mai dură lovitură care s-a dat temeliei acestui neam, clasei țărănești și satului românesc… Când i s-a luat omului pământul, s-a rupt legătura dintre om și pământ, dintre sufletul omului și părinții, și moșii lui, care-i lăsaseră pământul, și care luptaseră în războaie ca să apere acest pământ strămoșesc. Au trecut peste poporul acesta popoarele migratoare, au venit turcii, rușii, și clasa țărănească, sărmana, tot a rezistat! Au venit comuniștii. A venit comunismul care a rupt legătura sufletească dintre om și pământ și clasa țărănească a început să dispară. Îmi aduc aminte cum erau oamenii înainte de colectivizare, în satul românesc: erau veseli, muncitori, munceau de drag, glumeți, respectuoși, principiile morale în satul românesc erau literă de lege, erau sfinte. Sărbătorile și toate datinile și tradițiile erau respectate. Tinerii se căsătoreau, iar când se căsătoreau doi tineri, săreau toți vecinii, toate neamurile și îi ajutau să-și ridica casa. În două săptămâni casa era gata. Când veneau copiii pe lume, erau moșiți și nășiți, acestea făceau ca satul să fie o țesătură de rudenii, o mare familie. Când începeau muncile, primăvara, oamenii erau voioși, când înfrunzea codrul și începea să cânte cucul, dealurile și văile erau pline de glasurile oamenilor și ale copiilor, de cântecele din frunză și din fluier ale bărbaților. Culesul viilor era o sărbătoare minunată care îți amintea de sărbătorile dionisiace. Oamenii se ajutau între ei la arat, la semănat, la culesul viilor, al porumbului. Ca să se depănușeze
129