scena
Nu au fost semnalate incidente deosebite Raymond Bobar
Galeria Nouæ, Bucureøti, 14 septembrie – 8 octombrie, 2005
Majoritatea textelor cu referinflæ socialæ publicate în spafliul mediatic contemporan românesc debuteazæ sau se simt responsabile sæ invoce deruta politicæ din ultimii ani øi confuzia generalizatæ asupra unui pretins destin politico-social al românilor. Efervescenfla dezbaterilor øi subtilitatea problematizærii lasæ cu mult în urmæ brutalitatea fæfliøæ a faptelor denunflate: corupflie la nivel înalt, graflierea unor infractori færæ justificare legalæ, catastrofe/særæcie necontrolate/æ, imoralitate la limita demenflei, psihoza dosarelor fostei Securitæfli etc. Adicæ un ambient psiho-social volubil øi vibrant, specific, spun unele voci, pentru istoria postdecembristæ. Dupæ cincizeci de ani de comunism, reperele sînt dezordonate, nervii atrofiafli, discernæmîntul mai slæbit ca oricînd. Vom vedea însæ cæ lucrærile artiøtilor implicafli în expoziflia Nu au fost semnalate incidente deosebite de la Galeria Nouæ, avîndu-l curator pe Mihnea Mircan, mutæ accentele în cu totul altæ parte. Senzaflia pe care o ai stînd în fafla lucrærilor este cæ te-ai complæcut într-o imensæ minciunæ în ultimii cincisprezece ani. Cæ te-ai amægit øi i-ai consolat inutil pe alflii, cæ manipularea a funcflionat mai bine decît în ’47, cæ cei cincizeci de ani de comunism au ræmas doar o umbræ palidæ a manevrelor de acoperire a consecinflelor pe care le-a generat „epoca de aur“. Aceastæ expoziflie porneøte de la dorinfla de a diseca trecutul recent, a reanaliza faptele øi a apropia adeværul de minciunæ în mod ironic, construind un mesaj adecvat pentru spectatorul de astæzi. „Procesul“ lui Ceauøescu, în care principiile justifliei au fost complet ignorate øi care s-a finalizat cu un asasinat, færæ a genera de fapt uøurarea sufleteascæ pe care o invocæ actorii acelor scene, este subiectul proiectului video creat de Mona Vætæmanu øi Florin Tudor. Filmul redæ „blocurile lui Ceauøescu“ filmate într-o monotonie recurentæ øi hipnoticæ de pe geamul unei Dacii construite înainte de anul 1989. Pe acest ostinato vizual este înregistratæ lectura procesului de la Tîrgoviøte, ai cærui inculpafli au fost Nicolae øi Elena Ceauøescu. Suprapunerea imaginii, cît se poate de actuale øi de triste, a blocurilor cu fantomele audio ale procesului de condamnare la moarte a autorului lor moral este copleøitoare. Relectura acelui proces dezvæluie un Ceauøescu „coerent“, care nu doar cæ nu recunoøtea starea de inculpat, invocînd lipsa legalitæflii acelui proces, dar nici mæcar nu avea habar de multe dintre faptele care i se imputau. Mai mult, se simflea dator sæ explice, „ca simplu cetæflean“, unele aspecte eronate ale rechizitoriului. Videoclipul emanæ atmosfera unui traseu hipnotic, în primul rînd prin recurenfla vizualæ øi prin monotonia lecturii, impersonalæ, dezestetizatæ, dar în acelaøi timp avînd aproape atitudinea unui interlocutor apropiat care îfli mærturiseøte lucruri ascunse multæ vreme. Traseul tematic este continuat de lucrarea lui Ciprian Mureøan care prezintæ mineri plantînd flori în Piafla Universitæflii. O imagine øocantæ – în maniera în care ne-a obiønuit Ciprian Mureøan cu lucrærile sale mai recente: performance-ul Leap into the Void, after three seconds, filmul Un chien andalou, seria de desene Colecflionarul sau Sînge românesc –, a cærei turnuræ stilisticæ penduleazæ între ironie øi extaz estetic, probabil unul dintre cele mai reuøite produse artistice româneøti din ultimii ani. Maniera se apropie ironic de neorealismul socialist al anilor ’80, iar liniile de fugæ ale compozifliei ne trimit la organizarea grandilocventæ a spafliului øi obedienfla faflæ de ceremonialul puterii, adicæ exact ingredientele pe care s-a construit paranoia ceauøistæ øi pe care perioada postdecembristæ
NOTHING WORTH MENTIONING Raymond Bobar
RAYMOND BOBAR este absolvent al Facultæflii Teoretice a Academiei de Muzicæ „Gh. Dima“ øi student în cadrul Secfliei foto a Universitæflii de Artæ øi Design, Cluj.
RAYMOND BOBAR graduated the Gh. Dima Music Academy, the Theoretic Faculty and he is currently a student at the Photo Department at the Art and Design University in Cluj.
Galeria Nouæ, Bucharest, September 14 – October 8, 2005 Most of the texts with social references published in the contemporary Romanian media invoke or feel a responsibility to invoke the political confusion of the past years and the generalized misunderstanding of a pretended social-political destiny of the Romanians. The fuss of the debates and the subtlety of the issue leave far behind the overt brutality of the facts: high level corruption, unjustified pardon of criminals, uncontrolled poverty and catastrophes, immorality to the limits of supportability, psychosis of the former political police files, etc. In other words it is a voluble and vibrant psycho-social environment specific, say some, for the post-December history. After almost fifty years of communism, there are no landmarks, people’s nerves are atrophied, the capacity to discern weaker than ever. However, we shall see that the works of the artists invited for the Nothing Worth Mentioning exhibition at the Galeria Nouæ – curator Mihnea Mircan – sets the accents totally elsewhere. When in front of the works, one feels as if having indulged in a huge lie for the last fifteen years. One feels the deception and the useless comfort given to others, the manipulation that has worked best than in ’47. One also feels that the fifty years of communism have remained a pale shadow of covering up maneuvers so that the consequences of the “golden age” be well hidden. This exhibition was initiated from the desire to dissect the recent past, to reanalyze the facts and put together truth and lie ironically in order to build an adequate message for the spectator today. Ceauøescu’s “trial” – wherein the principles of justice have been completely ignored and that ended in his assassination without generating the relief that has been claimed by the actors in those scenes – is the topic of the video project created by Mona Vætæmanu and Florin Tudor. The film presents “Ceauøescu’s block-houses” filmed in recurrent and hypnotic monotony from a Dacia car produced before 1989. On this ostinato visual background the artists have recorded the reading of the Tîrgoviøte trial incriminating Nicolae and Elena Ceauøescu. The overlapping of the blockhouse landscape, still present and sad, with the audio ghosts of the trial convicting their moral author is overwhelming. Reading again this file shows Ceauøescu as a “coherent” person who not only never recognized himself as accused on the grounds of illegal procedure but had no idea whatsoever about many facts he was charged with. Moreover, he felt an obligation to explain “as an ordinary citizen” some errors in the indictment. The video presents the atmosphere of a hypnotic journey through the visual recurrence and the monotonous reading, impersonal, lacking esthetics but in the same time having almost the attitude of a close interlocutor who confesses long hidden things. In terms of theme, the exposition goes on with Ciprian Mureøan’s work presenting miners who plant flowers in the University Square. A shocking image – in a manner Ciprian Mureøan accustomed us with in his recent work: the performance Leap into the Void, after three seconds, the film Un chien andalou, the series of drawings The Collector or Romanian Blood – in a style that oscillates between esthetic irony and ecstasy,
45