Apropieri
fost un om întreg în numeroasele ipostaze profesionale ale zbuciumatei sale vieţi, epuizându-şi treptat resursele vigoarei, energiei şi a sănătăţii sale spre a fi doborât în cele din urmă de mistuitoarea suferinţă a trupului său, vlăguit de toată gama durerilor fizice şi sufleteşti.” Ziarul Suceava, nr. 20, din 27. Ian.1939, din Cernăuţi. Prin întreaga sa viaţă şi activitate a lăsat neamului o moştenire de preţ: ,,Anii de munca prestată, zi de zi, în coloanele acestui Glas al Bucovinei. Ani grei ca povara unui munte pe sub care trebuie să răzbaţi cu condeiul muiat nu atât în cerneală, cât mai ales în suflet şi în sânge, sunt cea mai frumoasă moştenire pe care redactorul-şef Vasile Plăvan o lasă presei noastre provinciale.” – Glasul Bucovinei, nr.5535 din 26 ian.1939. Pentru toate meritele şi sacrificiile făcute pentru binele ţării şi a românilor: ,,Mult regretatul defunct [Vasile Plăvan] fiind decorat cu medalia Regele Ferdinand! cu spadă pe panglica, onorurile au fost date de către un pluton din Reg. 4 Pionieri.” – Glasul Bucovinei, nr.5536 din 27 ianuarie 1939. Simţind seva neamului din care se ridica, poeta Mariana Gurza, cu o dorinţă fierbinte de a face restituiri în memoria unchiului său Vasile Plăvan cercetează o parte din documentele referitoare la personalitatea acestuia. Prin revenirea şi aplecarea pioasă asupra vieţii şi activităţii gazetarului completează biografia cu detalii, cu sublinieri reliefate de trăsături, cu contribuţii esenţiale la destinul bucovinenilor epocii sale. Toate acestea ne conving ca a fost ,,un om cât o... Epocă Istorică. Un om cât sufletul neamului” – Mariana Gurza, Destine umbrite, 2008.
231