Revista „Orizonturi”, nr. LIV, ianuarie-martie 2023

❑ Darul de a (re-)începe (Bogdan Emilian Balașcă) – 3

❑ Crăciunul de fiecare zi (Ionela Mancaș) – 4

❑ Împarte, educă, donează (Miruna Samson și Sara Ivănuș) – 5

❑

Scopul vieții unui om și scopul vieții mele (Denis Feraru) – 6

❑ Cum îl urmez eu pe Cristos (mărturii sincere ale elevilor) – 8

❑ Interviu cu un fost absolvent al Liceului nostru: fr. Cezar Dămătăr (Redacția) – 10

❑

Rolul motivației și trăirilor în viața omului (Alexandra Andrieș) – 13

❑ Cum deosebim faptele de opinii în mass-media (Luoana Doboș) – 14

❑ Bullying-ul (Anonim) – 15

Redacția

:

Pr. prof. Bogdan Emilian Bala ă

Redactori i colaboratori: Prof. Aurelia Cristina Bala , Prof. Monica Grosu, Prof. Cristian Pascal, Elevi: Denis Feraru (cl. a XII-a A), Diana Hum (cl. a XII-a B), Manuela Brăilescu (cl. a XI-a B) Luoana Dobo (cl. a XI-a B), Miruna Samson (cl. a IX-a B), Lorena Daria BacoșcăMagda (cl. a X-a A) Tehnoredactare: Pr. prof. Bogdan Emilian Bala ă

❑

Pe celălalt țărm (Luoana Doboș și Alexandru Domenic Roca) – 18 ❑ Acolo unde cântă racii (film 2022) - (Diana Humă) – 20 ❑ Române (Lorena Daria Bacoșcă-Magda) – 22 ❑ E ziua ta (Paul Mădălin Acatrinei) – 23 ❑ Ai să dai samă, doamnă... (Manuela Brăilescu ) – 24 ❑ Străfund (Anonim) – 25 ❑ Emoții cromatice (elevi de la toate clasele) – 26 ❑ Cronica Liceului (Redacția) – 28 ❑ Evenimente viitoare (Redacția) – 31

Cuvântul „voca ie” nu trebuie eles în sens restrictiv, referindu-lnumailaceicareîlurmeaz peDomnulpecalea unei consacr ri speciale. To i suntem chema i s fim rta i de misiunea lui Cristos de a reuni omenirearisipit i de a o reconcilia cu Dumnezeu. (...) Suntem chema i s fim p zitori unii ai altora, s construim leg turi de elegere i de împ ășire, s îngrijim r nile crea iei pentru ca s nu fie distrus frumuse ea sa. A adar, s devenim o unic familie în minunata cas comun a crea iei, în varietatea armonioas a elementelor sale. În acest sens amplu, nu numai fiecare om, ci i popoarele, comunitățile asocia iile de diferit gen au o „voca ie ”

Adresa: Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, str. tefan cel Mare, 268/B, 611040 Roman, jud. Neam , Tel/fax: 0233/741421 liceulfranciscan@yahoo.com, www.liceulfranciscan.ro, Editura Serafica, str. Teiului, 20 611047Roman, jud. Neam , Tel: 0233/733611

ISSN 2359-7356

Din Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc, cu ocazia ZileiMondialeaVocațiilor,6mai2022

SărbătoareaCrăciunuluiartrebui să fie mereu frumoasă, minunată, splendidă! Căci sărbătorim cu bucurie nașterea Pruncului Sfânt. Dar, unii dintre noi înțelegem greșit acestlucru Aceastăsărbătoarenuse referă la toate decorațiunile pe care unii le cumpără ca să vadă lumea cum s-au pregătit. Ci, Nașterea lui Iisuscere pregătirisufletești șipoate fi trăită în fiecare zi din viața noastră.

Deși pare că, în timpurile noastre, unii părinți nu își mai lasă copiiisăducătradițiamaideparte, iar mulți copii în ziua de azi nu mai pornesc împreună să colinde stând „pe telefoane” , „tablete” etc, totuși bucuriadeafi mai buni, de a face o surpriză plăcutăcelorlalțisaunouă,deane ajuta, nu trebuie să dispară. Din păcate, uneori ne împodobim casa cuinstalații,beteală etc.întimpce alți oameni nu au cemânca sau nu au un acoperiș deasupra capului și nu gândim că unii muncesc chiar și în Ajunul Crăciunului sau de Crăciun pentru a avea cu ce cumpăra o pâine pentru a o pune pe masă, în timp ce alții ciocnesc pahare de șampanie și mănâncă câte două, trei feluri de mâncare. Și, astfel, uităm de minunatul vers: „de Crăciun, fii mai bun", care ne spune că această sărbătoare nu este despre cele materiale, ci despre a ne deschide inimile și a face fapte bune.

Dar, dacă dorim, cu prilejul Crăciunului, putem trăi cu adevărat Nașterea lui Iisus. Cei ce simt cu adevărat Crăciunul sunt cei care, de fapt, au în inimă „grajdul” în care s-a născut Iisus; mă refer la faptul că, dacă simt întuneric, grija pentru viitor, alte

oboseli... și trăiesc un Crăciun „scump” dorindu-și cu totul ca în acest suflet necăjit să se nască micul Iisus și să înceapă o viață nouă, atunci cu adevărat se realizează viața și darul lui Dumnezeu în inima lor.

Cei ce trăiesc în bucurie, lumină, cu prieteni și familie sărbătorind, acești oameni trăiesc un Crăciun ieftin, adică nu simt nimic special și nu își lasă viața transformată de Dumnezeu Din păcate, în zilele noastre trăim din ce în ce mai mult

un Crăciun „ieftin” pentru că avem impresia că avem de toate, că sărbătorim cu toți, dar nu încercăm să ne schimbăm deloc sufletește și să fim mai buni. De fapt, „Crăciun” poate fi în fiecare zi în viața noastră, mai ales atunci când încercăm să iertăm persoanele care ne-au greșit și, cel mai important lucru, să ne iertăm pe noi înșine pentru greșelile noastre. Atunci, vom simți cum apareluminadinbeznă, cumsoarele răsare și cum viața se schimbă în bine.

ORIZONTURI, nr. LIV

Ionela Mancaș, cl. a XI-a B

Cu toții am așteptat sărbătoarea Crăciunului, sărbătoarea celebrării Nașterii lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, sărbătoarea iubirii, a păcii și a bucuriei de a primi și de a oferi daruri,deafigeneroșișimărinimoși cu cei lipsiți de cele materiale și spirituale, de a aduce zâmbete pe chipuriletuturor și în special pe cele ale copiilor.

La finalul anului trecut am avut bucuria de a participa și noi, elevii clasei a IX-a B, profil pedagogic, împreună cu domnișoara profesoară Monica Grosu, la Proiectul „Împarte, educă, donează”, un proiect educațional de voluntariat și incluziune socială, intitulat „Crăciunul cu zâmbete”, inițiat de un profesor de la Școala Gimnazială Nr.1 Vlad Țepeș, Călărași, în colaborare cu Inspectoratul Școlar Călărași, Crucea Roșie – Filiala Călărași, Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Călărași, cadre didactice din toată țara și un număr mare de unități școlare. Citind pe internet scrisorile adresate lui Moș Crăciun de către mai mulțicopii nevoiași, am dorit să ne implicăm și noi, să fim Moș Crăciun pentru unul dintre acești copii. Am citit cu atenție toate scrisorile postate de organizatori și am ales scrisoarea unui băiețel din

clasaaIII-a,penumeMihaiCosmin Mirea. Acesta i-a scris Moșului următoarele: „Dragă Moș Crăciun, am fost un copil cuminte, am ascultat de părinți și am fost atent la școală.Nuamluatnotemari,darmă străduiesc.Îmidorescsăîmiaduciși mie o punguță de baloane, o minge, dulciuri, un trening și o pereche de adidași nr.39. Și dacă poți, te rog sămi aduci și câteva rechizite școlare Îți mulțumesc și te aștept cu nerăbdare!”

