Sidney Sheldon - Printesa de Gheata

Soţul ei o întrerupse.

— Senatorul Davis vorbeşte foarte frumos despre dumneavoastră.

Oliver se uită la Sylva şi spuse: — Sunt flatat.

Senatorul Davis se îndepărtă împreună cu cei doi. Când reveni lângă Oliver, zise: — Intrarea interzisă* domnule guvernator! Fructul oprit. Dacă iei o singură muşcătură, poţi să spui adio viitorului. care merită să-şi investească banii. Se aplecă uşor înspre Oliver. Nu te subestima, Oliver. în raportul de acum câteva luni apăreai pe locul trei din ţară ca eficienţă. Ei bine, tu ai ceva ce nu au ceilalţi doi. Ţi-am mai spus asta şi înainte -carismă. Ăsta e un lucru pe care banii nu-l pot cumpăra. Oamenii te iubesc şi te vor vota.

Oliver era din ce în ce mai emoţionat.

— Când începem?

— Am început deja, replică Davis. Vom forma o echipă foarte puternică pentru campania electorală şi vom trimite delegaţi în toată ţara.

— Ce şanse reale am?

— în primul tur de scrutin o să-i spulberi pe toţi, replică Tager. în ceea ce priveşte alegerile generale, preşedintele Norton ar fi fost greu de învins dacă ar fi trebuit să candidezi împotriva lui. Bineînţeles, fiind la al doilea mandat, din fericire nu mai poate candida, iar vicepreşedintele Cannon e palida lui umbră. O mică rază de soare îl va face să dispară. Întâlnirea a durat patru ore. La sfârşit, senatorul Davis i-a spus lui Tager: — Peter, aş vrea să ne laşi singuri un moment.

— Desigur, domnule senator.

L-au urmărit cu privirea până când a ieşit pe uşă.

— Am vorbit cu Jan astăzi de dimineaţă, spuse senatorul.

— Da? murmură Oliver străbătut de un fior de alarmă. Senatorul îl privea zâmbind.

— E foarte fericită.

— Mă bucur, răspunse Oliver cu un suspin de uşurare.

— Şi eu. fiule, şi eu. Vreau doar să ţii aprins focul căminului. înţelegi ce vreau să spun.

— Nu-ţi face griji pentru asta, Todd. Eu... Zâmbetul dispăru de pe buzele senatorului.

— Ba îmi fac griji, Oliver. Nu te acuz că mai sari pîrleazul, dar n-aş vrea să te las să sari peste cal.

Plimbându-se pe coridorul Capitoliului, senatorul Davis îi spunea lui Peter Tager: — Trebuie să alcătuieşti o echipă. Nu te uita la bani. Pentru început, vreau să organizezi birouri de campanie în New York, Washington, Chicago şi San Francisco. Preliminariile încep peste un an, iar convenţia va avea loc peste optsprezece luni. După aceea nu vom mai avea probleme.

Ajunseră la maşină.

— Vino cu mine la aeroport, Peter.

— Va fi un preşedinte minunat.

Senatorul încuviinţă. Şi-am să-l am la mână. Va fi marioneta mea. Eu voi cânta, iar preşedintele Statelor Unite va juca.

Senatorul scoase o tabacheră de aur din buzunar.

— O ţigară?

Preliminariile au început bine. Senatorul Davis avusese dreptate în privinţa lui Peter Tager. Era unul dintre cei mai buni manageri politici din lume şi reuşise să organizeze o campanie minunată. Fiind un om de familie şi un credincios fervent, a atras partida religioasă. Pentru că ştia cum funcţionează mecanismele politice, a reuşit să-i convingă şi pe liberali să lase deoparte diferendele şi să colaboreze. S-a dovedit un conducător de campanie extraordinar, iar peticul negru de pe ochi a devenit un însemn familiar pe toate posturile de televiziune.

Tager ştia că, pentru ca Oliver să aibă şanse de izbândă, trebuia să intre în convenţie cu minimum două sute de voturi ale delegaţilor. Va avea deci grijă să le obţină.

Programul gândit de Tager includea mai multe vizite în fiecare stat american.

44