic ºi economic construit în ultimii douãzeci de ani. ªansele ca aceste atitudini ºi evaluãri sã se schimbe sunt reduse, dacã luãm în calcul ºi faptul cã adulþii sunt demobilizaþi, puternic individualiºti ºi puþin dispuºi spre acþiuni îndreptate cãtre soluþionarea situaþiilor de care sunt nemulþumiþi. În aceste condiþii, singura sursã de schimbare posibilã este cea a schimbãrii inter-generaþionale: generaþiile actuale sunt înlocuite, în timp, de noi generaþii, care au atitudini ºi opinii diferite. Ce ne rezervã, aºadar, viitorul? Rezultatele prezentate aici formeazã o imagine pesimistã privind viitorii cetãþeni ai României. Dacã elevii din prezent îºi vor pãstra atitudinile formate acum, atunci cetãþenii de peste douãzeci de ani nu vor fi cu mult diferiþi de cei din prezent: • Vor fi cetãþeni care se simt mai puþin mândri cã sunt cetãþeni români decât cei din prezent. • Vor fi, în continuare, cetãþeni care declarã cã se simt ataºaþi de democraþie dar, în acelaºi timp, considerã cã alte forme de organizare a sistemului politic, precum un lider puternic, care nu îºi bate capul cu parlamentul ºi cu alegerile, sau un regim militar, ar putea fi soluþii bune pentru România.

30


• Vor fi cetãþeni care resping alte grupuri sociale, care sunt “diferite” dupã un criteriu sau altul: vor respinge persoanele cu alte preferinþe sexuale, vor respinge romii, dupã cum vor respinge ºi maghiarii, musulmanii sau evreii. • Vor fi cetãþeni care considerã cã statul ar trebui sã fie puternic, sã intervinã în domeniul economic ºi, mai cu seamã, sã fie responsabil pentru bunãstarea fiecãrui individ, în loc ca indivizii înºiºi sã îºi asigure propria bunãstare. • Vor fi indivizi nemulþumiþi de modul în care lucrurile decurg în România. • Vor fi indivizi care acordã mare încredere bisericii, dar care trãiesc într-o societate în care aproape nimeni nu mai are încredere în instituþiile unui stat democratic: partide, parlament, guvern sau preºedinþie. Desigur, concluziile de aici sunt normative, însã normativismul lor porneºte de la ideea cã o democraþie nu poate prospera decât dacã este construitã ºi susþinutã de cetãþeni care au interiorizat principiile democraþiei ºi care sunt dispuºi sã acþioneze pentru a promova democraþia. Iar datele prezentate aici aratã cã elevii din prezent nu se aflã pe aceastã cale.

Bibliografie Almond, Gabriel ºi Sidney Verba. 1963. The Civic Culture: Political Attitudes and Democracy in Five Countries. Princeton: Princeton University Press. Easton, David. 1965. A Systems Analysis of Political Life. New York: John Wiley & Sons. Hirschman, Albert. 1970. Exit, Voice, and Loyalty: Responses to Decline in Firms, Organizations, and States. Harvard: Harvard University Press. Mãrginean, Ioan. 1999. “Suportul social pentru democraþie.” Sociologie româneascã, 1(2): 3-18. Norris, Pippa. 1999. Critical Citizens: Global Support for Democratic Government. Oxford: Oxford University Press. Tufiº, Claudiu. 2007. “Tovarãºi sau cetãþeni? Suport pentru democraþie ºi economia de piaþã.” Pp. 29-63 în Valori ale românilor, 1993 – 2006: O perspectivã sociologicã, lucrare editatã de Bogdan Voicu ºi Mãlina Voicu. Iaºi: Institutul European. Tufiº, Claudiu. 2010. „Dividing the Pie: Support for the Free Market and State Interventionism Models of Market Economy.” Pp. 71-105 în Mapping Value Orientations in Central and Eastern Europe, lucrare editatã de Loek Halman ºi Mãlina Voicu. Leiden: Brill. Vitanyi, Ivan. 1999. „Issues and Experiences in the Practice of Democratization: Models and Paradigms.” În The Democratic Process and the Market: Challenges of the Transition, lucrare editatã de Mihaly Simai. New York: United Nations University Press. Voicu, Mãlina. 2005. „Economic Efficiency or Ideology? Social Support for Democracy in Central and Eastern Europe.” Pp. 47-62 în European Integration from East to East: Civil Society and Ethnic Minorities in a Changing World, lucrare editatã de Horaþiu Rusu ºi Bogdan Voicu. Sibiu: Psihomedia.

31


„Bunul cetãþean“ ºi avatarurile sale Mircea Comºa

Cum aratã „bunul cetãþean” în viziunea adolescenþilor? Ce înseamnã cetãþenia sau ce anume este un cetãþean reprezintã o întrebare cu rãdãcini adânci în teoria politicã ºi socialã. Definiþiile existente propun trei dimensiuni principale ale cetãþeniei ºi anume: cetãþenia ca status, cetãþenia definitã prin competenþe ºi cetãþenia ca sentiment. Ultima dimensiune poate face referire la un anumit sentiment al identitãþii (locale, naþionale, globale, de exemplu) sau la ideea de civism, virtute civicã. În cele ce urmeazã, interesul nostru de cercetare se va orienta doar spre acest ultim sens, cetãþenia înþeleasã ca virtute civicã. Mai exact, ne intereseazã sã descriem modul în care elevii din clasele VIII-XII îºi reprezintã cetãþeanul ideal sau altfel spus ce este ºi ce face un bun cetãþean în relaþie cu sau pentru ceilalþi cetãþeni ºi cu societatea din care face parte. Rãspunsul la întrebarea „Ce înseamnã sã fii un bun cetãþean?” poate lua forme dintre cele mai diverse. Câteva rãspunsuri posibile pot face referire la ceea ce ar trebui sã facã un cetãþean relativ la respectarea legii ºi a celorlalþi cetãþeni, la ceea ce ar trebui sã ºtie, la cum anume ar trebui sã fie ºi mai ales la ceea ce ar trebui sã facã. Domeniile de referinþã pot diferi, dar toate au în comun societatea în ansamblu, membrii ºi instituþiile acesteia. Prin urmare, pentru a mãsura imaginea „bunului cetãþean” în rândul elevilor vom face referire la o serie de atitudini (ºi nu la comportamentele posibile legate de acestea). Mai exact, vom urmãri sã vedem ce înseamnã pentru elevi sã fii un bun cetãþean, ce face un bun cetãþean ºi nu ce anume au fãcut sau nu respondenþii anchetei noastre. În acest context, studiul atitudinilor este important pentru cel puþin douã motive. Primul dintre acestea are în vedere faptul cã o parte a caracteristicilor nu pot fi investigate la nivel comportamental pentru simplul motiv cã elevii nu pot realiza efectiv acele activitãþi datoritã unor bariere legale (sã voteze, sã devinã membru într-un partid). Celãlalt motiv se referã la faptul cã atitudinile de „azi” se pot transpune „mâine” în comportamente, ori, a anticipa cum vor arãta viitorii cetãþeni ai României prezintã cu siguranþã un interes major. Pornind de la studii anterioare am identificat o serie de 15 atitudini care pot defini conceptul de „bun cetãþean”. Lista acestor itemi ºi importanþa acordatã lor pentru definirea conceptului de „bun cetãþean” de cãtre elevii din România sunt prezentate în graficul urmãtor (ordinea itemilor nu este cea din chestionar, ci una ordonatã descendent în funcþie de un scor al importanþei atribuite de respondenþi calculat pornind de la rãspunsurile acestora):

32


Reprezentarea conceptului de „bun cetãþean” în rândul elevilor (VIII-XII) în 2010

* Datele reprezintã procente. ** Mod de citire: 53% dintre elevii din clasele VIII-XII considerã cã este foarte important ca o persoanã sã respecte legile pentru a fi un bun cetãþean.

Cea mai importantã condiþie pe care trebuie sã o îndeplineascã un cetãþean este „respectarea legii” (jumãtate considerã cã acest lucru este foarte important ºi o treime important). Indiferent de culturã / þarã ºi de timp „respectarea legii” pare sã fie atributul care întruneºte cel mai mare consens în rândul respondenþilor. La celãlalt pol se situeazã o serie de atitudini legate de politicã: membru într-un partid, discuþii politice, respectarea reprezentanþilor guvernului ºi informarea despre politicã. Cu privire la toate aceste aspecte, constatãm o includere redusã a lor în rândul caracteristicilor definitorii ale conceptului de „bun cetãþean” de cãtre majoritatea elevilor (cel mai adesea jumãtate dintre elevi considerã cã aceste aspecte sunt puþin sau foarte puþin importante). Singura activitate propriu-zis politicã care întruneºte o adeziunea mai ridicatã (65%) este participarea la vot la toate alegerile. Celelalte aspecte se situeazã undeva într-o zonã intermediarã, ponderea celor care le considerã importante sau foarte importante situându-se în intervalul 60-80%.

Unul sau mai multe avataruri ale „bunului cetãþean”? Dupã cum se observã din cele prezentate anterior, unele aspecte sunt considerate mai importante în comparaþie cu altele; de asemenea, cã existã o tendinþã de grupare a unor caracteristici (cele legate de politic îndeosebi) într-o zonã mai redusã a importanþei pentru definirea a ceea ce înseamnã un „bun cetãþean”. Pornind de la aceste constatãri ne putem întreba în ce mãsurã definirea conceptului de „bun cetãþean” este una unitarã sau, mai probabil, dincolo de un consens relativ la anumite aspecte (respectarea legii, de exemplu), asistãm la reprezentãri diferite în funcþie de anumiþi factori. Studii similare

33


realizate în alte contexte culturale aratã cã pot fi identificate cel puþin douã imagini relativ la conceptul de „bun cetãþean”. Desigur, etichetele ºi liniile de demarcaþie diferã dupã cum o ilustreazã ºi exemplele urmãtoare: cetãþean angajat vs. cetãþean al datoriei, credinþa în importanþa activitãþilor civice convenþionale vs. a miºcãrilor sociale, orientat spre cetãþean vs. spre cauzã. Pornind de la aceste constatãri ne aºteptãm sã identificãm mai multe reprezentãri cu privire la ceea ce înseamnã un „bun cetãþean”. Destul de probabil vom regãsi ºi noi dihotomiile identificate în literatura de specialitate. Mai exact, ne aºteptãm sã identificãm douã avataruri ale „bunului cetãþean”, unul orientat spre relaþia cu ceilalþi cetãþeni („cetãþeanul social”) ºi celãlalt axat preponderent spre participare politicã („cetãþeanul politic”). Un alt tip posibil, „cetãþeanul datoriei” (orientat spre respectarea legilor ºi normelor), este mai degrabã difuz, trãsãturile lui regãsindu-se la nivelul ambelor tipuri menþionate anterior. În urma unor analize teoretice ºi exploratorii s-a dovedit cã unele dintre caracteristicile propuse pentru definirea „bunului cetãþean” („ar fi dispus sã ignore o lege care încalcã drepturile omului”, „munceºte din greu”, „este patriot ºi loial þãrii sale”, „ar fi dispus sã lupte pentru apãrarea þãrii” ºi „cunoaºte istoria þãrii sale”) reprezintã caracteristici aparte, fiind mai puþin legate de celelalte aspecte. Respectarea legii este vãzutã de marea majoritate a elevilor ca un element definitoriu important al „bunului cetãþean”. Pentru acest motiv le-am eliminat pe toate acestea din analiza (factorialã1) care vizeazã stabilirea dimensiunilor de definire a conceptului de „bun cetãþean”. Dimensiunile rezultate ºi relaþia lor cu itemii folosiþi pentru caracterizarea „bunului cetãþean” sunt prezentate în tabelul urmãtor. Dimensiuni ale definirii conceptului de „bun cetãþean”

* Datele reprezintã corelaþii între dimensiuni ºi itemi (factor loadings). ** Mod de citire: Corelaþia dintre dimensiunea „cetãþeanul social” ºi participarea la activitãþi care promoveazã drepturile omului este 0,748. 1

Analiza factorialã exploratorie realizatã în SPSS, metoda de extragere a factorilor PCA, KMO = 0,800, metoda de rotaþie Oblimin pentru a permite corelaþii între factorii rezultaþi. Cei doi factori rezultaþi explicã 49% din variaþia itemilor.

34


Conform rezultatelor prezentate putem vorbi de douã dimensiuni ale reprezentãrii conceptului de „bun cetãþean”, acestea suprapunându-se cu dimensiunile teoretice aºteptate. Dimensiunea participãrii sociale are în vedere considerente ce þin de participarea la diferite activitãþi în sprijinul celorlalþi cetãþeni (promovarea drepturilor, voluntariat social, protejarea mediului, protest împotriva unei legi incorecte). Dimensiunea participãrii politice reuneºte aspecte precum: informare ºi discuþii pe teme politice, respectul reprezentanþilor puterii, calitatea de membru într-un partid politic ºi participarea la vot. Dat fiind faptul cã la nivel teoretic este de aºteptat ca factorii rezultaþi sã coreleze am permis acest lucru în analizã, rezultatul obþinut confirmând aºteptãrile. Cele douã dimensiuni coreleazã pozitiv, intensitatea legãturii fiind medie (0,30, maximul posibil fiind 1). Pornind de la aceastã constatare statisticã, putem afirma cã dimensiunile identificate nu se exclud ci se completeazã parþial în definirea a ceea ce înseamnã pentru elevi un „bun cetãþean”. Pe baze celor douã dimensiuni rezultate putem realiza o tipologie a elevilor (folosind analiza cluster2). Cele patru tipuri rezultate sunt bine reprezentate ºi conturate, diferenþele dintre ele în funcþie de o serie de caracteristici fiind semnificative (nu doar statistic). Pentru aproximativ 39% dintre elevi un „bun cetãþean” nu se defineºte dominat prin una din dimensiunile identificate. Pentru acest tip, toate tipurile de participare sunt relativ mai puþin importante. Pentru acest motiv l-am denumit „cetãþeanul neimplicat”. La celãlalt pol se situeazã imaginea unui „bun cetãþean” caracterizat prin implicare semnificativ peste medie, indiferent de tipul de participare (socialã sau politicã). Acesta este „cetãþeanul participativ”, ponderea lui în total elevi fiind 20%. „Cetãþeanul politic” (16%) pune accent într-o mãsurã relativ mai mare pe activitãþile cu caracter politic ºi mai puþin pe cele sociale. Imaginea lui în oglindã este „cetãþeanul social” (25%). Activitãþile definitorii sunt cele orientate spre social, cele politice fiind trecute într-un plan secund. Avataruri ale conceptului de „bun cetãþean”

* Datele reprezintã medii în cadrul fiecãrui grup. Valorile pe fond gri sunt medii ale dimensiunilor identificate anterior, iar celelalte medii ale itemilor (scalã de 4 puncte, 1 - foarte puþin important; 4 – foarte important). Valorile marcate cu bold sunt semnificativ mai mari faþã de medie, iar cele cu italic mai mici. 2 K-Means cluster în SPSS. Separat fiecare dimensiune a fost folositã pentru a produce douã grupuri care ulterior au fost încruciºate, rezultând astfel patru tipuri ale „bunului cetãþean”.

