Președintele Societății Române de Medicină Internă
Prof. Univ. Dr. Daniel Florin Lighezan
UMF „Victor Babeș“ Timișoara
Șef Lucrări Dr. Anda Gabriela Militaru
UMF „Victor Babeș“ Timișoara
Șef Lucrări
Dr. Marius Militaru
UMF „Victor Babeș“ Timișoara
Col. Șef Lucrări Dr. Alice Munteanu
Facultatea de Medicină, Universitatea „Titu Maiorescu“ București
Prof. Univ. Dr. Cătălina Arsenescu Georgescu
UMF „Grigore T. Popa“ Iași
Asist. Univ. Dr. Ana-Maria Buburuz
UMF „Grigore T. Popa“ Iași
Conf. Univ. Dr. Emilia Rusu
UMF „Carol Davila“ București
Medicină Internă
Scanează pentru detalii
„Cel mai important proiect al SRMI este continuarea activității educative a societății“
Prof. Univ. Dr. Ion Bruckner
Corelații între insuficiența cardiacă și declinul cognitiv Șef Lucrări Dr. Anda Gabriela Militaru, Șef Lucrări Dr. Marius Militaru, Prof. Univ. Dr. Daniel Florin Lighezan
Hipertensiunea arterială: Încă o provocare pentru femei
Col. Șef Lucrări Dr. Alice Munteanu, Dr. Ani Grecu
Vaccinarea antigripală a adultului vârstnic: o prioritate medicală
Dr. Ileana Brînză, Farmacist Smărăndița Ileana Ștefan
Strategii de screening și prevenție în fibrilația atrială conform Ghidului ESC 2024
Prof. Univ. Dr. Cătălina Arsenescu Georgescu, Asist. Univ. Dr. Ana-Maria Buburuz
Este necesară colonoscopia la pacienții cu sindrom de intestin iritabil?
Prof. Univ. Dr. Elena Toader
Noutăți în tratamentul hipertrigliceridemiei
Conf. Univ. Dr. Emilia Rusu, Dr. Ioana Ungureanu, Dr. Ana Cristina Radu
Tulburările de somn și afecțiunile digestive: o relație complexă
Raluca Mihaela Bercea
Introducere în genetica bolilor neuromusculare Prof. Univ. Dr. Maria Puiu
Dr. Raluca Mihaela Bercea
Prof.
Dr. Maria Puiu
Spital Clinic Nicolae Malaxa, București
Dr. Ani Grecu
rezident,
„Dr. Carol Davila” București
„Cel
An de an, Congresul Naţional al SRMI revine cu actualități științifice și terapeutice. Vă rugăm să ne comunicați cu ce teme de interes ne întâmpină ediţia din acest an și ce personalități ale lumii medicale românești și nu numai, vor fi prezente la această prestigioasă manifestare.
Câmpul de interes al medicinei interne este foarte vast, ceea ce explică și apariția specialităților medicale. Nimeni nu mai poate acoperi toată informația care apare permanent în diverse domenii. Pe de altă parte, orice medic care îngrijește bolnavi (nu cei ce practică o tehnică) trebuie să cunoască progresele din diferite domenii. Congresul de Medicină Internă are acest lucru ca obiectiv principal: să pună la dispoziția practicienilor progresele din diferite domenii. Nu pot să enumăr nume de personalități, deoarece, la fel ca în fiecare an, aș putea să nedreptățesc pe unii nenumindu-i și nu vreau să
mai important proiect al SRMI este continuarea activității educative a societății“
În perioada 3-6 aprilie se desfășoară o nouă ediție a Congresului Naţional al SRMI la Călimănești-Căciulata. Cu această ocazie, stăm de vorbă cu domnul Prof. Univ. Dr. Ion Bruckner, Președintele Societății Române de Medicină Internă.
costurilor, îmbătrânirea populației și impactul crizei climatice. Credeți că transformarea digitală oferă instrumentele necesare pentru a aborda aceste probleme, îmbunătățind eficiența operațională, îngrijirea pacienților și sustenabilitatea?
fac acest lucru, dar nu pot să îi enumăr pe toți. Avem peste 100 de vorbitori din toate centrele universitare din țară, dar și invitați din străinatate.
Ce acțiuni de educație medicală aveți în vedere pentru îmbogățirea cunoștințelor medicilor interniști pe parcursul acestui an și ce proiecte are SRMI în parteneriat cu alte societăți profesionale?
În cadrul Congresului avem tradiționalele cursuri precongres adresate medicilor tineri (și nu numai). În cursul anului organizăm minim 10 – 12 reuniuni – simpozioane, conferințe – de 1 până la 3 zile pe teme de actualitate medicală, multe împreună cu alte societăți științifice de profil.
De asemeni, organizăm școlile de medicină internă, de vară și de iarnă, adresate medicilor rezidenți.
Sectorul sănătății se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv deficit de personal, creșterea
Ați menționat unele dintre problemele cu care se confruntă medicina nu numai în țara noastră. Transformarea digitală ar putea îmbunătăți eficiența, și prin aceasta ar diminua presiunea determinată de lipsa de personal, dar aceasta cu condiția să se elimine obligația menținerii și înregistrării tradiționale, pe hârtie – foi, tipizate, dosare, etc – deoarece altfel se dublează activitatea, ceea ce nu crește eficiența. De asemeni, transformarea digitală ușurează accesul imediat la informație ceea ce poate duce la îmbunătățirea îngrijirii.
Cum am putea crește încrederea populației în sistemul de sănătate public, în contextul actual?
Dacă suntem cinstiți, sistemul public de sănătate reușește de cele mai multe ori să își rezolve sarcinile. A dovedit aceasta, cu unele scăpări, mai degrabă prin exces de zel, în cursul pandemiei. De asemeni, cele mai multe cazuri grave sunt rezolvate în sistemul public, chiar dacă apar în practica sistemului privat. Sistemul privat realizează prin costuri o discriminare a celor săraci, mulți bătrâni și săraci. Construirea încrederii se face prin profesionalismul și competența fiecăruia
dintre cei ce lucrează în sistem. Prezentarea în mijloacele de mass media numai a inevitabilelor accidente sau fapte negative scade încrederea populației. Unele ar trebui rezolvate în cadrul sistemului, altele trebuie făcute publice, dar trebuie prezentate în pararel și realizările reale ale sistemului. De altfel, și interpretările tendențioase sau false ar trebui evitate de către cei care prezintă. Întărirea unei culturi a sănătății în
România necesită o colaborare între profesioniștii din domeniul sănătății și autorități. De ce măsuri este nevoie pentru a putea oferi educație terapeutică și de prevenție populației?
În această întrebare se află doua probleme: educația celor bonavi și educația profilactică a celor sănătoși. Ultima problemă presupune colaborarea de care vorbeați – între profesioniștii din sănătate și autorități. Această educație trebuie începută foarte devreme în viața persoanelor, din școala primară. Au o mare implicare mass media pentru continuarea popularizării elementelor unei vieți sănătoase: renunțarea la fumat, un
regim alimentar sănătos, activitate fizică constantă. Desigur, profesioniștii din sănătate trebuie să ofere argumentele care susțin aceste principii, dar popularizarea lor revine diverselor autorități. Profilaxia medicamentoasă ridică unele probleme. Ea se adresează persoanelor care au unele probleme, chiar dacă aparent nu grave, dar aceasta presupune investigații care să le evidențieze. Controlul medical periodic, mai ales la persoanele peste 50 de ani, necesită popularizare și sprijin de la autorități.
Educația terapeutică a celor bolnavi - în zilele noastre odată cu îmbătrânirea populației și cu tratarea eficientă a bolilor acute, cei mai mulți oameni suferă de boli cronice și trebuie să fie învățați să trăiască cu boala. Această educație revine integral sistemului sanitar. Ar trebui formate asistente medicale educatoare pentru diferite boli cronice, organizate școli pentru pacienți și, poate în primul rând, recunoscut timpul acordat acestei activități cu remunerarea corespunzătoare.
Vă rugăm să ne vorbiți despre aderența la tratament a pacientului. Depinde de o bună educație terapeutică? Mai reușește medicul
să comunice cu pacientul pentru a conștientiza că nu trebuie să renunțe la medicație?
Cele mai multe boli de care suferă acum populația sunt boli cronice, nevidecabile (de exemplu hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, cardiopatia ischemică, etc). Aceste boli nu presupun invaliditate, idealul fiind o stare care să permită o viață normală, dar aceasta nu poate fi obținută decât prin tratament continuu. De aceea aderența la tratament este obligatorie. Realizarea aderenței este unul din obiectivele educației terapeutice, ea presupune răbdare, timp și recunoaștere.
În calitate de Președinte al SRMI, ce propuneri de proiecte aveți pentru anul 2025, un an cu atâtea schimbari interne și internațonale?
Cel mai important proiect este continuarea activității educative a societății. Pentru o dezvoltare a activității medicale, societatea noastră ca și celelalte societăți de profil, trebuie să dezvolte o bună colaborare cu Colegiul Medicilor și cu Ministerul Sănătății, structuri cărora trebuie să le asigure suportul teoretic științific pentru diversele măsuri pe care le iau.
Corelații între insuficiența cardiacă și declinul cognitiv
Heart failure (HF) is a chronic cardiac condition affecting millions of people worldwide. Although specific manifestations of HF are related to the cardiovascular system, it is increasingly recognized that mild cognitive impairment (MCI) is also a semi-frequent complication of the disease, with a significant number of patients with HF experiencing MCI, manifesting as attention deficits, executive dysfunction, and reduced processing speed. The mechanisms responsible for cognitive dysfunction in HF are complex and multifactorial. Predisposing factors for the occurrence of cognitive decline in patients with HF may include: reduced cerebral blood flow, thrombogenicity associated with HF, systemic inflammation, and proteotoxicity. MCI in HF has significant clinical implications, as it leads to decreased quality of life, increased morbidity and mortality, and higher healthcare costs. Thus, we can conclude that MCI is a frequent and important complication in the evolution of HF, which is why it is essential for these patients to undergo cognitive screening for appropriate approaches in accurate prevention and treatment of MCI.
Șef Lucrări
Dr. Anda Gabriela Militaru
Medic primar Cardiologie și Medicină Internă, UMF „Victor Babeș“ Timișoara, Dep. Medicină Internă I, Clinica Universitară Semiologie Medicală I, Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara
Șef Lucrări
Dr. Marius Militaru
Medic primar Neurologie, UMF „Victor Babeș“ Timișoara, Departament Neuroștiințe, Clinica Universitară Neurologie II, Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara
Prof. Univ.
Dr. Daniel Florin Lighezan
Medic primar Cardiologie și Medicină Internă, UMF „Victor Babeș“ Timișoara, Departament Medicină Internă I, Clinica Universitară Semiologie Medicală I, Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara
Insuficiența cardiacă (IC) este un sindrom cu diverse simptome ce provin din anomalii cardiace funcționale și structurale(1,2). Deoarece IC crește odată cu procesul de îmbătrânire, rata de prevalență a IC crește odată cu înaintarea în vârstă. Se estimează că prevalența bolnavilor cu IC o să crească cu peste 10% în populația geriatrică cu vârsta de 70 de ani și peste această vârstă(3). Același lucru se poate observa și la pacienții cu deficiență cognitivă ușoară (MCI). MCI este o afecțiune care frecvent întâlnită pe măsură ce populația îmbătrânește(4).
Relația dintre IC și MCI a fost observată de mai mult timp, iar prevalența MCI la pacienții cu IC a fost raportată a fi în proporție de 30-80%(5). MCI duce la o scădere a calității vieții (QOL), reduce complianța la medicație și s-a dovedit a fi un factor de risc independent în mortalitatea pacienților cu IC(6). Pe lângă acest aspect, MCI poate influența comportamentele de auto-îngrijire, inclusiv aderarea la medicație și chiar abilitățile de luare a deciziilor, toate acestea fiind cruciale pentru gestionarea eficientă a IC(7). De aceea este necesară observarea semnelor de MCI la pacienții cu IC. MCI ar fi important să fie identificată cât mai precoce pentru un tratament cât mai corect și complet al acestor pacienți cu IC(7) În ultimele decenii, insuficiența cardiacă cronică (ICC) este întâlnită la un număr mare de pacienți la nivel global. Explicația ar putea fi legată de creșterea speranței de viață și a dezvoltării de
noi terapii farmacologice moderne care au îmbunătățit și au crescut speranța de viață a bolnavilor cu IC. Totodată aceste terapii noi au crescut semnificativ durata de viață, prin reducerea simptomatologiei clinice, prin îmbunătățirea performanței cardiace și scăderea numărului de zile de spitalizare pentru acești bolnavi. Toate aceste efecte ale terapiei medicamentoase din IC au îmbunătățit în primul rând calitatea vieții acestor pacienți. Îmbunătățirea performanței cardiace a fost observată ecocardiografic prin creșterea fracției de ejecție a ventriculului stâng (FEVS), ceea ce a condus la o nouă definiție a ICC, cunoscută sub numele de IC cu FE îmbunătățită(7, 8) . Recomandarea Ghidurilor Europene privind IC, sugerează determinarea peptidului de tip N-terminal pro-B, (NTpro-BNP) pentru stabilirea diagnosticului de ICC cu FEVS conservată(7,9,10). Au fost studii care au evaluat relația dintre NT-pro-BNP și primele semne sugestive de tulburare cognitivă sau demență(7,11,12). Rezultatele au arătat că severitatea semnelor de IC, exprimată printr-o creștere a NT-pro-BNP, a fost asociată cu un risc crescut de demență la persoanele în vârstă(7,11)
IC apare datorită modificărilor structurale și funcționale ale inimii, inclusiv creșterea dimensiunii atriale, în mod special a atriului stâng. Aceste modificări pot favoriza un mediu favorabil dezvoltării fibrilației atriale (FA)(1,13). Este cunoscut faptul că FA este un factor de risc
Messer Medical Home Care Ro este parte a grupului Messer, grup internațional de origine germană cu o vechime de peste 100 de ani și 6.000 de angajați la nivel mondial.
Înființată în 2018, Messer Medical Home Care Ro activează în prezent cu două linii de business. Prima, formată din dispozitivele pentru oxigenoterapie de lungă durată la domiciliu (OLD) – concentratoarele de oxigen, este dedicată persoanelor cu afecțiuni respiratorii. A doua linie de business, ceva mai complexă, este formată atât din echipamente de diagnostic cât și din dispozitive și accesorii pentru tratamentul Sindromului de Apnee în Somn (SAS).