Ceea ce i-a plăcut „Moșului” a fost faptul că acest băiețel, Cosmin, a fost sincer cu faptele sale, nu s-a lăudat cu ceea ce nu a făcut, nu a scris nimic în plus pentru a-l determina pe Moș Crăciun să vină și la el. Imediat ce ne-am hotărât asupra scrisorii pe care am ales să o onorăm, din cele 410 scrise de copii și postate de organizatorii proiectului, ne-am mobilizat și am pornit să cumpărăm componentele darurilor dorite de băiețel, le-am așezat și împachetat cu grijă într-o cutie pentru a ajunge întregi la destinație. Cadoul a fost semnat de către Moș Crăciun, trimițând și el o scrisoare pentru copilaș: “Dragă Cosmin, mă bucur că te-ai aflat și anul acesta pe lista copiilor cuminți, harnici și buni și de aceea ți-am pregătit darul cerut de tine. Sper ca

și pe viitor să fii un copil bun și să continuisămergilașcoală.Așteptși anulviitorscrisoareata.Îțidorescsă ai un Crăciun fericit alături de cei dragi ție, un Crăciun plin de bucurie șiiubire!Cudrag,MoșCrăciun”.Să fii voluntară pentru o cauză nobilă este o oportunitate de a cunoaște și influența în bine viața comunității, a oamenilordinjur,esteceamaimare satisfacțieșiîmpliniresufleteascăpe care o poți avea.

Ce reprezintă voluntariatul pentru noi, elevii clasei a IX-a B? Reprezintă mai mult decât a da din timpul tău, din energia ta și din cunoștințele tale cuiva care are nevoie de acest sprijin. Dacă iei decizia să fii voluntar, este o ocazie bună pentru a te forma constant, pentru a fi altruist, generos, iubitor, pentru a pune o cărămidă la creșterea în bune condiții a unui copil care are nevoie de sprijin, de susținere.

Experiența participării la acest proiectne-a apropiat, ne-a făcut mai conștiențidenecesitățileatâtorcopii neajutorați și lipsiți de cele de care au nevoie. Sperăm că micuțul Cosmin a fost fericit când a văzut că MoșCrăciunnul-auitat.Nicinoinu vom uita să facem în continuare bucurii oricui și oricând, pentru că numai “dăruind vei dobândi”.

Miruna Samson și Sara Ivănuș, cl. a IX-a B

Oamenii și-au pus deseori aceste întrebări: „De unde au apărut toate?”, „De unde venim și care este scopulnostru?”.„Deceamprimit în dar viața, de la cine am primit-o și cu ce scop trăim?”, „Ce este după moarte?”...

Acestea sunt desigur doar câteva întrebări dintre multe altele asemănătoare,întrebărilacaremulți nu au găsit răspunsul și nu știu ce să creadă. În același timp, ne sunt prezentate de către știință diferite teorii despre viață, așa cum sunt Teoria Bing-Bang, Teoria Darwinistă etc. Însă și Biserica ne

prezintă fără teamă existența unui Tată Creator, Atotputernic care le-a creat pe toate și pe toate le cârmuiește cu înțelepciune. Mulți credîn existența acestui Tată Ceresc și îl numesc Dumnezeu și știu că scopul vieții lor este să trăiască în iubireaSa,păzindlegileSale,pentru a dobândi viața veșnică după moarte. Însă pe cât de mulți sunt cei care cred în existența unui Dumnezeu înțelept, superior gândirii noastre, care conduce toate cu grijă, pe atât de mulți sunt și cei careseopunacesteiconvingerișinu cred în existența Sa. Pentru aceștia,

bănuiesc, scopul lor este doar să supraviețuiască; ei cred că nu există viață după moarte și își doresc doar să se îmbogățească, să adune avere și să trăiască în confort și bunăstare cu orice preț, fără a ține cont dacă se compromit, folosesc mijloace necinstite sau chiar provoacă durere și suferință în viețile altora.

Eu am avut norocul să mă nasc într-o familie creștină, care crede în existența lui Dumnezeu și consider că sunt binecuvântat că sunt catolic, bucurându-mă de învățătura pe care o propune Biserica. Așa cum și

Denis Feraru, cl a XII-a A

cuvântul „catolic” înseamnă „universal”, la fel sunt convins că învățăturaBisericiieste deschisă tuturor

Sunt preoți cu care am vorbit și personal și m-au sfătuit deseori în multeprivințe,iartoate acestesfaturi au fost

aștepta, mă va primi, mă va asculta, și mă va ajuta mereu.

Rugăciune pentru vocații

Isuse, Fiul lui Dumnezeu, în care sălăşluieşte plinătatea divinităţii, tu chemi pe toţi cei botezaţi "să înainteze în larg", străbătând calea sfinţeniei.

oamenilor care poartă un sâmbure de credință în inimile lor. Biserica este deschisă să prezinte totul despre Dumnezeu. Eu mă bucur că, de mic copil, încă de la pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie, am aflat foarte multe lucruri despre Dumnezeu, Creație, căderea în păcat, dar și despre Mântuirea noastră. Am trăit ani întregi de formare în Biserica Catolică, ani frumoși și chiar minunați, trăiți în diferite grupuri de pregătire pentru Împărtășanie, Mir, în grupul parohial de copii, care a devenit apoi grup de adolescenți, apoi de tineri. Tot în formarea mea, aufostdefolosșianiiîncareamfost ministrant, așa cum sunt acum anii în care sunt seminarist. În acești ani am ascultat sute de predici și învățături și glasurile multor preoți.

folositoare, ajutându-mă foarte mult.

În ciuda acestei formări, trebuie să recunosc că am avut și momente dramatice, în care poate mi-am pierdut credința și am mai greșit. Însă am fost ajutat enorm de persoane apropiate și de cei din familiesămăridicimediat.Amștiut că Dumnezeu mă ascultă și că întotdeauna este în capelă și mă primește,indiferentdacăsuntsaunu vrednic, să stau în fața lui.

Acum, în urma a tot ce am trăit, sunt convins că scopul meu este să cresc,săînflorescmereu,sămăridic mereu din toate stările mele rele, să ascult glasul Domnului și să-mi urmez vocația pe care a lăsat-o în inima mea. De asemenea sunt convins că în orice situație neprevăzută m-aș afla, El mă va

Trezeşte în inimile tinerilor dorinţa de a fi în lumea de azi mărturisitori ai puterii iubirii tale. Umple-i cu Duhul tău de tărie şi prudenţă, ca să fie capabili să descopere adevărul deplin despre sine şi despre vocaţia proprie.

Mântuitorul nostru, trimis de Tatăl pentru a ne arăta iubirea milostivă, fă Bisericii tale darul unor tineri pregătiţi să înainteze în larg, pentru a fi printre fraţi manifestare a prezenţei tale care reînnoieşte şi mântuieşte.

Fecioară Marie, maica

Mântuitorului, călăuză sigură pe drumul către Dumnezeu şi aproapele, tu care ai păstrat cuvintele sale în intimitatea inimii, sprijină cu mijlocirea ta maternă familiile şi comunităţile ecleziale, ca să-i ajute pe adolescenţi şi pe tineri să răspundă cu generozitate la chemarea Domnului.

Amin

Sf Ioan Paul al II-lea)

ORIZONTURI, nr. LIV

- mărturii ale elevilor -

Cred că Cristos nu vrea ca noi să facem lucruri extraordinare sau nemaipomenite pentru a-l urma, ci cred că lucrurile simple, dar făcute din iubire ne apropie mai mult de Cristos și ne fac să îl urmăm așa cum trebuie. Eu îl urmez pe Cristos conform Sfintei Scripturi, îmi dau silința să înfăptuiesc sfaturile evanghelice, umilința, caritatea și ascultarea, încerc să ajut din iubire și nu din interes, doresc să îmi îndeplinesc sarcinile cu responsabilitate. Vreau ca viața mea să fie inundată de haruri, dar nu pentru că aș avea vreun merit, ci ca să-mi pot duce munca de tânăr și seminarist mai departe și să nu obosesc niciodată în a face binele. Un lucru pe care cred că lam făcut în urmarea lui Cristos este că am venit la seminar și aici chiar simt că sunt mai aproape de El... (Paul Mădălin Acatrinei, cl. a XI-a A)

Pot spune și cred cu tărie că eu îl urmez pe Cristos în fiecare clipă și moment al vieții mele. Un mod prin care pot afirma că îl urmez pe Cristos este faptul că

sunt elev într-un seminar. Aceasta este o provocare pentru mine - adică programul seminarului, rugăciunile,catehezele – daracumpot să spun că prin aceasta l-am urmat pe Cristos, așa cum sunt, cu bune și cu rele. L-am urmat și atunci când am mers duminica la biserică sau când am desfășurat activități în cadrul parohiei, când am participat la catehezele explicatecopiilor. (Denis Ghența, cl. a XI-a A)

Am simțit chemarea lui Cristos în momentul în care, în clasa a VIII-a, indecis cu privire la liceul la care aveam să merg,mi-a venit în gând seminarul, iar eu am ales să răspund chemării, să nu stau indiferent și să-l refuz, ci să mă apropii de El. Am început seminarul dorind să îl urmez pe Cristos în viața de preoție, dar în timp, dorințele mele s-au schimbat și încă se schimbă, fapt pentru care fluctuez între urmarea Lui în viața de preoție sau viața de familie. Însă, orice drum aș alege, îmi doresc să nu mă îndepărtez niciodată de El, deoarece participarea la

