25
satisfacţie. La urma urmelor, imperfecţiunile lor nu sunt decât glume, nimic nu perturbă virginitatea sufletului lor. A crede că esenţa voastră este imaculată nu pune capăt rătăcirilor voastre. Iată-vă căzuţi în cea mai periculoasă capcană, pradă iluziei cele mai magistrale, colacul de salvare a mentalului vostru. Credeţi oare că obţineţi lumina negând obscuritatea? Teoria conform căreia răul nu există, sufletul nefiind implicat în acţiuni umane, este foarte periculoasă, este un truc pentru a vă putea continua liniştiţi micile voastre afaceri meschine. Aceasta nu vă eliberează de animalul, de bestia din voi, ci vă face să o uitaţi, ceea ce este cea mai rea dintre situaţii. Conştiinţa vă stimulează să vă depăşiţi meschinăria şi conştiinţa totală vă transformă instantaneu. Atunci vă rog să evitaţi să mai discutaţi despre puritatea sufletească, despre iluminare, ş.a.m.d. Sufletul nu este un act de credinţă. Este ceva ce experimentează direct atunci când părăsiţi periferia personajului vostru, când traversaţi labirintul terifiant al tenebrelor voastre interioare şi ajungeti la templul secret al fiinţei voastre, în centrul luminos care este realmente esenţa voastră. Ideile legate de acest subiect riscă să vă dăuneze mult. Dacă aveţi convingerea că nu există prăpastie în voi, nu veţi face nimic pentru a ieşi din voi. Dacă sufletul este lipsit de virtute, lipsit de păcat, este absurd să te îngrijorezi, nu-i aşa? Întrebările şi răspunsurile delirante ale filozofilor şi ale preoţilor au îndreptat generaţii de bărbaţi şi femei spre o viaţă iluzorie. Priviţi fiinţele care se dau drept Dumnezeu. Nu există oameni mai dezorientaţi decât ei. Nu uitaţi că autotămâierea are drept scop ştergerea existenţei răului. Iluzia purităţii inviolabile a sufletului este o momeală de care puţini oameni reuşesc să se degaje. Faptul că sufletul este etern pur de orice murdărie nu este nici o teorie, nici un principiu, ci este o realitate, o experienţă. Abţineţi-vă să mai discutaţi despre asta, sau să mai gândiţi la ea. Dacă spuneţi bolnavului că boala sa nu mai există, îl condamnaţi la moarte. Cei care ştiu nu vorbesc de iluminare, ci de sadhana, de calea care duce la realizare. Ea este aceea care contează, restul vine de la sine. A pretinde că iluminarea îţi cade din cer nu înseamnă decât a vă îndepărta de disciplina spirituală prealabilă, indispensabilă. Tentaţia este mare, fiţi atenţi! Sunteţi nişte cerşetori şi săriţi în sus de bucurie atunci când vreunul dintre sfinţi vă declară împărat. Îl veneraţi şi aceasta-i ceva de înţeles. E mult mai uşor să înghiţi gogoşi care te flatează, decât să depui efortul titanic pe care îl cere o sadhana. Din totdeauna şi astăzi în continuare, anumite persoane fac caz de lumină spirituală pentru aşi satisface cerinţele, nevoile lor cele mai abjecte. Fac caz şi de adevăr, ba chiar abuzează de el. Astfel laşitatea poate fi prezentată ca o non-violenţă, decăderea se poate justifica prin teoria purităţii originare, iar lenea poate să treacă drept alură de sannyas. Iată-vă avertizaţi! Fiţi atenţi, nu vă mulţumiţi cu nici o formulă prefabricată. Exploraţi-vă lumea voastră interioară. Ea conţine forme cumplite, care, oricât de fantomatice ar fi, nu sunt mai puţin puternice. Gândurile, visurile şi impulsurile voastre inconştiente vă influenţează foarte puternic. Singurul mod de a vă elibera este de a vă trezi, de a conştientiza realitatea. Şi să nu visaţi că sunteţi iluminaţi. Vi se mai întâmplă şi aşa ceva uneori, fiţi atenţi! Sper că n-aţi venit aici ca să primiţi consolări sau asigurări de bine! Eu nu vreau să vă droghez, vreau să vă scutur, să vă scot din torpoarea voastră, să vă distrug iluziile, să nu mai rămână nici una din ele. Va fi ceva dureros, să nu vă îndoiţi de aceasta, iar calvarul va începe cu explorarea lucidă a urâţeniei vieţii voastre, a mutilării voastre interioare pe care încercaţi s-o disimulaţi. Pregătiţi-vă la o decepţie masivă, la descoperiri aproape insuportabile. Această turtură este inevitabilă pentru a te naşte tu însuţi. După ce ai recunoscut animalul din tine, îl veţi întâlni pe acela care nu este acest animal. Înfruntând animalul, veţi distruge identificarea. Observaţia separă observatorul de lucrul observat. A fugi de păcat şi de tenebrele bestiei nu însemnă sadhana, ci refuz de a vedea realitatea în faţă. A nega prezenţa duşmanului, nu însemnă a-l împiedica să fie prezent, din contră, astfel îi faceţi munca mult mai uşoară. Ignoranţa a fost dintotdeauna un dezastru. Nu mai suspinaţi după saccitananda, nu mai aspiraţi la Brahma, înhămaţi-vă la această sarcină a introspecţiei şi restul vi se va da pe deasupra. Pentru moment străduiţi-vă să vă eradicaţi iluziile, ego-ul vostru. Cineva m-a întrebat ce înseamnă satsand. “Satsand” este a rezida în propria ta companie, în adevărul sinelui. Nici un guru, nici o scriere sfântă nu vă poate procura acest lucru. Adevărul se află în voi. Regăsiţi în consecinţă compania voastră înşivă. Evitaţi dispersia, contactele superficiale, fiţi singuri cu voi înşivă.