35


Cum variazã preferinþa pentru avatarurile „bunului cetãþean”? În aceastã parte a demersului nostru urmãrim sã aflãm dacã ponderea celor patru avataruri ale „bunului cetãþean” identificate anterior variazã în cadrul diferitelor categorii de elevi. Pentru început vom analiza însã variaþia itemilor folosiþi pentru conturarea imaginilor „bunului cetãþean” la nivel de an de studiu. Acest tip de analizã ne poate oferi o informaþie utilã cu privire la modul în care se schimbã lucrurile relativ la aspectele în discuþie pe mãsurã ce elevii înainteazã în adolescenþã. Datele obþinute sunt prezentate în tabelul de mai jos. Dat fiind intervalul scurt de timp acoperit (5 ani e puþin dacã avem în vedere schimbãri la nivelul valorilor), constatãm o stabilitate aproximativã în cazul celor mai mulþi dintre itemii care definesc ceea ce înseamnã un „bun cetãþean”. Cu privire la o parte a itemilor asistãm însã la diferenþe semnificative atât din punct de vedere statistic cât ºi practic. Diferenþele observate sunt urmãtoarele: - ponderea celor care considerã cã un „bun cetãþean” ar participa la un protest paºnic împotriva unei legi despre care crede cã nu este corectã tinde sã creascã pe mãsurã ce creºte vârsta elevilor (de la 17% la 34%); o tendinþã similarã, dar mai puþin clarã, se constatã ºi relativ la itemii: participarea la activitãþi de promovare a drepturilor omului sau de voluntariat în sprijinul unor oameni din societate; - ponderea celor care considerã cã un „bun cetãþean” se informeazã despre politicã, discutã despre politicã, respectã reprezentanþii guvernului ºi este membru al unui partid politic tinde sã scadã pe mãsurã ce creºte vârsta elevilor. Cele constatate anterior au un punct comun semnificativ. Sintetic acesta poate fi exprimat sub forma urmãtoarei concluzii: înaintarea în adolescenþã tinde sã fie însoþitã de îndepãrtare de imaginea unui „bun cetãþean” ca persoanã orientatã spre politic ºi o apropiere de imaginea unui „bun cetãþean” ca persoanã implicatã social.3

3 Relativ la aceastã concluzie trebuie adãugat faptul cã ea este doar probabilã. Pentru a fi mai siguri de adevãrul ei ar trebui sã verificãm aceste tendinþe pe date de tip longitudinal la nivelul mai multor generaþii de elevi. Aceasta pentru cã schimbarea observatã poate fi rezultatul mai multor influenþe (vârsta, cohorta ºi perioada istoricã).

36


Reprezentarea comparativã a conceptului de „bun cetãþean” în rândul elevilor (VIII-XII) în 2010

* Datele reprezintã diferenþa dintre ponderea celor care, relativ la un anumit aspect, îl considerã (foarte) important, respectiv (foarte) puþin important. ** Mod de citire: raportat la totalul elevilor din clasele VIII-XII, ponderea celor care considerã cã este important ca o persoanã sã respecte legile pentru a fi un bun cetãþean (adicã 88%) este cu 76 de puncte procentuale mai mare comparativ cu ponderea celor care acordã o importanþã redusã acestui lucru (adicã 12%).

Dincolo de rãspunsurile individuale la itemi putem investiga asocierea dintre diferite categorii de respondenþi ºi imaginile „bunului cetãþean”. Pentru aceasta am calculat ponderea celor patru avataruri în cadrul diferitelor categorii de elevi. Rezultatele sunt prezentate în tabelul de mai jos. Pentru a simplifica lucrurile vom organiza prezentarea datelor pe fiecare avatar în parte, indicând intensitatea preferinþei pentru acesta în funcþie de categorii: Cetãþeanul neimplicat. Acest avatar are o pondere relativ mai mare în rândul bãieþilor, a elevilor din clasa a VIII-a, a elevilor proveniþi din familii cu un nivel de ºcolaritate mai mare, din urbanul mare, care apreciazã ca neinteresantã materia educaþie civicã ºi îi atribuie un rol mai scãzut în viaþã, care învaþã în clase cu un climat închis, implicaþi în mai puþine organizaþii ºcolare ºi extraºcolare. O pondere mai micã apare în rândul celorlalte categorii. Cetãþeanul social. Acest avatar are o pondere relativ mai mare în rândul fetelor, a elevilor din clasele a XI-a ºi a XII-a, a elevilor proveniþi din familii cu un nivel de

37


ºcolaritate mai mare, din Muntenia, din urbanul mare, care apreciazã ca interesantã materia educaþie civicã, care învaþã în clase cu un climat deschis, implicaþi în mai multe organizaþii ºcolare ºi extraºcolare. O pondere mai micã apare în rândul celorlalte categorii. Cetãþeanul politic. Acest avatar are o pondere relativ mai mare în rândul elevilor din clasele a IX-a ºi a X-a, a elevilor proveniþi din familii cu un nivel de ºcolaritate mai redus, din rural sau urbanul mic, care apreciazã ca interesantã materia educaþie civicã, care învaþã în clase cu un climat deschis, implicaþi în mai multe organizaþii extraºcolare. O pondere mai micã apare în rândul celorlalte categorii. Cetãþeanul implicat. Acest avatar are o pondere relativ mai mare în rândul elevilor din clasele a VIII-a ºi a IX-a, a elevilor proveniþi din familii cu un nivel de ºcolaritate sub medie, din Moldova, din rural, care apreciazã ca foarte interesantã materia educaþie civicã ºi îi atribuie un rol mai important în viaþã, care învaþã în clase cu un climat deschis, implicaþi în mai multe organizaþii ºcolare ºi extraºcolare. O pondere mai micã apare în rândul celorlalte categorii. Avataruri ale conceptului de „bun cetãþean” în cadrul unor grupuri

38


* Datele reprezintã ponderea celor patru imagini ale „bunului cetãþean” în cadrul fiecãrui grup. Valorile marcate cu bold indicã o pondere semnificativ mai mare a imaginii respective în cadrul acelui grup de elevi, iar cele cu italic o pondere mai micã.

4 Un climat deschis al clasei este caracterizat prin urmãtoarele: elevii sunt încurajaþi sã aibã în timpul orelor alte pãreri decât profesorii despre diferite probleme sociale ºi politice; elevii sunt încurajaþi sã îºi formeze propriile pãreri despre lucruri; profesorii respectã pãrerile elevilor ºi-i încurajeazã pe aceºtia sã le spunã în timpul orelor; elevii se simt liberi sã îºi exprime opiniile în clasã, chiar ºi atunci când au pãreri diferite de ale majoritãþii colegilor; profesorii îi încurajeazã pe elevi sã discute despre probleme sociale sau politice despre care oamenii au pãreri diferite; profesorii prezintã mai multe faþete (perspective / pãreri) ale unui subiect atunci când predau.

39


Anexe: Pentru urmãtoarele afirmaþii, te rog sã încercuieºti rãspunsul care corespunde cel mai bine pãrerii tale cu privire la ce este sau ce face un bun cetãþean.

40


41


42


43


44


45


46


47


Informarea despre politicã în rândul adolescenþilor Cristina Stãnuº

În democraþiile occidentale, dar ºi în statele în tranziþie sau în noile democraþii, tinerii sunt consideraþi a fi segmentul de populaþie cel mai puþin implicat ºi cel mai puþin activ din punct de vedere politic. Mai mult, nivelul de informare despre politicã al tinerilor ºi adolescenþilor este considerat ºocant de scãzut. Pe de altã parte, tinerii ºi adolescenþii sunt totuºi un segment de populaþie care încã se dezvoltã din punct de vedere educaþional, politic ºi social. Discuþiile despre lipsa de informare ºi implicare (actualã sau potenþialã) a adolescenþilor ºi tinerilor rãmân însã elemente cheie într-o discuþie mai largã despre viitorul democraþiei. Una din afirmaþiile general acceptate în spaþiul public relativ la implicarea tinerilor în politicã accentueazã dezinteresul ºi lipsa de informare a acestora despre viaþa politicã. Explicaþiile vehiculate în spaþiul public sunt diverse, deºi tot mai multe dintre ele pun acest fenomen pe seama faptului cã politica ºi politicienii tradiþionali sunt din ce în ce mai puþin atractivi, astfel cã lipseºte un stimulent esenþial. O explicaþie concurentã pune accent pe faptul cã sursele de informare aflate le dispoziþia tinerilor „împacheteazã” informaþiile despre politicã într-un mod complet neatractiv sau ocolesc cu desãvârºire aceste subiecte. Putem lua în calcul ºi o explicaþie mai generalã, care pune lipsa de implicare civicã ºi politicã a tinerilor pe seama unor deficienþe în procesul de socializare politicã (vezi Kaid, McKinney ºi Tedesco, 2007). Înainte de a testa asemenea explicaþii, întrebãrile esenþiale la care trebuie sã rãspundem vizeazã importanþa politicii ºi a informãrii despre temele politice, mãsura în care adolescenþii mai acceseazã (voluntar ºi involuntar) informaþii despre politicã, precum ºi sursele de informare folosite. Dincolo de nivelul individual al analizei o altã întrebare la care putem prefigura un rãspuns este legatã de mãsura în care mass media româneºti tradiþionale (mai) sunt un element semnificativ în în socializarea ºi informarea politicã a adolescenþilor, în cadrul unei discuþii mai largi despre rolul mass media în educarea cetãþenilor într-un spirit democratic. În continuare încercãm sã construim un tablou cât mai detaliat asupra surselor de informare despre viaþa politicã pe care le folosesc tinerii din România. Unul din aspectele abordate aici vizeazã pluralitatea surselor de informare ale adolescenþilor, având în vedere cã literatura de specialitate în domeniu acceptã faptul cã indivizii pot deveni dependenþi de un anume mediu pentru a obþine informaþia doritã ºi oameni depinzând de surse media diferite pot avea diferite viziuni asupra lumii (Loveless, 2008). În acelaºi timp încercãm sã þinem seama de distincþia între consumul accidental de informaþie despre politicã ºi consumul deliberat, ºi sã vedem dacã adolescenþii sunt o audienþã pasivã sau un public care cautã în mod activ informaþia.

48


Analiza de faþã se bazeazã pe datele obþinute în cadrul cercetãrii realizate în toamna anului 2010 pe un eºantion reprezentativ de elevi din clasele a VIII-a – a XII-a. Analiza este descriptivã ºi vizeazã atitudini ºi comportamente precum: consumul de mass media, atitudinile faþã de informarea despre politicã, sursele de informare despre politicã nominalizate de respondenþi, rolul mass media tradiþionale ºi al noilor media în informarea despre politicã a adolescenþilor ºi rolul formator al familiei în creºterea interesului pentru politicã al adolescenþilor studiaþi de noi.

Expunerea la mass media Expunerea la mass media a adolescenþilor din România este, conform aºteptãrilor, definitã de televiziune ºi Internet, cu proporþii semnificative din grupul studiat de noi care declarã cã într-o zi obiºnuitã de ºcoalã petrec între una ºi trei ore, sau chiar mai mult, uitându-se la televizor sau pe Internet (în alte scopuri decât cele legate de ºcoalã). Internetul este o prezenþã dominantã în bugetul de timp al adolescenþilor din România, aºa cum ne-am aºteptat. Clasarea televiziunii pe locul doi într-un asemenea clasament (vezi Tabelul 1) este din nou de aºteptat, cu atât mai mult cu cât în cazul populaþiei adulte din România televiziunea este canalul media cel mai accesat. Radioul este canalul media cel mai puþin accesat de adolescenþi, 55% dintre aceºtia declarând cã nu ascultã deloc radioul, urmat de presa scrisã, 41% dintre adolescenþi declarând cã nu citesc deloc ziare sau reviste. Comparativ, doar 10% dintre adolescenþi declarã cã nu se uitã la televizor sau nu acceseazã Internetul. 38% dintre adolescenþii intervievaþi de noi declarã cã într-o zi obiºnuitã de ºcoalã petrec mai mult de trei ore pe zi accesând Internetul, o proporþie remarcabilã, chiar ºi asumând faptul cã respondenþii noºtri s-ar putea sã nu fi distins între folosirea Internetului pentru scopuri legate de ºcoalã ºi folosirea lui pentru informare pe alte teme, socializare ºi divertisment. Tabel 1. Expunerea la mass media a adolescenþilor, procente valide

Dupã cum se poate observa din Tabelul 1, lista noastrã a inclus ºi o întrebare referitoare la timpul dedicat de adolescenþi cãrþilor, altele decât cele pentru ºcoalã. În mod oarecum surprinzãtor din perspectiva simþului comun, cãrþile sunt mai populare decât presa scrisã sau posturile de radio – 27% dintre adolescenþii din România declarã cã dedicã, în medie, o orã pe zi cititului unei cãrþi.

49


Tabel 2. Expunerea la Internet ºi caracteristici socio-demografice, procente valide

Petrec mai puþin timp pe Internet adolescenþii din mediul rural, cei care declarã cã în gospodãrie nu au computer ºi acces la Internet, cei care studiazã în cadrul unui grup ºcolar ºi cei provenind din familii unde nivelul de educaþie formalã al pãrinþilor este mai scãzut (vezi Tabelul 2). Toate aceste elemente sugereazã cã diferenþele sunt în mare parte rezultatul status-ului social ºi economic al pãrinþilor. Sunt interesante datele privindu-i pe adolescenþii care declarã cã familia lor nu deþine un calculator cu acces la Internet – aproximativ un sfert declarã cã petrec pe Internet mai mult de trei ore pe zi ºi aproximativ o cincime declarã cã petrec pe Internet între una ºi trei ore. Situaþia este explicabilã luând în calcul trei aspecte: timpul petrecut pe Internet în cadrul orelor la ºcoalã (care poate fi folosit de elevi pentru aspecte legate de ºcoalã sau pentru altceva), accesarea computerelor deþinute de prieteni sau colegi, dar ºi gradul de dezirabilitate socialã asociat cu accesarea Internetului (implicând dificultãþi de integrare în mediul ºcolar sau în grupul de prieteni). Dominaþia televiziunii ca sursã de informare ºi divertisment, identificabilã în cazul adulþilor din România, este evidentã ºi în cazul adolescenþilor. Diferenþe semnificative întâlnim în funcþie de tipul de ºcoalã pe care o urmeazã adolescentul ºi de nivelul de educaþie formalã al pãrinþilor (vezi Tabelul 3). Aceste diferenþe pot fi explicate luând în considerare douã aspecte: existenþa, în medie, a unor diferenþe semnificative între aceste tipuri de ºcoli din perspectiva timpului liber la dispoziþia elevilor, dupã finalizarea temelor de casã, precum ºi mãsura în care pãrinþii (de obicei pãrinþii mai bine educaþi) controleazã timpul petrecut de copiii lor în faþa televizorului. Din alte puncte de vedere diferenþele sunt minime, precum în cazul diferenþelor dintre bãieþi ºi fete sau dintre adolescenþi care locuiesc în mediul urban sau în mediul rural.

50


Tabel 3. Expunerea la televiziune ºi caracteristici socio-demografice, procente valide

Din perpectivã socio-demograficã, timpul dedicat cititului neobligatoriu pentru ºcoalã este uºor diferit de medie pentru anumite categorii – astfel citesc mai mult fetele, adolescenþii a cãror familie deþine o bibliotecã cu peste 100 de cãrþi, elevii din clasa a VIII-a care studiazã la ºcoli generale ºi elevii colegiilor (vezi Tabelul 4). Din nou avem o serie de elemente care sugereazã rolul statusului socio-economic al pãrinþilor, precum ºi rolul ºcolii (timpul liber aflat la dispoziþia elevilor, dar ºi mãsura în care cerinþele ºcolii creeazã obiceiul de a citi). Tabel 4. Timp petrecut citind cãrþi ºi caracteristici socio-demografice, procente valide

Dincolo de caracteristicile pe care le folosim ca sã descriem grupurile de adolescenþi care acceseazã un canal media sau altul este important ºi mix-ul de canale pe care respondenþii noºtri declarã cã le folosesc. Literatura de specialitate privind expunerea la mass media acceptã în general ideea cã fiecare canal de informare pe care îl accesãm rãspunde unei anumite nevoi de informare. În raport cu informarea politicã, de exemplu, televiziunea este cea care ne oferã informaþiile despre caracteristicile personale ale politicienilor, în timp ce la presa scrisã recurgem atunci când ne intereseazã informaþii detaliate despre diverse teme politice sau de politicã publicã. Examinarea mixului de canale media pe care adolescenþii din România declarã cã le acceseazã ne permite sã ne formãm o opinie despre tipul de informaþie ºi divertisment pe care aceºtia îl cautã. Figura de mai jos ne aratã modul în care se structureazã, din aceastã perspectivã, expunerea la mass media a adolescenþilor intervievaþi de noi.