Sfânta Liturghie, realizarea cântărilor liturgice, practicarea sacramentelor, faptele bune, ajutorul acordat aproapelui, ministratul la sfintele liturghii, activitățile catehetice realizate cu cei mici, timpul petrecut la casa parohială, ajutând preotul și timpul petrecut la seminar, toate acestea îmi fac plăcere; însăși viața de seminarist așa cum trebuie trăită, îmi face plăcere. (Alin Fabian Balint, cl. a XI-a A)

Pentru a-mi putea imagina mai bine cum îl urmez eu pe Cristos, m-am gândit să meditez în primul rând la ce înseamnă Cristos pentru mine. Așa că n-am mai stat pe gânduri și am fugit în capelă unde m-amrugat „Rugăciunea inimii” învățată la disciplina Spiritualitate cu câteva luni în urmă. După ce m-am rugat în jur de trei minute, am încercat să găsesc răspunsul. Inițial, l-am văzut pe Cristos ca pe un fel de zeu, care a învins moartea pentru ca oamenii să se poată mântui. Dar, gândindu-mă mai bine și după mai multă meditație, am ajuns la concluzia că Isus Cristos este pentru mine ca un frate mai mare, iubitor, blând și foarte înțelept, pe care aș fi tot timpul dispus să-l ascult sau în preajma căruia să stau. Iar, prin faptul că El este un frate pe care îl admir, atunci am simțit că nu am nimic mai bun de făcut decât să îl urmez pe El, pe drumul credinței, al iubirii, al umilinței pentru a ajunge în Paradis. Cu ceva timp înainte să ajung la seminar, nu-i dăruiam prea multă importanță lui Cristos, însă ceva în mine s-a schimbat când am început să studiez obiecte teologice, să îl cunosc mai mult,... iar eu unul văd această schimbare ca o schimbare înbine. (SergiuInocențiuCiotloș, cl. a XIa A)

Un lucru care m-a făcut să conștientizez prezența lui Cristos este faptul că mă aflu într-un seminar. Și nu

mi se pare a fi o simplă întâmplare. Ci eu cred că Cristos a voit să fiu eu astăzi aici. Deși sunt supus multor provocări și ispite venite de la diavol, în seminar simt că mi-am găsit liniștea, pacea și casa. Și, da, seminarul pentru mine este ca o casă, unde sunt mereu binevenit, unde Cristos mă așteaptă mereu cu brațele deschise. Deși nu îl pot vedea pe Cristos, prezența lui este mereu simțită. Și această prezență o simt prin ajutorul virtuților pe care mi le-a oferit Cristos. În primul rând am devenit mai răbdător, mai liniștit, mai cumpătat și am renunțat la orgolii. Eu, unul, chiar simt această prezență a lui Cristos; Lui îi sunt recunoscător pentru că vocea lui îmi pune viața în ordine, vocea lui mă face să disting păcatul de bine. El îmi dă cu adevărat un scop în viață. Urmându-l pe El și vocea Lui, simt că trăiesc și că sunt fericit. (Vlad Tiba, cl. a XI-a A)

Eu consider că toți avem nevoie să fim îndrumați în ceea ce privește spiritualitatea; eu de aceea am ales să vin la seminar, pentru că aici suntem îndrumați spre bine. Și îl mai urmez pe Cristos ascultând Sfânta Liturghie, ascultând Poruncile, rugându-mă, spovedindu-mă și făcând bine. Eu m-am oprit din a zice „da” dorințelor și plăcerilor egoiste și de a zice „nu” voinței lui Dumnezeu. Am ales să fac aceasta pentru că mi-am dat seama că tot ce făceam era greșit și nu era bine pentru sufletul meu. Și am câteva exemple în viață în care am ales să-lurmezpeCristos: am ales să merg la biserică atunci când unii din prietenii mei mi-au zis să nu merg, am ales să nu mă duc la discotecă și să stau acasă să mă rog; mai am și alte exemple... Dar, după ce am văzut că e mai bine săl urmez pe Cristos și mai aproape, am ales să vin la seminar ca să devin un om mai bun, pentru mine și pentru alții. (Cătălin Petruț, cl. a XI-a A)

ORIZONTURI, nr. LIV

Interviu cu un fost absolvent al Liceului nostru: fr. Cezar Dămătăr

R: Pace și bine! Vă mulțumim că ați acceptat și că sunteți disponibil să ne acordați acest interviu, împărtășindu-ne din experiențele și bogăția dumneavoastră.

C.D.: Pace și bine! Eu vă mulțumesc pentru inițiativa acestui interviu. Sincer vorbind, am fost surprins de dorința dumneavoastră, m-am gândit în primă instanță că nu așaveanimicdeosebitdeîmpărtășit. Cu toții știți că o exprimare publică a propriilor trăiri, a experiențelor și a vieții personale în general nu-i tocmai ușoară. Pe aceia care vor avea curiozitatea de a citi rândurile următoare îi înștiințez că ele nu vor include experiențe extraordinare, iluminări divine sau orice alt tip de manifestări supra-firești. Totul în viața mea s-a petrecut într-un cadru modest, Dumnezeu a știut să-mi ghideze pașii prin experiențele, oarecum, banale ale vieții.

R: Încep încercând să îmi lămuresc o curiozitate: de unde ați aflat de Liceul Franciscan? V-a îndrumat cumva cineva spre Liceul nostru?

C.D.: Nu intrasem încă în clasa I și știam de acest liceu, de mic visam săajungpreotși-midoreamsăajung la Roman. E drept, la acea vârstă nu înțelegeam prea multe, dar fratele meu care era cu nouă ani mai mare decât mine era seminarist al liceului nostru și-mi doream să fiu ca el. Îi admiram ținuta ireproșabilă, seriozitatea și capacitatea de relaționare cu ceilalți. Din păcate, el nu a reușit să termine liceul, deoarece medicii descoperiseră că sufereadeleucemie,boalăcareavea să-i aducă moarte pe când avea doar 18 ani. Cred că scurta sa viața a marcat într-un mod decisiv parcursul meu uman și spiritual. Odată cu moartea lui, în mintea mea

începuseră să se formeze tot felul de întrebări privitoare la Dumnezeu, la moarte... . Așa am început căutarea mea, căutare care continuă până astăzi. Când am terminat clasa a VIII-a, am considerat că profilul teologic era cel mai compatibil cu felul meu de a fi, iar în baza mărturiei primite de la fratele meu, mi-am dorit să studiez la profilul

teologic al Liceului Franciscan, pe atunci singurul profil.

R: Cum ați trăit anii de liceu și cum vis-a părut ambientul?

C.D.: Perioada liceală a fost pentru mine ca o introducere. Spun introduceredeoarecemi-așcompara viațacuocarte.Într-ointroducereîți sunt oferite câteva date preliminare, carete motivează să citeștisau să nu

citești cartea respectivă. În introducere nu începe acțiunea, nu se dezvoltă argumentul dar afli dacă acea carte este pentru tine. Mi-a plăcut această introducere și am considerat că această carte, a consacrării mele în mâinile lui Dumnezeu, merită parcursă. Anii de liceu au avut farmecul lor, deoarece îmi deschiseseră o lume nouă: era pentru prima dată când îmi părăseam orașul natal și părinții, deveneam matur, independent. În liceu am cunoscut o mulțime de oameni minunați de care mă leagă până astăzi o sinceră prietenie.

R: Fiind parte din promoția 2012-2016 de profil Teologic a Liceului Franciscan, ați simțit că educația pe care v-au oferit-o anii de liceu a fost una integrală?

C.D.: Da. Eu nu am fost niciodată un copil model, o inteligență sclipitoare sau, ce știu eu, un sfânt. Până să intru la Liceul Franciscan, rezultatele mele la școalășicomportamentullăsaumult de dorit. Nu vă imaginați că a fost o schimbare imediată, am avut nevoie de ani, ba mai mult, chiar și acum sunt pe cale. Formarea de care am beneficiat în cadrul liceului, sunt sigur că nu aș fi găsit-o în altă parte. Formarea intelectuală, spirituală și umană de care m-am bucurat în cei patru ani de liceu m-a făcut întradevăr să cresc, această formare a umplut acel gol, acea lipsă de care sufereamînneștire.Egreusăgăsești

repere morale și intelectuale în viață, e greu să le cauți și cred că am fost norocos să găsesc aceste repere în persoana preoților și profesorilor de la liceu. Preoții prin grija și devotamentul lor ne-au apropiat de Dumnezeu și ne-au ajutat să devenim responsabili, iar profesorii prinpregătireașipasiunealorauștiu cum să ne insufle curiozitate și interes pentru materiile lor R: V-a plăcut programul spiritual-formativ? Ne puteți da un exemplu?

apoi fiecare rămânea să mediteze în liniște. Bucuriile spirituale trăite în acele momente nu au termen de comparație.