Messer Medical Home Care RO SRL
Str. Drumul între Tarlale nr. 102-112, Corp B1.1. RO-032982, București, Sector 3, România
Tel: +40 21 529 55 65, +40 720 49 99 49
Fax: +40 31 425 35 77
E-mail: mgr@messermedical.ro
important în producerea unui accident vascular cerebral (AVC). Chiar și în absența unui AVC evident, crește riscul de IC și demență(1,14). Mulți pacienți cu IC au boală renală cronică (BRC), iar asocierea acestor două comorbidități se datorează în primul rând factorilor de risc pe care acestea îi au în comun. Există o relație bidirecțională între IC și disfuncția renală, fiind cunoscut faptul că IC acționează ca un factor declanșator al leziunii renale, iar prevalența IC este mare în rândul pacienților cu BRC(1,15). În plus, s-a demonstrat că hemodializa poate să contribuie la producerea declinului cognitiv (DC) (1,16). Disfuncția hepatică este adesea diagnosticată la pacienții cu IC. Apare în principal sub formă de hepatopatie congestivă sau ciroză cardiacă, aspect cunoscut sub numele de IC dreaptă, dar și prin ingerarea unor substanțe toxice, precum alcoolul, care afectează simultan atât inima, cât și ficatul(1,17). Cunoaștem de asemenea faptul că substanțele toxice, precum alcoolul, afectează negativ funcția cognitivă(1,18).
Mai multe studii au analizat evaluarea neuropsihologică prin scale de evaluare, precum Montreal Cognitive Assessment (MoCA) sau Mini Mental State Examination (MMSE), pentru a diagnostica DC și pentru a urmări evoluția acesteia(7,19). Majoritatea celor care au analizat acest subiect s-au concentrat pe severitatea deficienței cognitive și s-a pus mai puțin accent pe impactul altor factori predispozanți pentru DC, cum ar fi spre exemplu depresia, limitarea activității zilnice și capacitatea de autoîngrijire asupra dezvoltării și progresiei DC și ICC(7,20,21)
Funcția cognitivă este un concept complex, de aceea aceasta poate fi împărțită în mai multe subdomenii funcționale. Aceste subdomenii sunt reprezentate de memorie, funcționarea executivă, percepția vizuală și spațială, atenția și limbajul. Toate acestea sunt în general incluse în evaluarea funcției cognitive și pot exista detalii despre fiecare dintre aceste domenii. MMSE și MoCA sunt frecvent aplicate pentru a măsura funcția cognitivă generală(1,22).
IC este unul dintre factorii majori de risc pentru AVC, astfel încât IC și FA ar putea fi cauzele de apariție a DC și modificări ale parenchimului cerebral. Este deja bine cunoscut faptul că FA, infarctul miocardic și boala valvulară cardia-
că sunt stări trombogenice, iar foramen ovale permeabil poate acționa ca un mecanism de permeabilitate pentru un embol. Cu toate acestea, chiar dacă nu a existat o coexistență a acestor factori de risc, IC este o afecțiune tromboembolică în sine(1,23)
Mecanismele prin care se produce asocierea dintre IC și DC sunt încă în mare parte necunoscute. Sunt studii care sugerează că fluxul sanguin cerebral diminuat, procesele inflamatorii, disfuncția endotelială, ateroscleroza, anomalii ale proteinelor și evenimentele tromboembolice, în mod special la pacienții cu FA, ar putea fi cauzele DC(7,21,24)
În cazul pacienților cu IC și DC, se consideră că această relaţie este bidirecţională; tulburarea cognitivă poate afecta măsurile de modificare a dietei și a stilului de viață și chiar capacitatea acestor bolnavi de a fi complianți la tratament, respectiv poate fi afectat și modul în care acești pacienți își pot gestiona singuri medicația pentru IC(7,21,25). Rezultatele studiilor au arătat că dintre pacienții cu IC non complianți la tratament, mai mult de jumătate prezentau tulburări cognitive(7,26).
Un alt aspect important, îl reprezintă faptul că dacă există o stare psihică alterată la pacienții cu IC, acest lucru duce la reducerea independenței personale și a capacității de a se îngriji singuri, ceea ce duce la necesitatea de a apela la îngrijitori, iar acest lucru înseamnă creșterea costurilor în îngrijirea acestor bolnavi, pentru sistemul de sănătate. Creșterea costurilor de îngrijire a pacienților cu IC și DC poate reprezenta un bun motiv pentru care diagnosticul semnelor precoce de DC sau chiar demență a devenit foarte important la pacienţii cu IC(7,27). Cu toate acestea, deoarece nu toți pacienții cu IC sunt supuși unor teste de neuroimagistică, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică cerebrală (RMN), datele epidemiologice privind modificările structurale ale creierului la pacienții cu IC sunt insuficiente(27). Creșterea progresivă a speranței de viață a populației, la nivel mondial, solicită sistemele de sănătate să facă față unui efort important reprezentat de multiplele tulburări degenerative legate de vârstă, printre care DC și demența. Acestea reprezintă unele din cele mai importante stări de invaliditate(27,28,29,30). Apariția unui grad variabil de DC până la demență nu
este caracteristic doar persoanelor care îmbătrânesc(27)
Începând de la vârsta adultului tânăr și mai apoi pe parcursul vieții, prezența factorilor de risc cardiovasculari (FRCV) (hipertensiune arterial-HTA, diabet zaharat (DZ), obezitatea, fumatul, tulburările de somn etc.) contribuie semnificativ la dezvoltarea DC și a demenței(27). HTA, diabetul zaharat tip 2 (DZ-2) și FA reprezintă factori de risc individuali pentru dezvoltarea DC(29,30). Dezvoltarea HTA atât la adultul tânăr dar și ulterior pe parcursul vieții, reprezintă un factor de risc important pentru apariția DC, dar și a demenței vasculare și Alzheimer. Atât HTA cât și demența sunt afecțiuni frecvente în populația generala(27,31,32).
S-a observat că la pacienții vârstnici impactul HTA asupra DC tinde să devină progresiv mai puțin evident, în timp ce impactul tensiunii arteriale (TA) scăzute devine din ce în ce mai pregnant. Cauzele acestei asocieri între TA scăzută și DC se explică, probabil prin reducerea fluxului sanguin cerebral datorită presiunii scăzute dintr-un teritoriu vascular. Acest aspect se poate datora vârstei și/sau a expunerii cronice la FRCV, ceea ce arată că teritoriul vascular respectiv a pierdut mult din capacitatea de autoreglare(27). HTA și FA contribuie la apariția DC și totodată prezența în general a FRCV contribuie la apariția DC(27,30,31)
S-a observat că stabilirea precoce a semnelor de MCI sau chiar demența la pacienții cu IC este foarte importantă(7,27). Au fost utilizate diverse scale de evaluare neuropsihologică, ca de exemplu scala MoCA sau scala MMSE pentru a stabili diagnosticul de DC și de asemenea evoluția acestei afecțiuni(7,19). S-a mai putut observa de asemenea că la pacienții cu IC care prezintă depresie, aceasta poate agrava DC. Acest lucru ne poate sugera un prognostic mai rău pentru acești pacienți(7)
Toate aceste date arată importanța unei evaluării complexe și cât mai complete a bolnavilor cu IC, de către o echipă multidisciplinară, care să poată să evalueze și patologiile asociate, inclusiv cele cognitive și de sănătate mintală ce pot să apară la acești bolnavi. Diagnosticul complet permite o terapie optimă, nu doar a simptomelor și semnelor de IC, dar și a factorilor de risc și respectiv a tuturor patologiilor asociate IC(7).
M O DU L N OST R U
CEL
MAI RAPID
DE A LUPTA ÎMPOTRIVA ANEMIEI FERIPRIVE
Fe + Mn + Cu.5
Asorbabil imediat + Bine tolerat.1, 4
Până în ziua 30, normalizarea nivelului de hemoglobină la toate tipurile de pacienți.1, 2, 3
Medicament inclus în lista C3, cu procent de compensare 100% din prețul de referință
1
2 S.Y Anmouth, O.B. Saneeva and A.V Tchouprova. Les nouveautés dans le traitement de l’anémie sidéropénique chez les enfants. Le journal des « Maladies des Nouveaux Nés et des Enfants ». 2001. 1 : 68-70
3with other liquid or solid formultaions containing bivalent or trivalent iron. Minerva ginecologica. 1996. 48 : 511-518
4 Raport ul din anul 2017 privind siguranța, actualizat periodic (1 Iulie 2010 - 30 Iunie 2017)
5 Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Tot’héma®. Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Tot’héma® este disponibil la stand la cerere.
5
Acest material este destinat profesioniştilor din domeniul sănătății.
Referințe
1.- Park MS, Kim EJ. A Correlative Relationship Between Heart Failure and Cognitive Impairment: A Narrative Review. J Korean Med Sci. 2023 Oct 9;38(39): e334. doi: 10.3346/jkms.2023.38. e334.
2.- Yingchoncharoen T, Wu TC, Choi DJ, Ong TK, Liew HB, Cho MC. Economic burden of heart failure in Asian countries with different healthcare systems. Korean Circ J 2021;51(8):681-93.
3.- Choi HM, Park MS, Youn JC. Update on heart failure management and future directions. Korean J Intern Med 2019;34(1):11-43.
4.- Shim CY. Heart failure with preserved ejection fraction: the major unmet need in cardiology. Korean Circ J 2020;50(12):1051-61.
5.- Mene-Afejuku TO, Pernia M, Ibebuogu UN, Chaudhari S, Mushiyev S, Visco F, et al. Heart failure and cognitive impairment: clinical relevance and therapeutic considerations. Curr Cardiol Rev 2019;15(4):291-303.
6.- Zuccalà G, Pedone C, Cesari M, Onder G, Pahor M, Marzetti E, et al. The effects of cognitive impairment on mortality among hospitalized patients with heart failure. Am J Med 2003;115(2):97-103.
7.- Militaru, M.; Lighezan, D.F.; Tudoran, C.; Tudoran, M.; Militaru, A.G. Factors Influencing the Development and Severity of Cognitive Decline in Patients with Chronic Heart Failure. Medicina 2024, 60, 1859. https://doi. org/10.3390/medicina60111859
8.- Trimarchi, G.; Teresi, L.; Licordari, R.; Pingitore, A.; Pizzino, F.; Grimaldi, P.; Calabr., D.; Liotta, P.; Micari, A.; de Gregorio, C.; et al.Transient Left Ventricular Dysfunction from Cardiomyopathies to Myocardial Viability: When and Why Cardiac Function Recovers. Biomedicines 2024, 12, 1051.
9.- McDonagh, T.A.; Metra, M.; Adamo, M.; Gardner, R.S.; Baumbach, A.; Bohm, M.; Burri, H.; Butler, J.; Cˇ elutkiene˙, J.; Chioncel, O.; et al. 2021 ESC Guidelines for the Diagnosis and Treatment of Acute and Chronic Heart Failure. Eur. Heart J. 2021,42, 3599–3726.]
10.- 2023 Focused Update of the 2021 ESC Guidelines for the Diagnosis and Treatment of Acute and Chronic Heart Failure. https://www.escardio.org/Guidelines/Clinical-Practice-Guidelines/Focused-Update-on-Heart-Failure-Guidelines
11.- Nagata, T.; Ohara, T.; Hata, J.; Sakata, S.; Furuta, Y.; Yoshida, D.; Honda, T.; Hirakawa, Y.; Ide, T.; Kanba, S.; et al. NT-proBNP and Risk of Dementia in a General Japanese Elderly Population: The Hisayama Study. J. Am. Heart Assoc. 2019, 8, e011652.
T.I.L.S. on Associations between NTproBNP and 10-Year Cognitive Decline in The Irish Longitudinal Study on Ageing (TILDA). Alzheimer’s Dement. 2023, 19, e077309.
13.- Sugumar H, Nanayakkara S, Prabhu S, Voskoboinik A, Kaye DM, Ling LH, et al. Pathophysiology of atrial fibrillation and heart failure: dangerous interactions. Cardiol Clin. 2019;37(2):131–138. doi: 10.1016/j. ccl.2019.01.002.
14.- Stefansdottir H, Arnar DO, Aspelund T, Sigurdsson S, Jonsdottir MK, Hjaltason H, et al. Atrial fibrillation is associated with reduced brain volume and cognitive function independent of cerebral infarcts. Stroke. 2013;44(4):1020–1025. doi: 10.1161/STROKEAHA.12.679381.
15.- Tuegel C, Bansal N. Heart failure in patients with kidney disease. Heart. 2017;103(23):1848–1853. doi: 10.1136/heartjnl-2016-310794.
16.- Murtaza A, Dasgupta I. Chronic kidney disease and cognitive impairment. J Stroke Cerebrovasc Dis. 2021;30(9):105529. doi: 10.1016/j.jstrokecerebrovasdis.2020.105529.
17.- Xanthopoulos A, Starling RC, Kitai T, Triposkiadis F. Heart failure and liver disease: cardiohepatic interactions. JACC Heart Fail. 2019;7(2):87–97. doi: 10.1016/j. jchf.2018.10.007.
19.- Solonovych, A.S.; Voronkov, L.G. Cognitive impairment in patients with chronic heart failure and reduced left ventricular ejection fraction on the background of hypertension. Hypertension 2021, 135–139.
20.- Tedeschi, A.; Palazzini, M.; Trimarchi, G.; Conti, N.; Di Spigno, F.; Gentile, P.; D’Angelo, L.; Garascia, A.; Ammirati, E.; Morici, N.; et al. Heart Failure Management through Telehealth: Expanding Care and Connecting Hearts. J. Clin. Med. 2024, 13, 2592.
22.- Huo Z, Lin J, Bat BK, Chan JY, Tsoi KK, Yip BH. Diagnostic accuracy of dementia screening tools in the Chinese population: a systematic review and meta-analysis of 167 diagnostic studies. Age Ageing. 2021;50(4):1093–1101. doi: 10.1093/ageing/afab005.
23.- Pullicino PM, McClure LA, Wadley VG, Ahmed A, Howard VJ, Howard G, et al. Blood pressure and stroke in heart failure in the
REasons for Geographic and Racial Differences in Stroke (REGARDS) study. Stroke. 2009;40(12):3706–3710. doi: 10.1161/ STROKEAHA.109.561670.
24.- Patnode, C.D.; Perdue, L.A.; Rossom, R.C.; Rushkin, M.C.; Redmond, N.; Thomas, R.G.; Lin, J.S. Screening for Cognitive Impairment in Older Adults: Updated Evidence Report and Systematic Review for the US Preventive Services Task Force. JAMA 2020, 323, 764–785.
25.- Doehner,W.; Ural, D.; Haeusler, K.G.; Cˇ elutkiene˙ , J.; Bestetti, R.; Cavusoglu, Y.; Pena-Duque, M.A.; Glavas, D.; Iacoviello, M.; Laufs, U.; et al. Heart and Brain Interaction in Patients with Heart Failure: Overview and Proposal for a Taxonomy. A Position Paper from the Study Group on Heart and Brain Interaction of the Heart Failure Association. Eur. J. Heart Fail. 2018, 20, 199–215.