51


Figura 1. Dimensiuni ale expunerii adolescenþilor la mass media în funcþie de nevoile de informaþie

Notã: Analiza componentelor principale, rotaþie Varimax cu normalizare Kaiser, KMO=0,528, total varianþã explicatã 53,28%, excluderea de la interpretare a coeficienþilor sub 0,4.

Datele ne indicã faptul cã existã douã dimensiuni mari ale expunerii la mass media a adolescenþilor din România, care par în mare mãsurã determinate de nevoile specifice de informare ale respondenþilor noºtri. Astfel, avem pe de o parte tendinþa de a consuma asociat presã scrisã ºi cãrþi, ce pare a rãspunde nevoii de a obþine informaþie detaliatã, iar pe de altã parte consumul asociat Internet, televiziune ºi radio, ce pare a rãspunde nevoii de a obþine informaþie condensatã ºi nevoii de selectivitate (pe Internet putem alege ce sã citim cu uºurinþã, în timp ce oferta bogatã a posturilor de televiziune ºi de radio din România permite ºi ea selectarea cu uºurinþã în funcþie de preferinþele personale). Departe de a descrie o evoluþie negativã, aceastã preferinþã a adolescenþilor pentru televiziune ºi Internet (naturalã datoritã contextului tehnologic) poate constitui o premisã pozitivã – interactivitatea intrisecã Internetului stimuleazã comportamente de cãutare a informaþiei, acest canal permiþându-le celor care îl acceseazã sã caute ºi sã identifice imediat informaþii suplimentare atunci când îi intereseazã un subiect. O serie de cercetãri sugereazã cã indivizii care acceseazã informaþie despre politicã de pe Internet devin ºi mai interogativi ºi mai sceptici cu privire la sistemul politic (Kaid, 2003; Kaid ºi Postelnicu, 2004), fapt ce poate avea atât consecinþe pozitive cât ºi consecinþe negative. În continuare încercãm sã vedem cât de mare este nivelul de interactivitate pe care adolescenþii români îl cautã atunci când acceseazã Internetul.

52


Tabel 5. Timp petrecut pe Internet în funcþie de nivelul de interactivitate a paginilor accesate, procente valide.

Tabelul 5 aratã preferinþa clarã a adolescenþilor pentru interacþiunea în mediul virtual cu prietenii ºi cunoºtinþele, peste jumãtate declarând cã acceseazã zilnic platforme precum Hi5, Facebook sau Skype. Pe poziþia a doua în clasamentul preferinþelor se situeazã navigarea pe diverse pagini de Internet. Activitãþile virtuale mai consumatoare de timp ºi resurse, cum ar fi scrierea unui blog, se bucurã ºi ele de o popularitate destul de mare, mai mult de un sfert din adolescenþi fiind utilizatori frecvenþi ai acestui tip de platformã. Putem concluziona cã, în termeni de expunere la mass media, adolescenþii români au comportamente similare cu aºteptãrile noastre – preferã televiziunea ºi Internetul altor canale ºi petrec o perioadã semnificativã de timp uitându-se la televizor sau pe Internet. Diferenþe semnificative apar în funcþie de statusul socio-economic al familiei, dar ºi în funcþie de tipul de ºcoalã (colegiu, liceu, grup ºcolar, ºcoalã generalã) pe care adolescenþii o urmeazã. În acelaºi timp putem observa o structurare destul de clarã a preferinþelor, în funcþie de mãsura în care canalele media respective rãspund anumitor nevoi de informare ºi divertisment – avem pe de o parte preferinþa pentru presã scrisã ºi cãrþi ºi pe de altã parte preferinþa pentru o combinaþie între Internet, televiziune ºi, într-o mai micã mãsurã, radio. În continuare examinãm importanþa informãrii despre politicã în viaþa respondenþilor noºtri ºi modul ei de materializare în comportamente de cãutare activã a informaþiei despre politicã.

Importanþa informãrii despre politicã ºi sursele de informare Informarea despre politicã face parte, din punctul de vedere al unei pãrþi semnificative din adolescenþii intervievaþi de noi din caracteristicile unui bun cetãþean, aproximativ 54% dintre respondenþii noºtri indicând aceastã caracteristicã ca fiind importantã sau foarte importantã (vezi Tabelul 6).

53


Tabel 6. Informarea despre politicã, caracteristicã a bunului cetãþean, procente valide

Diferenþe de valorizare a acestui element apar în funcþie de tipul de ºcoalã pe care îl urmeazã adolescenþii, de nivelul de educaþie formalã al pãrinþilor ºi de mediul de rezidenþã. Elevii din colegii ºi licee tind sã acorde o importanþã mai scãzutã informãrii despre politicã decât colegii lor din grupurile ºcolare sau ºcolile generale. Adolescenþii provenind din familii cu nivel educaþional mai ridicat (aproximat aici pe baza educaþiei mamei) tind sã considere informarea despre politicã ca mai puþin importantã. Elevii care declarã cã locuiesc în mediul urban valorizeazã ºi ei mai puþin aceastã caracteristicã, comparativ cu elevii care declarã cã locuiesc în mediul rural. Sursele de informare despre politicã nominalizate de cãtre adolescenþi sugereazã un rol important al mass media – 88% dintre adolescenþi menþioneazã televiziunea ca sursã de informare, 71% menþioneazã presa scrisã, 59% menþioneazã Internetul ºi 57% menþioneazã radioul – în comparaþie cu cel atribuit familiei, altor adulþi sau grupului de prieteni. Tabel 7. Sursele de informare politicã ale adolescenþilor, procente valide

Sursele de informare ale adolescenþilor intervievaþi de noi se grupeazã pe trei dimensiuni, relevante atât dacã le privim din perspectiva agenþilor de socializare politicã, cât ºi din perspectiva tipului de informaþie cãutat cu predilecþie de cãtre respondenþi: • O primã dimensiune grupeazã mass media ca sursã principalã de informare a adolescenþilor despre teme ºi probleme politice. În cadrul acestei categorii elementul cel mai interesant este dat de importanþa atribuitã Internetului – în construcþia acestei dimensiuni predominã ca surse de informare despre politicã presa scrisã, televiziunea ºi radioul. Internetul este cea mai puþin importantã sursã de informare în cadrul acestei dimensiuni, ceea ce sugereazã cã, deºi ocupã locul cel mai important în bugetul de timp acordat de cãtre adolescenþi mass media, este folosit ca sursã de informare pentru subiecte non-politice ºi ca sursã de divertisment.

54


Notã: Analiza componentelor principale, rotaþie Varimax cu normalizare Kaiser, KMO=0,650, varianþa explicatã este de 48,9%, excluderea de la interpretare a coeficienþilor sub 0,4.

Figura 2. Sursele de informaþie despre politicã ale adolescenþilor • A doua dimensiune reflectã preferinþa pentru discuþiile interpersonale ca principalã sursã de informare pe teme politice. Prietenii sunt sursa preferatã, urmaþi de alþi adulþi ºi, abia dupã aceea, de cãtre pãrinþi. • A treia dimensiune reflectã preferinþa pentru informaþie mai sofisticatã despre politicã, grupând cãrþile ºi profesorii de la ºcoalã ca principale surse de informare. Privind problema informãrii despre politicã strict prin prisma rãspunsurilor adolescenþilor la întrebarea legatã de cât de des li se întâmplã sã urmãreascã un program de ºtiri (vezi Figura 3) pe canale media tradiþionale sau pe Internet, putem adopta o atitudine extrem de optimistã în privinþa viitoarei implicãri politice a adolescenþilor intervievaþi de noi acum. Aproximativ 39% dintre adolescenþi declarã cã acceseazã ºtiri zilnic, 30% declarã cã fac acest lucru de câteva ori pe sãptãmânã ºi doar aproximativ 5% declarã cã nu urmãresc deloc ºtiri. Evident însã trebuie sã þinem cont de mãsura în care aceastã accesare a ºtirilor este voluntarã sau involuntarã. Putem avea adolescenþi care declarã cã urmãresc în fiecare zi un program de ºtiri ale cãror motivaþii sã fie extrem de diferite – o motivaþie intrisecã (propriul interes de a fi informaþi) sau una extrinsecã (pãrinþii urmãresc un program de ºtiri, iar adolescentul, deºi ar prefera un alt program, este nevoit sã urmãreascã programul de ºtiri).

Figura 3. Adolescenþii ºi ºtirile

55


Dacã adãugãm la analiza noastrã informaþii despre mãsura în care informarea despre politicã este importantã pentru adolescenþi, atunci putem avea o imagine mai nuanþatã (vezi Figura 4). Grupând adolescenþii intervievaþi de noi în funcþie de frecvenþa accesãrii programelor de ºtiri, indiferent de canalul media folosit, observãm în cadrul fiecãrui grup ponderea mare a celor care declarã cã este în foarte micã mãsurã important pentru ei sã fie informaþi despre politicã: 24,4% în cazul celor care declarã cã acceseazã ºtiri zilnic, 22,6% în cazul celor care acceseazã ºtiri de câteva ori pe sãptãmânã, 27,4% dintre cei care acceseazã ºtiri de câteva ori pe lunã, urcând înspre 30,4% dintre cei care acceseazã ºtiri mai rar ºi 45,5% dintre cei care declarã cã nu acceseazã deloc ºtiri. În mod tipic termenul de program de ºtiri nu desemneazã doar informaþiile despre politicã, astfel încât trebuie sã presupunem cã alte segmente ale programelor de ºtiri sau alte secþiuni ale website-urilor de ºtiri atrag mai mult atenþia adolescenþilor decât cele legate de teme politice.

Figura 4. Accesarea programelor de ºtiri în funcþie de importanþa acordatã informãrii pe teme politice Atractivitatea informaþiei oferite de cãtre mass media ºi modul în care percep respondenþii noºtri diferitele canale media sunt elemente importante în determinarea frecvenþei accesãrii programelor de ºtiri de cãtre adolescenþi. În continuare explorãm aceastã relaþie luând în considerare elementele legate de credibilitatea canalelor media (dacã acestea reflectã evenimentele în mod corect) ºi relevanþa informaþiei oferitã de acestea (percepþia unei legãturi între viaþa proprie ºi subiectele acoperite de canalele media).

56


Atitudini faþã de mass media Analiza noastrã discerne douã dimensiuni ale relaþiei adolescenþilor români cu mass media, ilustrate în figura 5. Prima dintre cele douã dimensiuni este definitã de relevanþa ºi atractivitatea informaþiei oferite de cãtre mass media – redibilitatea televiziunii, presei scrise ºi Internetului ca surse de informare ºi mãsura în care acestea reflectã subiecte relevante din perspectiva adolescenþilor. În cadrul acestei dimensiuni elementul cel mai relevant este dat de faptul cã Internetul este perceput a reflecta mai corect evenimentele decât televiziunea sau presa scrisã. Pe o scalã de la 1 la 10, în care 1 implicã dezacordul total cu afirmaþia respectivã ºi 10 acordul total, pentru afirmaþia „Presa scrisã reflectã evenimentele în mod corect” avem o valoare medie de 4,55; în timp ce pentru afirmaþia „Internetul reflectã evenimentele în mod corect” avem o valoare medie de 5,92.

+ Acord cu afirmaþia respectivã - Dezacord Notã: Analiza componentelor principale, rotaþie Varimax cu normalizare Kaiser, KMO=0,708, varianþa explicatã este de 52,7%, excluderea de la interpretare a coeficienþilor sub 0,4.

Figura 5. Atitudinile faþã de mass media ca surse de informaþie politicã Percepþia asupra corectitudinii reflectãrii evenimentelor de cãtre un canal media sau altul este asociatã cu frecvenþa accesãrii de cãtre adolescenþi a ºtirilor. Figura de mai jos ne aratã cã o proporþie semnificativã dintre adolescenþii care acceseazã ºtiri zilnic apreciazã pozitiv corectitudinea Internetului (valori de peste 6 pe o scalã de la 1 la 10). Tendinþa crescãtoare se pãstreazã ºi în cazul adolescenþilor care acceseazã ºtiri de câteva ori pe sãptãmânã. Lucrurile sunt mai puþin clare în cazul adolescenþilor care acceseazã ºtiri de câteva ori pe lunã sau mai rar, în principal datoritã probabilitãþii crescute ca aici sã îi gãsim pe adolescenþii care acceseazã ºtirile accidental, involuntar.

57


Figura 6. Frecvenþa accesãrii ºtirilor în funcþie de aprecierea corectitudinii reflectãrii evenimentelor pe Internet A doua dimensiune este definitã de motivaþiile adolescenþilor ºi de percepþia propriei eficacitãþi – motivaþie intrinsecã (Mã uit la ºtiri pentru a înþelege ce se întâmplã în lume), motivaþie extrinsecã (sau percepþia unui oarecare grad de presiune socialã1, Mã uit la ºtiri ca sã înþeleg despre ce vorbesc alþi oameni) ºi faptul cã adolescenþii se percep ca fiind capabili sã schimbe lucruri la nivel societal (dezacord cu afirmaþia ca „Nu are sens sã te uiþi la ºtiri pentru cã vorbesc despre lucruri pe care nu le poþi schimba”). În cadrul acestei dimensiuni un element extrem de interesant este dat de atitudinile adolescenþilor vizavi de afirmaþia potrivit cãreia „Nu are sens sã te uiþi la ºtiri pentru cã vorbesc despre lucruri pe care nu le poþi schimba”. Pe o scalã de la 1 la 10, unde 1 implicã dezacord total, valoarea cea mai frecventã (modul) este 1, ceea ce înseamnã cã o proporþie semnificativã dintre adolescenþii intervievaþi de noi apreciazã pozitiv capacitatea proprie (a cetãþenilor) de a schimba lucruri la nivelul societãþii româneºti. Percepþia pozitivã asupra propriei eficacitãþi politice este un element extrem de important pentru cã cercetarea în domeniu o desemneazã ca o atitudine care precede comportamente democratice precum votul. Percepþia propriei eficacitãþi politice este evident legatã de frecvenþa accesãrii ºtirilor. Figura 4 ne aratã cã peste jumãtate dintre adolescenþii cu o percepþie pozitivã a propriei eficacitãþi politice declarã cã acceseazã ºtiri în fiecare zi.

1 Sau o aºteptare socialã vizavi de nivelul de informare politicã, societatea valorizând buna informare, vezi Ohr ºi Schrott, 2001.

58


Figura 7. Frecvenþa accesãrii ºtirilor în funcþie de eficacitatea politicã perceputã

Familia ºi informarea despre politicã: politizarea mediului social al adolescenþilor Datele prezentate anterior sugereazã un rol oarecum secundar al familiei în raport cu mass media în termeni de informare politicã – la întrebarea directã pivind sursele de informare politicã respondenþii noºtri au indicat cu preponderenþã canalele media ca surse de informare. Familia poate juca însã un rol mai puþin explicit (ºi în consecinþã conºtientizat) în informarea politicã a grupului studiat de noi aici. În continuare analizãm elementele care sugereazã în ce mãsurã mediul familial al adolescentului este unul politizat ºi legãtura acestei politizãri cu importanþa atribuitã de cãtre adolescent informãrii despre politicã. Analiza se concentreazã asupra importanþei atribuite informãrii despre politicã ºi nu asupra consumului declarat de programe de ºtiri deoarece aceasta ne oferã simultan douã informaþii: nivelul de interes faþã de politicã ºi elementul comportamental de cãutare a informaþiei.

59


Figura 8. Pãrinþii ca sursã de informare politicã ºi importanþa atribuitã informãrii Figura 8 aratã existenþa unei relaþii directe ºi clare între nominalizarea pãrinþilor ca sursã de informare politicã ºi importanþa informãrii despre politicã în viaþa adolescentului, peste 60% dintre adolescenþii care considerã importantã informarea despre politicã (9 ºi 10, pe o scalã de la 1 la 10) declarã cã pãrinþii sunt o sursã de informare. Rolul formator al pãrinþilor în crearea interesului pentru politicã ºi problemele politice merge, conform rezultatelor cercetãrilor empirice menþionate în literatura de specialitate, mult mai departe, existând discuþii despre influenþa pãrinþilor asupra preferinþelor copiilor lor pentru un partid politic sau altul.

