332
E. Lovinescu
]ntregi genera\ii de beneficiari ai epocii imediat postbelice. Povestea =per\ului lui Weiss =i ]nt`mplarea lui Mandragiu, devenit ]mpricinat din reclamant, zugr[vesc, ]n realitate, mai sugestiv o stare de lucruri dec`t afacerile de milioane puse la cale ]n chefuri monstre, ]ntr-un tempo de vodevil. Ion Peretz. Ajuns director al Teatrului Na\ional, ]nv[\atul profesor de istoria dreptului rom`n Ion Peretz (1876—1935) =i-a descoperit =i aptitudini dramatice; ]n realitate, era la mijloc numai o uluitoare facilitate de ]nseilare scenic[ =i de foarte aproximativ[ versifica\ie. Dup[ un Bimba=a Sava (dram[ ]n cinci acte, 1918), ]n care Tudor este ]ncadrat ]ntre Gheorghe Laz[r, Eliade R[dulescu, V[c[rescu, Golescu, facilitatea scriitorului se fixeaz[ mai consistent ]n Mila Iac=ici (1919), fuziune sau confuziune a unei drame pasionale ]n s`nul unei drame politice. Scoas[, ]n bun[ parte, din cunoscuta nuvel[ a lui Odobescu (mai ales ]n actul al patrulea), autorul ne d[ un episod din via\a lui Mihnea cel R[u, g[zduit ]n pribegia lui ]n casa s`rbului Dumitru Iac=ici. }nsurat =i cu copii, el str`nge totu=i leg[turi de dragoste cu sora lui, Mila, =i este urm[rit apoi de d`nsul ]n delungul mai multor acte, p`n[ ce, din nou pribeag, e ucis la Sibiu. Cronica politic[ a luptelor dintre Dr[cule=ti =i Basarabi st`njene=te mersul =i interesul ac\iunii. Mila abia apare ]n actul al III-lea =i dispare ]n actul al patrulea. Centrul piesei se deplaseaz[ c`nd la Mihnea, prezentat =i el f[r[ unitate de ton („r[u“ ]n actul al treilea, el e mai mult „bun“ ]n celelalte), c`nd la Mila (mai ales ]n actul al V-lea, ]n care, dup[ uciderea domnului, ]nc[ iubit, se arunc[ ]ntr-o pr[pastie), c`nd la Dumitru, care printre at`tea comploturi ]=i urm[re=te r[zbunarea. Piesa intereseaz[ prin cadrul ei istoric, prin unele scene — =i ]n nici un caz prin versuri... Ca o pild[ de exploatare a actualit[\ii mai cit[m =i piesa ]n patru acte Puiul de cuc (1918), ]n care e dezb[tut[ problema copiilor n[scu\i din tat[ str[in ]n timpul ocupa\iei. Autorul crede „c[ e