Aici totul este pe dos şi vom ajunge cu toţii nebuni. Dar eu sînt aici pentru a îndeplini ordinele. I — Ordinul este să vorbeşti cu bolnavii 'cînd dorm? — întocmai. Dacă dumneavoastră le vorbiţi noaptea, nu vă aud sau se prefac că nu vă aud. Le fac baie şi îi hrănesc ziua. Nepotul meu a crezut că înţelege. A întrebat: — Cînd sînt treji ? — Nu, cînd dorm. Gînd sînt treji nu trebuiesc deranjaţi. Domnul Castel v-a lăsat nişte instrucţiuni scrise. — Dă-mi-le. — Le are domnul De Brinon. Este pe insula Real. Am putea să mergem cu şalupa dumneavoastră, sau cu barca. — O să mergem. Voi vorbi mai întîi cu domnul Castel. Dreyfus 1-a privit cu stupoare. Nevers s-a făcut că nu observă şi s-a gîndit că înainte de a vorbi cu guvernatorul, n-o să-1 îndepărteze pe Dreyfus.
XXXVII — Dacă doriţi să-i vedeţi, poftiţi. Dreyfus a deschis o uşă şi a vrut ca Nevers să treacă primul, dar Nevers a spus: „te urmez"; cu prefăcătorie, conştient de propria lui ineficacitate şi teatralitate, sco-ţînd revolverul. Au traversat un birou mare, cu fotolii vechi de piele şi o masă cu teancuri de cărţi şi hîrtii într-o ordine impecabilă. Dreyfus s-a oprit.
208 — Credeţi că este prudent să-1 vedeţi acum pe domnul Castel ? Situaţia din insulă este gravă. Eu nu aş pierde timpul. — Supune-te, a strigat Nevers. Dreyfus i-a făcut un semn politicos să treacă înainte. Nevers a acceptat, a regretat că a acceptat, a urcat o scară şi, sus, s-a oprit în faţa unei uşi; a deschis-o, au ieşit pe o terasă sub un cer înstelat şi îndepărtat. Spre centrul terasei era o lămpiţă electrică cu lumină galbenă. — Să nu faceţi zgomot, 1-a sfătuit Dreyfus. Acum îi vom vedea.
XXXVIII Pentru o mai bună înţelegere a faptelor de necrezut pe care le voi povesti şi pentru ca lectorul să-şi imagineze în mod clar prima şi din primul moment fantastica viziune pe care a avut-o Nevers asupra „bolnavilor", voi descrie locul pe care-1 ocupau aceştia în pavilion. în centru, la parter, există o curte interioară descoperită; în centrul curţii o construcţie dreptunghiulară care cîndva avea patru celule egale. Dreyfus mă informează că guvernatorul a pus să se dărîme pereţii interiori ai acelei construcţii, scrie Nevers. Apoi a dat ordin să fie construiţi cum sînt acum; au rezultat patru celule inegale de forme scandalos de anormale. Ce îşi propunea guvernatorul cu acele schimbări este un mister pe care nu l-am descoperit. Faptul curios este că 1-a descoperit. Această inconsistenţă trădează o incapacitate de a-şi sistematiza gîndurile ? Sau poate că Nevers nu a mai recitit niciodată această ultimă scrisoare? Capricioasa intenţie a lui Castel era (după cum cititorul va putea să o aprecieze în planul pe care-1 adaug aces-
209 — perete simplu = perete a-coperit cu oglinzi
/
tui capitol), ca fiecare dintre cele patru celule să aibă un perete contiguu cu celelalte trei. Celulele nu au acoperiş, sînt supravegheate de sus. înainte, coridoarele sau galeriile care vin de pe terasă şi traversează întreaga curte interioară, se încrucişau deasupra celulelor. Castel a suprimat partea