R: Dar activitățile extrașcolare? Ne puteți povesti una în mod special carev-a rămas la inimă?

C.D.: În fiecare an, în perioada adventului, îmi revine în minte concursul de iesle din liceu. Fiecare clasă își dădea silința pentru ca propria iesle fie cât mai originală și bine lucrată. Nu frumusețea ieslelor mi-a rămas în minte, unele nici măcar nu puteau fi numite iesle Fapt care stârnea deseori, între noi elevii, râsete și tot felul de remarci privitoarelarușine pe caretrebuiesoîndurepersonajeleîntr-unastfelde ambient. Mi-a rămas în minte entuziasmul și implicarea de care fiecare dădea dovadă în proiectarea și realizare ieslei. Cineva mergea la fermă pentru fân, un altul strângea pietre, altul făcea origami și toți împreună ne bucuram de rezultatul final.

R: În final ați mers mai departe pe drumul formării spirituale. Ce va motivat?

C.D.:Da,afostcevacutotulnou pentru mine. Faptul că aveam un program fix de rugăciune m-a ajutat să mă apropii de Dumnezeu. Dacă programul nu mi-ar fi oferit oportunitatea de a practica în mod constant rugăciunea, cu siguranță, de unul singur nu aș fi făcut-o. E drept, au fost și momente în care rugăciunea comunitară îmi păruse un chin, în special rugăciunea de dimineață. Ne trezeam la 6:30 și după ce ne îmbrăcam mergeam direct la rugăciune, mai mult adormit decât treaz, participam la rugăciune fără a înțelege nimic. Dar fidelitatea față de aceste momente, în ciuda oboselii, m-auajutaulterior să-mi creez o disciplină personală. Îmi aduc aminte de adorațiile euharistice pe care le făceam joia în capelă, aveau caracter voluntar, dar eu nu puteam lipsi. În mod deosebit, îmi plăcea liniștea acelor momente, seciteaunfragmentdinEvanghelie,

ORIZONTURI, nr. LIV

C.D.: Îmi place să mă caracterizez ca fiind un căutător. Ce caut, pe cine caut? Probabil răspunsul cel mai bun ar fi fericirea și cred că găsindu-l pe Dumnezeu, sau mai bine spus, lăsându-mă găsit de Dumnezeu voi avea parte de fericire. Dumnezeu m-a fascinat mereu, modul în care a lucrat pe parcursul vieții mele, a făcut să se nască în mintea mea dorința de-al face cunoscut și altora. Dumnezeu mi-a oferit totul și eu vreau să-i ofer nesemnificativa mea slujire, să-i conduc pe cât mai mulți oameni la acest Dumnezeu al iubirii.

R: În ce etapă a formării sunteți acum?

C.D.: Pe plan academic sunt în anul trei de teologie, iar pe plan formativ sunt în al cincilea an de profesiune simplă. Imediat după liceuamintratînPostulandatuldela Pârul Rece, iar mai apoi în Noviciatul din Prăjești. În anul 2018 am depus profesiune simplă în Ordinul Fraților Minori Conventuali și în toamna aceluiași an am început

doi ani de filosofie la Institutul Franciscan. După cei 2 ani de filosofie am început studiul teologiei, continuând totodată. parcursul meu formativ în vederea profesiunii solemne.

R: Ce credeți că este cel mai important pentru un om în viață? Ce anume îl face să fie împlinit?

C.D.: Relațiile, raporturile interpersonale, conștiința faptului că este iubit și poate iubi. Fie că fac referință la Dumnezeu, la iubirea și prietenia care se naște între noi, fie la persoana de lângă mine, la prietenii, cunoscuți sau, pur și simplu,lastrăinulpecare-lîntâlnesc întâmplător, relația cu ei a jucat un rol determinant în viața mea. Fără o relație cu Dumnezeu viața mea, de frate franciscan, ar fi lipsită de sens, doar împreună cu Dumnezeu știu că tot ceea ce fac nu este în zadar. În privința relațiilor interumane, cred că acestea au fost pentru mine ca un colac de salvare. Mă gândesc la întâlnirile avute cu anumite persoane sau, de ce nu, cu anumite cărți care au apărut în viața mea exact la momentul potrivit. În acele momente în care mă simțeam descurajat, lipsit de motivație și convingeri când părea că munca

mea a fost în van, Dumnezeu a rânduit să am mereu pe cineva aproape.

R: Dacă ar fi să dați un sfat elevilor Liceului nostru, fie de la teologie, fie de la pedagogie, sau științe sociale, care arfiacesta?

C.D.: Nu pierdeți timpul! Citiți, rugați-vă, legați prietenii, fiți atenți la nevoile aproapelui. Liceul durează doar4anișiapoivețiieșiîn lume doar cu ceea ce ați reușit să acumulați în acești ani. Deseori îmi pare rău că nu am știu să-mi valorific timpul liber. Mi-ar fi plăcut ca-n anii de liceu să fi învățat să cânt la orgă, să studiez mai mult limba franceză, aveam această posibilitate, aveam timpul necesar, dar din lene sau alte distrageri nu am făcuto. Vă îndemn să folosiți bine timpul pe care l-ați primit în dar.

R: Puteți exprima în trei cuvinte, ceea ce caracterizează anii de liceu?

C.D.: Studiu; Rugăciune; Prietenie.

R: Vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne răspunde la întrebările noastre. Vă dorim succes și binecuvântare în viață și vă așteptăm oricând să ne vizitați, să călcați pragul Liceului pe care îl purtați în suflet toată viața

Motivația reprezintă ansamblul stimulilor care determină comportamentul. Ea declanșează activitatea individului, o orientează către anumite scopuri și o susține energetic. Nimic nu se compară cu trăirile oamenilor și studiile de caz care atestă aceste lucruri.

De-a lungul vieții ne formăm concepții, metode de apărare sau dezvoltare a sinelui și păreri despre lumea exterioară, devenind subiectivi, riscând a ne crea un „cosmos” propriu. Acestea sunt influențate de trăirile și experiențele noastre în ceea ce privește lumea exterioară.

Motivația, de orice tip ar fi, este întemeiată în prim plan de un scop. Scopul are la bază echilibrul dintre nevoișiplăceri.Înmomentulîncare acestea sunt echilibrate, mediul exterior este considerat resursă pentru împlinirea acestuia.

Este necesar să fim conștienți de potențialul pe care îl deținem, încercând să îl valorificăm cu fiecare ocazie. Consider că nu suntem pe deplin conștienți de puterea de care dispunem, cel puțin în sfera modului în care gândim, încât să putem observa de câte lucruri suntem cu adevărat capabili.

Sunt de părere că evoluția unui om este constrânsă de activitățile zilnice, fie curriculare sau nu. Un exemplubanal: o persoană care face parte din sistemul de învățământ, cu statul social de elev, are șanse mai marișimairapidespreevoluțiedacă zilnic își acordă timp sufletului său. Atunci când ne bucurăm ființa preocupându-ne de ceea ce ne face plăcere, putem ajunge în ipostaza în care realizăm că multe acțiuni care ne influențează starea depinde de noi. Spre exemplu, odată cu înaintarea mea în vârstă, am simțit că am din ce în ce mai multe întrebări asupra comportamentelor umane și asupra factorilor care ne determină să fim într-un anumit modsaualtul.Curiozitateaaînceput să-mi macine gândul, astfel că am început să citesc cărți din zona psihologiei. Nuanțele gândirii m-au fascinat, în timp făcându-mă să văd lucrurileîn profunzime și involuntar am început să observ procese din sfera mea. Unul dintre factorii care mi-au stimulat motivația spre a studia aceasta zonă, afost dorința de a găsi răspunsuri la întrebările care mă măcinau. Însă, pe de altă parte, un lucru care mă motivează negativ în această activitate și mă

dezamăgește, este superficialitatea oamenilor în legătură cu societatea.

În timpul școlii ne începem formarea ca entitate omenească care face parte dintr-o societate, iar dacă am dispune de prezentarea unor materiale cu adevărat motivante, în școli, am putea evolua mult mai mult pe plan personal, aducând un beneficiucomunitățiidincarefacem parte. Sunt sigură că nu toată lumea deține aceeași sete de cunoaștere în privința psihologiei, deoarece fiecare dintre noi este atras de o anumită zonă, ceea ce este pozitiv pentru că, discutând și împărțind păreri din domenii diferite, putem construi mai bine o lume mai bună.