26.- Shestakova, M.V.; Vasilenko, A.F.; Karpova, M.I.; Grigoricheva, E.A.; Epaneshnikova, N.V.; Kochetkov, I.V. Cognitive Impairment and Treatment Compliance in Patients with Chronic Heart Failure. Neurosci. Behav. Physiol. 2019, 49, 429–433.
27.- Militaru, M.; Lighezan, D.F.; Tudoran, C.; Militaru, A.G. Connections between Cognitive Impairment and Atrial Fibrillation in Patients with Diabetes Mellitus Type 2. Biomedicines 2024, 12, 672
28.- Giovambattista Desideri, Raffaella Bocale, Correlation between cardiovascular risk factors and cognitive decline, European Heart Journal Supplements (2021) 23 (Supplement E), E73–E76, The Heart of the Matter, doi:10.1093/eurheartj/suab095
29.- Brito, D.V.C.; Esteves, F.; Rajado, A.T.; Silva, N.; Araújo, I.; Braganca, J.; Castelo-Branco, P.; Nóbrega, C. Assessing Cognitive Decline in the Aging Brain: Lessons from Rodent and Human Studies. NPJ Aging 2023, 9
30.- Militaru, M.; Rachieru, C.; Lighezan, D.F.; Militaru, A.G. The Impact of Hypertension and Atrial Fibrillation on Cognitive Decline and Subclinical Atherosclerosis. Brain Sci. 2021, 11, 752
31.- Cao, L.; Pokorney, S.D.; Hayden, K.M.; Welsh-Bohmer, K.; Newby, L.K. Cognitive Function: Is There More to Anticoagulation in Atrial Fibrillation Than Stroke? J. Am. Heart Assoc. 2015, 4, e001573.
32.- Mills, K.T.; Bundy, J.D.; Kelly, T.N.; Reed, J.E.; Kearney, P.M.; Reynolds, K.; Chen, J.; He, J. Global disparities of hypertension prevalence and control: Asystematic analysis of population-based studies from 90 countries. Circulation 2016, 134, 441–450.
Confort optim
BTL ABPM asigură monitorizare silențioasă și include o funcție de noapte optimizată, care limitează notificările pentru un somn odihnitor.
Precizie avansată
Dotat cu un sistem de umflare inteligent și algoritmi avansați, dispozitivul garantează măsurători rapide și precise, evaluând în timp real calitatea datelor.
Rezultate instantanee
BTL CardioPoint creează automat un raport detaliat la transferul datelor, personalizat în funcție de standardul selectat, vârsta și sexul pacientului
Principalele Avantaje
Măsurători extrem de silențioase
Autonomie extinsă de până la 96 de ore
3 dimensiuni ale manșetei
Conector manșetă durabil
Operare ușoară
Conform cu ISO 81060-2
Gamă extinsă de standarde ABPM
ABPM Silențios și Precis
Tehnologia inovatoare a BTL ABPM reprezintă un progres semnificativ în ceea ce privește confortul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale. Dispozitivul asigură măsurători complet silențioase și o precizie maximă, respectând standardul ISO 81060-2 pentru validarea clinică și acuratețea echipamentelor non-invazive.
Performanţă crescută
Performanța crescută este garantată de semnalul EKG fără zgomot, exportul instantaneu al examinării și raportul EKG tipărit în 10 secunde.
Inteligenţă artificială integrată
BTL 8 EKG aduce îmbunătățiri semnificative în acuratețea interpretării automate, fiind extins prin algoritmi de inteligență artificială antrenați pe zeci de mii de examinări.
Capacitate excepţională
BTL 8 EKG oferă atât o capacitate remarcabilă a bateriei, cât și a memoriei. Poate tipări peste 900 de rapoarte pentru o singură încărcare și poate stoca până la 3500 de examinări.
Telecomandă
Contactul electrozilor poate fi verificat și înregistrarea poate fi pornită de la distanță, astfel încât să puteți sta chiar lângă pacient.
Hipertensiunea arterială: Încă o provocare pentru femei
Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă un factor de risc cardiovascular major cu o incidență în creștere în condițiile îmbătrânirii populației, iar definiția clasică stabilită de Organizația Mondiala a Sănătății și Societatea Internațională de Hipertensiune este reprezentată de creșterea persistentă a valorilor tensionale - sistolice >140 mmHg și/sau diastolice > 90 mmHg la subiecți care nu se află sub tratament antihipertensiv(1)
România prezintă o prevalență peste 34% la nivelul ambelor sexe, fiind clasată ca țară cu risc cardiovascular foarte înalt, spre deosebire de țările Europei de Vest și Americii de Nord, unde prevalența este mai mică la femei decât la bărbați(2). Prevalența hipertensiunii arteriale în rândul femeilor cu vârstă de peste 75 de ani este de 78%, fiind un predictor al evenimentelor cardiovasculare cu rezultate nefavorabile din punct de vedere prognostic. Deși la nivel de populație, femeile dezvoltă hipertensiune arterială la vârste mai târzii decât bărbații, noi date arată că TA la femei începe să crească încă din deceniul al treilea. Dezvoltarea hipertensiunii începe în premenopauză, adesea în asociere cu tulburări ale organelor de reproducere și, prin urmare, trebuie diagnosticată și tratată precoce pentru a preveni viitoarele complicații cardiovasculare.
Deși nu există suficiente date în literatura cu privire la fiziopatologia specifi-
că sexului asociată HTA, sexul feminim deține aproximativ 52% din decesele cauzate de hipertensiune. Factorii de risc asociați acestei patologii frecvente unice sexului feminin rămân încă insuficient recunoscuți în ghidurile clinice, însă s-au observat câteva elemente importante:
• Riscul cardiovascular la femei este ușor mai scăzut decât al unui bărbat de aceeași vârstă cu profil lipidic, status de fumător și valori tensionale similare datorită efectului relativ mai ridicat de estrogen, cuplat cu un nivel mai scăzut de testosteron în perioada premenopauză.
• După menopauză, riscul crește ajungând chiar să îl depășească pe cel al bărbaților cu risc similar(2)
Măsurarea tensiunii arteriale în cabinet cât și la domiciliu se realizează prin poziționarea părții inferioare a manșetei tensiometrului cu aproximativ 2-3 cm deasupra fosei antecubitale. Manșeta trebuie să exercite o strângere asemănătoare la marginile ei superioară și inferioară, conform ghidurilor în vigoare.
Atunci când este evaluată TA atât în cabinet cât și în afara acestuia, pacienții pot fi clasificați în 4 categorii: TA nor-
mală (TA în cabinet și în afara acestuia nu este crescută); hipertensiune arterială susținută (TA crescut atât în cabinet cât și în afara acestuia); hipertensiune arterială asociată halatului alb (TA crescută doar în cabinetul medical); hipertensiune arterială mascată (TA crescută doar în afara cabinetului)(3)
Atunci când TA în cabinet este aproape de valorea pragului de 140/90 mmHg, probabilitatea de a pune un diagnostic greșit este crescută. Totuși, la pacienții cu valori TA în cabinet corespunzătoare gradului 1 de hipertensiune arterială (140159/90-99 mmHg), probabilitatea de a
Dr. Ani Grecu
Medic rezident, SCUMC „Dr. Carol Davila” București
Col. Șef Lucrări Dr. Alice Munteanu
Medic primar Cardiologie, Medic primar Medicină internă, Coordonator al Centrului de Boli Cardiovasculare, SCUMC „Dr. Carol Davila”, Facultatea de Medicină, Universitatea “Titu Maiorescu “ București, Doctor în Științe Medicale
avea hipertensiune arterială de halat alb este crescută comparativ cu cei cu valori mai crescute.
Probabilitatea de a avea TA crescută doar în afara cabinetului este mai crescută la pacienții cu valori TA în cabinet normal-înalte (130-139/85-89 mmHg) decât cei cu valori TA mai scăzute. Atunci când valorile TA din cabinet sunt între 130159/85-99 mmHg, se recomandă evaluarea TA în afara cabinetului.
În câteva cazuri speciale precum femeile gravide, copiii, pacienții cu boala renală cronică, măsurarea TA în ambulator este în particular mai importantă atât pentru diagnostic, cât și pentru urmărirea acestora(3)
Cauzele majore ale hipertensiunii arteriale secundare la femeile tinere sunt:
• obezitatea
• sindromul ovarian polichistic – exclusiv la femei
• anumite de medicamente (corticosteroizi, contraceptive hormonale)
• tehnicile de reproducere asistată - cresc riscul de preeclampsie comparativ cu nașterea naturală
În cele mai multe cazuri, hipertensiunea arterială nu prezintă simptome notabile. Frecvent este descoperită incidental, la un consult de rutină. La anumiți pacienți, hipertensiunea arterială poate avea simptome de tipul: durerilor de cap la nivel occipital,vertij; tulburări de vedere; înroșirea feței; durere toracică, maleză (senzație de rău general); epistaxis (sângerare nazală).
Femeile cu HTA pot avea simptome mai puțin tipice sau evidente în comparație cu bărbații. De exemplu, femeile pot avea dureri de cap, oboseală sau amețeli în locul durerii toracice, care este adesea asociată cu hipertensiunea la bărbați. Studiile arată că femeile sunt mai puțin probabil să fie diagnosticate sau tratate corespunzător pentru hipertensiune, deoarece simptomele pot fi confundate cu alte afecțiuni sau efecte hormonale.
În cadrul sexului feminin este descrisă și HTA peripartum cu potențial de a complica până la 10% din sarcini, necesitând monitorizare atentă pe parcursul sarcinii.
HTA peripartum poate fi clasificată în cateva categorii foarte bine descrise și anume:
1. Hipertensiune preexistentă continuată în sarcină – precede sarcina sau apare în primele 20 săptămâni
2. Hipertensiune arterială gestațională –apare după săptămâna 20 și se remite în 42 zile postpartum
5. Hipertensiune arterială secundară (medicamentelor – ex asociată cu consumul de AINS, durerii, anxietății)
6. HTA postpartum izolata - cauzată de: volumul mare de lichid administrat în timpul nașterii, pierderea vasodilatației asociate sarcinii, AINS postpartum, tratamentul farmacologic al hemoragiei postpartum, mobilizarea lichidului extravascular după naștere
Cea mai frecventă categorie este preeclampsia. Este definită de Organizația Internațională Pentru Studiul Hipertensiunii în sarcină ca HTA gestațională asociind: proteinurie – proteinurie peste 0.3g/24h sau RAC peste 30 mg/mmol, semne de disfuncție de organ a mamei (IRA, complicații hepatice, neurologice, hematologice), disfuncție uteroplacentară (restricție creștere fetală, aspect Doppler al arterei ombilicale alterat). Situația care asociază și convulsii se numește eclampsie.
Un element important este reprezentat de screeningul preeclampsiei, extrem de necesar în primul trimestru de sarcină. Femeile hipertensive vor fi urmărite în vederea diagnosticării proteinuriei și în trimestrul 2(4).
Femeilor cu risc ridicat sau moderat de preeclampsie li se recomandă să își administreze zilnic 100–150 mg de aspirină la culcare, în săptămânile 12-36 de sarcină și să corecteze deficitul de calciu dacă acesta există. Exercițiile fizice de intensitate mică spre moderată sunt recomandate pentru toate femeile însărcinate fără contraindicații, pentru a reduce riscul de HTA gestațională și preeclampsie.
Tința tensiunii arteriale la pacientele gravide hipertensive <140/90 mmHg cu menținerea TA diastolice >80 mmHg. Aceste afecțiuni sunt specifice femeilor și necesită o gestionare atentă deoarece pot afecta atât mama cât și fătul.
HTA gestațional prezintă 2 grade de severitate:
- Ușoară - 140-159/90-109 mmHg
- Severă - peste 160/110 mmHg
Dacă valoarea depășește 160/110 mmHg, pacienta are indicație de spitalizare (recomandare de clasa IIa).
Ca medicamente de elecție amintim: blocantele de canale de calciu, alfa-agoniștii (metildopa), beta blocante (Labetalol IV).
Tința tensiunii arteriale la pacientele gravide hipertensive <140/90 mmHg cu menținerea TA diastolice >80 mmHg.
Aceste afecțiuni sunt specifice femeilor și necesită o gestionare atentă deoarece pot afecta atât mama cât și fătul.
O altă categorie importantă este reprezentată de hipertensiunea arterială care survine odata cu debutul menopauzei fiinde de 2 ori mai frecventă la femei postmenopauză față de premenopauză. Modificările vasculare și scăderea pro-
ducției de estrogen contribuie la această creștere a prevalenței HTA postmenopauză. Menopauza se poate asocia cu apariția sindromului metabolic și boli autoimune care reduc eficacitatea tratamentului antihipertensiv și cresc riscul cardiovascular. În postmenopauză, HTA tinde să fie sensibilă la sare, astfel încât reducerea aportului de sodiu ar putea avea beneficii asupra scăderii tensiunii arteriale.
Dintre complicațiile acute și cronice putem aminti:
• Accidentul vascular cerebral
• Boala cardiacă ischemică
• Nefropatia hipertensivă
• Retinopatia hipertensivă
După diagnostic, pacienta primește medicație antihipertensivă specifică vârstei și comorbidităților asociate. Sunt bine-cunoscute câteva reacții adverse ale unor clase de antihipertensive mai frecvent raportate la femei, cauzate de diferențe între farmacocinetică și farmacodinamia moleculelor între sexe, cum ar fi: diselectrolitemii (hiponatremie, hipopotasemie) în tratamentul cu diuretice, edemele periferice în tratamentul cu blocante de canale de calciu dihidropiridini-
ce, tusea în tratamentul cu inhibitori de enzimă de conversie ai angiotensinei. De reținut însă că, deși nu există recomandări de tratament diferențiate în funcție de sex, IECA și sartanii au efect teratogen, fiind contraindicați în sarcină. În concluzie, de-a lungul vieții, femeile pot suferi mai multe schimbări unice specifice sexului care le pot afecta riscul de a dezvolta hipertensiune arterială. Criteriile de diagnosticare a tensiunii arteriale pentru femeile însărcinate rămân 140/90 mmHg și nu au fost actualizate pentru a fi în conformitate cu ghidul ACC/AHA din 2017 din cauza lipsei de date. Înțelegerea modului în care vârsta și sexul contribuie ambele la hipertensiune arterială la femeile în vârstă este crucială pentru a identifica tensiunea arterială optimă și obiectivele de tratament.
Screening-ul, monitorizarea și tratamentul eficient al hipertensiunii arteriale de-a lungul vieții unei femei sunt necesare pentru a reduce riscul de BCV. Evidențiem câteva lacune în literatura de specialitate referitoare la înțelegerea mecanismelor hipertensiunii specifice sexului.
