În bătaia peniţei
Poezie Am dormit sub frunza unui tei, Pentru moarte am plătit arvuna Şi-am venit 'napoi, dacă mă vrei...
Ţi-ar spune atât: iubite, mai stai!
Dar simţeam cum cuvântul mă arde sub ie.
Mâinile mele din mâinile mele Segmente de drepte cioplite în lut, Să adun ca-ntr-o glosă cuvintele Cu fulgere albe ascunse sub piele, arse, E viaţa în care doar eu m-am durut. Pun scrum lângă lacrimi, un Atos Cercul de lumină zidesc, În forma mâinii De treci prin cercul de lumină, Sub spuză cărările parcă-s Nu vei putea să vii-napoi, întoarse Când cerul şi pământul îţi sunt ca Chiar dacă zeii se închină Şi-n mine se-aude ecou îngeresc. două mame La primul soare, pentru noi. Şi vântul dintre coaste e cântul unui Mângâieri de înger nai, Vor curge apele celeste Desprinzi de pe retină culori şi Să spele lumea de păcat, Se deschide cerul, marea parcă holograme Dar tu primeşti lumina zestre geme, Ca îngerul ce ştie că s-a întors din Şi mergi spre Tatăl vindecat. Tu îmi scrii pe pleoape alte rai. teoreme, Păşeşti pe umbre-ncercănate, Nu mai ştiu de-i noapte, nu mai Ai buzele de gheaţă şi parcă-s Ca pe oglinzile din cer, ştiu de-i zi, zugrăvite, La poarta lumii, însemnate, Nici cum se conjugă verbul "a De simţi săgeţi în umeri, lumina te Stau clipele într-un ungher. trăi". îmbracă, Cu firul smuls din soare sunt zările Tot ce-i azi e ieri, ce e mâine-i azi, De-ntorci privirea câteodată, tivite Îţi pare rău că ai plecat, Se comprimă timpu-n muguri Şi crucea iar trosneşte, voind să se Când vezi o umbră-ndoliată verzi de brazi, desfacă. Cum stă sub cerul aplecat. Pieptul mi-este gol, inima-i la tine, Pe ape o icoană pluteşte în derivă, Nu-nţeleg prea bine ce-o să fac cu Oricum ar fi, e înainte, O umbră se smereşte când treci pe Pe orice drum mai e de mers, mine. lângă ea Dar de-ai primit veşminte Şi-n forma mâinii tale stă lacrima În oglinda verde clipa pribegeşte, sfinte, captivă, Îţi laşi trăirile în vers. Mâinile te vor, gura te doreşte Dar flacăra albastră să o topească Şi am pus condeiul să îl ard pe vrea. Mâinile mele din mâinile tale rug, Nu mai am cuvinte, nu mai vreau Am văzut un poem Mâinile mele în mâinile tale să fug. O rugăciune de fluture orb, Am văzut un poem sângerând pe o S-au născut poeme chiar pe dunga Roua stelară cazută-n sepale, frunză, Lumina din aripi albe de corb. lunii L-am privit în oglinda întoarsă Şi pe dosul mânii mi-au tot scris invers Mâinile tale în mâinile mele străbunii, Săgeată din iris trimisă spre El, Şi-am văzut cum de-o viaţă aşteaptă Într-un cuib de vulturi am dormit o muză Agheasma din buze venită să o noapte Să scoată lumina afară din vers. spele Şi băut lumină - miez de mere Trecutul pe care îl port în inel. coapte. L-am privit dintr-o parte într-un fel nelumesc, Mâinile tale din mâinile tale Sufletul te cheamă într-o limbă O zi de zidit de-ar şti că mai ai, Semăna cu un clopot tăcut din avlie, nouă, Pe genunchi m-am lăsat şi-am vrut Cu strigătul nopţii ascuns în Alfabetul morsei este rupt în să-i vorbesc, vocale două,
29