Figura 9. Importanþa informãrii politice ºi probabilitatea de a vota (la obþinerea dreptului de vot) cu partidul preferat de tatã

60


Respondenþii noºtri au fost rugaþi sã estimeze probabilitatea de a-ºi exercita dreptul de vot atunci când vor împlini 18 ani, precum ºi probabilitatea de a vota cu un partid preferat de pãrinþii lor sau un partid preferat de prietenii lor. Figura 9 expliciteazã legãtura dintre importanþa informãrii politice în viaþa adolescenþilor ºi probabilitatea de a vota cu partidul preferat de tatã. Putem observa cã probabilitatea (foarte probabil ºi destul de probabil) de a vota cu partidul preferat de tatãl lor este mai mare în cazul adolescenþilor care declarã cã informarea despre politicã este importantã pentru ei – aproximativ 30%. Analiza noastrã nu ne permite sã abordãm problema cauzalitãþii, dar susþine ideea cã familia joacã un rol important în crearea interesului pentru politicã, chiar dacã ulterior îºi pierde poziþia de principalã sursã de informare. Frecvenþa discuþiilor despre politicã între pãrinþi ºi copii este ºi ea direct ºi clar legatã de importanþa pe care adolescenþii o atribuie informãrii despre politicã (vezi Figura 10).

Figura 10. Frecvenþa discuþiilor despre politicã cu adulþii din familie ºi importanþa atribuitã informãrii Un aspect interesant al interacþiunilor dintre pãrinþi ºi copii este legat de mãsura în care avem de a face cu o comunicare unidirecþionalã – în care pãrinþii transmit informaþie copiilor – sau cu una de tip bidirecþional – în care transmiterea de informaþie are loc în ambele sensuri –. Datele noastre aratã cã aproximativ 30% dintre adolescenþi s-au confruntat cu o situaþie în care pãrinþii au fost nevoiþi sã se informeze despre politicã sau economie pentru a le rãspunde la întrebãri. Acest gen de interacþiune creeazã posibilitatea ca învãþarea despre politicã sã se producã în ambele cazuri (pãrinþi ºi copii). Aceastã analizã descriptivã sugereazã cã politizarea mediului social al adolescenþilor studiaþi de noi (mãsura în care persoanele care îi înconjoarã sunt interesate de politicã ºi se informeazã pe teme politice) reprezintã un element semnificativ în modelarea interesului lor pentru politicã ºi a atitudinilor ºi comportamentelor vizavi de informarea despre politicã.

61


Câteva concluzii Analiza de faþã a încercat sã identifice câteva elemente esenþiale ale atitudinilor adolescenþilor din România faþã de mass media, rolul relativ al mass media ºi al familiei în raport cu informarea despre politicã, dar ºi elemente legate de modul în care se structureazã consumul media al acestei categorii de vârstã. Prima secþiune a arãtat cã, deloc surprinzãtor, Internetul ºi televiziunea ocupã un loc semnificativ în viaþa adolescenþilor intervievaþi de noi, semnificaþia fiind pe deplin reflectatã de locul în bugetul de timp al unei zile obiºnuite de ºcoalã. O perspectivã socio-demograficã asupra consumului media al adolescenþilor din România indicã douã surse de diferenþe între adolescenþi. O primã sursã este datã de statusul socio-economic al pãrinþilor, relevatã de exemplu de accesarea Internetului cu precãdere de adolescenþi provenind din familii cu nivel educaþional formal mai crescut, cu domiciliul în mediul urban sau accesarea cãrþilor cu precãdere de copii provenind din familii care deþin o bibliotecã. Aceasta este completatã de caracteristici ale ºcolilor în care studiazã respondenþii noºtri, timpul rãmas liber dupã finalizarea temelor de casã fiind extrem de diferit ºi determinând în mod direct timpul care mai poate fi dedicat mass media. Influenþa acestor factori se face simþitã în modul de structurare al consumului media, practic putem identifica douã dimensiuni: prima implicã consumul asociat de cãrþi ºi presã scrisã, în timp ce cea de a doua dimensiune grupeazã consumul de Internet, televiziune ºi, în mai micã mãsurã, radio. În acelaºi timp, aceste douã dimensiuni exprimã o preferinþã (sau o nevoie) pentru un anumit tip de informaþie. Adolescenþii români preferã în mod dominant canalele media care le oferã informaþie condensatã ºi selectivitate. Pe Internet se observã o preferinþã clarã pentru accesarea paginilor cu elemente crescute de interactivitate, însã interacþiunea este evident îndreptatã înspre prieteni ºi alte persoane pe care respondenþii noºtri le cunosc deja. Trebuie menþionat faptul cã rãspunsurile subiecþilor noºtri sunt afectate de o oarecare dezirabilitate socialã, fapt sugerat de frecvenþa declaratã a accesãrii Internetului de cãtre adolescenþi care declarã cã familia lor nu deþine un calculator cu acces la Internet. Problemele de dezirabilitate socialã atunci când vine vorba de accesarea mass media sunt relativ dificil de depãºit (vezi Chaffee ºi Kanihan, 1997). În cazul de faþã, dat fiind faptul cã preocuparea noastrã principalã este legatã de utilitarea mass media ca sursã de informare politicã ne aºteptãm totuºi ca efectele dezirabilitãþii sociale sã fie destul de mici – subiecþii noºtri sunt adolescenþi ºi în cadrul acestui grup de vârstã dezirabilitatea socialã este mult mai scãzutã când vine vorba de orice temã care are legãturã cu politica. Cea mai importantã sursã de informare despre politicã pentru adolescenþi este mass media tradiþionalã. Internetul este cel mai accesat canal media de cãtre adolescenþi ºi, în acelaºi timp, cel mai puþin folosit pentru informarea pe teme politice. O a doua dimensiune a informãrii politice acoperã situaþiile în care discuþiile interpersonale sunt principala sursã de informare, cu prietenii, alþi adulþi ºi, în cele din urmã, pãrinþii ca interlocutori. Dacã o evaluãm din perspectiva

62


frecvenþei accesãrii programelor de ºtiri declaratã de cãtre respondenþii noºtri (39% din adolescenþi acceseazã ºtiri zilnic) avem de a face cu o situaþie extrem de pozitivã în care adolescenþii se infomeazã despre ceea ce se întâmplã în jurul lor. De fapt cea mai mare parte a situaþiilor în care adolescenþii urmãresc un program de ºtiri sunt involuntare, aºa cum aratã analiza incluzând ºi informaþii despre mãsura în care adolescenþi declarã cã este important pentru ei sã fie informaþi despre politicã. În termeni de atitudini faþã de mass media un element trebuie menþionat. Internetul se bucurã de un vot de încredere din partea adolescenþilor, aceºtia considerând într-o mai mare mãsurã decât în cazul presei scrise sau televiziunii cã acest mediu reflectã evenimentele în mod corect. Deºi nu mai par a fi principala sursã de informaþie despre politicã a copiilor lor, pãrinþii joacã un rol esenþial în acest proces. Analiza noastrã aratã o relaþie directã între nominalizarea pãrinþilor ca sursã de informare despre politicã ºi importanþa informãrii despre politicã în viaþa adolescentului. Politizarea mediului familial al adolescentului (mãsura în care adulþii din jurul lui sunt interesaþi de politicã ºi se informeazã despre aceasta) pare sã aibã un rol esenþial în interesul pentru politicã al copiilor ºi atitudinile acestora vizavi de importanþa de a fi informat pe teme politice. Trecând de la nivelul individual la cel superior, trezirea interesului pentru politicã al adolescenþilor are un rol cheie în formarea viitorilor cetãþeni.

Bibliografie Chaffee, Steven H. ºi Stacey Frank Kanihan. 1997. „Learning about Politics from the Mass Media.” Political Communication 14(4): 421-430. Kaid, Lynda Lee ºi Monica Postelnicu. 2005. „Political Advertising in the 2004 Election.” American Behavioral Scientist 49(2): 265 -278. Kaid, Lynda Lee, Mitchell S. McKinney ºi John C. Tedesco. 2007. „Introduction.” American Behavioral Scientist 50(9): 1093 -1111. Kaid, Lynda Lee. 2003. „Effects of Political Information in the 2000 Presidential Campaign.” American Behavioral Scientist 46(5): 677 -691. Loveless, Matthew. 2008. „Media Dependency: Mass Media as Sources of Information in the Democratizing Countries of Central and Eastern Europe.” Democratization 15(1): 162-183. Ohr, Dieter ºi Peter R. Schrott. 2001. „Campaigns and Information Seeking.” European Journal of Communication 16(4): 419 -449.

63


Trecutul comunist în conºtiinþa adolescenþilor Andrei Gheorghiþã

Din perspectiva unui adolescent înmatriculat la nivel gimnazial sau liceal în prezent, nu existã nici un fel de experienþã directã care sã stea la baza propriilor opinii în legãturã cu trecutul comunist. Nãscut dupã prãbuºirea regimului comunist în România, adolescentului tipic îi lipseºte opþiunea antagonicã comunist-anticomunist din lista principalelor atitudini care îl definesc din punct de vedere politic. Mai mult, în numeroase cazuri, el foloseºte adeseori simbolurile comunismului, etichetându-le generic drept „cool” sau asociindu-le valenþe de rebeliune socialã. Dincolo de acestea însã, imaginea unui adolescent asupra comunismului reprezintã în mod exclusiv rezultatul unui proces de socializare, desfãºurat în mod deliberat sau, dimpotrivã, spontan, de cãtre agenþi precum familia, ºcoala, mass media etc. Cum funcþioneazã mecanismele socializãrii politice în acest caz? Pe un prim plan, avem de-a face cu o componentã deliberatã, asumatã de cãtre societate prin intermediul sistemului de învãþãmânt. Ea provine pe de-o parte din nevoia societãþii de a transmite generaþiilor tinere informaþii obiective privind o etapã din trecutul apropiat (componentã neutrã valoric) ºi, pe de altã parte, din dorinþa de a se asigura cã derapajele totalitare nu se vor repeta (componentã angajatã valoric). Canalele prin intermediul cãrora ºcoala transmite informaþii ºi atitudini privind comunismul sunt lecþiile de istorie, culturã civicã ºi parþial filosofie, dar ºi ocazional politologie sau istoria comunismului (ultima mai degrabã în stadiu experimental, ca parte a unor programe-pilot). Pe un plan secundar, socializarea deliberatã este completatã prin informaþii ºi valori transmise în mod spontan tinerelor generaþii de cãtre diferiþi actori sociali. Dincolo de conþinutul trasat prin programa analiticã, profesorii pot contribui la aceasta prin semnalele pe care le transmit în direcþia propriilor elevi, evidenþiind „latura bunã” sau „latura rea” a oricãrui fenomen social introdus în discuþie, deci ºi în cazul comunismului. Pãrinþii ºi alte rude ori prieteni transmit alte categorii de semnale înspre adolescent, din nou voluntar sau involuntar, cel mai adesea raportând o stare de fapt din societatea contemporanã la echivalentul sãu din recentul trecut comunist, cu evidenþierea unor conotaþii pozitive sau negative. Nu trebuie pierdutã din vedere nici contribuþia diferitelor forme de consum cultural practicate de cãtre adolescent (mass media, cãrþi, filme, teatru, muzicã, jocuri pe calculator etc.) în creionarea propriei reprezentãri asupra regimului comunist. Aºadar, analiza modului în care adolescenþii se raporteazã la comunism în absenþa unor experienþe directe reprezintã terenul perfect pentru a studia mecanismele socializãrii politice, obiectivul central asumat la nivelul prezentei componente a programului Studii Electorale Româneºti (SER) al Fundaþiei Soros România. Pe de altã parte însã, o mai bunã înþelegere a reprezentãrilor comunismului în rândul generaþiei tinere poate sta la baza conturãrii unei imagini mai clare asupra nevoilor de educaþie formalã care þintesc dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilor democratice în general ºi civice în particular.

64


Cum îºi reprezintã adolescenþii comunismul? În ciuda absenþei unor experienþe directe cu regimul comunist, mai mult de o treime (38%) dintre adolescenþii investigaþi cred cã acesta a reprezentat o perioadã mai bunã sau mult mai bunã decât cea contemporanã (Figura 1). Oarecum surprinzãtor, ponderea rãspunsurilor care valorizeazã favorabil comunismul creºte pe mãsurã ce adolescenþii analizaþi sunt înmatriculaþi într-o clasã superioarã, ajungând la aproape 43% în rândul elevilor de clasa a XII-a. Surprinzãtor, dat fiind cã în bunã mãsurã experienþele educative legate de acest tip de regim politic, presupuse a forma valori ºi atitudini anticomuniste, sunt plasate predominant în aceastã perioadã (lecþiile de istorie contemporanã a românilor, din ultimul an de liceu). Pe de altã parte, se poate argumenta cã, odatã cu maturizarea, aceºtia iau contact cu mai multe dintre problemele familiei ori sunt puºi în situaþia de a-ºi trasa mai clar propriile direcþii de dezvoltare socialã ºi profesionalã, alimentându-se astfel sentimentul difuz de nemulþumire faþã de societatea contemporanã. Pot fi identificaþi o serie de factori a cãror prezenþã se traduce într-o creºtere semnificã a ponderii rãspunsurilor care plaseazã pe o treaptã superioarã perioada comunistã în raport cu cea contemporanã. În linii mari, aceºtia sunt reductibili la status socio-economic ºi educaþie, însã se cuvin evidenþiate ºi alternative explicative. Aºadar, pe un prim plan, originile valorizãrii pozitive a comunismului par a fi localizate la nivelul frustrãrilor socio-economice resimþite în mediul în care se dezvoltã adolescentul, definit îngust (familie) sau mai larg (ºcoalã, comunitate). Este semnificativ mai probabil ca adolescentul sã idealizeze trecutul comunist în raport cu perioada actualã dacã provine dintr-o familie sãracã (54% cred cã era mult mai bine sau mai bine în regimul trecut) sau din mediul rural (aproape 41%). Pe un al doilea plan, strâns relaþionat cu cel dintâi, percepþia asupra comunismului pare a fi filtratã prin intermediul capitalului educaþional, atât la nivelul adolescentului, cât ºi al agenþilor de socializare. Astfel, copiii provenind din familii cu nivel mediu de educaþie sau mai scãzut tind sã ofere mai frecvent rãspunsuri ce idealizeazã perioada comunistã (peste 40%), la fel ºi cei cu performanþe ºcolare sub medie (peste 41%). Trebuie remarcat totuºi cã cele douã planuri, respectiv status socio-economic ºi capital educaþional, se suprapun în bunã mãsurã, fiind vorba despre douã fenomene care se reproduc reciproc. Dacã aceastã primã categorie de concluzii nu aduce elemente surprinzãtoare, nu acelaºi lucru se poate spune despre influenþa a douã alte categorii de variabile, respectiv sexul adolescentului ºi experienþe de cãlãtorie în strãinãtate. Existã o diferenþã clarã la nivelul rãspunsurilor între bãieþi ºi fete. Cu alte cuvinte, în rândul primilor sunt mult mai probabile atitudini favorabile comunismului în raport cu perioada contemporanã (41%) decât în rândul fetelor din aceeaºi generaþie (doar puþin peste 34% per ansamblu). Evident, într-o anumitã mãsurã, constatarea se poate subsuma diferenþelor la nivel de performanþã ºcolarã între cele douã sexe, favorabile adolescentelor1, însã credem cã originile lor nu trebuie cãutate exclusiv pe acest nivel. Chiar mai interesantã este influenþa experienþelor de cãlãtorie în strãinãtate: prezenþa acestora scade semnificativ probabilitatea unui rãspuns care idealizeazã perioada comunistã în raport cu prezentul 1 Media generalã pe ultimul an de studii este mai mare cu aproximativ 0,70 puncte în rândul fetelor, comparativ cu bãieþii.