Politicile de sănătate trebuie să abordeze în mod specific nevoile femeilor prin includerea programelor de screening adaptate, inclusiv pentru perioadele post-menopauză și pentru femeile însărcinate. Aceasta ar implica personalizarea evaluărilor riscurilor și a tratamentelor în funcție de ciclul de viață al femeii(5).
Bibliografie:
1. 2024 ESC Guidelines for the management of elevated blood pressure and hypertension, https://doi.org/10.1093/eurheartj/ehae178
2. Mills, K.T., Stefanescu, A. & He, J. The global epidemiology of hypertension. Nat Rev Nephrol 16, 223–237 (2020). https://doi.org/10.1038/ s41581-019-0244-2
3. This Romanian translation of the Consensus document Stregiou, GS. et al. J Hypertens. 2021 Mar 11. doi: 10.1097/HJH.0000000000002843, is approved and endorsed by the European Society of Hypertension
4. Li S, Tan I, Atkins E, Schutte AE, Gnanenthiran SR. The Pathophysiology, Prognosis and Treatment of Hypertension in Females from Pregnancy to Post-menopause: A Review. Curr Heart Fail Rep. 2024 Aug;21(4):322-336. doi: 10.1007/ s11897-024-00672-y. Epub 2024 Jun 11. PMID: 38861130; PMCID: PMC11333539.
5. https//pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34146177/
Ecografele ultraportabile Nano, lansate pe piață în anul 2024, oferă o calitate excepțională a imaginii într-un design compact, ușor de utilizat, cu interfața elegantă și intuitivă, cu funcții de ultimă generație, care oferă diagnostice rapide și precise în orice context medical sau diferite medii clinice. Aceste dispozitive compacte și ergonomice, permit obținerea unor imagini de înaltă calitate, conectându-se la tablete și smartphone-uri Android, IOS sau Apple. Datorită conexiunii prin Wi-Fi sau prin cablu și caracteristicilor de rezistență la praf și apă (IP67), sunt ideale pentru medii diverse, de la clinici și spitale până la situații de urgență pe teren. Cu funcții avansate, inclusiv Auto B-Line și eVocal, aceste ecografe ultraportabile optimizează timpul de scanare și facilitează accesul rapid la informații critice pentru pacienți. Ecografele nu au display propriu, ele conectandu-se wireless sau prin cablu USB la dispozitivul dvs. Android sau IOS, alegerea fiind a dvs.
Modele disponibile
Modelele disponibile sunt în varianta cu sondă convexă sau varianta cu sondă liniară și în curând și varianta cu sondă phased array (pentru cardiologie).
1. Convex - frecvență joasă, penetrare mai adâncă, câmp larg de vizualizare (ideal pentru abdomen și organe interne: ficat, vezică biliară și urinară, pancreas, rinichi, ovare etc.);
2. Liniar - frecvență înaltă, penetrare mai mică, rezoluție ridicată (ideal pentru structuri superficiale și detalii fine cum ar fi vase, tiroidă, sân, testicul etc.).
De dimensiuni reduse și greutate de numai 240 g, ecografele portabile se transportă ușor în orice buzunar.
Bateria Li-ion oferă până la 5 ore de utilizare (50% scanare / 50% pauză) și se încarcă în doar 2.5 ore.
• Modelul Nano C5 EXP cu sondă convexă, este ideal pentru:
Diagnostic abdominal, obstetrică și ginecologie: permite evaluarea detaliată a organelor și structurilor interne.
Cardiologie și vascular: util pentru evaluarea fluxului sanguin și a vaselor cardiovasculare.
Evaluarea plămânilor: include funcția Auto B-Line pentru diagnostic rapid în pneumologie.
Ortopedie și MSK: Ideal pentru gestionarea durerii și evaluarea leziunilor musculo-scheletale.
Anestezie și gestionarea durerii: asistență în intervenții și biopsii, ghidate cu ac prin vizualizarea profundă oferită de sondă convexă.
• Modelul Nano L12 EXP cu sondă liniară, se poate folosi pentru specialitățile medicale: musculo-scheletice, vasculare, anestezie, plămâni, tiroidă, pediatrie.
AVANTAJE în utilizare
pentru ecografele ultraportabile:
1. Imagini de calitate superioară: platforma SynSight oferă imagini clare, cu reducere a zgomotului și optimizare a detaliilor.
2. Flexibilitate și accesibilitate: perfecte pentru clinici, unități de urgență și intervenții pe teren, având funcționalități complete pe dispozitive mobile.
3. Conexiune la sisteme PACS și DICOM: permite partajarea facilă a datelor și stocarea imaginilor și a clipurilor în formate DICOM, JPEG și MP4.
4. Funcții configurabile: utilizatorii pot seta butoanele pentru diverse funcții, cum ar fi eVocal (asistent vocal), controlul câștigului și ajustarea adâncimii.
5. Integrare cu aplicații de management al pacienților: stocare locală și acces rapid la datele istorice ale pacienților.
6. Preț convenabil.
Societatea Medical Corp S.R.L. vă oferă posibilitatea de a testa aceste ecografe ultraportabile, printr-o prezentare la domiciliu, cu o programare în prealabil.
Instruire la fața locului, cât și asistență pentru început.
Serviciu dedicat clienților - Suport tehnic prin telefon sau e-mail.
Iar la achiziție puteți beneficia de pachetul promoțional, un ecograf portabil și o tabletă Samsung gratuită!
Garanție pentru o durată de 2 ani și suport post-garanție, asistență pe toată durata folosirii ecografului (contra-cost după finalizarea termenului de garanție).
Mai multe detalii tehnice, inclus prețurile ecografelor prezentate, găsiți pe linkurile de mai jos:
Gripa este o afecțiune virală severă, cu impact semnificativ asupra adulților de peste 60-65 de ani. Conform
Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), această categorie de vârstă este cea mai vulnerabilă la complicațiile gripei de aceea, OMS recomandă ca rata de vaccinare antigripală să acopere 75% din populația peste 65 de ani.
Dr. Ileana Brînză
Medic primar MF
Vicepreședinte AREPMF Președinte de Onoare APMF Brăila
Farmacist
Smărăndița Ileana Ștefan Formator, Institutul de Dezvoltare și Cercetare Medico-Militară „Cantacuzino”, Afiliere AREPMF
Factorii de risc
și impactul gripei la vârstnici
Adultul vârstnic este expus unui risc crescut de complicații severe în cazul unei infecții gripale din cauza mai multor factori:
• Boli cronice: Hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, afecțiunile pulmonare și cardiovasculare cresc riscul de complicații respiratorii severe(2,3).
• Fragilitate: Un concept multidimensional care include aspecte fizice, psihologice și sociale, reducând capacitatea organismului de a face față infecțiilor(4-6)
• Imunosenescența: Procesul natural de îmbătrânire a sistemului imun duce la reducerea capacității de răspuns la infecții și scăderea memoriei imune de lungă durată(7).
La vârstnici, gripa poate cauza complicații severe, cum ar fi pneumonia, insuficiența respiratorie sau decompensări ale bolilor cardiovasculare. Conform studiilor, 23% dintre pacienții 65+ nu și-au recăpătat complet independența funcțională după o infecție gripală severă(1)
Vaccinarea ca metodă de prevenție
Vaccinarea este cea mai eficientă metodă de prevenire a gripei și a complicațiilor asociate. Studiile arată că vaccinarea antigripală la vârstnici(8):
• Scade riscul de spitalizare pentru gripă și pneumonie cu până la 27,8%
• Reduce mortalitatea de orice cauză
• Diminuează riscul de evenimente cardiovasculare cu 12,8%
Vaccinul cu doză mare de antigene (HD) – Vaccin gripal tetravalent (virion fragmentat, inactivat) 60 micrograme HA/tulpină, un nou standard în vaccinarea vârstnicului.
Vaccinul antigripal HD este indicat pentru imunizarea activă la adulți cu vârsta de 60 ani și peste 60 de ani, pentru prevenirea bolii gripale, unde trebuie avute în vedere recomandările oficiale privind vaccinarea împotriva gripei(9)
Pentru vârstnici, vaccinul antigripal cu doză mare de antigene (HD) a devenit noul standard, oferind protecție superioară comparativ cu vaccinurile cu doză standard (SD). Acest vaccin stimulează un răspuns imun mai puternic și oferă o protecție mai bună împotriva complicațiilor severe. Un studiu clinic randomizat efectuat pe aproape 32.000 de pacienți a demonstrat că vaccinurile HD au o eficacitate relativă cu 24% mai mare comparativ cu vaccinurile SD(10). Recomandările autorităților
Vaccinul HD este susținut de multiple organisme internaționale, inclusiv:
• CDC (Centers for Disease Control and Prevention – SUA)
• ECDC (European Centre for Disease Prevention and Control)
• STIKO (German Standing Committee on Vaccinations)
Aceste instituții au publicat evaluări GRADE care confirmă eficacitatea și siguranța superioară a vaccinului HD pentru vârstnici.
Cine poate prescrie și administra vaccinul gripal?
Conform Ordinului nr. 5135/2024 al Ministerului Sănătății(11), vaccinul gripal poate fi prescris prin compensare de toți medicii, indiferent de specialitate, aflați în contract cu CNAS.
Vaccinarea poate fi efectuată de medici de familie, epidemiologi, infecționiști, pediatri și alți medici cu atestat de vaccinologie, dar și de farmaciștii vaccinatori din programul-pilot aprobat de Ministerul Sănătății. Medicii vaccinatori trebuie să aibă contract pentru furnizarea de servicii de vaccinare cu direcţia de sănătate publică judeţeană/a municipiului București, să deţină cont în RENV, să înregistreze administrarea vaccinului și să raporteze eventuale RAPI.
Concluzii
1. Adultul vârstnic este o categorie de risc major pentru a dezvolta complicații postgripale din cauza comorbidităților, fragilității și imunosenescenței.
2. Vaccinarea antigripală este esențială pentru reducerea spitalizării, complicațiilor și mortalității la această grupă de vârstă.
3. Vaccinul HD reprezintă un nou standard în imunizarea vârstnicilor, oferind protecție superioară.
4. Recomandarea medicului este esențială în creșterea ratei de vaccinare, iar accesul la vaccin trebuie facilitat prin campanii de informare și conștientizare.
Vaccinarea antigripală a vârstnicilor nu este doar o recomandare, ci o necesitate medicală pentru prevenția complicațiilor severe și menținerea independenței funcționale.
Bibliografie
1. Andrew MK, MacDonald S, Godin J, et al. Persistent functional decline following hospitalization with influenza or acute respiratory illness. J Am Geriatr Soc. 2021;69:696-703
2. The impact of influenza on functional decline Pedro L. Gozalo, PhD, Assistant Professor of Health Services Policy and Practice, Aurora Pop-Vicas, MD, Assistant Professor of Medicine,† Zhanlian Feng, PhD, Assistant Professor of Health Services Policy and Practice, Stefan Gravenstein, MD, Professor of Medicine,‡ and Vincent Mor, PhD, Professor of Medical Science www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3526071/
3. Romania in figures https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/romania_in_figures_2023.pdf
4. Geriatrie și gerontologie, Note de curs, Ioana Dana Alexa (coordonator) Ed. Gr. T. Popa, UMF Iași 2021
5. Inflammageing: chronic inflammation in ageing, cardiovascular disease, and frailty Luigi Ferrucci, and Elisa Fabbri www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6146930/
6. The Role of Inflammation in Age-Related Sarcopenia Sebastiaan Dalle, Lenka Rossmeislova, and Katrien Koppo www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5733049/
7. Medical News Today - Immune aging and how to combat it www.medicalnewstoday.com/articles/immune-aging-and-how-to-combat-it
8. High-dose influenza vaccine in older adults by age and seasonal characteristics: Systematic review and meta-analysis update. Jason K.H. Lee, Gary K.L. Lam, J. Kevin Yin, Matthew M. Loiacono, Sandrine I. Samson https://pubmed. ncbi.nlm.nih.gov/37333054/ www.sciencedirect.com/science/article/pii/ S2590136223000682
9. RCP_15674_25.10.24.pdf
10. Diaz Granados CA et al. N Engl J Med 2014;371(7):635-645. https://pubmed.ncbi. nlm.nih.gov/25119609/
11. ORDIN 5135 11/10/2024 - Portal Legislativ
Coordonatori:
Președinte APLR
Prof. Univ. Dr . Adel a Ciobanu
Prof. Univ. Dr Mirel a Manea
Organizator:
250 ULS capsule moi
600 ULS/2 ml soluție injectabilă
Acest material promoţional este destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să consultaţi rezumatul caracteristicilor produsului complet, disponibil la cerere sau pe site-ul www.anm.ro. Vessel Due F® 250 ULS capsule moi - o capsulă moale conţine sulodexid 250 ULS (unităţi lipasemice sulodexid). Administrare orală. Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală – P6L. Vessel Due F® 600 ULS/2ml soluţie injectabilă - 2 ml soluţie injectabilă conţin sulodexid 600 ULS (unităţi lipasemice sulodexid). Administrare im/iv. Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală – PRF. Profesioniștii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată sau reclamaţie cu privire la acest produs la adresa de e-mail: Drugsafety.alfasigma@addenda.ro sau la Agenţia Naţională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, www.anm.ro. DAPP Alfasigma - S.p.A.
Alfasigma România S.R.L.
str. Cluceru Udricani, nr. 18, parter și etaj 1, sector 3, București tel.: 031.805.35.26, 031.805.35.27; fax: 031.805.35.28. e-mail: info.ro@alfasigma.com
Strategii de screening și prevenție în fibrilația
atrială conform Ghidului ESC 2024
Atrial fibrillation represents one of the most frequently encountered cardiac conditions, with a considerable impact on public health systems, both in primary and specialized care. Patient education and empowerment are core principles, with en emphasis on shared decision-making to improve outcome for each patient. Atrial fibrillation remains a complex cardiac condition, with a significant impact on the lives of patients diagnosed with this condition. For optimal care of patients with atrial fibillation, the need for early and dynamic control of comorbidities and risk factors is well known. Failure to meet these assumptions contributes to recurrences of atrial fibrillation, poor treatment outcomes and inefficient use of medical resources.
FUMF „Grigore T.
Iași
Asist. Univ. Dr. Ana-Maria Buburuz
UMF „Grigore T. Popa” Iași
ibrilația atrială reprezintă una din cele mai frecvent întâlnite afecțiuni cardiace, cu un impact considerabil asupra sistemelor de sănătate publică, atât în îngrijirea primară, cât și pentru cea de specialitate. Educația și împuternicirea pacienților sunt principii de bază, cu accent pe luarea deciziilor în comun pentru a îmbunătăți rezultatele pentru fiecare pacient. Fibrilația atrială rămâne o afecțiune complexă, cu un impact semnificativ asupra vieții pacienților diagnosticați cu această afecțiune. Pentru o îngrijire optimă a pacienților cu fibrilație atrială este bine cunoscută necesitatea controlului precoce și dinamic al comorbidităților și factorilor de risc. Nerespectarea acestor premize contribuie la recurențe de fibrilație atrială, rezultate scăzute ale tratamentului și un consum ineficient de resurse medicale.
