pozitiv al superiorului legitim, care transferă unei alte persoane morale toate drepturile şi bunurile Provinciei care şi-a încetat activitatea (încetare ab extrinseco). După CIC 1917, can. 494 § 1, o astfel de încetare legitimă a unei provincii religioase era rezervată Sfântului Scaun; decretul Ad instituenda experimenta, rezerva Sfântului Scaun doar cazul în care toate provinciile unui Intitut trebuiau suprimate în mod simultan, în timp ce acorda autorităţii generale a fiecărui institut facultatea de suprimare a unei provincii particulară. CIC rezerva Sfântului Scaun doar suprimarea totală a institutului (can. 584); toate celelalte modificări fiind lăsate în comptenţa autorităţii institutului însuşi (can. 585). Al doilea mod de încetare este acela care intervine ca urmare a încetării de fapt, cauzat sau determinat de o diminuare a elementelor esenţiale (încetare ab intriseco), sau chiar din actul abuziv al unei autorităţi ilegitime, de exemplu civile; în aceste cazuri însă încetarea juridică se verifică doar după 100 de ani de la încetare de fapt (CIC 1983, can. 120 § 1); în această perioadă provincia ar putea fi evitalizată, fără nici o specială formalitate de înfiinţare.
6. Concluzie A doua parte a secolului al XIX-lea a adus României din punctul de vedere al organizării statale şi religioase importante schimbări. Recunoaşterea independenţei statale a făcut să fie posibilă reglementarea situaţiei Bisericii Ortodoxe pe de o parte şi înfiinţarea a două dieceze catolice pe de altă parte. Astfel fosta misiune a Fraţilor Minori Conventuali de pe acest teritoriu avea nevoie de o nouă structură şi reprezentare oficială din punct de vedere juridic. Această cerinţă a fost satisfăcută prin actul de înfiinţare a Provinciei Franciscane Sfântul Iosif, soţul Preasfintei Fecioare Maria din Moldova de la 26 iulie 1895 emanat de către Congregaţia De Propaganda Fide. Punerea în practica a actului şi organizarea noii provincii regulare a avut carenţele şi dificultăţile inerente oricărui început. Astfel că cerându-se ajutorul, atât episcopul cât şi superiorul provinciei, din partea Propagandei Fide s-a răspuns diferitelor obiecţii şi dubii prin canonistul Angelo Lucidi mandatat să cerceteze aceste cauze. În ultima parte a capitolului am evidenţiat câteva atribute care aparţin provinciei. Aceasta pentru a avea o imagine mai evidenţiată a ceea ce reprezintă această formă de organizare a ordinelor religioase în cadrul Bisericii Catolice.
46