Amigdalita

Completează, iar uneori domină tabloul clinic al infecțiilor respiratorii, desemnând inflamația amigdalelor. Cu toate că este mai întâlnită în rândul copiilor, în special la cei cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani, nu-i ocolește nici pe adulți.

Amigdalele sunt aglomerări de țesut limfoid situate în partea posterioară a limbii, de o parte și de alta a gâtului, cu rol important în mecanismul de apărare antiinfecțioasă a organismului. Inflamația acestora este provocată în majoritatea cazurilor de virusuri, dar și de bacterii.

Potrivit datelor medicale, între 15 și 30% din numărul de cazuri de amigdalită au drept cauză o infecție bacteriană, cel mai des cu streptococ de grup A betahemolitic.

Manifestări clasice și atipice l Amigdale umflate, roșii sau cu puncte albe; l Durere în gât, ce poate iradia la nivelul urechii; l Dificultăți și disconfort la înghițire; l Febră; l Oboseală și stare generală alterată; l Ganglioni palpabili și dureroși la nivelul gâtului; l Halitoză – miros neplăcut al respirației; l Răgușeală, de obicei ușoară; l Sforăit.

Se poate ajunge la amigdalectomie Atunci când boala devine cronică – se produc mai mult de trei pusee de amigdalită acută pe an –, medicul poate lua în calcul operația de îndepărtare a amigdalelor, numită amigdalectomie.

Această intervenție chirurgicală mai este indicată în momentul în care apare un flegmon periamigdalian la trei săptămâni de la puseu sau dacă la rezultatele analizelor reiese că ASLO, proteina C reactivă, VSH, fibrinogenul și factorul reumatoid sunt crescute.

Amigdalitele virale necesită doar tratament simptomatic (consum crescut de lichide, gargară cu soluție sărată, antitermice și antiinflamatoare), pe când cele bacteriene (caracterizate de prezența punctelor albe de puroi) – unul țintit, cu antibiotice.