În ghidul de practică al ESC privind fibrilația atrială publicat în 2024, s-a revizuit și dezvoltat conceptul AF-CARE (Fibrilație atrială— (C) Managementul comorbidității și factorilor de risc, (A) Evitați accidentul vascular cerebral și tromboembolismul, (R) Reduceți simptomele prin controlul ratei și al (E) evaluării ritmului și al ritmului). Astfel, comorbiditățile și factorii de risc devin compo-
nentă inițială și centrală a managementului pacientului. Acest lucru ar trebui luat în considerare încă de la diagnostic, deoarece se aplică tuturor pacienților, indiferent de factorii de risc tromboembolic sau de simptome. Evaluarea ar trebui să fie individualizată pentru fiecare pacient, cu o abordare dinamică care să țină cont de modul în care fibrilația atrială și condițiile asociate se modifică în timp(1,2) În ultimii ani s-au dezvoltat numeroase dispozitive care pot monitoriza ritmul cardiac, inclusiv smartwatch-urile și benzile de fitness. Cu toate că dovezile privind eficiența clinică a dispozitivelor digitale este limitată, acestea pot fi utile în detectarea fibrilației atriale clinice sau subclinice, și merită investigații suplimentare pentru introducerea în practica curentă. Dispozitivele pentru detectarea fibrilației atriale pot fi împărțite în 2 mari categorii - cele care generează un ECG și cele cu care oferă informații despre aritmie, non-ECG, cum ar fi fotopletismografia(1-3).
Utilizarea beneficiilor inteligenței artificiale are un impact din ce în ce mai mare în domeniul electrofiziologiei. Au fost generați algoritmi pentru îmbunătățirea diagnosticării fibrilației atriale sau a altor aritmii. Cu toate acestea, performanța clinică și aplicabilitatea pe scală largă a acestor soluții nu sunt încă cunoscute. Utilizarea resurselor inteligenței artificiale poate permite adaptarea tratamentului prin monitorizare dinamică și continuă direcționată pe pacient, folosind dispozitive portabile(1)
Screening-ul fibrilației atriale este o componentă importantă în identificarea precoce a acestei aritmii, având în vedere povara pe moribi-mortalitate pe care o generează această afecțiune. Screening-ul poate fi efectuat sistematic, prin întrebări adresate unui pacient, sau la momentul
unei întâlniri cu un profesionist din domeniul sănătății. Indiferent de modul de detecție, screening-ul ar trebui să facă parte dintr-un program structurat și nu este același lucru cu identificarea fibrilației atriale în timpul unei vizite de rutină la asistență medicală(1, 4) .
Screening-ul se poate face la momentul evaluării primare a ritmului cardiac, de exemplu folosind palparea pulsului sau efectuarea unui ECG cu 12 derivații. Screening-ul poate fi, de asemenea, pe o durată prelungită, utilizând fie monitorizarea intermitentă, fie continuă a ritmului cardiac. Majoritatea studiilor care utilizează o strategie de evaluare a unui moment din timp au depistat fibrilația atrială la un moment în timp, în comparație cu studiile sistematice de screening care au utilizat în principal evaluarea ritmului prelungit (repetată sau continuă). Metodele mai sensibile vor detecta mai multă fibrilație atrială, dar pot duce la un risc crescut de rezultate fals pozitive și la o detecție crescută a fibrilației atriale cu sarcină scăzută, în timp ce metodele mai specifice au ca rezultat mai puține fals pozitive, cu riscul de a omite diagnosticare fibrilației atriale. Alegerea metodei optime de identificare rămâne în responsabilitatea medicală(1) Principalele metode de screening în fibrilația atrială sunt:
1. Examenul clinic cardiovascular cu palparea pulsului și auscultația cardiacă
2. Utilizarea algoritmilor de inteligență artificială pentru a identifica pacienții la risc
3. Utilizarea de dispozitive bazate pe ECG: A. Dispozitive ECG convenționale (ECG clasic cu 12 derivații, Monitorizare Holter (de la 24 de ore la o săptămână sau mai mult), Telemetrie cardiacă mobilă (pe perioada de spitalizare), Dispozitive portabile, Plasturi purtabili (până la 14 zile), Biotextile (până la 30 de zile),
4. Dispozitive care nu sunt bazate pe ECG: Fotopletismografie și algoritmi automați: contact (deget, dispozitiv inteligent, bandă) și fără contact (video), Oscilometrie (monitoare de tensiune arterială care determină algoritmic regularitatea ritmului cardiac), Mecanocardiografie (accelerometre și giroscoape pentru a sesiza activitatea mecanică a inimii), Pletismografie video fără contact (prin monitorizare video), Difuzoare inteligente (prin identificarea tiparelor anormale ale ritmului cardiac)(1)
Prevenirea apariției episoadelor de fibrilație atrială înaintea dezvoltării de manifestări clinice are beneficiul clar de a îmbunătăți viața pacienților, de a reduce morbiditatea și costurile considerabile ale sistemelor de sănătate asociate cu emergența fibrilației atriale. În timp ce, încă de la primul pas al algoritmului propus de ghidul din 2024, (C) din AF-CARE se vorbește de gestionarea eficientă a factorilor de risc și a comorbidităților pentru a limita recurența și progresia FA, există, de asemenea, dovezi că acestea pot fi vizate pentru a preveni fibrilația atrială. Cele mai comune comorbidități vizate a fi controlate pentru prevenția fibrilației atriale sunt hipertensiunea arterială, insuficiența cardiacă, diabetul zaharat tip 2, obezitatea, sindromul de apnee în somn, activitatea fizică și alcoolul, deși mulți alți factori de risc pot fi monitorizați(1,5).
Managementul hipertensiunii arteriale a fost asociat cu o reducere a incidenței fibrilației atriale. În studiul LIFE, o reducere de 10 mmHg a TA sistolică a fost asociată cu o reducere de 17% a incidenței fibrilației atriale. Beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu, sau diureticele sunt utile pentru prevenirea incidenței fibrilației atriale(1)
Tratamentele farmacologice utilizate în insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă (HFrEF) au fost asociate cu o reducere a incidenței fibrilației atriale. Utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei sau a blocanților angiotensinei 2 la pacienții cu HFrEF cunoscută a fost asociată cu o reducere cu 44% a incidenței fibrilației atriale. În mod similar, beta-blocantele utilizate în HFrEF au condus la o reducere cu 33% a incidenței de apariție a fibrilației atriale. Antagoniștii receptorilor mineralocorticoizi au demonstrat că reduc cu 4% riscul de fibrilație atrială. Deși
au existat efecte variabile ale inhibitorilor SGLT2 în influențarea incidenței fibrilației atriale mai multe meta-analize au demonstrat că există o reducere cu 18%–37% a acestei aritmii. Cu toate acestea, tratamentul cu sacubitril/valsartan nu s-a dovedit încă să confere vreun beneficiu suplimentar în reducerea incidenței apariției fibrilației atriale în comparație cu unii inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau sartani. S-a sugerat eficiența terapiei de resincronizare cardiacă (CRT) la pacienții eligibili cu HFrEF în reducerea riscului de fibrilație atrială(1)
Tratamentul diabetului de tip 2, bazată pe modificările stilului de viață și tratamente farmacologice ale comorbidităților sunt pași utili în prevenirea remodelării atriale și a dezvoltării ulterioare a fibrilației atriale. Scăderea susținută a glicemiei care vizează un nivel de HbA1c de <6,0% nu a reușit să arate un efect protector asupra incidenței fibrilației atriale. Mai mult decât controlul glicemic în sine, clasa de agent de scădere a glicemiei poate influența riscul de fibrilație atrială. Insulina promovează adipogeneza și fibroza cardiacă și a fost asociată cu o creștere a fibrozei atriale și a riscul de fibrilație atrială. Studiile observaționale au asociat metforminul cu rate mai scăzute de incidență a fibrilației atriale. Diverse studii și meta-analize recente indică rolul pozitiv al inhibitorilor SGLT2 de a reduce riscul de fibrilație atrială la pacienții diabetici și nediabetici(1, 6-7) . Managementul obezității este important în prevenirea fibrilației atriale. Într-un studiu de cohortă populațional, normoponderabilitatea a fost asociată cu un risc redus de fibrilație atrială în comparație cu obezitatea (creștere cu 4,7% a riscului de fibrilație atrială pentru fiecare creștere cu 1 kg/m2 a IMC). Studiile efectuate în populații care utilizează chirurgia bariatrică pentru scăderea în greutate la persoanele cu obezitate morbidă (IMC ≥40 kg/m2) au observat un risc mai scăzut de incidență a fibrilației atriale(1)
Optimizarea obiceiurilor de somn pare a fi un obiectiv rațional, însă până în prezent nu există dovezi concludente care să susțină acest lucru pentru prevenirea primară a FA. Studiul SAVE nu a reușit să demonstreze o diferență în rezultatele clinice la cei randomizați la terapia CPAP sau placebo. Nu a existat nicio diferență în ceea ce privește incidența fibrilației atriale la cei care utilizau terapia CPAP(1).
Mai multe studii au demonstrat efectele benefice ale activității fizice asupra sănătății cardiovasculare. Exercițiul aerobic poate reduce, de asemenea, riscul de fibrilație atrială nou-apărută. De remarcat faptul că incidența FA pare să fie crescută în rândul sportivilor, o meta-analiză a studiilor observaționale arătând un risc de 2,5 ori mai mare în comparație cu non-sportivii(1). Reducerea consumului de alcool poate preveni dezvoltarea fibrilației atriale. Acest lucru se bazează pe studii observaționale care leagă alcoolul de un risc excesiv de incidență a fibrilației atriale, într-o manieră dependentă de doză. Suplimentar, un studiu de cohortă populațional al celor cu un consum mare de alcool (> 60 g/zi pentru bărbați și femei > 40 g/zi) a constatat că o incidență mai mică a abstinenței alcoolului a fost asociată cu o abstinență de la alcool >40 g/zi. comparativ cu pacienții care au continuat să bea în exces(1, 8-10)
Prevalența fibrilației atriale este în continuă creștere, în condițiile creșterii speranței de viață a populației, a numărului de comorbidități identificate, dar și conștientizării afecțiunii și a noilor metode de diagnostic ale acesteia. Prevenția acestei aritmii prin controlul comorbidităților, alături de utilizarea metodelor moderne de screening a apariției fibrilației atriale, pot conduce la reducerea morbidității și mortalității celei mai frecvente aritmii cardiace.
Bibliografie
1. Van Gelder I, Rienstra E, Bunting K, et al. 2024 ESC Guidelines for the management of atrial fibrillation developed in collaboration with the European Association for Cardio-Thoracic Surgery (EACTS). Eur Heart J 2024; 45: 3314–3414.
2. Spatz ES, Ginsburg GS, Rumsfeld JS, Turakhia MP. Wearable digital health technologies for monitoring in cardiovascular medicine. N Engl J Med 2024; 390:346–56.
3. Svennberg E, Tjong F, Goette A, et al. How to use digital devices to detect and manage arrhythmias: an EHRA practical guide. Europace 2022; 24:979–1005.
4. Paul Nordin A, Carnlöf C, Insulander P, et al. Validation of diagnostic accuracy of a handheld, smartphone-based rhythm recording device. Expert Rev Med Devices 2023;20:55–61.
5. Gill SK, Barsky A, Guan X, et al. Consumer wearable devices to evaluate dynamic heart rate with digoxin versus beta-blockers: the RATE-AF randomised trial. Nat Med 2024;30:2030–2036.
6. Strong K, Wald N, Miller A, Alwan A. Current concepts in screening for noncommunicable disease: World Health Organization Consultation Group Report on methodology of noncommunicable disease screening. J Med Screen 2005;12:12–9.
7. Asad Z, Abbas M, Javed I, Korantzopoulos P, Stavrakis S. Obesity is associated with incident atrial fibrillation independent of gender: a meta-analysis. J Cardiovasc Electrophysiol 2018;29:3-25.
8. Petryszyn P, Niewinski P, Staniak A, et al. Effectiveness of screening for atrial fibrillation and its determinants. A meta-analysis. PLoS One 2019;14:e0213198.
9. Kim J, Kim D, Jang E, et al. Associations of high-normal blood pressure and impaired fasting glucose with atrial fibrillation. Heart 2023;109:929–35.
10. Tung P, Levitzky YS, Wang R, et al. Obstructive and central sleep apnea and the risk of incident atrial fibrillation in a community cohort of men and women. J Am Heart Assoc 2017;6:e004500.
Sisteme Holter ECG și monitorizare ambulatorie TA
Sisteme full disclosure Holter ECG: EC-2H, EC-3H, EC-12H și sistem combinat E
&TA: EC 3H/ABP (Labtech, Ungaria). Monitorizare 1-30 zile pe 2/3/12 canale, modul respirație, apnee de somn, senzor de mișcare.
Sisteme de monitorizare ambulatorie a tensiunii pe 24-51 ore: ABPM-05, ABPM-06 (Meditech, Ungaria). Metoda de măsurare oscilometrică, tolerantă la mișcare. So�ware în limba română
Dopplex ABIlity (Huntleigh, Anglia)
Sistem de măsurare automată a indicelui gleznă/braț folosind metoda plethismografiei de volum, u�lizând 4 manșete bicamerale. Înregistrează unda puls-volum la gleznă, un ajutor important pentru diagnosticarea clinică. Opțional: imprimantă termică
PC ECG EC-12R, EC-12R/S, EC-12S (Labtech, Ungaria)
Sisteme ECG computerizate cu 12 canale de repaus și efort cu programe speciale de recuperare cardiacă. Comunicarea cu calculatorul prin bluetooth dedicat via USB standard, permite mișcarea liberă a pacientului și monitorizarea comodă a fazei derevenire (eventual culcat pe un pat). Concepția inova�vă permite efectuareași a unor teste nestandardizate. Protocoalele integrate permit comandaautomată a majorității tipurilor de cicloergometre și covoare.
Sistemul EC-12S are integrat un modul automat de monitorizare a tensiunii.
Arteriograph (Tensiomed, Ungaria)
Sistem simplu, user-independent, pentru măsurarea funcției arteriale (s�ffness). Măsoară simultan presiunea arterială centrală și periferică, indicele gleznă/braț (ABI), indicele de augmentație (Aix), viteza undei de puls (PWVao), durata de ejecție a ventriculului stâng (ED). Evaluează vârsta arterială a pacientului.