Ascriedespreviațăînseamnă,de fapt, mai întâi a reflecta asupra sentimentelor și gândurilor, asupra trăirilor pozitive și negative. Abia apoi, urmează producerea unor conținuturi care să transmită adevărul.

În toată această expunere nu miam dorit să impun anumite idei, ci, în schimb, am dorit să inspir oamenilor convingerea că oricât de simpli am fi putem crea lucruri complexe, care să ne ajute pe toți să contribuim la progresul societății în care trăim.

ORIZONTURI, nr. LIV

Alexandra Andrieș, cl. a X-a B

Conform DEX, termenul “massmedia” desemnează “ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice”.Știmcutoții căla ora actuală există diverse surse din care ne putem informa, cum ar fi: televiziunea, instagram, facebook, youtube, tiktok, bloguri, sit-euri de știri etc. Dar oare avem răbdarea necesară de a verifica informația, de a ne documenta din mai multe surse pentru a distinge adevărul de minciună sau fapta de opinie? Nu! De cele mai multe ori nu avem această răbdare și credem sau chiar răspândim știrea falsă imediat ce am citit-o. Astăzi, oricine poate fi un “producătordeconținut”pe rețelele de socializare, dar trebuie să fim atenți la mesajele false, la dezinformările care se produc cu un anumit scop, la manipularea făcută cu bună știință.

În perioada 14-27 noiembrie 2022, Centrul pentru Jurnalism Independent și Reprezentanța UNICEF în România au desfășurat împreună cu profesorii din întreaga țară „Cea mai mare lecție din România: Cum deosebim faptele de opinii în mass-media”, după modelul World's Largest Lesson, în cadrul proiectului „Educația media – instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților”. Astfel, pentru a-i ajuta pe profesori să-i învețe pe elevi care este diferența dintre faptă și opinie, organizatorii au pregătit mai multe materiale utile la clasă, printre care scenarii de lecție și un clip video.

Această lecție a fost ținută și în liceul nostru, la clasele a XI-a, de către prof. Monica Grosu, care a expus materialele primite de la organizatori, învățându-ne astfel să deosebim faptele de opinii. În urma materialelor vizionate, dar nu numai, putem spune că faptele cuprind împrejurări reale, acțiuni sau fenomene care pot fi verificate

obiectiv, pot fi demonstrate în baza unor probe, a unor cercetări sau a unor statistici. În schimb, opiniile sunt impresii sau interpretări asupra unui subiect, a unui fapt. Ele pot diferi de la o persoană la alta și nu pot fi verificate și demonstrate. Desigur, orice opinie este legitimă, deoarece libertatea de exprimare garantează dreptul oricărei persoane la propria opinie și dreptul de a transmite sau de a primi de la alții opinii, însă nu orice opinie este și

ORIZONTURI, nr. LIV

pertinentă. Cum știm dacă o opinie este pertinentă? Mai întâi verificând dacă respectiva persoană a exprimat acea opinie, iar apoi dacă este specialistă în domeniul asupra căruia s-a pronunțat. De cele mai multe ori presa sau rețelele de socializare dezinformează populația creând astfel conflicte, confuzii, frici, în scopul diferitelor interese. Nu e ușor să verificăm veridicitatea unei știri, a unei informații, dar dacă depunem un minim efort de a căuta mai multe surse, măcar suntem mai aproape de adevăr. Cantitatea de informații false vehiculate astăzi este fără precedent. Fenomenul fake news este mai răspândit ca niciodată, dar, cu toate acestea, putem să cercetăm, să analizăm și să încercăm să nu fim parte în răspândireaneadevărurilor, iar când le descoperim avem datoria de a le combate.Iatăceaudeclarat organizatorii acestui proiect, atunci când s-au gândit să-l lanseze: “Lecția își propune să contribuie la dezvoltarea capacității elevilor de a distinge între fapte și opinii și să îi ajute și dezvolte abilitățile critice. Faptele și opiniile sunt adesea întrețesute în mesajele media. Prin urmare, este esențial ca tinerii să poată desluși ceea ce este bazat pe fapt, demonstrabil și verificabil, de ceeaceesteointerpretaresubiectivă a realității pentru a deveni persoane cu autonomie critică ce pot naviga cu succes mesajele tulburi ce ajung la ei.”

În încheiere, vă reamintesc expresia românească: “Nu tot ce zboară se mănâncă”.

Luoana Doboș, cl. a XI-a B

Bullying-ul este subiectul „problemă” care probabil a fost cel mai discutat și rediscutat. Aici nu scriu marile teorii ale acestei realități ci, doar reamintesc că "Bullying-ul e un abuz repetat, fizic, verbal sau psihic". Aici vorbesc despre acele momente din care am tras concluzii și pe care a-ș vrea să vi le împărtășesc, din propria mea experiență.

Bullying-ul,dragicolegi,este peste tot; nu ai practic un loc în caresăscapideel.Importanteste mai ales ceea ce învățăm din „experiența nedorită” care ne marchează viețile pentru o

perioadă nedefinită de timp, uneori simțită chiar ca „interminabilă”.

Teoria mea e simplă. Zic teoria mea pentru că mi-am cunoscut suficient de bine agresorii încât să înțeleg de ce aveauacestcomportamentvizavi de mine. Gelozia, nevoia de validare, frustrările, lipsa de apreciere sunt doar câțiva factori care-i determină pe oameni să aibă un comportament agresiv față de alte persoane. Sunt genul de persoană prietenoasă, care își pune încrederea în stânga și în dreapta.

Primul episod de bullying pe carel-amtrăitafostînclasaaIVa, când persoanele din foste anturaje urlau după mine pe stradă, pe holurile școlii, mă urmăreau, mă batjocoreau și tot felul de astfel de acțiuni. Inițial nu am dat importanță, gândindumă că nu e ceva grav și că, fiind mai mari, îmi ziceam că „poate așa se comportă adolescenții”... GREȘIT!

Al doilea episod a fost în momentul în care practic mi-am luat trei pumni în cap consecutiv delatreibăieți(fărăvreunmotiv, ulterior am aflat că a fost doar o provocare); eu, apoi urmărindu-i

Elev anonim (mărturie din experiență personală)

pentruamăluadeei,amacționat șieuimpulsiv,încercândsă-ipun piedică băiatului care m-a lovit cel mai tare. Acela a fost avertizat de celelalte două persoane din anturajul lui și eu, cu 1,44 cm la vârsta aceea, urmând să fiu luată de gât și

extrem de multă presiune pe noi, se mai și amuzau pe seama noastrăcuceeacedejaalțiine-au bombardat: "ești prost", "nu ești bun de nimic", "n-o sa faci nimic cu viața ta...", și multe alte expresii.

Frazecarem-au făcut să simt

lucrurile care mă apăsau pe suflet. Din fericire, mi-am dat seamacăfiecareomareviațalui. Frustrări proprii, nervi proprii, zile proaste și tot restul. Am încercat să le găsesc scuze, tuturor. Am trecut peste, eram mai bine. Mi-am canalizat energia pe mine și dezvoltarea

inconștientă preț de câteva secunde, iar apoi mi-am continuatdrumul...

Următorii ani au fost mai liniștiți. Până când, într-o zi au început să se spună tot felul de lucruri despre mine. False, evident. Doar că, oamenii de caremăînconjuram,preferausă vorbească mult, cu rea voință și fărărostînlocsă-mispunăcănu maisunt dorită în grupul nostru de prieteni

Anii au trecut, m-am maturizat, până în clasa a VIIIa, momentul în care am avut parte de cea mai grea perioadă din viața mea.

Veneaucuvintegrele,dureși urâte din toate părțile. De la familie,că „nu-s bunăde nimic, cănufacnimic”, șialteexpresii de genul acesta. De la colegi că „aș fi săracă sau că aș fi o depresivă” etc. De la profesori, care pe lângă faptul că puneau

mea.Cănu suntbunăde nimicși că poate e mai bine să nu mai exist. Am avut o perioadă de depresie în care mergeam zilnic lapsihologșimăluptamcumine pentru a putea trece peste toate

Din păcate, aceastăperioadăde fericire a fost scurtă, iar aceasta a început să se evaporeze în momentul în care m-am împrietenitcu cineva cu comportament toxic, aveam să aflu mai târziu. Știa că putea să profite de stările vulnerabile din sufletul meu și cu puținăimplicare,putea să mă aibă la degetul mic, indiferent de oră și loc. Mia luat aproximativ un an să mă debarasezcompletdepersoanaîn cauză. Plângeam nopțile pentru suferința provocată și pentru modul în care eram tratată de

singura persoană pe care o consideram bună pentru mine în acea perioadă.