65


(34%). În situaþia opusã, cei cãrora le lipsesc astfel de experienþe tind în mai mare mãsurã sã se declare nemulþumiþi de societatea contemporanã (40%), preferând sã valorizeze pozitiv trecutul comunist. Într-o anumitã mãsurã, cãlãtoria în strãinãtate va funcþiona ca un catalizator al încrederii în potenþialul societãþii prezentului, capabil sã treacã într-un plan secundar nostalgiile induse ale trecutului.

Figura 1: Reprezentãrile adolescenþilor asupra comunismului ºi perioadei contemporane Secþiunea urmãtoare a chestionarului SER a solicitat adolescenþilor sã compare perioada actualã cu perioada comunistã din perspectiva succesului implementãrii unui set finit de domenii ale politicilor publice, respectiv sãnãtate, educaþie, apãrarea legii, precum ºi global asupra nivelului de trai. Oarecum neaºteptat, în viziunea elevilor intervievaþi, planul în care societatea contemporanã eºueazã dramatic în raport cu cea comunistã este cel al respectului faþã de lege (Figura 2). Aproape douã treimi din adolescenþii studiaþi reproºeazã regimului postcomunist incapacitatea de a securiza respectul faþã de lege. În ciuda unei formulãri relativ vagi, o astfel de observaþie trebuie coroboratã cu nivelul scãzut al încrederii în acele instituþii ale statului desemnate explicit sã apere legea, adicã justiþia (39% încredere foarte multã sau destul de multã) ºi poliþia (52%). Se cuvine totuºi remarcat cã aceste instituþii înregistreazã cote de încredere mult superioare altora precum: parlamentul (9%), guvernul (10%), primãrie (35%).

66


Un al doilea spaþiu al politicilor publice în care raportul opiniilor este dezechilibrat în defavoarea perioadei contemporane este cel al sistemului public de sãnãtate: 38% dintre adolescenþi cred cã în acest domeniu lucrurile mergeau mai bine în perioada comunismului, 33% cã este mai bine astãzi, în timp ce restul de 29% considerã cã este aproximativ la fel. Mai echilibrate sunt evaluãrile în planul nivelului de trai ºi al sistemului de educaþie, în ambele cazuri uºor favorabile perioadei actuale (aproximativ 40% în ambele situaþii) în raport cu cea comunistã (39%).

Figura 2: Evaluarea succesului politicilor publice în comunism ºi postcomunism la nivelul întregului eºantion Aceastã ultimã observaþie este întrucâtva neaºteptatã, dacã privim lucrurile din perspectiva argumentaþiei anterioare potrivit cãreia fix în aceste douã spaþii se concentreazã acele deficite care se traduc în idealizarea perioadei comuniste în raport cu prezentul. În scopul unei mai bune înþelegeri a acestor mecanisme, pasul urmãtor a fost acela de a urmãri felul în care îºi construiesc evaluãrile dupã cele patru domenii ale politicilor publice acea categorie de adolescenþi care, per ansamblu, susþin superioritatea perioadei comuniste în raport cu cea contemporanã (Figura 3). Ce observãm? În primul rând, ponderea nemulþumiþilor faþã de rezultatele societãþii contemporane în fiecare dintre cele patru domenii este vizibil mai mare decât cea înregistratã pe întregul eºantion. Nu este nicidecum o surprizã, dat fiind cã operãm pe un subeºantion de adolescenþi „nemulþumiþi”, care idealizeazã perioada comunistã în raport cu cea contemporanã. În al doilea rând, apar o serie de schimbãri în ordinea evaluãrii rezultatelor politicilor publice pe cele patru domenii indicate. Ca ºi la nivelul întregului eºantion, principalul plan de nemulþumire vizeazã capacitatea statului de a impune respectul pentru lege, 72% dintre adolescenþii „nemulþumiþi” susþinând cã rezultatele regimului actual sunt inferioare celor înregistrate de regimul comunist anterior. Al doilea domeniu evaluat negativ este cel al nivelului de trai, aproximativ 57% declarând cã situaþia este mai rea decât în perioada comunismului. Circa 47% dintre „nemulþumiþi” vãd sistemul de învãþãmânt într-o situaþie mai proastã decât în urmã cu douãzeci de ani, iar 46% formuleazã opinii similare în legãturã cu sistemul public de sãnãtate. Observãm faptul cã, exceptând primul domeniu de insatisfacþie, ierarhia evaluãrilor negative se schimbã în cazul adolescenþilor definiþi prin alienarea în relaþia cu regimul politic actual, diferenþa cea mai semnificativã manifestându-se la nivelul încrederii

67


în capacitatea de a furniza un nivel de trai rezonabil (57% statueazã inferioritatea regimului postcomunist pe acest plan, faþã de doar 39% la nivelul întregului eºantion de adolescenþi).

Figura 3: Evaluarea succesului politicilor publice în comunism ºi postcomunism în rândul adolescenþilor „nemulþumiþi” de perioada contemporanã

Cum se nasc reprezentãrile adolescenþilor despre comunism? Nefiind fundamentate pe o experienþã directã, atitudinile adolescenþilor faþã de regimul comunist sunt rezultatul unui proces de socializare politicã. Odatã finalizatã trecerea în revistã a acestor atitudini, în aceastã secþiune ne vom concentra asupra agenþilor socializãrii adolescenþilor în relaþie cu trecutul comunist. Premisele de la care am pornit, aºa cum menþionam ºi în preambulul acestui text, asumã un rol esenþial familiei ºi ºcolii în formarea acestor atitudini. Prima întrebare în legãturã cu care am cãutat un rãspuns a vizat persoanele cu care adolescenþii ajung sã discute despre trecutul comunist al þãrii. Bateria de întrebãri a þintit pãrinþii ºi rudele în general, respectiv profesorii ca surse de informaþii despre aceastã perioadã (Figura 4). Comunismul constituie un subiect de discuþie între adolescenþi ºi pãrinþi într-un numãr mare de cazuri, aproximativ 82% dintre respondenþi raportând existenþa unor astfel de discuþii. Cât de des apare subiectul comunismului în discuþiile dintre pãrinþi ºi adolescenþi? Peste 21% dintre adolescenþi abordeazã deseori problema în discuþiile cu pãrinþii ºi rudele apropiate, în timp ce aproape 27% susþin cã doar rareori ating acest subiect. La un nivel intermediar se plaseazã circa 34% dintre adolescenþi, care discutã uneori despre trecutul comunist cu pãrinþii ºi rudele apropiate. Discuþiile dintre adolescenþi ºi pãrinþi/rude privind regimul comunist sunt tot mai frecvente odatã cu înaintarea în vârstã a celor dintâi. Ponderea celor care nu au avut nici un fel de dialog pe aceastã temã scade constant de la clasa a VIII-a (23%) pânã la clasa a XII-a (11%), o evoluþie similarã fiind înregistratã ºi în cazul rãspunsului „rareori”. Comunismul apare semnificativ mai rar în discuþiile adolescenþilor cu profesorii (Figura 4). Mai mult de 26% dintre adolescenþii intervievaþi declarã cã nu au abordat niciodatã subiectul în ºcoalã. Rezultatul este cel puþin surprinzãtor în condiþiile în care problematica comunismului apare în mod explicit în curricula didacticã la nivelul mai multor discipline. Puþin peste 12% dintre adolescenþi declarã cã au abordat subiectul deseori în discuþiile cu profesorii, 31% ocazional ºi mai mult de 30% doar rareori. Se înregistreazã aceeaºi tendinþã de creºtere a frecvenþei discuþiilor despre comunism

68


odatã cu înaintarea în vârstã a adolescenþilor, ponderea rãspunsului „niciodatã” scãzând de la 33% în clasa a VIII-a la doar 14% în clasa a XII-a. Un scurt comentariu se impune la acest nivel. Într-o mãsurã destul de mare, societatea româneascã eºueazã în efortul deliberat de a transmite informaþii ºi atitudini despre regimul totalitar comunist, în condiþiile în care circa 14% dintre adolescenþi nu ajung niciodatã sã abordeze subiectul (sau, cel puþin, nu conºtientizeazã abordarea sa) în învãþãmântul preuniversitar.

Figura 4: Frecvenþa discuþiilor cu pãrinþii ºi profesorii referitor la perioada comunistã în România Cea de-a doua direcþie de analizã urmãreºte mesajul pe care îl transmit în legãturã cu regimul comunist pãrinþii ºi profesorii în calitate de agenþi ai socializãrii politice. Trebuie subliniat cã nu este vorba despre un mesaj explicit pe care aceºtia (pãrinþi sau profesori) pot sã îl transmitã prin dialog cu adolescentul, ci ºi despre semnale implicite înglobate în diverse reacþii comportamentale. În mod evident, pentru a dezvolta aceastã direcþie analiticã nu am avut acces la date directe privitor la pãrinþii adolescenþilor studiaþi, motiv pentru care am recurs la douã întrebãri care solicitau elevilor sã evalueze comparativ perioada actualã ºi cea comunistã aºa cum cred cã ar rãspunde propriii pãrinþi, respectiv profesorul de istorie. La prima vedere, este o strategie ce poate fi acuzatã de un anumit grad de superficialitate. De fapt, lucrurile nu stau nici pe departe aºa. Dacã ne poziþionãm în câmpul psihologiei cognitive, impresiile noastre despre diferiþi actori sociali au o naturã difuzã, cunoscând un proces continuu de reactualizare în contact cu informaþiile recepþionate. Astfel, în contextul unei analize privind efectele socializãrii politice, esenþial va fi nu atât mesajul transmis de cãtre agenþii socializãrii, ci modul în care este perceput acesta de cãtre subiectul socializãrii, deci de cãtre adolescent. Acesta din urmã îºi va revizui în mod continuu impresia în legãturã cu modul în care se raporteazã pãrinþii/profesorul de istorie la perioada comunistã, iar tocmai aceastã impresie se va oglindi (sau nu) în propriile sale atitudini. În aceastã logicã, întrebãrile care îi solicitã pe adolescenþi sã ofere rãspunsul pe care cred cã l-ar da propriii pãrinþi sau profesori pot constitui indicatori excelenþi ai modului în care îi percep pe aceºtia. Cum aratã rãspunsurile la aceste întrebãri? La nivelul percepþiei pãrinþilor, echilibrul este aproape perfect. Aproximativ jumãtate (50,1%) dintre adolescenþi cred cã pãrinþii lor ar spune cã perioada actualã este mai rea sau mult mai rea decât perioada comunistã, în timp ce cealaltã jumãtate (49,9%) oferã rãspunsurile inverse (Figura 5). Când vine vorba despre profesorul de istorie, acesta este perceput în circa 41% din cazuri ca fiind un

69


nostalgic al regimului comunist, la un nivel moderat (28%) sau puternic (13%). Chiar dacã procentul este mai mic decât cel înregistrat în cazul pãrinþilor, constatarea este îngrijorãtoare din perspectiva mesajului deliberat anticomunist pe care ºi-l propune (ºi trebuie sã ºi-l propunã) sistemul de învãþãmânt într-o þarã în tranziþie cum este cazul României.

Figura 5: Percepþia de cãtre adolescenþi a atitudinilor pãrinþilor ºi profesorilor referitor la perioada comunistã Este greu de spus în ce mãsurã atitudinile pãrinþilor, respectiv profesorilor privitor la regimul comunist se transferã înspre copii. Tot ce putem sã facem este sã observãm statistic cum se distribuie simultan propriile opinii ale adolescenþilor despre comunism ºi impresiile lor în legãturã cu felul în care pãrinþii ºi profesorii se raporteazã la acest subiect (Tabelul 1). Astfel, operând cu rãspunsurile dihotomizate2, în 87% dintre cazurile în care pãrinþii sunt percepuþi ca favorabili regimului democratic postcomunist, copiii lor îºi vor asuma acelaºi punct de vedere. Invers, în doar 62% dintre cazurile în care pãrinþii sunt percepuþi ca nostalgici ai perioadei comuniste, copiii lor au o pãrere pozitivã despre acest regim. Similar, în cazul profesorilor, în 80% dintre cazurile în care transmit un mesaj favorabil societãþii contemporane, adolescenþii educaþi vor înclina înspre aceeaºi direcþie, în timp ce opiniile favorabile comunismului se vor reproduce în rândul copiilor în doar 63% dintre cazuri. Ce concluzie tragem? Atât în cazul pãrinþilor, cât ºi al profesorilor ca agenþi de socializare, adolescenþii vor reproduce mai bine atitudinile favorabile regimului actual (concret, palpabil), în comparaþie cu cele favorabile perioadei comuniste (relativ abstractã din perspectiva unui adolescent). Impactul pãrinþilor asupra modului în care adolescenþii percep perioada comunistã în raport cu cea actualã pare a fi superior celui exercitat de profesori. În sprijinul acestei opinii stau coeficienþii de asociere superiori calculaþi pentru relaþia dintre atitudinea copilului ºi atitudinea perceputã a pãrinþilor (coeficientul Gama=0,707) în comparaþie cu cei calculaþi pentru relaþia dintre atitudinea adolescentului ºi cea perceputã a profesorului3 (Gama=0,553). Oricum, în ambele 2 Comparaþia între perioada actualã ºi comunism este redusã la douã categorii, respectiv „perioada actualã este mai bunã” (prin cumularea categoriilor de rãspuns „mult mai bunã” ºi „mai bunã”) ºi „perioada comunistã era mai bunã” (prin cumularea categoriilor „mult mai rea” ºi „mai rea” referitor la perioada contemporanã). 3 Se cuvine atrasã atenþia cititorilor în legãturã cu formularea particularizantã „profesorul de istorie” din textul întrebãrii. Practic, aceastã situaþie nu acoperã situaþia în care semnalele lansate de diferiþi profesori în procesul educaþional sunt divergente.

70


situaþii avem de-a face cu o asociere puternicã ºi pozitivã, care confirmã, cel puþin parþial, ipoteza socializãrii politice prin intermediul ºcolii ºi pãrinþilor în formarea opiniilor privind trecutul comunist la adolescenþi. Tabel 1:

Reproducerea de cãtre adolescenþi a atitudinilor pãrinþilor ºi profesorilor despre comunism/ perioada contemporanã

Concluzii Reprezentãrile adolescenþilor despre comunism reprezintã rezultatul unui proces de socializare politicã, predominant în relaþie cu familia ºi ºcoala. O largã majoritate a adolescenþilor intervievaþi (82%) declarã cã au vorbit cel puþin o datã cu pãrinþii sau rudele apropiate despre perioada comunistã. Mult mai puþini (74%) afirmã cã au avut discuþii similare la ºcoalã, în ciuda prezenþei subiectului în programele ºcolare, ceea ce sugereazã un eºec al societãþii româneºti în efortul de a transmite informaþii ºi atitudini în legãturã cu regimul totalitar comunist. Într-o bunã mãsurã, adolescenþii ajung sã reproducã atitudinile pãrinþilor ºi profesorilor în legãturã cu raportul între perioada actualã ºi cea comunistã. Astfel, în absenþa oricãror experienþe directe cu regimul comunist, aproape patru adolescenþi din zece idealizeazã perioada comunistã, afirmându-i deschis superioritatea faþã de perioada contemporanã. Principalul punct tare al regimului anterior este plasat la nivelul capacitãþii sale de a impune respectul faþã de lege. Totuºi, adolescenþii par sã reproducã mai bine atitudinile pãrinþilor ºi profesorilor favorabile regimului actual decât pe cele favorabile perioadei comuniste. Originile atitudinilor de idealizare a comunismului în rândul adolesceþilor se regãsesc predominant într-un status socio-economic defavorabil ºi într-un capital educaþional scãzut. Astfel, este semnificativ mai probabil ca un adolescent sã valorizeze superior trecutul comunist dacã are note sub medie ºi dacã provine dintr-o familie sãracã, cu nivel de educaþie scãzut sau din mediul rural. La fel, absenþa unor experienþe de cãlãtorie în strãinãtate se va reflecta semnificativ în creºterea atitudinilor în planul idealizãrii regimului comunist ºi al nemulþumirii faþã de societatea prezentului.

