Conversaţii cu Dumnezeu
În primul volum aveai un plan. În această carte nu ai nici un plan, în afară de a face Voia Mea. Da, aşa este. Te afli într-un loc foarte bun atunci când eşti acolo unde se face Voia Mea. Sper, Neale, că şi tu şi alţii veţi veni adesea aici. Dar eu credeam că Voia Ta este voia mea. Cum se poate ca eu să nu fac Voia Ta, dacă ea este aceiaşi cu a mea? Aceasta este o întrebare complicată - dar nu e un punct de pornire rău; nu e deloc un punct rău de pornire pentru a începe acest dialog. Să ne întoarcem cu câţiva paşi în urmă. Eu nu am spus niciodată că Voia Mea este voia ta. Ba da, ai spus! În ultima carte mi-ai spus foarte clar: „Voia ta este Voia Mea”. E adevărat - dar nu este acelaşi lucru. Nu este? Era cât p'aci să mă las păcălit! Când Eu spun „Voia ta este Voia Mea” nu este acelaşi lucru cu a spune că Voinţa Mea este voinţa ta. Dacă tu ai face Voia Mea tot timpul, n-ai mai avea nimic altceva de făcut pentru ca să ajungi la Iluminare. Procesul s-ar încheia, ai fi deja acolo. O singură zi în care să nu faci nimic altceva decât Voia Mea ţi-ar aduce Iluminarea. Dacă în toţi aceşti ani de când eşti viu ai fi făcut Voia Mea, n-ar mai fi fost nevoie să te implici în această carte acum. E clar deci că nu ai făcut Voia Mea. De fapt, în majoritatea timpului nici măcar nu cunoşti care este Voia Mea. 9