Zileleautrecut,euamrealizat cât de neinspirată am fost să-mi pun încrederea așa ușor în oricine.Săîilaspetoți săprofite de modul în care mă simțeam și de bunătatea de care dădeam dovadă. Acum am realizat că nu toți merită a doua șansă, nu toți merită să fie o prioritate în viața mea, până când să uit de propria persoană, uitând și să mănânc.

Zileleautrecut,eum-ammai maturizat, puțin câte puțin și acum sunt probabil una dintre cele mai puternice persoane pe care le cunosc. Nu zic asta ca o laudă,zicastapentrucăștiuînce punct am fost, cum mă simțeam și cât m-am zbătut ca să reușesc să mă ridic și să mă vindec de toate rănile provocate.

Nu mai judecați/ răniți sau aruncați cuvinte grele față de celelalte persoane. Nu mai încercați să vă faceți remarcați doar prin lucrurile negative. Toată lumea știe că scandalul e mai interesant decât o discuție sau o înțelegere amicală însă, persoanele pe care le atacați pot fi pline de tot felul de traume și

supărări pe care nu are cui să i le zică. Poate simți prin fraze de genul "nueștibunnimic","nuștii să faci nimic" și așa mai departe că în fiecare situație e "oaia neagră", sentiment care poate duce la stări depresive sau anxioase, atacuri de panică sau gânduri suicidale. Asta nu o zic pentru că așa se zice, o spun pentru că știu cum m-am simțit eu.

Încă mai am zile în care mă copleșesc stări și gânduri negative, zile în care a-ș vrea doar să se termine odată totul, să fug undeva departe și să nu mă mai doară nimic. Am noroc că mai sunt lucruri care mă mai fac fericită și care mă pot scoate din stările proaste.

În încheiere, revenind la abuz verbal sau fizic, cel mai tare doare când e vorba de cei dragi Când cei dragi te fac să te simți ca și cum ești un gunoi, că nu meriți nimic și că tu provoci durere peste tot unde mergi. Pentru mine, asta doare cel mai tare. Sentimentul că ești o povară, că nu poți ține oamenii lângătine,cădezamăgeștifiecare om pe care-l cunoști, că de fiecare dată când faci ceva,

trebuie să te gândești cum v-a reacționa fiecare persoană din jurul tău, trebuie să te gândești la fiecare lucru până la cel mai mic detaliu, trebuie să tinzi spre perfecțiune, chiar dacă asta e aproapeimposibil.

Mă lupt cu asta de mulți ani, cu perfecțiunea imperfectă. Eu nu vreau să fiu perfectă în ochii altora,daroameniidinjurulmeu pun presiune pe mine încât, trebuie să încerc să trag de mine până nu mai pot. Asta doare; doare că nu sunt apreciată mai ales de familia mea și oricât a-ș încerca să-i fac mândri de mine, mereu e ceva greșit. Ori l cum arăt, ori cum m-am aranjat, ori cum m-am îmbrăcat. Ceva trebuie să nu fie bine la orice context care mă cuprinde și doare. Doare că nu-i simt aproape și că fiecare cuvânt spus e ca un cuțit pentru sufletul meu. Doare că încerc să fiu cineva și de fapt mă îndepărtez tot mai multdecinesuntacum.Doarecă ei mă vor oricine altcineva, dar nupemine. Purșisimpludoare...

ORIZONTURI, nr. LIV

Iubirea este motivul din spatele oricărui act măreț. Fie că estevorbadespreiubirea față de ocupația noastră, iubirea pentru Dumnezeu, iubirearomanticăsau cea maternă, ea este cea care stă în spatele sacrificiilor noastre, în spatele tristeților și fericilor noastre, a lacrimilor și a râsetelor.

Eibine,carteapecare v-o recomandăm astăzi, ,,Pe celălalt țărm” al autoarei Gina Holmes, este una despre iubire în toate formele ei. Iubirea unei mame care ar face orice pentru fiica ei, chiar și să își sacrifice viața pentru ea, împreună cu dragostea față de Dumnezeu, face ca această poveste să fie incredibil de frumoasă și sfâșietoare totodată.

,,Nu sunt mulți cei care-și pot azvârli pe umeri o capă, pentru a porni apoi să salveze lumea. Cu toate acestea, pe Isabella o puteam salva. Era ultima mea șansă de a deveni o eroină, chiar dacă eram singura care avea s-o știe vreodată. În ziua în care a plecat de-acasă, însărcinată și părăsită,JennyLucasși-apromis sieși că nu va mai privi niciodată înapoi.Însăviațaarecăileeidea răsturna chiar și cele mai bine ticluite planuri. Acum, după aproape șase ani, se întoarce în orășeluleiliniștitdinCarolinade

Nord, ca să înfrunte fantomele trecutului. E hotărâtă, câtă

orice pentru fiica sa, inclusiv să revină în orașul ei natal. Pe parcursulcărții,Jennyneînvață că iubirea este întotdeaunamai puternică decât ura și suferința, iar sacrificiile unui părinte pentru copilul său nu au limite. Hotărâtă să îi creeze un cămin Isabellei, fiica sa, tânăra femeie trece peste neînțelegerile cu tatăl său, peste sentimentele amestecate pentru fostul său iubit, care este și tatăl Isabellei și chiar peste dragostea sa față de logodnicul ei, doar pentru a-i asigura bunăstarea fiicei sale.

poate, să și spună cuvântul cu privire la cei care-i vor crește fiica, după ce ea nu va mai fi: părintele ei, cu care nu mai schimbase o vorba de când plecase, ori tatăl Isabellei... care nici nu știe că are o fiică. În fața ochilor cititorilor se derulează o poveste emoționantă, care va strânge laolaltă o familie, ajutând-o să descopere acea dragoste care ne poate salva atuncicândnimicaltcevan-omai poate face.”

Protagonista poveștii noastre este Genevieve Lucas, o mamă aflată pe moarte, care ar face

ORIZONTURI, nr. LIV

Totodată, putem observa cum venirea morții este acceptată cu ușurință, chiar cu bucurie, la gândul revederiicuceidragi și descoperirea Paradisului. Credința este întâlnită în fiecare pagină a acestei cărți, creând o atmosferă extrem de frumoasă, dar și extrem de tristă. Relația dintre mamă și fiică. Nu-i așa că e o adunătură de cuvinte vii? Nu, nu o adunătură, ci o unire de cuvinte prin care se revarsă asupra tuturor ascultătorilor o priveliște minunată a două ființe plinedebucurie. Frumos... nu-i așa?

Romanul“Pecelălaltțărm”ne revelează o poveste a două ființe minunate:Genevieve,șiIsabella, mama,respectivcopilul.

Luoana Doboș, Alexandru-Domenic Roca, cl. a XI-a

Trecutul unor oamenii poate fii unul trist, plin de suferințe și de situații limită. Poate așa e viața, un șir nesfârșit de durere și oceane de lacrimi. Genevievevatreceprin multe încercări și obstacole deloc ușoare pentru ea, împreună cu fiicasaIsabella.

Vreau să mă opresc unpicasupratitlului.Ce ar trebui să semnifice acest titlu? Pe celălalt țărm. Personal, când am văzut prima dată titlul nici nu am știut la ce să măgândesc.Totușisuna fascinant, nu-i așa? La unmomentdat,Genevieveavrut să îi dezgroape un truism fiicei sale, Isabella. Și nu orice fel de truism,ciunulchiarfunebru:nu mai este mult timp și va muri. Voia să îi spună neapărat acest lucru, doar că o împiedica impactul emoțional pe care fiica îl putea avea la aflarea acestui adevăr dur. Prin urmare, a luat deciziadea-i spune într-unmod metaforic.Aadus-opeoplajă.A întrebat-o dacă poate să vadă oceanul și celălalt țărm. Cât privește oceanul a subscris, dar țarmul nu l-a văzut. Aici vine Genevieveșiîispunecopileisale că trebuie să ajungă acolo. Locul acela există, chiar dacă Isabella nu îl poate vedea. Vasăzică, îi spune că nu mai are mult și moare din cauza unei boli. Asta pentru cine nu a înțeles. Revenind, Isabella nu se arată delocmulțumitădeaceastăveste. Voia ori să vină cu ea, ori să stea pe acest țărm. Din păcate, multe lucruri nu se întâmplă exact cum vremnoi.Genevieveenevoităsă plece fără iubita sa fiică. Trebuie să fie foarte triste, chiar sfâșietoare acele momente în

care persoana iubită pleacă de lângă noi… pentru totdeauna. Dar, pănă să ajungă la destinație, Genevieve va fii însoțită de Isus… pe celălalt țărm în paradis.