71


Efecte ale migraþiei de muncã asupra performanþei ºcolare Gabriel Bãdescu

Migraþia internaþionalã de muncã a fost pe parcursul ultimilor ani principalul proces de schimbare a societãþii româneºti. Doar în ultimul deceniu, peste 15% dintre gospodãriile din România au avut sau continuã sã aibã un membru plecat la muncã în strãinãtate (Sandu 2010, Bãdescu ºi Sum 2008). O estimare recentã a Bãncii Mondiale indicã un numãr de 2,8 milioane de migranþi din România în 2010, reprezentând 13,1% din întreaga populaþie1. Impactul migraþiei este nu doar amplu ci ºi extrem de complex, cu efecte pe termen scurt ºi lung asupra persoanelor implicate în migraþie ºi asupa familiilor lor, dar ºi asupra restului societãþii. În cazul României a existat un rol economic vizibil datoritã faptului cã banii trimiºi au balansat puternicul deficit comercial ºi au dus la stabilitate financiarã, iar taxele din consumul mult crescut al românilor a alimentat bugetul de stat (Horváth ºi Anghel 2009). În acelaºi timp însã, impactul migraþiei se face simþit ºi asupra altor aspecte ale vieþii sociale: relaþii de familie, consum de servicii de sãnãtate ºi educaþie, raportare faþã de instituþiile statului, norme sociale etc. În cele ce urmeazã voi evalua o parte a efectelor pe care le are asupra elevilor din ºcolile româneºti plecarea în strãinãtate a unor membri ai familiilor lor. Voi arãta mai întâi cât de mulþi sunt elevii din clasele VIII–XII care au pãrinþi sau fraþi plecaþi în strãinãtate ºi cine sunt aceºtia. Voi discuta apoi efectele migraþiei asupra performanþei lor ºcolare. Sunt aceste efecte preponderent negative, aºa cum par sã sugereze cazurile frecvente descrise în mass media în care copii rãmaºi fãrã unul sau ambii pãrinþi neglijeazã ºcoala, sau, dimpotrivã, plecarea la muncã în strãinãtate a unor membri ai familiei le oferã posibilitãþi sporite în privinþa educaþiei ºcolare? Datele studiului Elevii ºi cultura civicã, având la bazã un eºantion reprezentativ cu un numãr ridicat de subiecþi, oferã o perspectivã unicã asupra relaþiei dintre migraþia de muncã ºi educaþie în cazul României. Înainte însã de a analiza impactul migraþiei, sunt necesare câteva clarificãri ºi observaþii cu privire la înþelesul pe care îl dau performanþei ºcolare. Este general acceptat faptul cã ºcoala trebuie sã ofere deprinderi ºi cunoºtinþe necesare succesului pe piaþa muncii. În plus, tot larg acceptat, însã omis frecvent în analize este un alt rol fundamental al ºcolii, acela de a contribui la formarea de valori ºi norme pro-democratice. Este adevãrat cã în cazul României dificultatea de a menþine educaþia pentru cetãþenie pe o poziþie vizibilã pe lista de obiective ale ºcolii vine ºi din observarea tot mai clarã a eºecurilor în formarea de cunoºtinþe ºi deprinderi cu relevanþã clarã pentru piaþã. Astfel, studiile comparate care au la bazã eºantioane reprezentative de elevi aratã cum la citire, matematicã ºi ºtiinþe, evaluãrile rezultate din studii comparate internaþionale plaseazã România cel mai adesea sub medie, iar la unii indicatori printre ultimele locuri în Europa2. Se poate argumenta însã cã educaþia pentru cetãþenie nu 1 Migration and Remittances Factbook 2011. Romania (disponibil la www.worldbank.org/prospects/ migrationandremittances) 2 Sunt consacrate studiile OECD Programme for International Studendts Assessment (PISA), (http://www.pisa.oecd.org). Conform evaluãrilor cele mai recente, pentru 2009, România este pe ultimul loc în Uniunea Europeanã ºi pe unul dintre ultimele trei locuri în Europa.

72


este doar un scop în sine ci ºi un mijloc de a facilita educaþia pentru piaþã ºi, de aceea, ar fi însã cu totul greºit sã fie ignorate procesele care pot contribui la formarea sau, dimpotrivã, la erodarea unei culturi democratice în rândul tinerilor (Rothstein 2000). Acest lucru devine evident atunci când sunt parcurse aspectele care descriu un bun cetãþean, aºa cum sunt ele identificate de teoria democraþiei. Astfel, William Galston (1991: 221-224) identificã patru tipuri de virtuþi civice esenþiale pentru bunul mers al democraþiei: (1) virtuþi de ordin general — curaj, respectarea legii, loialitate —, (2) virtuþi sociale — independenþã3, flexibilitate —, (3) virtuþi de tip economic — etica muncii, adaptabilitate la schimbare economicã ºi tehnologicã —, ºi (4) virtuþi de tip politic — capacitatea de a discerne ºi de a respecta drepturile celorlalþi, abilitatea de a evalua performanþa celor aleºi, disponibilitatea de implicare activã în discursul public. De asemenea, capacitatea de a delibera, de a fi solidar cu cei care aparþin unor grupuri etnice ºi religioase diferite (Kymlicka ºi Norman 2000) sunt adesea considerate drept atribute importante ale unei culturi politice de tip democratic. În plus, unele teorii recente afirmã cã atât dezvoltarea economicã cât ºi dezvoltarea democraticã au de câºtigat atunci când sunt prezente “aspecte ale organizãrii sociale, cum sunt reþelele, normele ºi încrederea, care faciliteazã coordonarea ºi cooperarea pentru obþinerea unor beneficii mutuale” (Putnam 1993 p. 36). Analiza care urmeazã se referã la ambele categorii de roluri ale educaþiei ºcolare. Din perspectiva acestui mod de a defini performanþa, datele din acest studiu oferã informaþii cuprinzãtoare, prin includerea mai multor categorii de estimãri: 1. Rezultatele obþinute în ºcoalã. Datele ne permit sã comparãm elevii din punctul de vedere al mediei notelor, al corigenþelor ºi a participãrii la concursuri ºcolare. 2. Aspiraþii educaþionale. Intenþia de a studia mai mult sau mai puþin în viitor este unul dintre predictorii importanþi privind reuºitele ulterioare în societate (Vaisey 2009). În sondajul “Elevii ºi cultura civicã”, elevii sunt întrebaþi dacã dupã terminarea liceului îºi doresc sã îºi continue studiile, sã munceascã în þarã sau în strãinãtate, sau sã munceascã ºi sã studieze în acelaºi timp. 3. Calitatea cetãþeniei este evaluatã aici prin patru categorii de indicatori: a. Încrederea socialã, una dintre componentele importante ale predispoziþiei pentru cooperare; b. Moralitatea civicã, atribut care se referã la disponibilitatea de a respecta normele ºi regulile dintr-o societate, ºi despre care studiile au arãtat cã este o resursã pentru încrederea politicã, cooperare ºi în reducerea corupþiei (ex. Letki 2006); c. Participarea voluntarã în asociaþii, un alt ingredient de bazã al guvernãrii democratice (ex. Warren 2001); d. Toleranþa faþã de grupuri etnice, religioase, culturale diferite. 3

Rupert Wolfe Murray, un consultant de management britanic, scria într-un articol recent cã principalul obstacol care impiedicã România sã îºi realizeze potenþialul economic este „incapacitatea de a delega“, deoarece „delegarea este unul dintre factorii cheie pentru funcþionarea eficientã a unei organizaþii, ºi chiar a unei þãri. ... Când îþi dai seama cã aceastã incapacitate de a delega este rãspânditã în întreaga economie (doar companiile cele mai moderne fac excepþie) ºi cã directorii iau toate deciziile de rutina cu privire la producþie, marketing, resurse umane ºi contabilitate - atunci înþelegi de ce România este una dintre cele mai sãrace þãri din Uniunea Europeanã.“ (Contributors, 6 decembrie 2010).

73


De ce ar fi de aºteptat ca elevii care au membri ai familiei în strãinãtate sã difere de ceilalþi? Sunt mai multe tipuri de explicaþii posibile, care pot fi grupate în trei categorii. Mai întâi, sunt cele care au în vedere urmãrile absenþei unui membru al familiei într-o perioadã importantã a formãrii adolescenþilor. Efectele absenþei temporare a unui pãrinte sunt mult mai puþin studiate decât cele ale absenþei permanente (ex. Eisenstadt at al. 1989), însã rezultatele par sã indice atât prezenþa unor urmãri negative asupra performanþei ºcolare, datoritã traumei absenþei, supervizãrii ºi implicãrii scãzute în procesele de învãþare ºi în relaþia cu ºcoala (ex. Chen ºi Kaplan 1999, Kim 2004), cât ºi unele situaþii în care absenþa stimuleazã efecte de compensare ce cresc creativitatea ºi asumarea de rãspunderi a elevului4. Apoi, migraþia de muncã are adesea efecte importante asupra resurselor familiei. În primul rând, poate sã contribuie la creºterea sumelor investite în educaþie. În al doilea rând, experienþa muncii în strãinãtate poate avea efectul creºterii aspiraþiilor educaþionale ºi a resurselor alocate ºcolii datoritã faptului cã migraþia creºte raportul dintre beneficiile ºi costurile asociate educaþiei (ex. Stark 1986). În fine, cãlãtoria în strãinãtate poate contribui la efecte de socializare atât asupra celor care cãlãtoresc, cât ºi asupra membrilor familiei cu care sunt în contact (ex. Bãdescu, Stoian ºi Tãnase 2007). Interacþiunile cu membri ai unor societãþi diferite conduce la o expunere mai mare la diversitate culturalã, fapt care, în funcþie de context, poate sã creascã nivelele de toleranþã ºi încredere interpersonalã (ex. Uslaner 2009 ) ori, dimpotrivã, sã le reducã (Putnam 2007).

Cine sunt elevii de liceu care au membri ai familiei migranþi? Un prim rezultat remarcabil ce rezultã din analiza sondajului Elevii ºi cultura civicã are în vedere amploarea deosebitã a fenomenului studiat. Astfel, mai mult de un sfert dintre elevii de liceu din România aveau la începutul acestui an ºcolar cel puþin un membru al familiei plecat în strãinãtate (Figura 1).

Figura 1. Proporþia elevilor care au membri ai familiei plecaþi în strãinãtate 4 Studiile asupra liderilor politici au fost între primele care au observat prezenþa unor efecte pozitive ale absenþei unui pãrinte, în special a tatãlui, în cazul unora dintre copii. Astfel, în rândul preºedinþilor Statelor Unite proporþia celor care au fost orfani, sau care au avut taþi neimplicaþi în educaþia lor, este mult mai ridicatã decât în populaþia obiºnuitã (ex. Wead 2006).

74


Figura 2 indicã cine sunt membrii familiei plecaþi la muncã în strãinãtate la momentul aplicãrii interviului: în proporþii aproape egale, de aproximativ 30%, este mama, tata, respectiv un membru care nu e nici pãrinte ºi nici frate; în aproximativ 20% dintre cazuri este plecat unul dintre fraþi, iar aceastã proporþie creºte odatã cu vârsta respondentului. În cazul a 14% dintre toþi elevii de liceu este plecat în strãinãtate unul dintre pãrinþi sau sunt plecaþi ambii pãrinþi. Datele unui sondaj realizat în vara lui 20081, reprezentativ pentru elevii de liceu din România, indicã 11% elevi având unul sau ambii pãrinþi plecaþi la muncã în strãinãtate2, ºi alþi 24% dintre toþi elevii cu unul sau ambii pãrinþi plecaþi la muncã anterior realizãrii acelui sondaj.

Figura 2. Cine sunt cei plecaþi în strãinãtate dintre membrii familiilor elevilor de liceu

Din rândul famiilor care au membri plecaþi la muncã în strãinãtate, în peste 80% dintre cazuri este plecat un singur membru, în 17% sunt plecaþi doi membri (ambii pãrinþi sau un pãrinte ºi un frate ori sorã), iar în 2% sunt trei sau mai mulþi (Figura 3). În cazul a 15% dintre elevii care au pe cineva plecat (reprezentând 3% dintre toþi elevii de liceu din România) sunt plecaþi ambii pãrinþi.

5

EDUCIV 2008, realizat de cãtre Centrul pentru Studiul Democraþiei, Cluj. Datele sondajului Elevii ºi cultura civicã nu fac o distincþie clarã între cei plecaþi la muncã sau în altfel de cãlãtorii, însã þinând cont ºi de rezultatul EDUCIV, putem presupune cã cã marea majoritate a celor plecaþi în strãinãtate sunt plecaþi la muncã. 6

75


Figura 3. Câþi membri ai familiei sunt plecaþi în strãinãtate Cine sunt elevii care au membri ai familiei plecaþi în strãinãtate? Distribuþia lor este remarcabil de uniformã în comparaþie cu populaþia tuturor elevilor din clasele VIII–XII din România, în ceea ce priveºte sexul, tipul de localitate, etnia ºi religia. O singurã diferenþã semnificativã statistic (p < 0.05) apare în cazul regiunii de provenienþã, unde elevii din judeþe ale Moldovei au o proporþie uºor mai ridicatã în rândul celor cu un membru al familiei plecat faþã de ceilalþi elevi (27% faþã de 21%) (Tabelul 1). Tabelul 1. Cine sunt cei care au membri ai familiei plecaþi în strãinãtate, în funcþie de sex, tip de localitate, regiune, etnie ºi religie

76


Elevii care au membri ai familiei plecaþi în strãinãtate percep în mod similar nivelul de trai al familiei proprii cu ceilalþi elevi ºi au într-o mãsurã aproximativ egalã computer ºi acces la internet (sunt de remarcat aici proporþiile relativ ridicate, de aproape 90% pentru posesia de computer, respectiv de aproape de 80% pentru accesul la internet pentru elevii de liceu din România). În acelaºi timp însã, pãrinþii elevilor din prima categorie au un nivel de educaþie uºor mai scãzut decât al celorlalþi ºi, în mod similar, proporþia celor care au acasã biblioteci cu peste 100 de cãrþi este ceva mai scãzutã (41%, faþã de 46%) (Tabelul 2).

Tabelul 2. Ce fel de familie au elevii care au membri ai familiei plecaþi în strãinãtate, în funcþie de sex, tip de localitate, regiune, etnie ºi religie

77


Efecte ale plecãrii unor membri ai familiei în strãinãtate Prin ce diferã performanþele ºcolare ale elevilor ai cãror pãrinþi sau fraþi sunt plecaþi în raport cu ceilalþi elevi? Conteazã cine este plecat – dacã este plecat unul dintre pãrinþi sau amândoi, sau dacã este plecatã mama ori tatãl? Sunt diferite efectele plecãrii în cazul bãieþilor faþã de cel al fetelor? Diferã în funcþie de structura familiei elevului? Sunt atribute ale ºcolii care sã influenþeze relaþia dintre migraþie ºi performanþã? Analiza datelor sondajului Elevii ºi cultura civicã pune în evidenþã câteva relaþii negative, dar de slabã intensitate, între migraþie ºi performanþele ºcolare, atunci când acestea sunt estimate prin prezenþa sau absenþa de corigenþe, de premii ºcolare, prin media generalã ºi prin prezenþa sau absenþa unei medii generale sub nota 77 (Tabelul 3). Nu este cu totul surprinzãtor faptul cã absenþa mamei are un efect mai important decât absenþa tatãlui sau a fraþilor. Surprinde însã faptul cã absenþa ambilor pãrinþi are un efect mai slab decât plecarea mamei ºi cã absenþa unui frate sau a unei surori pare sã conteze mai mult decât cea a tatãlui. Tabelul 3. Corelaþii între plecarea în strãinãtate a unor membri ai familiei ºi indicatori ai performanþei ºcolare

** Corelaþia este semnificativã pentru nivelul 0.01 level (2-tailed). * Corelaþia este semnificativã pentru nivelul 0.05 (2-tailed). 7 Toate variabilele, cu excepþia notei medii, au valori de 0 (absenþa însuºirii) sau 1 (prezenþa însuºirii). O corelaþie pozitivã (de ex. între plecarea mamei ºi prezenþa unei medii sub 7) indicã faptul cã prezenþa unei însuºiri (ex. mama plecatã) tinde sã fie însoþitã de prezenþa celeilalte (ex. medie sub 7).