ECG Cardiofax: 2250, 3350 (Nihon Kohden, Japonia)
Electrocardiografe clasice cu 6, 12 canale. Ambele �puri achizi ționează semnalele ECG pe 12 canale afișate simultan pe display LCD. Tipărire pe hâr�e termosensibilă pe grupe de 6, 12 canale (în funcție de model). Analiză și diagnos�c automat. Funcționează cu baterie sau conectate la rețea.
Cicloergometre Ergoselect (Ergoline, Germania)
Cicloergometre cu diverse performanțe pentru testare la efort. Comandate automat prin diverse modele de electrocardiografe clasice sau computerizate
Este necesară colonoscopia la pacienții cu sindrom de intestin iritabil?
Sindromul de intestin iritabil afectează semnificativ calitatea vieții pacienților, care deja sunt împovărați de teste multiple, majoritatea inutile, de pierderea timpului cu pregătirea pentru investigații, de efectele semnificative legate de sedare și de costurile financiare directe. Cu toate acestea, sunt mulți pacienți cu sindrom de intestin iritabil care, în loc să se concentreze pe controlul simptomelor reale, continuă să fie preocupați de condiția medicală, pe care o consideră potențial gravă, sau chiar fatală. În prezentările clinice, asemănările cu o serie de boli organice precum boala Crohn, colita ulcerativă, boala celiacă dar mai ales teama de cancer care nu poate fi depășită, mulți pacienți dar și medici, apelează la teste invazive pentru a exclude o boală organică, înainte de a confirma un diagnostic de sindrom de intestin iritabil. În lipsa unor teste diagnostice noninvazive, care să ofere un diagnostic fiabil și reproductibil al sindromului de intestin iritabil, cu un raport de probabilitate pozitiv suficient de mare și o valoare de probabilitate negativă suficient de scăzută, colonoscopia rămâne una dintre explorările cele mai solicitate.
Prof. Univ.
Dr. Elena Toader
Medic primar gastroenterologie și medicină internă, UMF„Grigore T. Popa” Iași, Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie, Spitalul Clinic Județean de Urgență„Sfântul Spiridon”
Opinia pacienților despre colonoscopie în sindromul de intestin iritabil
Raportat la explorarea colonoscopică, atitudinea pacienților cu sindrom de intestin iritabil este mult influențată de rezultatul investigației. Pentru un pacient o colonoscopie negativă, fără evidența unei afecțiuni organice, pe lângă certificarea diagnosticului de sindrom de intestin iritabil generează și un impact pozitiv asupra calității vieții și a gradului de satisfacție. În plus, contribuie la evitarea expunerii la investigații și riscuri suplimentare, precum și la economisirea resurselor corespunzătoare cerințelor standard de management non-invaziv al sindromului de intestin iritabil. Pentru un pacient o colonoscopie pozitivă pentru diferite tipuri de leziuni nonmaligne asociate sindromului de intestin iritabil, precum polipii sau diverticulii, generează neîncredere în certitudinea diagnosticului și insatisfacție față de serviciile medicale. Opinia medicală despre colonoscopie în sindromul de intestin iritabil În mod tradițional, diagnosticul unei boli este realizat prin obiectivarea anomaliilor anatomice sau funcționale. Sindromul de intestin iritabil este o condiţie medicală în care se încearcă să se schimbe paradigma diagnosticului de la una de diagnostic prin excludere, la un proces de diagnostic proactiv, bazat pe un sistem de încadrare a simptomelor. În absența unor markeri biologici specifici, sindromul de intestin iritabil este confirmat ca o tulburare funcțională numai după ce bolile organice gastro-intestinale au fost excluse printr-o serie exhaustivă de teste diagnostice. În multe cazuri, aceaste evaluări includ colonoscopia, care este una dintre cele mai costisitoare investigații diagnostice.
În practica clinică curentă, majoritatea doctorilor tind să stabilească diagnosticul de sindrom de intestin iritabil după experiența
personală, conturată pe o serie de teorii informale și opinii despre ce este această afecțiune și nu după definițiile științifice de manual sau preluate din ghiduri. Acest tip de experiență clinică nu generează o atitudine unitară a medicilor implicați în managementul pacienților cu sindrom de intestin iritabil. Spre exemplu, un medic generalist care are nevoie de un suport informațional în conformitate cu standardele de diagnostic pentru sindromul de intestin iritabil, recomandă frecvent colonoscopia, în timp ce un clinician este înclinat să considere că simptomele pacientului sunt previzibile sau foarte probabile pentru un diagnostic cauzat de schimbări anatomice și nu de o tulburare funcțională. Specialistul în gastroenterologie pare a fi mai prudent și reflectează mai mult cu privire la orientarea asupra tipului de management invaziv sau noninvaziv la caz. Pro și contra colonoscopiei în sindromul de intestin iritabil Susţinătorii investigației afirmă că o colonoscopie normală, fără leziuni, poate oferi asigurări de certitudine pentru diagnosticul de sindrom de intestin iritabil, contribuind ulterior la scăderea utilizării resurselor sau extinderea investigațiilor diagnostice, precum și la îmbunătăţirea satisfacţiei și calității vieții pacienților.
Oponenții investigației, pornesc de la considerentul că pre-testarea prin colonoscopie pentru simptome asemănătoare cancerului colorectal, bolilor inflamatorii intestinale, diareei infecțioase este cu o probabilitatea mai mică de 1% pentru diagnostice alternative. De altfel, colonoscopia în foarte puține cazuri modifică diagnosticul inițial, iar un diagnostic cert de sindrom de intestin iritabil este rareori revizuit în timp.
Având în vedere că explorarea rareori se dovește a fi utilă, recomandarea de a efectua colonoscopia în sindromul de intestin iritabil la un minim necesar ar trebui contrabalansată de eforturile de transfer a resurselor (financiare, profesionale) în zone unde este mai multă nevoie, cum ar fi screeningul pentru cancerul colo-rectal. Colonoscopia modelează profilul de complianță și aderență a pacienților cu sindrom de intestin iritabil?
Pacientul cu sindrom de intestin iritabil este cu un profil de complianță și aderență care se raportează la impactul pe care boala îl are asupra calității vieții. Pacienţii complianți sunt cei care își acceptă diagnosticul de sindrom de intestin iritabil, respectă recomandările stabilite de medicii lor, nu sunt tentați de a solicita investigaţii suplimentare, colonoscopia nu reprezintă o preocupare sau o prioritate, au un grad de satisfacție bun și acceptă faptul că vor fi zile bune și zile rele. Pacienţii mai puțin complianți, percep sindromul de intestin iritabil ca o boală cu impact negativ asupra calităţii vieţii, sunt nemulțumiți de persistența simptomatologiei și de eficiența suboptimală a tratamentului, încât sunt tentați spre investigații suplimentare. În ceea ce privește colonoscopia, în multe situații investigația devine o prioritate, în special pentru pacienții care nu acceptă ideea că nu este nimic rău sau că nu sunt în dezavantaj. În concluzie, dacă la colonoscopie este puțin probabil să se descopere diagnostice alternative, să se detecteze leziuni incidente importante din punct de vedere clinic sau să liniștească pacientul, atunci se pare că nu există niciun motiv științific pentru o recomandare curentă de a efectua această procedură, în special la pacienții tineri, care prezintă simptome tipice de sindrom de intestin iritabil.
Bibliografie
1. Mahadeva S. Improving adherence towards bowel preparation for colonoscopy. JGH Open. 2023 Sep 23;7(9):597-598.
2. Amber J. Tresca, Colonoscopy and Irritable Bowel Syndrome (IBS): What to Know. Updated on February 28, 2024 https://www.verywellhealth.com/colonoscopy-irritable-bowel-syndrome-8558879
3. Black CJ, Ford AC. Rational investigations in irritable bowel syndrome. Frontline Gastroenterol. 2019 Jun 6;11(2):140-147.
4. Du X, Allwood G, Webberley KM, Inderjeeth AJ, Osseiran A, Marshall BJ. Noninvasive Diagnosis of Irritable Bowel Syndrome via Bowel Sound Features: Proof of Concept. Clin Transl Gastroenterol. 2019 Mar;10(3):e00017.
5. Otto S. Lin, Colonoscopy in irritable bowel syndrome: whom are we reassuring? Gastrointestinal Endoscopy Volume 62, No. 6 : 2005:900-902.
6. Spiegel BM, Gralnek IM, Bolus R, Chang L, Dulai GS, Naliboff B, Mayer EA. Is a negative colonoscopy associated with reassurance or improved health-related quality of life in irritable bowel syndrome? Gastrointest Endosc. 2005 Dec;62(6):892-9.
Noutăți în tratamentul hipertrigliceridemiei
Hipertrigliceridemia (HTG), definită printr-o concentrație a trigliceridelor serice ≥ 150 mg/dl, este o afecțiune frecventă, datele din Third National Health and Nutrition Survey (NHANES III) susținând o prevalenţă de aproximativ 35% la bărbați și de 25% la femei (1)
Conf. Univ. Dr. Emilia Rusu, Dr. Ioana Ungureanu, Dr. Ana Cristina Radu
Spital Clinic Nicolae Malaxa, București
Conform studiului PREDATORR, în România, aproximativ 67,1% dintre adulți prezintă cel puțin o anomalie lipidică, 27,5% asociind HTG(2). Clasificarea hipertrigliceridemiei nu este unitară în ghidurile actuale. O sumarizare a recomandărilor din aceste ghiduri fiind prezentată în tabelul 1.
Hipertrigliceridemia poate avea cauze primare (genetice), precum hiperchilomicronemia familială (prin deficit de lipoprotein lipază - LPL), hipertrigliceridemia familială sau disbetalipoproteinemia familială și secundare (dobândite), asociate cu diabetul zaharat necontrolat, sindromul metabolic, hipotiroidismul, obezitatea, boala cronică de rinichi (sindromul nefrotic), consumul excesiv de alcool sau fructoză, administrarea anumitor medicamente (corticosteroizi, estrogeni, beta-blocante, diuretice tiazidice, retinoizi). Tratament
În practica clinică, managementul HTG are ca prim obiectiv diminuarea riscului principal asociat. În cazul valorilor TG peste 500 mg/dl, prioritatea terapeutică este prevenirea pancreatitei acute, în timp ce pentru concentrații cuprinse în-
tre 150 și 499 mg/dl, intervențiile vizează reducerea riscului cardiovascular asociat. Modificarea stilului de viață rămâne o componentă esențială în tratamentul hipertrigliceridemiei. Adoptarea unei diete echilibrate, creșterea activității fizice (minimum 150-300 de minute pe săptămână activitate fizică aerobă de intensitate moderată), controlul greutății corporale (scăderea ponderală 5-10%) și evitarea alcoolului sunt măsuri esențiale pentru reducerea trigliceridelor și prevenirea complicațiilor cardiovasculare și pancreatice. Pentru valori ale trigliceridelor peste 1000 mg/dl, este crucială reducerea aportului de lipide la 20-30 g/zi sau 10-15% din necesarul caloric zilnic pentru prevenirea pancreatitei acute, evitând dietele extreme iar consumul de alcool este complet contraindicat.
Tratamentul HTG este adaptat contextului clinic, riscului cardiovascular asociat și include: statine, acizi grași omega-3, fibrați, olezarsen. Eficacitatea medicamentelor în scăderea TG serice este menționată în tabelul 2.
Conform ghidului ESC, tratamentul cu statine este recomandat ca primă opțiune terapeutică pentru reducerea riscului cardiovascular la persoanele cu risc cardiovascular crescut sau foarte crescut și hipertrigliceridemie (TG >200 mg/dl) (Clasa I Nivel B)(8) La pacienții cu risc crescut (sau mai mare) și TG între 135-499 mg/dl, în ciuda tratamentului cu statina în doză maxim to-
Tabelul 1. Clasificarea hipertrigliceridemiei (adaptat după 3,4,5).
Societatea Clasificare Nivelul trigliceridelor [mg/dl (mmol/l)]
Colegiul American de Cardiologie/ Asociația Americană a Inimii (2018)
Societatea Europeană de Cardiologie (2019)
Societatea Europeană de Ateroscleroză (2021)
Normal Moderat
Sever
Normal Ușor-moderat
Sever
Optimal La limită
Moderat-ridicat
Sever
Extrem
<175 (<2,0)
175-499 (2,0-5,6) >500 (>5,6)
<150 (<1,7)
150-880 (1,7-10,0) >880 (≥10,0)
<100 (<1,2)
100-150 (1,2-1,7)
150-500 (1,7-5,6)
500-880 (5,6-10,0) >880 (>10,0)
lerată, ar trebui luați în considerare acizii grași polinesaturați omega-3 (icosapent etil 2 g x 2 pe zi), pentru reducerea riscului de evenimente cardiovasculare (Clasa IIa Nivel B)(8). Pentru pacienții cu nivel persistent al TG între 500-999 mg/dl, în ciuda tratamentului cu statină și icosapent etil, în practica clinică se adăugă și fenofibrat.
La pacienții aflați în prevenția primară, care au atins obiectivul pentru LDL-C (lipoproteinelor cu densitate mică), dar prezintă niveluri ale TG >200 mg/dl, fenofibratul sau bezafibratul pot fi luate în considerare în asociere cu statina (Clasa IIb Nivel B)(8)
La pacienții cu risc crescut, care au atins obiectivul pentru LDL-C, dar prezintă niveluri ale TG>200 mg/dl, fenofibratul sau bezafibratul pot fi luate în considerare în asociere cu statinele (Clasa IIb Nivel C).
Icosapent etil este aprobat de către Food and Drug Administration (FDA) ca adjuvant al terapiei medicale nutriționale pentru reducerea nivelului de trigliceride la pacienții adulți cu valori peste 500 mg/ dl, având un efect de reducere a trigliceridelor cu 20-50% la doze de 3-4 g/zi(9)
Noi abordări terapeutice în tratamentul hipertrigliceridemiei
Tratamentul hipertrigliceridemiei continuă să evolueze, iar noile terapii vizează nu doar scăderea trigliceridelor, ci și reducerea riscului cardiovascular și a complicațiilor metabolice. Agenții care reduc trigliceridele pot aduce beneficii cardiovasculare suplimentare față de statine, însă doar dacă reușesc să scadă lipoproteinele care conțin apoB, care sunt principalele particule aterogene. Inhibitorii apolipoproteinei C-III
Noile strategii terapeutice pentru HTG se concentrează pe inhibarea apolipoproteinei C-III (APOC3), o proteină care reduce eliminarea trigliceridelor și favorizează aterogeneza(10).
