Ana-Cristina Popescu RĂTĂCIRI
pas important. Ai putea să ... - Să ce? - Să analizezi ... - Să mă însor cu tine? - De ce nu? - Pentru că nu sunt îndrăgostit de tine. Eu o iubesc pe Claudia şi doar cu ea o să mă căsătoresc, a început să răcnească Pavel dorind să o rănească pe Edwina în aşa fel, încât aceasta să nu-l mai placă. - Puteai să-mi spui mai frumos acest lucru. Nu era nevoie să ridic glasul. Înţelegeam. - Ce să înţelegi tu? Nimic nu înţelegi? Tu una şti şi bună. Dacă mă port frumos cu tine sau m-am purtat cândva, asta nu înseamnă că te şi plac. Am crezut că putem să fim prieteni. Acum nu mai îmi doresc nici acest lucru. O să mă port cu tine aşa cum meriţi. Poate vei înţelege cât îmi eşti de indiferentă. Şi fără să mai stea o clipă pe gânduri a lovit-o pe Edwina cu pumnul în piept. Aceasta luată prin surprindere s-a dezechilibrat şi a căzut. - Eşti mulţumită? - Nu am crezut niciodată că ... - Că sunt un prostănac, un necioplit, un nebun cum mă făceau toţi în copilărie. - Că pentru tine prietenia noastră nu preţuieşte nimic, a spus Edwina ridicându-se. - Cine eşti tu ca să preţuiesc prietenia ta? - Cea care ţi-a fost mereu alături în copilărie, cea care te-a purtat în suflet în fiecare clipă, cea care nu va uita nici de acum înainte să-ţi păstreze imaginea vie. - Poveşti. - Îmi pare rău de tine. Ai pierdut atâţia ani din viaţă fără să înţelegi că un om este bogat doar atunci când este înconjurat de prieteni adevăraţi. Poţi să ai orice bogăţii materiale, ele nu au nicio urmă de strălucire puse pe lângă bogăţia adevăratei prieteni. - Dacă aveam nevoie să învăţ morală dădeam şi eu la Seminarul Teologic. - Nu trebuie să fii religios pentru a fi moral. Sunt oameni care 67