78


Sunt urmãrile absenþei unor membri ai familiei diferite în cazul bãieþilor ºi al fetelor? Unele studii aratã prezenþa unor efecte pozitive mai puternice asupra performanþelor ºcolare în cazul implicãrii unui pãrinte de acelaºi sex cu elevul: mamele tind sã le fie de mai mult folos fetelor, iar taþii bãieþilor (ex. Balsmeier at al 2009). Datele acestui studiu nu susþin însã existenþa unei legãturi de acest tip. Efectele negative ale plecãrii unuia sau a ambilor pãrinþi sunt mai puternice în cazul bãieþilor decât al fetelor, indiferent de cine este absent, mama sau tata (Tabelul 4). Tabelul 4. Corelaþii între plecarea în strãinãtate a unor membri ai familiei ºi indicatori ai performanþei ºcolare, în rândul bãieþilor, respectiv al fetelor

** Corelaþia este semnificativã pentru nivelul 0.01 level (2-tailed). * Corelaþia este semnificativã pentru nivelul 0.05 (2-tailed).

În plus, datele indicã prezenþa unei legãturi între structura familiei ºi efectele plecãrii în strãinãtate a unor membri. Astfel, efectele negative sunt cel mai puternice în cazul elevilor care nu au fraþi sau surori, mai puþin intense în cazul celor cu un frate sau o sorã, ºi aproape inexistente pentru cei care au mai mult de un frate ori o sorã (Tabelul 6). Tabelul 5. Corelaþii între plecarea în strãinãtate a unor membri ai familiei ºi indicatori ai performanþei ºcolare, în rândul elevilor care nu au fraþi sau surori, a celor care au un frate sau o sorã ºi a celor care au mai mult de un frate sau o sorã

** Corelaþia este semnificativã pentru nivelul 0.01 level (2-tailed). * Corelaþia este semnificativã pentru nivelul 0.05 (2-tailed).

79


Aspiraþii educaþionale. În ce mãsurã sunt influenþate planurile de viitor privind continuarea studiilor dupã terminarea liceului de plecarea în strãinãtate a unor membri ai familiei? Datele indicã un efect pentru fiecare categorie de membru absent, mai puternic în cazul în care sunt plecaþi ambii pãrinþi (57% dintre elevi afirmã cã vor sã îºi continue studiile, cu sau fãrã cãutare de lucru, faþã de 73% dintre elevii care nu au pe nimeni plecat) ºi mai slab în cazul plecãrii tatãlui (63% vor sã îºi continue studiile) (Tabelul 6). Tabelul 6. Relaþii între plecarea în strãinãtate a unor membri ai familiei ºi intenþiile de viitor privind continuarea studiilor.

** Corelaþia este semnificativã pentru nivelul 0.01 level (2-tailed). * Corelaþia este semnificativã pentru nivelul 0.05 (2-tailed).

Efectele asupra elevilor se pãstreazã pentru ambele sexe, iar impactul cel mai mare îl are plecarea ambilor pãrinþi asupra fetelor: 81% dintre cele care nu au membri ai familiei plecaþi afirmã cã vor sã îºi continue studiile, cu sau fãrã cãutare de lucru, faþã de doar 60% dintre elevele care nu au pe nimeni plecat. Din nou, structura familiei conteazã, cu efecte mai puternice în cazul elevilor care nu au fraþi ori surori, ºi mult mai reduse pentru cei care au doi sau mai mulþi. Cãlãtoriile în strãinãtate a unor membri ai familiei nu au efecte asupra celor patru categorii de indicatori care estimeazã calitatea cetãþeniei. Astfel, nivelul de încredere socialã, moralitatea civicã, implicarea voluntarã în asociaþii ºi toleranþa tind sã aibã valori asemãnãtoare între elevii care au unul sau mai mulþi pãrinþi ori fraþi plecaþi ºi ceilalþi elevi. În ce mãsurã diferã relaþia dintre migraþie ºi performanþã la nivel indiviual în funcþie de performanþele de ansamblu ale ºcolii? Datele sondajului permit o ierarhizare a celor 85 de ºcoli cuprinse în studiu prin combinarea mai multor indicatori: proporþia de elevi care au participat la concursuri ºcolare, de proporþia celor care au avut corigenþe,

80


de nota medie ºi de proporþia celor cu nota medie sub 78. Tabelul 7 reprezintã legãturile între plecarea în strãinãtate ºi indicatori ai performanþei educaþionale pentru trei categorii de ºcoli: ultimele 15%, cele de mijloc ºi primele 15%. Tabelul 7. Corelaþii între plecarea în strãinãtate a unor membri ai familiei ºi indicatori ai performanþei ºcolare, în ºcolile cu performanþe scãzute, în cele cu performanþe medii ºi a celor cu performanþe ridicate

** Corelaþia este semnificativã pentru nivelul 0.01 level (2-tailed). * Corelaþia este semnificativã pentru nivelul 0.05 (2-tailed). 8 Sunt conºtient de limitele evaluãrii unei ºcoli într-un mod atât de sumar, însã pentru simplitate voi presupune cã indicatorul construit descrie suficient de bine ºcolile din punctul de vedere al contextului de învãþare. Într-un sens mai riguros, performanþa unei ºcoli trebuie sã þinã cont de diferenþa între input ºi output ºi nu doar de output.

81


Tabelul aratã faptul cã nota medie a elevilor cu rude plecate are de suferit cel mai puþin în ºcolile cu performanþe scãzute ºi cel mai mult în cele cu performanþe ridicate. În acelaºi timp însã, ºcolile mai bune tind sã fie mai favorabile implicãrii voluntare în asociaþii a elevilor care au rude plecate decât în cazul colegilor lor. În mod similar, nivelul de moralitate civicã, dar ºi cel de intoleranþã tind sã fie mai ridicate în aceste ºcoli în cazul elevilor cu rude plecate decât a celorlalþi elevi.

Concluzii ªcoala româneascã se confruntã cu probleme serioase atât din perspectiva modului în care formeazã deprinderi ºi cunoºtinþe necesare succesului pe piaþa muncii, cât ºi a efectelor asupra învãþãrii de valori ºi norme pro-democratice. Un studiu calitativ asupra culturii politice în România realizat de cãtre Fundaþia Soros în 20089 întregeºte imaginea oferitã de cercetãrile cantitative comparate din ultimii ani, aceea a unei societãþi destul de asemãnãtoare celorlalte societãþi estice, plasatã între þãrile foste sovietice ºi cele intrate anterior nouã în UE, dar la o distanþã considerabilã ºi cu puþine schimbãri în ultimii ani faþã de democraþiile cu tradiþie îndelungatã. De regulã, cultura politicã se schimbã încet în timp. Cum stau românii? Ne miºcãm încet spre modelul societãþilor bine alcãtuite (well ordered societies) sau, dimpotrivã, efectele neintenþionate ale politicilor publice de crizã amorseazã bombe cu ceas pentru mai târziu? Migraþia internaþionalã de muncã este în România un fenomen de masã, cu efecte profunde de tip economic, social, dar ºi cultural. Este migraþia o resursã din perspectiva culturii politice sau, dimpotrivã, este un factor ce impune constrângeri suplimentare asupra schimbãrii culturale, contribuind la apariþia unui tip de cetãþean care este prea puþin pregãtit ori dispus sã apere valorile democratice din societatea sa? Contribuie migraþia temporarã de muncã la adoptarea mai rapidã a unor deprinderi ºi cunoºtinþe cu rol direct pe piaþa muncii, sau efectele sale sunt mai degrabã de descurajare a investiþiei în capital uman? Analiza datelor sondajului Elevii ºi cultura civicã contribuie la clarificarea relaþiilor dintre migraþia de muncã ºi performanþele ºcolare în România. În primul rând, aratã cât de amplu este rolul migraþiei asupra familiilor care au copii la ºcolile din România: mai mult de un sfert dintre elevii din clasele IX–XII aveau la începutul acestui an ºcolar cel puþin un membru al familiei plecat în strãinãtate ºi aproximativ o treime dintre ei provin din familii care au avut în trecut membri migranþi. Prin ce diferã performanþele ºcolare ale elevilor din liceele româneºti care au membri ai familiei plecaþi în strãinãtate în raport cu ceilalþi elevi? Datele pun în evidenþã câteva relaþii negative, dar de slabã intensitate, între migraþie ºi performanþele ºcolare, atunci când acestea sunt estimate prin prezenþa sau absenþa de corigenþe, de premii ºcolare, prin media generalã ºi prin prezenþa sau absenþa unei medii generale sub nota 7. Efecte mai importante pot fi observate în ceea ce priveºte intenþia de continuare a studiilor dupã terminarea liceului: elevii care au rude plecate afirmã mai frecvent cã vor pleca la lucru în strãinãtate dupã terminarea liceului, ºi mai rar cã îºi vor continua studiile, decât ceilalþi elevi. Iatã, deci, câteva semne importante privind urmãrile negative ale migraþiei asupra formãrii de capital uman în România. Efectele nu sunt uniform 9

Cultura politicã în România. (http://www.soros.ro/ro/publicatii.php, accesat în 1 decembrie 2010)

82


distribuite, depinzând de atribute ale elevilor, ale familiilor ºi ale ºcolilor din care provin. Astfel, în general, efectele sunt mai puternice în cazul bãieþilor, a celor care sunt singuri la pãrinþi, care provin din familii din care este plecatã mama ºi, pentru anumite tipuri de performanþe, asupra celor care sunt în ºcoli care au rezultate bune. În acelaºi timp însã, cãlãtoriile în strãinãtate a unor membri ai familiei nu au efecte sistematice asupra celor patru categorii de indicatori care estimeazã calitatea cetãþeniei. Astfel, nivelul de încredere socialã, moralitatea civicã, toleranþa faþã de minoritãþi ºi implicarea voluntarã în asociaþii tind sã aibã valori asemãnãtoare între elevii care au unul sau mai mulþi pãrinþi ori fraþi plecaþi ºi ceilalþi elevi. Studiul oferã o primã imagine mai detaliatã asupra relaþiilor dintre plecãrile în strãinãtate ºi educaþie, însã lasã câteva aspecte importante descoperite: nu sunt surprinse efectele asupra elevilor mai mici de clasa a 8-a, ºi nu sunt incluºi tinerii care au abandonat ºcoala înainte sau pe parcursul liceului, precum ºi cei care merg la ºcoalã în strãinãtate pe durata migraþiei pãrinþilor. În concluzie, migraþia de muncã are urmãri asupra câtorva aspecte importante ale performanþei elevilor de liceu din România, iar acestea sunt adesea negative. Meritã de aceea ca reformele ºcolii sã urmãreascã atât reducerea deficitului de performanþã din perspectiva pieþei muncii, cât ºi învãþarea de atitudini, deprinderi ºi norme de care depinde funcþionarea democraþiei, þinând cont de contextul resurselor ºi constrângerilor datorate mobilitãþii crescute a populaþiei.

Bibliografie Balsmeier, Benjamin ºi Heiko Peters. 2009. Family background or characteristics of the child: what determines high school success in Germany? Journal of Economics and Economic Education Research, Volume 10, Number 1, 2009 Banca Mondialã. 2010. Migration and Remittances Factbook 2011. Romania (disponibil la www.worldbank.org/prospects/migrationandremittances) Bãdescu, Gabriel ºi Paul Sum. 2008. Coming Home: Attitudes and Behaviors of Romanian Migrant Workers Returning from Abroad. Lucrare prezentatã la 66th National Conference of the Midwest Political Science Association, Chicago (April 3-6, 2008) Bãdescu, Gabriel, Oana Stoian ºi Andra Tanase. 2007. Cultural Effects of Labor Migration in Romania. Est-Ovest. Rivista di studi sull’integrazione europea. No. 6, vol. 37, 131-153. 2007. Chen, Z. ºi Kaplan, H. B. 1999. Explaining the impact of family structure during adolescence on adult educational attainment: a longitudinal study. Applied Behavioral Science Review, 7(1), 23-40. EDUCIV 2008.Youth civic education in Romania. Survey conducted by the Center for Democratic Studies, Cluj-Napoca, Romania. Eisenstadt, Marvin, André Haynal, Pierre Rentchnick ºi Pierre de Senarclens. 1989. Parental Loss and Achievement.: By. Madison, CT: International Universities Press. Fundaþia Soros România. 2008. Cultura politicã în România. (http://www.soros.ro/ ro/publicatii.php, accesat în 1 decembrie 2010) Galston, William. 1991. Liberal Purposes: Goods, Virtues, and Duties in the Liberal State. Cambridge: Cambridge University Press

83


Hooghe, Marc. 2003. “Voluntary Associations and Democratic Attitudes: Value Congruence as a Causal Mechanism“, în Marc Hooghe ºi Dietlind Stolle (eds.) Generating Social Capital. Civil Society and Institutions in Comparative Perspective. New-York: Palgrave Macmillan Horváth, István ºi Remus Gabriel Anghel. 2009. Migration and Its Consequences for Romania. Southeast Europe.Journal of Politics and Society (04/2009). 386-403 Kim, H. 2004. Family resources and children’s academic performance. Children and Youth Service Review, 26(6), 529-536. Kymlicka, Will ºi Wayne Norman. 2000. “Citizenship in Culturally Diverse Societies: Issues, Contexts, Concepts, în Will Kymlicka ºi Wayne Norman (eds.) Citizenship in Diverse Societies. Oxford: Oxford University Press. Letki, Natalia. 2006. “Investigating the Roots of Civic Morality: Trust, Social Capital, and Institutional Performance.” Political Behavior 28, no. 4: 305-25. Murray, Rupert Wolfe. 2010. “Stai sã-l întreb pe ºefu“. Contributors 6 decembrie 2010. (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8101380-stai-intreb-sefu-39-rupert-wolfemurray.htm, accesat în 1 decembrie 2010) Putnam, Robert D. 1993. Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy. Princeton: Princeton University Press Rothstein, Bo. 2000. Trust, social dilemmas and collective memories. Journal of Theoretical Politics. 4: 477-501 Sandu, Dumitru. 2010. Lumile sociale ale migraþiei româneºti în strãinãtate. Iaºi: Polirom Stark, Oded (ed.). 1986. Migration, human capital and development, Volume 4 in Research in Human Capital and Development. JAI Press, Greenwich, CT. Stolle, Dietlind. 1998. Bowling Together, Bowling Alone: The Development of Generalized Trust in Voluntary Associations. Political Psychology 19: 497-526 Uslaner, Eric. 2009. Trust, diversity, segregation, and globalization. Paper presented at Dynamics of diversity in globalizing era Conference, October 22nd-23rd, Milan, Italy Vaisey, Stephen. 2009. Motivation and justification: A dual-process model of culture in action. American Journal of Sociology 114 (6): 1675-1715. Warren, Mark E. 2001. Democracy and Association. Princeton/Oxford: Princeton University Press. Wead, Doug. 2006. The Raising of a President: The Mothers and Fathers of Our Nation’s Leaders. Simon & Schuster Adult Publishing Group.