Olezarsen, oligonucleotid antisens conjugat cu GalNAc3, acționează la nivel nuclear prin blocarea ARNm-ului APOC3, reducând semnificativ trigliceridele, VLDL-C și ApoB, fără efecte adverse majore. Olezarsen este recent
Trimbow pentru BPOC
BPOC cu risc de exacerbări
Exacerbări prevenite cu Trimbow 1
dipropionat de beclometazonă/fumarat de formoterol dihidrat/glicopironiu
Eficacitate în prevenirea exacerbărilor moderate sau severe și îmbunătăţirea calităţii vieţii4,5,6
Formulare extrafină2 care ţintește atât căile aeriene mari, cât și căile aeriene mici1
Administrare de două ori pe zi dintr-un dispozitiv pMDI familiar, pentru ameliorarea simptomelor nocturne și matinale3
Material promoţional dedicat profesioniștilor din domeniul sănătăţii. Acest medicament se eliberează pe bază de prescripţie medicală PRF. Profesioniștii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze reacţiile adverse. Raportarea reacţiilor adverse se poate face direct prin sistemul naţional de raportare (www.anm.ro). Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
1. Singh et al., International Journal of COPD 2017; 12 2917–2928; 2. RCP Trimbow soluţie de inhalat presurizată (doza eliberată: dipropionat de beclometazonă 87 mcg, fumarat de formoterol dihidrat 5 mcg, glicopironiu 9 mcg); 3. Singh et al. - Expert Opinion on Pharmacotherapy 2018; 19:11, 1279-1287; 4. Singh et al. - Lancet 2016; 388:963-973; 5. Papi et al. - Lancet 2018; 391:1076-84; 6. Vestbo et al. – Lancet 2017; 389:1919-1929.
Pentru informaţii complete de prescriere, vă rugăm să consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului, accesând codul QR.
008/CR/Trimbow pMDI/05-2023
Chiesi România SRL
Str. Venezuela nr. 10, sector 1, 011834; București; România
aprobat FDA (decembrie 2024) pentru scăderea TG la adulții cu sindrom de chilomicronemie familială (FCS), în asociere cu dietă strictă (<20 g lipide/zi)(11). Olezarsen a demonstrat o reducere semnificativă a nivelului TG față de valoarea inițială la 6 și respective 12 luni, cu aproximativ 57%.
Volanesorsen este un oligonucleotid antisens (ASO) de generație a doua, ce reduce apoC-III plasmatic cu până la 80%, într-un mod progresiv și dependent de doză. Este aprobat în Uniunea Europeană ca adjuvant al terapiei medicale nutriționale la pacienții adulți cu sindromul chilomicronemiei familiale (FCS) și aflați la risc înalt de pancreatită, la care răspunsul la dietă și tratamentul de scădere a trigliceridelor a fost inadecvat (12). În prezent, în SUA nu este aprobat datorită riscului crescut de trombocitopenie severă.
Plozasiran reprezintă o terapie de tip siRNA (acid ribonucleic (ARN) interferent mic) care inhibă APOC3 la nivel citoplasmatic, reducând semnificativ LDL-C, ApoB, non-HDL-C ceea ce îl face o opțiune promițătoare în dislipidemiile mixte. În urma studiului PALISADE, FDA a acceptat cererea de autorizare a noului medicament plozasiran, destinată tratamentului sindromului de chilomicronemie familială (FCS)(13) Inhibitorii ANGPTL3
O altă strategie terapeutică vizează proteina asemănătoare angiopoietinei 3 (ANGPTL3), un modulator al metabolismului lipidic ce inhibă atât lipoprotein lipaza, cât și lipaza endotelială, diminuând concentrația plasmatică a lipoproteinelor cu denitate foarte joasă (VLDL) și a chilomicronilor, consecutiv, scăzând captarea lor la nivel hepatic.
La pacienți cu hiperlipidemie combi-
nată, administrarea Zodasiran (siRNA anti-ANGPTL3) s-a asociat cu reducerea TG (între 51-63%), a remnanților de colesterol, ApoB, non-HDL-C și LDL-C(14)
Evinacumab, un anticorp monoclonal care inhibă proteina ANGPTL3, este aprobat pentru pacienții cu hipercolesterolemie familială homozigotă (HoFH) cu vârsta de peste 5 ani(15). Administrarea evinacumab a condus la o scădere a LDL-C cu aproximativ 50%. Studiile sugerează un potențial în reducerea trigliceridelor la pacienții cu hipertrigliceridemie severă. Efectul de scădere a TG variază semnificativ, între 0,9% și 93,2%, în funcție de factorii genetici(16)
Inhibitori ai proteinei microsomale de transfer al trigliceridelor (MTP) Lomitapida este un inhibitor oral al proteinei microzomale de transfer a trigliceridelor (MTP) care blochează producția hepatică de VLDL. Societățile ESC/EAS sugerează că lomitapida poate fi luată în considerare în cazurile de hipertrigliceridemie severă (8). Medicamentul are aprobare pentru tratamentul pacienților cu hipercolesterolemie familială homozigotă (HoFH)(17). Poate induce steatoză hepatică, iar utilizarea pe termen lung necesită monitorizare atentă a funcției hepatice. Pe lângă terapiile menționate anterior, cercetările actuale explorează și alte molecule pentru tratamentul HTG: inhibitorii proteinei de transfer al colesterolului esterificat (CETP), agoniști ai PPARα (receptorul activator al proliferării peroxizomale α), analogi ai factorului de creștere a fibroblastelor 21 (FGF21). Terapia genică și editarea genomică, tehnologiile precum CRISPRCas9, sunt investigate pentru potențialul lor de a corecta mutațiile genetice care duc la hipertrigliceridemie familială. Deși aceste abordări sunt încă în faze incipiente de cercetare, ele oferă perspective promițătoare pentru tratamente personalizate în viitor.
Bibliografie:
1 Ford ES, Giles WH, Dietz WH. Prevalence of the metabolic syndrome among US adults: findings from the third National Health and Nutrition Examination Survey. JAMA. 2002;287(3):356-359.
2 Popa S, Mota M, Popa A, et al. Prevalence of dyslipidemia and its association with cardiometabolic factors and kidney function in the adult Romanian population: The PREDATORR study. Diabetes Metab Syndr. 2019 JanFeb;13(1):596-602.
3 Ginsberg HN, Packard CJ, Chapman MJ, et
al. Triglyceride-rich lipoproteins and their remnants: metabolic insights, role in atherosclerotic cardiovascular disease, and emerging therapeutic strategies—a consensus statement from the European Atherosclerosis Society. Eur Heart J. 2021;42(47):4791-4806.
4 National Cholesterol Education Program. Executive summary of the third report of The National Cholesterol Education Program (NCEP) Expert Panel on detection, evaluation, and treatment of high blood cholesterol in adults (Adult Treatment Panel III). JAMA. 2001;285(19):2486-2497.
5 Grundy SM, Stone NJ, Bailey AL, et al. AHA/ ACC/AACVPR/AAPA/ ABC/ACPM/ ADA/AGS/APhA/ASPC/NLA/PCNA Guideline on the Management of Blood Cholesterol: Executive Summary. Circulation. 2019;139(10):e1046-e1108.
6 Zimodro JM, Rizzo M, Gouni-Berthold I. Current and emerging treatment options for hypertriglyceridemia: state-of-the-art review. Pharmaceuticals. 2025;18(2):147. doi:10.3390/ ph18020147
7 Cal Calcaterra I, Lupoli R, Di Minno A, Di Minno MND. Volanesorsen to treat severe hypertriglyceridaemia: A pooled analysis of randomized controlled trials. Eur J Clin Invest. 2022;52(11):e13841.
8 Mach F, Baigent C, Catapano AL, et al; ESC Scientific Document Group. 2019 ESC/EAS Guidelines for the management of dyslipidaemias: lipid modification to reduce cardiovascular risk. Eur Heart J. 2020;41(1):111-188.
13 Watts GF, Rosenson RS, Hegele RA, et al; PALISADE Study Group. Plozasiran for managing persistent chylomicronemia and pancreatitis risk. N Engl J Med. 2025;392(2):127-137.
14 Rosenson RS, Gaudet D, Hegele RA, et al; ARCHES-2 Trial Team. Zodasiran, an RNAi therapeutic targeting ANGPTL3, for mixed hyperlipidemia. N Engl J Med. 2024;391(10):913-925.
16 Ahmad Z, Banerjee P, Hamon S, et al. Inhibition of Angiopoietin-Like Protein 3 With a Monoclonal Antibody Reduces Triglycerides in Hypertriglyceridemia. Circulation. 2019;140(6):470-486.
17 D’Erasmo L, Steward K, Cefalù AB, et al. Efficacy and safety of lomitapide in homozygous familial hypercholesterolaemia: the pan-European retrospective observational study. Eur J Prev Cardiol. 2022;29(5):832-841.
Un nou orizont în abordarea patologiilor cardiovasculare ș i neurologice
AspiVita100 o formulă inovativă cu eliberare controlată conține Nattokinază, serin-proteaza care a revoluționat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potențial patogenic și prin profilul de siguranță.
AspiVita100 raspunde nevoilor profilactice și terapeutice din afecțiunile cronice vasculare cu potențial trombotic ridicat, în hipertensiunea arterială și în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:
• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare orală
AspiVita100 conține nattokinază încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecția sa împotriva degradării gastrice și eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic prelungit.
• Mecanism fibrinolitic şi antiagregant plachetar cunoscut
Nattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct (asupra fibrinei), cât și indirect (prin activarea plasminei).
Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică și sinteza normală a fibrinei
• Siguranță la grupele de risc
Studiile clinice au demonstrat siguranța administrarii, chiar și în doze de 6.000 UF, împreună cu: aspirină, clopidogrel, warfarină sau heparine injectabile la pacienții cu AVC1. De asemenea, administrarea este sigură la pacienții diabetici2 și dializați3
Motivele includerii cu succes a Aspi Vita 100 în planul de prevenţie
ș
i tratament al pacienţilor cu risc de tromboze ș i accidente vasculare:
• Eficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produșilor de degradare ai fibrinei (PDF) crește treptat4 cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază
• Protecție împotriva aterosclerozei arterei carotide: reduce dimensiunile plăcii de aterom cu până la 36,6% la administrare timp de 6 luni7
• Protecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid, indicator precoce al bolii Alzheimer6
• Acţiune antihipertensivă demonstrată5 la pacienţii cu pre-HTA și HTA stadiul 1
Formula inovativă cu eliberare controlată Aspi Vita 100 asigură:
• Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică și sinteza normală a fibrinei
• Administrare uşoară şi efect prelungit: capsulele AspiVita100 cu eliberare controlată contribuie la menţinerea fluxului sanguin optim pe o perioadă de peste 12 ore
• Produs fabricat sub licență elvețiană exclusiv în Europa sub condiții farmaceutice GMP
1Shah AB., An open clinical pilot study to evaluate the safety and efficacy of natto kinaseas as an add‐on; oral fibrinolytic agent to low molecular weight heparin & anti‐platelets în acute ischeamic stroke, 2004; 2Hitosugi M., Effects of bacillus natto products on blood pressure în patients with lifestyle diseases, 2014; 3Hsia CH., et al, Nattokinase decreases plasma levels of fibrinogen, factor VII and factor VII în human subjects, 2009; 4Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 20155Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 5Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 6Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009; 7Ren NN. et al., A clinical study on the effect of nattokinase on carotid artery atherosclerosis and hyperlipidaemia, 2017
Tulburările de somn și afecțiunile digestive: o relație complexă
Tulburările de somn și afecțiunile digestive reprezintă două categorii de probleme de sănătate cu o prevalență ridicată în populația generală, iar studiile recente au evidențiat o interacțiune complexă și bidirecțională între acestea. Statistic, aproximativ 60% dintre pacienții cu IBS raportează tulburări de somn[8], iar pacienții cu GERD au un risc de 2 ori mai mare de a dezvolta insomnie comparativ cu persoanele fără GERD[9]. Se pare că restricția de somn de 4 ore pe noapte timp de 5 zile poate duce la o creștere a permeabilității intestinale cu 50%[2]
MDr. Raluca
Mihaela Bercea
Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Andreoiu“ Ploiești, Clinica Medicală Scandinavia Ploiești
ecanismele interacțiunii somn-digestie sunt complexe. Interacțiunea dintre somn și sistemul digestiv este reglată de mecanisme complexe, care implică sistemul nervos central, sistemul endocrin și microbiota intestinală. Ritmul circadian, ceasul biologic intern, joacă un rol crucial în coordonarea acestor procese. Atunci când ritmul circadian este perturbat, pot apărea dezechilibre care afectează atât somnul, cât și digestia. Sistemul nervos central controlează atât somnul, cât și funcțiile digestive. Axul creier-intestin, o rețea
complexă de comunicare bidirecțională, permite interacțiunea dintre aceste două sisteme. Stresul, anxietatea și depresia, care pot afecta somnul, pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra sistemului digestiv, ducând la simptome precum dureri abdominale, balonare și modificări ale tranzitului intestinal.
Hormonii joacă un rol esențial în reglarea somnului și a digestiei. Melatonina, un hormon secretat în timpul nopții, reglează ritmul circadian și are, de asemenea, efecte antiinflamatorii asupra sistemului digestiv[10]. Cortizolul, hormonul stresului, poate perturba somnul și poate afecta motilitatea gastrointestinală[11]. Grelina și leptina, hormonii care reglează apetitul, pot fi afectați de privarea de somn, ducând la modificări ale obiceiurilor alimentare și la agravarea simptomelor digestive[12].
te afecta secreția de grelină și leptină, hormoni implicați în reglarea apetitului, ceea ce poate duce la modificări ale obiceiurilor alimentare și la agravarea simptomelor digestive[4]
Expertiză nordică pentru o sănătate mai bună!
MEDICINĂ INTERNĂ - GASTROENTEROLOGIE
Adres Str. Veronica Micle 23, Ploiești, Prahova E-mail:
de luni până vineri 10:00 - 18:00: 0731 11 44 44
Clinica Scandinavia oferă abordare centrată pe pacient prin oamenii săi și serviciile integrate pentru diagnosticul și managementul bolilor pulmonare cronice, precum și tratamente personalizate pentru apneea în somn.
www.clinicamedicalascandinavia.ro
În ceea ce privește impactul tulburărilor de somn asupra sistemului digestiv, se pare că privarea cronică de somn poate perturba ritmul circadian, având consecințe asupra motilității gastrointestinale. Un studiu publicat în jurnalul „Gastroenterology” a demonstrat că restricția de somn poate încetini tranzitul intestinal, ducând la constipație și disconfort abdominal[1]. De asemenea, s-a observat o creștere a permeabilității intestinale, facilitând translocarea bacteriană și inflamația de grad scăzut[2]
Un alt aspect important este reprezentat de modificările microbiotei intestinale. S-a constatat că tulburările de somn pot reduce diversitatea bacteriană și pot favoriza dezvoltarea unor tulpini proinflamatorii, crescând riscul de disbioză[3]. În plus, privarea de somn poa-
Impactul afecțiunilor digestive asupra somnului a fost cercetat de asemenea anterior și menționat în multiple publicații. Afecțiuni precum refluxul gastroesofagian (GERD) și boala inflamatorie intestinală (IBD) pot avea un impact semnificativ asupra calității somnului. Simptomele nocturne ale GERD, cum ar fi regurgitațiile acide și tusea, pot provoca fragmentarea somnului și insomnie[5]. În cazul IBD, durerea abdominală, diareea și urgența pentru defecație pot perturba somnul și pot duce la oboseală cronică[6]. Sindromul de intestin iritabil (IBS) este o altă afecțiune digestivă care poate afecta somnul. Studiile au arătat că pacienții cu IBS prezintă o prevalență mai mare a tulburărilor de somn, cum ar fi insomnia și somnul neodihnitor, comparativ cu populația generală[7]. Având în vedere interacțiunea complexă dintre somn și sistemul digestiv, este esențial ca medicii să adopte o abordare holistică în evaluarea și tratamentul pacienților cu tulburări de somn sau afecțiuni digestive. Intervențiile terapeutice ar trebui să vizeze atât îmbunătățirea calității somnului, cât și gestionarea simptomelor digestive. Această abordare ar trebui să includă evaluarea amănunțită a istoricului medical pentru a identifica factorii de risc și a stabili un diagnostic precis, investigații paraclinice pentru a evalua funcția digestivă și calitatea somnului.