Eu cred că acest episod este o invitație la meditarea momentului în care am fost zdruncinați, distruși de ceva ce am aflat. Pentru Isabella, a fost devastatoare vestea apropiați morți a mamei sale. Dar, Genevieve îi oferă speranță. Mama ei nu se va alătura neantului, nu va trece la neființă sau va fi îngropată în mormânt și gata. Ea, va ajunge la porțile Împărăției Cerurilor, unde Dumnezeu o așteaptă.

Acesta a fost doarunscurtepisod din roman. Vă invit să îl citiți și voi. Veți fi absorbiți de

acest roman, într-o realitate cu totul diferită de cea cu care suntem obișnuiți. Totodată, când vă izbiți de dificultăți, de obstacoleimpenetrabile,nuuitați că există mereu speranță, chiar dacă nu o puteți percepe în momentul de față, mai ales speranța că vom ajunge... pe celălalt țărm.

ORIZONTURI, nr. LIV

Române

Lorena-Daria Bacoșcă-Magda, cl. a X-a A

Ia privește tu, române, Țara ce ne poartă-un nume Căreia cu ușurință Îi creăm doar suferință Și totuși, cu bucurie, Strigăm: Dulce Românie!

Ia ascultă tu, române, Imnul cântat să răsune Ce-l rostim plini de mândrie Pe a noastră sfântă glie, Care parcă ne-a zâmbit Și un vis ne-a împlinit.

Ia ridică tu, române, Steagul, al nostru frățâne Care nu ne-a părăsit Nici în punctul cel cumplit. Pe care-l purtăm acum Spre al nostru veșnic drum.

Să nu uiți tu, drag române, Că oriunde ai fi în lume, România-i a ta țară, Scumpa noastră, populară, Pentru care acei eroi Au luptat cu gând la noi.

E ziua ta

Mădălin Acatrinei, cl. a XI-a A

E ziua ta române! Vesel să fii mereu Cu zile rele, bune Cum ne dă Dumnezeu

Române, ce te face mândru? Oare nu istoria ce o ai? Sau poate binecuvântatul plai La care stai mereu cu gândul.

Ce frumoasă-i România Când începi a o cunoaște Nu-i uita înțelepciunea Oamenilor de la sate

România nu-i doar țară Ci-i cultură, ci-i iubire Iar din „Grădina Mariei” Vom ajunge-n veșnicie.

Ai să dai samă, doamnă...

Plâng cinci copilași la poartă lâng-o mamă-ndurerată Și se uită-n depărtare, și-și privesc propriul lor tată, Căci tiranul Lăpușneanu l-a ucis cu sânge rece I-a expus capul în stradă ca să-l vadă-oricine trece.

Zbuciumată, speriată, văduva suspină-n gând C-a rămas gospodăria făr-al ei vrednic stăpân Tot ce a clădit o viață stă să cadă-n mâna sa Fericirea e luată, iară plânsul o-neca.

- Boieraș mărunt și mic, ai luat-altora din pâine Și de-aceea Lăpușneanul te-a tratat ca pe un câine. Doamna lui de-l suduia, pân’ aici nu se-ajungea, Doamna lui dacă-l oprea, astăzi casa nu-mi plângea.

-Doamnă, samă ai să dai pentru cele întâmplate, Pentru cetățile arse și capete spânzurate. Însă firava femeie nu-ndrăznea domnului ei Să îi spună cu tărie: „Omorurile să-nchei!”

Frământările din suflet o urmăreau și în somn Și-astfel decide să meargă la netrebnicul ei domn -Muiere nesocotită, astea sunt vorbe nebune, Strigă Lăpușneanu tare și dorind să se răzbune.

Dar îndată își revine și începe să îi zică Cu vădită viclenie că-i va da “un leac de frică”. Și a doua zi o cheamă pe boieri ca să-i arate Într-o piramidă-naltă, cu capetele tăiate.

Setea mare de putere, ura si-asemenea toate Ne poartă fără de știre la fapte necugetate. “Răzbunarea cea mai crudă este când dușmanul tău E silit a recunoaște că ești bun și dânsu-i rău”.

ORIZONTURI, nr. LIV

Manuela Brăilescu, cl. a XI-a B

Străfund

Un gând, un licăr și-o lumină, Adesea se strecoară înspre noi Să fie șoaptă tainică, divină Sau glas care ne poartă în noroi?

Ne trec prin minte vise efemere Simțim dorințe, și ispite, și nevoi Și lumea parcă e făcută doar din sfere Din care numai una-i scrisă pentru noi.

Iar duhul rău a prins curaj: ne-apasă În timp ce cerul tace stins, încremenit Să fie oare Dumnezeu care ne lasă? Și cel viclean din nou a izbutit?

Atâtea lupte triste, niciodată sfinte Din zi în noapte ducem după noi Și nu doar sufletul, ci trupul greu le simte Să ne transforme oare-n sclavi sau în eroi?

Din toți și toate a rămas doar rugăciunea Curată, sinceră, smerită, vie... Numai la Dumnezeu, la el este minunea În har și-n viață sfântă să ne ție! ............................

Din nou un gând, un licăr și-o lumină De data asta însă parcă nu e frică E clipă caldă, sfântă și senină Luceafărul de dimineață ne ridică.

Anonim

emoții cromatice

Cristina Radu, cl. a XI-a B

Andreea Mateeș, cl. a XI-a B

Denisa Palaghia, cl. a X-a B

Flavia Monica Roman, cl. a X-a B Andreea Bianca Roiu, cl. a XI-a B

Andreea Dumea, cl. a XI-a B

Roxana Aiojoaie, cl. a X-a A

Alessandra Focșa, cl. a IX-a A

Ana Maria Ciobanu, cl. a X-a B

Iustina Maria Roșu, cl. a X-a B

Larisa Dușu, cl. a X-a A

Ana Maria Ciobanu, cl. a X-a B

Ana Maria Ciobanu, cl. a X-a B

Karina Mărtișcă, cl. a XI - a B -a B Ana Maria Ciobanu, cl. a X-a B

Maria Luisa Giurgilă, cl. a IX-a B Manuela Brăilescu, cl. a XI-a B

CronicA LICEULUI

 12 noiembrie 2022: Pelerinaj la Cacica

În această zi frumoasă de sfârșit de toamnă, alături de mulți alți elevi, de la licee din toată Moldova, seminariștii clasei a XII-a ai Liceului nostru, au parcurs – și la exterior, și în interior – un drum spre Maica Domnului de la Cacica. Cu această ocazie, s-au bucurat de clipe frumoase de meditație, spovadă, adorație și liturghie, dar mai ales de rugăciune personală, prin care i-au prezentat lui Dumnezeu nevoia de a fi ajutați și inspirați atât la „bac”, cât mai ales în ceea ce privește decizia asupra unui drum pe care să-l urmeze apoi în viață. Bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Petru Sescu, episcop auxiliar de Iași, și a primi binecuvântarea excelenței sale, a făcut ca ziua să fie „deplină” și cu adevărat un dar de la Dumnezeu.

Redacția

pentru părintele invitat și pentru tot ce au primit prin mijlocirea lui.



Cu suflet tânăr, deja cu experiență - și pastorală, și social-caritativă, și „europeană” – părintele Marius Alistar, a dăruit astăzi – în cadrul unei zile formative –seminariștilor de la clasele a IX-a, a X-a și a XI-a repere caresă-i susținăîn drumul devenirii lor. Cu toții au înțeles că drumul formativ nu e o chestiune superficială, emoțională și improvizată, ci cere angajament și curaj, adesea efort, nu pentru altceva, decât pentrua deveni unpreot bun și responsabil,sfânt și fără teamă de sacrificiu, dedicat cu toată inima lucrării lui Dumnezeu. Și câtă nevoie are Domnul de astfel de oameni! Mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru darul chemării seminariștii au simțit recunoștință și

21 noiembrie 2022: „Teatru din Clopotniță” Școala de Teatru „Teatru din Clopotniță”, de la Bacău, ne-a vizitat și ne-a dăruit un moment dramatic profund, sensibil, de care s-au bucurat elevii noștri, primind în același timp și mesajul evident al consecințelor nefaste ale războiului, nazismului, comunismului...câtșialnevoiidepace,pecareosimte fiecaredintrenoi.Mesajultransmisprin teatruabsurd, atât de bine jucat de oaspeții noștri a atins inimile sensibile ale celor prezenți a îmbogățit experiența culturală și dramatică a audienței, în speță a elevilor liceului nostru.