84


Programul Studii Electorale Româneºti al Fundaþiei Soros România Studii Electorale Româneºti (SER) este un program de cercetare periodicã a participãrii electorale ºi a comportamentului de vot în România, iniþiat de Fundaþia Soros România (FSR) în anul 2009. SER îºi propune sã descrie ºi sã explice de ce românii aleg sã voteze sau nu, care sunt motivaþiile votului, ce anume influenþeazã rezultatul alegerilor ºi cum afecteazã toate aceste lucruri democraþia în România. În secundar, programul va aborda periodic alte teme legate de studiul culturii politice. SER foloseºte în principal serii de date de sondaj culese folosind o metodologie dezvoltatã de echipa de cercetare a proiectului în colaborare cu una sau mai multe firme specializate în acest domeniu. Primul set de date este asociat cu alegerile europene din iunie 2009, iar datele sunt culese imediat dupã alegeri, în colaborare cu The Gallup Organization România; aceste date sunt analizate în capitolele volumuli de faþã. La finalul anului 2009 s-au adãugat date culese în apropierea alegerilor prezidenþiale, printr-un studiu de tip panel cu trei valuri; datele acestuia vor fi analizate într-un volum viitor pe tema alegerilor prezidenþiale. În cursul anului 2010, echipa SER studieazã problematica implicãrii tinerilor în viaþa politicã. Pentru 2011 este prognozat un studiu despre religie ºi politicã, pentru ca în 2012 cercetarea sã se concentreze în jurul alegerilor locale ºi parlamentare planificate în acel an. În paralel cu activitatea de cercetare socialã, sub egida SER sunt publicate studii ºi rapoarte cu privire la sistemul electoral din România ºi implicaþiile acestuia asupra democraþiei. SER îºi propune sã devinã o sursã de informaþie accesibilã atât publicului larg, cât ºi specialiºtilor. Newsletterul SER va prezenta într-o manierã descriptivã principalele rezultate ale cercetãrii. Analize aprofundate ale datelor sunt publicate sub forma unor cãrþi adresate unui public informat ºi specialiºtilor, între care ºi volumul de faþã. Bazele de date ale cercetãrii sunt disponibile gratuit cercetãtorilor interesaþi, la cerere.

Echipa de cercetare este alcãtuitã din: Mircea Comºa, sociolog, este doctor în sociologie ºi conferenþiar la Facultatea de Sociologie ºi Asistenþã Socialã a Universitãþii „Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca. Dintre lucrãrile pe teme electorale menþionãm: Ratã de participare, supra-raportare ºi predicþii electorale (Sociologie Româneascã, 2004), Alegerile generale 2004. O perspectivã sociologicã (coordonator, Eikon, 2005), Viaþa socialã în România Urbanã (coautor, Polirom, 2006), A Typology of Political Participation in Romania: Empirical Findings from a Local Study (Studia – Sociologia, 2008). Este membru al echipelor de cercetare din România care realizeazã cercetãrile comparative internaþionale „European Values Survey - EVS” ºi „Global Entrepreneurship Monitor - GEM”.

85


Claudiu D. Tufiº, politolog, este doctor în ºtiinþe politice ºi cercetãtor ºtiinþific la Institutul de Cercetare a Calitãþii Vieþii. Principalele sale domenii de interes includ: tranziþiile post-comuniste, cultura politicã, sociologia valorilor ºi metode cantitative de analizã a datelor. Volume recente: Atitudini faþã de muncã în România. Opinii, realitãþi, aºteptãri (2008, co-autor), Romii. Poveºti de viaþã (2008, co-coordonator), Sistemul universitar românesc. Opiniile cadrelor didactice ºi ale studenþilor (2007, co-autor), Valori ale românilor: 1993 – 2006. O perspectivã sociologicã (2007, co-autor). Membru al echipei Grupului românesc pentru studiul valorilor sociale, care realizeazã studiile „European / World Values Survey” în România. Andrei Gheorghiþã, sociolog, este lector universitar la Catedra de Sociologie a Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, unde predã cursuri de analizã electoralã, sociologie politicã ºi statisticã socialã. Licenþiat în sociologie ºi în ºtiinþe politice al Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca, în prezent este doctorand în sociologie în cadrul aceleiaºi instituþii cu o tezã privind „Relevanþa electoralã a liderului politic”. Principalele sale domenii de interes vizeazã comportamentul electoral (în principal personalizarea votului ºi mecanismele de evaluare a candidaþilor) ºi procesele de tranziþie ºi democratizare în þãrile foste comuniste (opþiuni instituþionale, corupþie, justiþie tranziþionalã). Este autor sau coautor al unor studii publicate în volume colective, în reviste precum Romanian Journal of Society and Politics, Studia Universitatis Babeº-Bolyai. Seria Politica ºi Revista de Sociologie sau prezentate la conferinþe naþionale ºi internaþionale. Este unul dintre colaboratorii pentru România ai cercetãrii comparative internaþionale „Comparative Study of Electoral System - CSES”. Ovidiu Voicu, politolog, managerul proiectului, este absolvent al cursurilor de master în ºtiinþe politice ºi manager de programe la Fundaþia Soros. Începând cu anul 2001 a coordonat seria Barometrul de Opinie Publicã ºi mai multe cercetãri specializate, între care Eurobarometrul Rural (ediþia I 2002-2003, ediþia II 2005-2006), Barometrul Incluziunii Romilor (2006-2007), Sistemul universitar românesc (2007), Viaþa de familie ºi Atitudini faþã de muncã (2008) ºi a participat cu articole ºi analize la majoritatea studiilor publicate ca urmare a acestor cercetãri. A colaborat ca cercetãtor ºi coautor la alte proiecte de cercetare socialã, printre care Extremismul în România (IPP, 2004), Bunã guvernare ºi integritate în ºcoala româneascã (CEDU, 2006), ªcoala realã (CEDU, 2008). Acestora li se adaugã cercetãtori invitaþi sã analizeze datele în articole publicate fie în newsletter-ul SER, fie în seria de cãrþi apãrute sub egida programului.

86


Studiu cantitativ Elevii ºi cultura civicã, realizat în cadrul programului Studii Electorale Româneºti Fiºa tehnicã

87


Sondaj de opinie – “Elevii ºi cultura civicã” Chestionar pentru elevi INTRODUCERE Îþi mulþumim cã ai acceptat sã participi la acest studiu important. În prezent firma TOTEM Communication realizeazã la cererea Fundaþiei Soros ºi cu sprijinul Ministerului Educaþiei, Tineretului ºi Sportului un sondaj de opinie privind mai multe aspecte referitoare la sistemul educaþional din România. Pentru a discuta aceste aspecte, ai fost ales la întâmplare, ca într-o loterie. Dacã eºti de acord sã ne rãspunzi la întrebãri, sper sã nu îþi rãpim mai mult de 20 de minute. Completarea acestui chestionar este foarte simplã. Nu trebuie decât sã citeºti cu atenþie întrebãrile, variantele de rãspuns precum ºi instrucþiunile de completare corespunzãtoare fiecãrei întrebãri ºi rãspunsurile posibile. Fiecare rãspuns are asociatã o cifrã; tu trebuie sã încercuieºti cifrele din dreptul rãspunsurilor care corespund cel mai bine în cazul tãu. Acolo unde þi se cere sã rãspunzi liber, fãrã variante de rãspuns, completeazã cu pixul în spaþiul disponibil. Acest chestionar poate fi completat doar de tine, ºi nu de o altã persoanã în numele tãu. În cazul în care ai completat greºit la o întrebare, taie rãspunsul ºi încercuieºte altul. Dacã ai dificultãþi în a înþelege anumite întrebãri sau variante de rãspuns apeleazã la operatorul nostru de interviu care þi-a dat acest chestionar pentru a te ajuta în completarea chestionarului. Dacã nu ºtii ce sã rãspunzi sau nu doreºti sã rãspunzi la o anumitã întrebare, lasã necompletat ºi treci la urmãtoarea întrebare. Rãspunsurile tale sunt anonime ºi nu vor fi dezvãluite altor persoane, ci vor fi doar analizate în scop de cercetare ºtiinþificã. Rãspunsurile tale nu vor fi comunicate pãrinþilor sau profesorilor tãi, ci ne intereseazã doar sã numãrãm câþi elevi au o pãrere sau alta sau au trãit anumite experienþe. Întrebãrile din acest chestionar acoperã o serie de teme legate de ºcoalã ºi de societate. De asemenea, trebuie sã ºtii cã acest chestionar nu este un test ºi nu vei primi o notã sau un calificativ. Altfel spus, nu existã rãspunsuri greºite sau corecte. Datele tale personale sunt prelucrate de cãtre TOTEM Communication, potrivit notificãrii 11548, în conformitate cu cerinþele Legii nr. 677/2001 în scopul realizarea verificãrii operatorilor noºtri de teren sau pentru realizarea de statistici. Îþi poþi exercita dreptul de acces, de intervenþie asupra datelor, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale ºi dreptul de a te adresa justiþiei în condiþiile prevãzute de Legea nr. 677/ 2001 printr-o cerere scrisã, datatã ºi semnatã, trimisã la adresa: TOTEM Communication, Str. Arh. Gh. Sterian nr.6, sector 2, 021978, Bucureºti. În caz cã ai vreo întrebare legatã de acest studiu ne poþi scrie un e-mail la sondaj@totem.com.ro Îþi mulþumim încã o datã pentru ajutorul tãu!

88


MODULUL A Vom începe cu câteva întrebãri despre ºcoala ta. Atunci când rãspunzi la aceste întrebãri, te rugãm sã te gândeºti în primul rând la ºcoala în care înveþi acum.

Rãspunde la întrebãrile A3-A5 doar dacã ai rãspuns DA la întrebarea anterioarã! Dacã ai rãspuns NU, mergi la A6

89


MODULUL B Am vrea acum sã ºtim câte ceva despre ce faci în timpul tãu liber.

90


Întrebãrile urmãtoare se referã la sursele tale de informare ºi la mass-media. Prin mass media se înþelege televiziune, ziare, radio, internet. Vom folosi acum scala de la 1 la 10 pentru a ne spune în ce mãsurã eºti de acord cu mai multe afirmaþii. Dacã încercuieºti 1, înseamnã cã eºti în dezacord total cu afirmaþia respectivã, iar dacã încercuieºti 10 înseamnã cã eºti total de acord. Poþi alege, bineînþeles, orice cifrã intermediarã pentru a îþi nuanþa cât mai bine rãspunsul. Pentru fiecare afirmaþie, încercuieºte rãspunsul care se potriveºte cel mai bine cu opinia ta.

91


MODULUL C Pãrerile despre cum este ºi ce trebuie sã facã un bun cetãþean sunt împãrþite, nu existã un consens. În continuare, vrem sã aflãm care este opinia ta despre acest lucru. Aminteºte-þi cã nu existã rãspunsuri corecte sau greºite la aceste întrebãri, orice opinie este importantã. Te rugãm sã citeºti cu atenþie întrebãrile urmãtoare ºi sã rãspunzi sincer la fiecare din ele.

Vom folosi din nou scala de la 1 la 10 pentru a afla opiniile tale despre cât de justificate sunt fiecare dintre acþiunile urmãtoare. Dacã încercuieºti 1, consideri cã acþiunea respectivã nu este niciodatã justificatã, iar dacã încercuieºti 10 crezi cã este întotdeauna justificatã. Poþi alege, bineînþeles, orice cifrã intermediarã pentru a îþi nuanþa cât mai bine rãspunsul. Pentru fiecare acþiune, încercuieºte rãspunsul care se potriveºte cel mai bine cu opinia ta.

92


93


MODULUL D În continuare vor fi câteva întrebãri despre societatea româneascã ºi opiniile tale despre ce se întâmplã în România.

94


95


MODULUL E La final, câteva întrebãri sunt despre tine ºi familia ta. Rãspunsurile sunt importante pentru analiza statisticã, te rugãm sã completezi cu atenþie rãspunsurile la toate întrebãrile.

96


97


Rãspunde la întrebarea E18 doar dacã ai rãspuns DA la E17! Altfel, treci la E19

Rãspunde la întrebarea E20 doar dacã ai rãspuns DA la E19! Altfel, treci la E21

98


99


Sondaj de opinie – “Elevii ºi cultura civicã” Chestionar pentru profesori INTRODUCERE Stimate domnule profesor, Vã mulþumim cã aþi acceptat sã participaþi la acest studiu important. În prezent firma TOTEM Communication realizeazã la cererea Fundaþiei Soros ºi cu sprijinul Ministerului Educaþiei, Tineretului ºi Sportului un sondaj de opinie privind mai multe aspecte referitoare la sistemul educaþional din România. Dacã sunteþi de acord sã ne rãspundeþi la întrebãri, sperãm sã nu vã rãpim mai mult de 5 minute. Completarea acestui chestionar este foarte simplã. Nu trebuie decât sã citiþi cu atenþie întrebãrile, variantele de rãspuns precum ºi instrucþiunile de completare corespunzãtoare fiecãrei întrebãri ºi rãspunsurile posibile. În cazul în care aþi completat greºit la o întrebare, puteþi tãia rãspunsul ºi încercui un altul. Operatorul nostru de interviu vã va ajuta dacã aveþi orice nelãmurire. Dacã nu ºtiþi ce sã rãspundeþi sau nu doriþi sã rãspundeþi la o anumitã întrebare, lãsaºi necompletat ºi treceþi la urmãtoarea întrebare. Rãspunsurile dvs. sunt anonime ºi nu vor fi dezvãluite altor persoane, ci vor fi doar analizate în scop de cercetare ºtiinþificã. Rãspunsurile dvs. nu vor fi comunicate nimãnui sub aceastã formã. Datele dvs. personale sunt prelucrate de cãtre TOTEM Communication, potrivit notificãrii 11548, în conformitate cu cerinþele Legii nr. 677/2001 în scopul realizarea verificãrii operatorilor noºtri de teren sau pentru realizarea de statistici. Vã puteþi exercita dreptul de acces, de intervenþie asupra datelor, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale ºi dreptul de a vã adresa justiþiei în condiþiile prevãzute de Legea nr. 677/ 2001 printr-o cerere scrisã, datatã ºi semnatã trimisã la adresa: TOTEM Communication, Str. Arh. Gh. Sterian nr.6, sector 2, 021978, Bucureºti. În cazul în care aveþi orice întrebare sau sugestie legatã de acest studiu ne puteþi scrie un e-mail la sondaj@totem.com.ro Vã mulþumim încã o datã pentru ajutorul dvs.!

100


MODULUL PRINCIPAL

101


PENTRU ÎNTREBÃRILE Q10-Q13 LUAÞI ÎN CONSIDERARE NUMAI ÎNVÃÞÃMÂNTUL DE ZI

DOAR PENTRU CLASELE IX-XII (FÃRÃ SAM)!

DOAR PENTRU CLASELE SAM!

DOAR PENTRU CLASELE A VIII-A!

(PENTRU CLASA A IX-A SE TREC VALORI APROXIMATIVE)

102


103


Prezentarea graficã a altor rezultate (selecþie) 1. Pentru fiecare dintre afirmaþiile de mai jos, eºti sau nu de acord cã se potrivesc în cazul tãu?

104


105


106


2. La orele de biologie, aþi discutat despre teoria evoluþionistã formulatã de Charles Darwin?

107


3. Cât de des se întâmplã urmãtoarele în ºcoala ta?

108


109


110


4. În ºcoala ta, ai participat la urmãtoarele activitãþi?

111


112


113


114


115


116


5. În ultimele 12 luni cât de des ai participat la activitãþi de muncã voluntarã?

6. În ultimele 12 luni, în afara ºcolii în ce tipuri de organizaþii ai fost implicat?

117


118


119


120


7. Când vei fi adult, crezi cã vei participa la fiecare dintre urmãtoarele activitãþi?

121


122


8. Existã mai multe pãreri cu privire la cãile prin care cineva poate efectiv influenþa deciziile luate la nivelul unei societãþi. Cât de eficiente crezi cã sunt fiecare dintre acestea?

123


124


125


126


9. DemocraĂžie

127


128


129


10. Religie

130


11. Crezi sau nu în…?

131


132


133


134


135


Editura „Dobrogea“ Trustul de Presã „Cuget Liber” Constanþa, I.C. Brãtianu nr. 5, cod 900711 Tel: 0241/582.130; Fax: 0241/619.524 ————————————————————Bun de tipar: decembrie 2010 Apãrut: decembrie 2010 Format: 16 / 23 cm Coli tipar: 8,5

136



Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.