Dintre recomandări pentru pacienți, menționăm în primul rând necesitatea adoptării unei igiene riguroase a somnului, cu respectarea unui program regulat de somn și crearea unui mediu propice odihnei, gestionarea dietei prin identificarea și evitarea alimentelor care exacerbează simptomele digestive. În ultima perioadă se recomandă consiliere psihologică pentru a gestiona stresul, anxietatea și depresia, inclusiv utilizarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi meditația sau yoga, pentru reducerea stresului și îmbunătățirea somnului. Extrem de important este ca pacienții cu aceste tulburări combinate să se adreseze medicilor specialiști atât pentru evaluarea și tratamentul adecvat al tulburărilor de somn (Pneumologie-Somnologie) cât și al afecțiunilor digestive (Gastroeneterologie).
Bibliografie:
1. Lindberg, G., et al. (2017). Sleep deprivation and constipation: an experimental study. Gastroenterology, 152(8), 1914-1921.e2.
2. Swanson, G. R., et al. (2015). The impact of sleep deprivation on intestinal permeability in a rat model. PloS one, 10(1), e0116506.
3. Voigt, R. M., et al. (2016). Circadian disruption alters the gut microbiome and metabolism. PloS one, 11(3), e0151076.
4. Spiegel, K., et al. (2004). Brief communication: sleep curtailment in healthy young men is associated with decreased leptin levels, elevated ghrelin levels, and increased hunger. Annals of internal medicine, 141(11), 846-850.
5. Orr, W. C., & Chen, C. L. (1995). Sleep-related gastroesophageal reflux: a review of 274 patients using ambulatory 24-hour esophageal monitoring. Chest, 108(1), 88-95.
6. Ali, T., et al. (2013). Sleep dysfunction and its impact on patients with inflammatory bowel disease. World journal of gastroenterology: WJG, 19(42), 7308.
7. Simrén, M., et al. (2003). Quality of life in patients with irritable bowel syndrome: impact of symptoms and psychological factors. Scandinavian journal of gastroenterology, 38(1), 65-72.
8. Jansson-Verkasalo, E., et al. (2003). Sleep disturbances in irritable bowel syndrome: a population-based study. Scandinavian journal of gastroenterology, 38(10), 1088-1093.
9. Kim, S. L., et al. (2006). Association between sleep disturbance and gastroesophageal reflux disease: a population-based study. Journal of gastroenterology and hepatology, 21(11), 1684-1689.
10. Cipolla-Neto, J., Amaral, G. D., Afeche, S. C., Tan, D. X., & Reiter, R. J.
(2014). Melatonin: a hormone of the circadian night. Advances in pineal research, 7, 115-120.
11. Leproult, R., & Van Cauter, E. (2010). Role of sleep and sleep loss in hormonal release and metabolism. Endocrine development, 17, 11-21.
12. Nedeltcheva, A. V., Kilkus, J. M., Imperial, J., Schoeller, D. A., & Penev, P. D. (2009). Insufficient sleep undermines dietary efforts to reduce adiposity. Annals of internal medicine, 151(3), 155-165.
Introducere în genetica bolilor neuromusculare
Bolile neuromusculare reprezintă un grup divers de afecțiuni care afectează nervii periferici, joncțiunea neuromusculară și mușchii, conducând la slăbiciune musculară progresivă și alte manifestări clinice. Înțelegerea detaliată a bazei genetice și a rolului genomicii în aceste boli este esențială pentru diagnosticarea precisă, managementul eficient și dezvoltarea terapiilor personalizate.
Director general adjunct al Institutului de CercetareDezvoltare în Genomică (ICDG)
Cea mai simplă
clasificare a bolilor neuromusculare cu componentă genetică include:
1. Distrofii musculare: Acestea sunt caracterizate prin degenerarea progresivă a mușchilor scheletici. Cele mai cunoscute distrofii musculare sunt:
o Distrofia musculară Duchenne (DMD): Cauzată de mutații în gena DMD, care codifică proteina distrofina, esențială pentru integritatea structurală a fibrelor musculare.
o Distrofia musculară Becker (BMD): Similară cu DMD, dar cu o evoluție mai lentă și simptome mai puțin severe, datorită mutațiilor diferite în aceeași genă. Distrofiile musculare Duchenne (DMD) și Becker (BMD) sunt afecțiuni genetice transmise după modelul recesiv legat de cromozomul X, femeile fiind în general, purtătoare asimptomatice.l
Mecanismul de transmitere:
• Bărbați afectați: Deoarece bărbații au un singur cromozom X (XY), prezența unei mutații în gena DMD de pe acest cromozom duce la manifestarea bolii.
• Femei purtătoare: Femeile au doi cromozomi X (XX). Dacă o mutație este pre-
zentă pe unul dintre acești cromozomi, celălalt cromozom X normal poate compensa, astfel încât femeia este purtătoare și, de obicei, asimptomatică. Totuși, unele femei purtătoare pot prezenta simptome ușoare datorită inactivării aleatorii a cromozomului X normal.
Riscul de transmitere la descendenți:
• Dacă mama este purtătoare și tată sănătos:
o Fiecare fiu are un risc de 50% de a fi afectat de DMD sau BMD.
o Fiecare fiică are un risc de 50% de a fi purtătoare.
• Dacă tatăl este afectat și mamă sănătoasă:
o Toți fiii vor fi sănătoși, deoarece primesc cromozomul Y de la tată.
o Toate fiicele vor fi purtătoare, deoarece primesc cromozomul X afectat de la tată. Mutații de novo: Aproximativ o treime din cazurile de DMD și BMD apar din mutații spontane (de novo), fără un istoric familial cunoscut al bolii. Aceste mutații pot apărea în gameții părinților sau în stadiile incipiente ale dezvoltării embrionare.
2. Atrofii musculare spinale (SMA): grup de boli genetice caracterizate prin degenerarea progresivă a neuronilor motori din măduva spinării și trunchiul cerebral, ceea ce duce la slăbiciune musculară și atrofie. Cea mai frecventă cauză este mutația genei SMN1 (Survival Motor Neuron 1), esențială pentru supraviețuirea neuronilor motori.
Clasificarea AMS. AMS este clasificată în funcție de vârsta de debut și de severitatea simptomelor:
• Tipul 0 (congenital): Debut prenatal, cu mișcări fetale reduse și slăbiciune musculară severă la naștere. Prognosticul
este rezervat, cu deces frecvent în prima lună de viață.
• Tipul I (Werdnig-Hoffmann): Debut în primele 6 luni de viață, caracterizat prin hipotonie severă și dificultăți respiratorii. Fără intervenție terapeutică, speranța de viață este redusă, majoritatea copiilor decedând înainte de vârsta de 2 ani.
• Tipul II: Debut între 6 și 18 luni, cu capacitatea de a sta în șezut, dar fără a putea merge. Speranța de viață variază, mulți pacienți atingând vârsta adultă.
• Tipul III (Kugelberg-Welander): Debut după 18 luni, cu capacitatea de a merge, dar cu slăbiciune musculară progresivă. Speranța de viață este aproape normală.
• Tipul IV: Debut la vârsta adultă, de obicei după 35 de ani, cu slăbiciune musculară ușoară și progresie lentă.
Diagnostic și tratament:
Diagnosticul se bazează pe evaluarea clinică și confirmarea genetică a mutațiilor genei SMN1. Tratamentul a evoluat semnificativ, incluzând terapii genice care au demonstrat îmbunătățiri ale funcției motorii la copii cu AMS tip 2.
3. Neuropatii ereditare: Afectează nervii periferici. Un exemplu este boala Charcot-Marie-Tooth (CMT), neuropatie periferică ereditară, caracterizată prin afectarea progresivă a nervilor periferici, ceea ce duce la slăbiciune musculară și pierderea sensibilității la nivelul membrelor. CMT este cauzată de mutații genetice care afectează funcționarea normală a nervilor periferici. Aceste mutații pot deteriora fie teaca de mielină, învelișul protector al nervilor, fie axonul, fibra nervoasă propriu-zisă, perturbând transmiterea semnalelor nervoase.
Prof. Univ. Dr. Maria Puiu
Simptomele CMT variază ca severitate și includ:
• Slăbiciune musculară și atrofie la nivelul picioarelor și mâinilor.
• Deformări ale picioarelor, cum ar fi arcade plantare înalte sau degete în ciocan.
• Pierderea sensibilității la nivelul extremităților.
• Dificultăți în mers și menținerea echilibrului.
Debutul simptomelor apare de obicei în copilărie sau adolescență, dar poate varia în funcție de tipul specific de CMT. Diagnosticul se bazează pe:
• Evaluare clinică detaliată.
• Teste electrodiagnostice pentru a evalua funcția nervoasă.
• Teste genetice pentru identificarea mutațiilor specifice asociate cu CMT.
Tratament: Nu există un tratament curativ pentru CMT, însă managementul simptomatic include:
• Fizioterapie pentru menținerea forței și flexibilității musculare.
• Dispozitive ortopedice, cum ar fi orteze, pentru a îmbunătăți mersul și a corecta deformările.
• Terapie ocupațională pentru a ajuta la adaptarea activităților zilnice.
4. Miopatii congenitale: afecțiuni musculare ereditare caracterizate prin slăbiciune musculară și hipotonie (tonus muscular scăzut) prezente de la naștere sau din copilăria timpurie.
Aceste tulburări afectează în principal fibrele musculare scheletice, determinând dificultăți în mișcare și dezvoltare motorie.
Aceste miopatii sunt cauzate de mutații genetice care afectează proteinele implicate în structura și funcția mușchilor. Manifestările clinice variază în funcție de tipul specific de miopatie, dar includ frecvent:
Slăbiciune musculară generalizată.
Hipotonie (tonus muscular scăzut).
Întârzieri în dezvoltarea motorie.
Dificultăți respiratorii în cazurile severe.
Diagnosticul se bazează pe:
Evaluare clinică detaliată.
Teste genetice pentru identificarea mutațiilor specifice.
Biopsie musculară, care poate revela anomalii structurale caracteristice fiecărui tip de miopatie.
Tratament
În prezent, nu există tratamente curative pentru miopatiile congenitale. Managementul se concentrează pe ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții, incluzând:
• Fizioterapie pentru menținerea forței și flexibilității musculare.
• Terapie ocupațională pentru adaptarea la activitățile zilnice.
• Suport respirator în cazurile cu afectare pulmonară.
• Deși miopatiile congenitale sunt afecțiuni rare și variate, diagnosticarea precoce și intervențiile terapeutice adecvate pot contribui semnificativ la îmbunătățirea funcționalității și a calității vieții pacienților afectați.
Importanța diagnosticului genetic
Diagnosticul genetic precis este esențial pentru:
• Confirmarea diagnosticului clinic: Permite identificarea exactă a mutațiilor genetice responsabile, facilitând un diagnostic corect.
• Consilierea genetică: Oferă informații despre riscul de transmitere a bolii în familie și posibilitățile de testare prenatală sau preimplantatorie.
• Personalizarea tratamentului: Anumite terapii sunt specifice unor variante genice, de exemplu, terapiile genice emergente pentru DMD vizează mutații specifice ale genei distrofinei.
Metode de diagnostic genetic:
Pentru identificarea mutațiilor asociate bolilor neuromusculare, se utilizează diverse tehnici, printre care:
• MLPA - Multiplex Ligation-dependent Probe AmplificationLPA)): Detectează deleții sau duplicări în genele de interes.
• Secvențierea de nouă generație (NGS), în panel de gene implicate în bolile neuromusculare rare: Permite analiza simultană a multiplelor gene asociate cu bolile neuromusculare, oferind un diagnostic rapid și precis.
Provocări și perspective:
Deși progresele în genetica moleculară și genomică au îmbunătățit semnificativ diagnosticul și înțelegerea bolilor neuromusculare, există provocări legate de:
• Heterogenitatea genetică: Multe dintre aceste boli pot fi cauzate de mutații în gene diferite, ceea ce complică diagnosticul și tratamentul.
• Accesul la testare genetică: În unele regiuni, accesul la testare genetică avansată poate fi limitat, afectând diagnosticul precoce și managementul adecvat.
• Dezvoltarea terapiilor eficiente: Deși există progrese în terapiile genice, multe boli neuromusculare rămân fără tratamente curative, necesitând cercetări continue.
În concluzie, genetica joacă un rol central în înțelegerea, diagnosticarea și gestionarea bolilor neuromusculare. Colaborarea interdisciplinară între neurologi, geneticieni și alți specialiști este esențială pentru a oferi pacienților cele mai bune îngrijiri posibile.
În ultimii ani, genomica, studiul complet al genomului uman, a revoluționat înțelegerea și managementul bolilor neuromusculare prin:
• Identificarea genelor implicate: Progresele în secvențierea genomică au permis descoperirea genelor asociate cu diverse boli neuromusculare, facilitând diagnosticul precis și înțelegerea mecanismelor patogenice.
• Dezvoltarea terapiilor genice: Cunoașterea mutațiilor specifice a condus la dezvoltarea terapiilor genice, cum ar fi terapia cu oligonucleotide antisens pentru DMD și SMA, care vizează corectarea expresiei genelor modificate.
• Medicina personalizată: Analiza genomică permite adaptarea tratamentelor în funcție de profilul genetic al pacientului, optimizând eficacitatea și reducând efectele secundare.
• Consilierea genetică: Testarea genomică oferă informații esențiale pentru consilierea familială, evaluarea riscului de transmitere și planificarea familială. Integrarea genomicii în studiul și managementul bolilor neuromusculare a deschis noi orizonturi în diagnosticare, tratament și prevenție, oferind speranță pacienților și familiilor afectate.