29 noiembrie 2022: Patriotismul, stare de spirit Dorința de a simți și împărtăși trăirea de român sa manifestat cu sensibilitate și frumusețe și în cadrul



12 noiembrie 2022: Zi de formare

comunității noastre școlare, anticipând cu bucurie SărbătoareaNaționalăaRomâniei.Delaceimicilacei mari, de la scrisul pe tablă până la cântecul și poezia recitată cu entuziasm, de la bucuria (și curajul!) de a îmbrăca o ie până la dorința de a se „așeza” entuziaști într-o șezătoare, elevii, cadrele didactice și ceilalți prezenți și-au dăruit și au primit din bucuria de a fi români. Avem atâtea bogății, atâtea frumuseți, atâta unicitate... și atâtea alte lucruri care ne unesc, încât merită să fim recunoscători și să sărbătorim darul pe careDomnull-a așezat în viața noastră, de a fi români, așa cum l-au sărbătorit cu bucurie și elevii școlii noastre în această zi frumoasă.

 8 decembrie 2022: Seminar Antibullying

Recunoscători lui Dumnezeu și Maicii Sfinte pentru darul acestei zile și pentru binecuvântările primite la Sfânta Liturghie, elevii și cadrele didactice ale școlii noastre au participat cu interes la Seminarul Antibullying și la conferința susținute de invitatul special, prof. dr. Ovidiu Neicuțescu pe tema „Hărțuirea în unitățile de învățământ; prevenirea comportamentelor specifice hărțuirii” Ambele momente, în succesiunea lor coerentă, binevenite pentru elevii și profesorii noștri, au constituit izvoare deluminăîndrumulformării,atâtasufletuluifiecăruia dintre noi cât și a relațiilor dintre noi.

 1 decembrie 2022: Ziua Națională a României

Elevii școlii noastre au participat cu bucurie la manifestările cultural-istorice organizate de Primăria Municipiului Roman. Le mulțumim pentru deschiderea și disponibilitatea lor. Și le prețuim dragostea pentru liceu, care niciodată nu se confundă cu un simplu „simt sau nu simt” sau „îmi place sau nu am chef” ci fiind trăită mai degrabă ca o mobilizare a ființei, probabil cu efort suplimentar, evident, fără beneficiișiadeseacontraraceeacesimt,însămotivată de valori și de caracter profund creștin și uman. Numai așa se înfăptuiesc lucruri mărețe în viață, așa cum a fost, de altfel și România Unită pe care și anul acesta am sărbătorit-o cu fidelitate la 1 decembrie.

 13 decembrie 2022: Acțiune de prevenție Agenți de poliție de la Siguranța școlară și de la Poliția Națională, ne-au vizitat și au vorbit elevilor noștri, adunați împreună în amfiteatrul liceului, despre lucruri interesate și utile atât în vederea creșterii armonioase și dezvoltării personale cât și în întreținerea de relații armonioase în cadrul școlii noastre și între fiecare dintre noi. Întrebările, discuțiile create, exemplificările... nu au avut decât rolul să confirme și să alimenteze în sufletele noastre adevăratele valori umane și creștine, atât de benefice vieții în comun, atât în școală, cât și în viața socială, care să ne ajute să trăim în continuare cu pace și bine!

ORIZONTURI, nr. LIV

 5-16 decembrie 2022: „Ieslea de Crăciun”

Ne-am bucurat și anul acesta de frumosul și tradiționalul concurs „Ieslea de Crăciun”, de data aceasta cu tematica; „Ieslea păcii și a fraternității universale”, ca moment și atitudine de solidaritate cu cei care suferă din cauza conflictelor, a violenței și a dezbinării.... Fiind invitați să participe toți elevii școlii noastre la acest proiect și să ofere celorlalți mesajul de pace, chiar și prin reprezentările artistice create, concursul s-a finalizat cu frumoase realizări și cu premiereacelormaibineconturatecreații:loculIclasa a XI-a A, locul II clasa a X-a A, locul III clasa a IX-a B și mențiune clasa a XI-a B.

 17 decembrie 2022: La Misionarele Carității Printr-untraseuinedit-delaRomanlaBacău -(cu trenul și apoi, prin urbe, pe jos), ajungând la Casa de bolnavipsiho-motori„Sf.Iosif”dinBacău,și,implicit, la surorile Misionare ale Carității, seminariștii noștri au trăit, nu altceva decât un real pelerinaj. Deoarece, mai mut decât colindele cântate, liturghia celebrată și darurile umile oferite, în întâlnirea cu aceste suflete frumoase, nu au făcut altceva decât să exerseze și să ceară harul contemplării lui Dumnezeu, tainic prezent acolo. Iar aceasta înseamnă mult, enorm ne mult! Ce altdarmaifrumospoateunomdeCrăciunprimi,decât mângâierea unui suflet rănit, bolnav, în suferință, prin care, de fapt,te mângâie Cristos! Nu noi pe El, ci El pe noi!

 16 decembrie 2022: Proiect caritativ

Elevii de la liceu au trăit bucuria de a dărui cu inimă generoasă elevilor, tot ai școlii noastre, de la preșcolar, primar și gimnaziu. Comuniunea realizată între „frații mai mari” și „cei mai mici”, trăită în mod ineditprinschimbulfrumosdedaruridinacestezileau făcut să crească în inimile protagoniștilor valori mult mai profunde: încrederea, respectul, dragostea umilă, recunoașterea frumuseții celuilalt.... Numai trăirea unor astfel de atitudini topește orice barieră, hrănește dragostea curată și generează sincere comuniuni. Îi felicităm pe ei și pe profesorii ce i-au coordonat.



18

2:

Aflată parcă într-un fel de turneu, Trupa de teatru aLiceuluinostruaajunsși la Prăjești,jud Bacău,unde a avut bucuria să joace din nou emoționanta piesă de teatru „Fericita Veronica Antal, drumul de la pământ la cer”. Din nou sală plină, oameni bucuroși, lumină și frumusețe pe chipurile elevilor, dar... dincolo de toate acestea, de prețuit merită a fi gratuitatea, pasiunea și sacrificiul, trăite cu dragoste pentru ceilalți, făcând-o din ce mai cunoscută pe Fer. Veronica Antal în rândul atâtor copii, tineri, adulți și bătrâni.

decembrie 202

Trupa de Teatru la Prăjești

 21 decembrie 2022: Serbare de Crăciun Serbarea de Crăciun, trăită în bucuria sosirii vacanței, dar mai ales a Nașterii Domnului, de către elevii noștri organizată de clasele a XII-a, a fost un momentdecomuniuneșicontemplareafrumosuluidin celălalt.Probabilexistăatâtealucruricareneprovoacă, însă există mult mai multe lucruri care ne oferă pace, lumină, bucurie... Căci știm că doar adevăratele valori pe care ni le dăruiește cu fidelitate același Dumnezeu, acestea vor rămâne. Felicitându-i pe elevii de la toate ciclurilepentrudarurileoferiteși prețuindu-ipetoțicei ce s-au implicat, suntem convinși că au trăit o vacanță frumoasă cu pace și sănătate alături de cei dragi, păstrând în suflet dorința de a căuta mereu doar binele.

❑ 24 ianuarie 2023: Ziua Unirii Principatelor Române - moment de comemorare și prețuire pentru idealul național realizat de înaintașii noștri.

❑ 2 februarie 2023: Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate - zi de sărbătoare pentru toți cei care își trăiesc vocația, consacrându-și viața lui Dumnezeu, prin slujire și rugăciune.

❑ 18-26 februarie 2023: Vacanța intermodulară - timp de odihnă, reflecție, rugăciune, lectură și ajutor oferit celor din jur.

❑ 22 februarie 2023: Miercurea Cenușii -începutul PostuluiMareînBisericaRomano-Catolică,timp deviață interioară și apropiere mai hotărâtă de Dumnezeu, în vederea pregătirii la Sărbătoarea Învierii Domnului.

❑ 27 februarie 2023: Începutul Postului Paștelui în Biserica Ortodoxă - timp de har și viață duhovnicească atentă în vederea pregătirii Sărbătorii Învierii Domnului.

❑ 1 martie 2023: Ziua Mărțișorului - primirea cu bucurie a primăverii și, desigur, dăruire cu pace și seninătate a mărțișoarelor.

❑ 8 martie 2023: Ziua Internațională a Femeii - moment de prețuire și recunoștință pentru mame, bunici, surori, profesoare, persoane angajate și celelalte doamne și domnișoare din viața noastră.

ORIZONTURI, nr. LIV

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu, dăruitorul darului cel bun, care mi-a dăruit viața și m-a călăuzit în diferitele momente de confuzie, ridicându-mă întotdeauna când începeam să mă clatin și dându-mi iar și iar lumina Feței sale. Privind în urmă, văd și înțeleg că chiar și părțile întunecoase și ostenitoare ale acestui drum au fost pentru mântuirea mea și că chiar în acestea, El m-a călăuzit bine. ” ea)