acordarea unui prim sprijin financiar crescãtorilor de bivoliþe de lapte din zonele defavorizate, în limita unui plafon de 30 de milioane de euro. Schema de ajutor specific se adreseazã deþinãtorilor a maximum 50 de bivoliþe. Cuantumul ajutorului specific, calculat la 187,5 euro/cap, era asociat de crescãtorii mici apariþiei câtorva ferme procesatoare. Mãrirea ºi româneºti”
decãderea
“mozzarellei
Dupã o cãlãtorie de afaceri fãcutã, în 2005, în România, ºase investitori britanici ºi un expert în brânzeturi au început producþia de mozzarella, celebra brânzã italianã procesatã din lapte de bivoliþã. Englezii, care au pus la punct o fermã de bivoliþe la Rupea, într-un spaþiu dezafectat, au descins în procesarea ºi foarte curând în exportul “mozzarellei româneºti”. Chiar dacã, în câteva rânduri, controalele efectuate deschiseserã anchete vizavi de originea geograficã protejatã a produsului, englezii continuau circuitul economic al celor 50.000 de litri de lapte colectaþi zilnic, refuzând sã se îndrepte spre alte mãrci tradiþionale româneºti cãutate. Fãrã sã þinã cont de genetica ºi alimentaþia animalelor, de specificul terenului pe care acestea erau crescute. În 2008, managerul fermei de la Rupea
devenise chiar consultant (?!) pentru crescãtorii de bivoliþe din Marea Britanie, iar simultan cu promotorul englez de “motzzarella româneascã”, un german ºi un român anunþau, din comuna maramureºeanã Botiza, cã ºi ei au deja asiguratã desfacerea pentru brânza ecologicã “mozzarella di bufalla”. Investiþia celor din urmã se ridica la peste un milion de euro ºi era susþinutã de un renumit economist german, ferma fiind asociatã ºi cu un motel, fãcând din peisajul de la Botiza unul mirific. Au urmat încã cinci investitori potenþi financiar, care s-au axat exclusiv pe producþia surorii vitrege a brânzei italiene, ignorând total produsele tradiþionale româneºti din lapte de bivoliþã, care le-ar fi adus cel puþin aceleaºi beneficii. Presa de atunci îi ridica în slãvi pe producãtorii de “motzzarella româneascã”, ignorând procesatorii de telemea de bivoliþã sau iaurturi, cãutaþi atunci îndeosebi de importatorii din þãrile vest-europene. Guvernul italian Monti a consacrat însã una dintre ultimele sale intervenþii, din primãvara anului 2013, regiunii Campania, adoptând o nouã normã anti-fraudã privind mozzarella. Aceasta prevede ca în aceeaºi instalaþie, pentru mozzarella, sã fie procesat numai lapte certificat din Campania. Prin urmare, nu este admis nici laptele din Valea Padului sau alte localitãþi din afara graniþei Italiei ºi nici cheaguri congelate, importate din Romania.
Normativul guvernului italian este personalizat; dacã cele precedente contestau doar fabricile de produse lactate, aceasta a hotãrât producerea (prin separarea liniilor) a douã tipuri de mozzarella: cea originalã ºi alta exclusiv pentru pizzerii ºi pieþele mai puþin exigente. Mulþi dintre producãtori au fost nepregãtiþi, norma intrând în vigoare la 1 iulie 2013. Fermierii din România care au avut puterea financiarã ºi managerialã s-au reorientat însã cãtre produsele tradiþionale româneºti. Procesatorii de lapte de bivoliþã au completat lanþurile productive cu linii de procesare distincte. Printre produsele vizate se numãrã telemeaua ºi iaurtul de bivoliþã, precum ºi brânza Fãgãraº. Fermierii mici din Ardeal deþinãtori a câte unui efectiv de aproximativ 30 de capete au primit, pe lângã finanþãrile de la Banca Mondialã, banii de la Uniunea Europeanã, în calitate de iniþiatori ai câte unui proiect viabil. Liniile exclusive de fabricaþie, asemeni celei de la Dej, au fost apreciate cu o cifrã de plecare de aproximativ un milion de euro, având o capacitate de peste 3.000 litri lapte procesaþi zilnic, cu o materie primã colectatã de la puþinii crescãtori din judeþele Cluj ºi Sãlaj. Produsele tradiþionale de bivoliþã sunt comercializate cu succes, 80 de fermieri din Cluj, Sãlaj, Bistriþa-Nãsãud ºi Maramureº fiind instruiþi deja cu bani primiþi de la UE.
revista specialiºtilor din industria lactatelor
91