Colaj

CAPITOLUL V TRADIŢII ŞI OBICEIURI DIN BANAT OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE IARNĂ DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI POPULAR ALE LUI PETRU ANDRAŞ În Banat obiceiurile şi tradiţile de iarnă se desfăşoară începând cu data de 15 noiembrie, Începutul Postului Naşterii Domnului şi se finalizează în 7 ianuarie, Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, având ca puncte centrale: 5 decembrie, ajunul sărbătorii Sfâtului Ierah Nicolae, 6 decembrie, sărbătoarea Sfâtului Ierah Nicolae, Ignatul, ajunul Crăciunului, 24 decembrie, Naşterea Domnului, Crăciunul, 25 decembrie, ajunul Anului Nou, 31 decembrie, Anul Nou, 1 ianuarie, Boboteaza, 6 ianuarie, Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, 7 ianuarie.

Obiceiurile şi tradiţile de iarnă îşi au originea în folclor cuprinzând semnificaţii profunde asupra omului şi relaţilor lui cu Dumnezeu, cu natura, cu lumea înconjuratoare. Astfel obiceiurile şi tradiţile prezintă diverse aspecte ale rânduielii vieţii religioase sau sociale.

Caracteristica cea mai importantă a obiceiurilor şi tradiţilor de iarnă este repertoriul neasemuit de bogat în datini şi credinţe, în realizări artistice literare, muzicale sau coregrafice.

Petru Andraş, un scriitor „înzestrat cu talent narativ şi forţă de sintetizare a situaţilor comice, cu spirit de observaţie şi inventivitate“1, un mare câştig al literaturii dialectale, prezintă în trei din poeziile sale, La tăiat dă porc, Piţărăii, În sara dă Anu Nou, obiceiuri şi tradiţii de iarnă specifice folclorului bănăţean. „Scriitorul dialectal scrie artistic, ca un scriitor adevărat, dar ce îl diferenţiază de sriitori este limbajul. El încearcă să confirme valoarea sensibilă a cuvântului dialectal în registrul limbii scrise.“2 „Literatura dialectală nu face decât să dea o notă particulară şi originală limbii, îmbogăţind-o cu noi şi noi dimensiuni estetice. Trebuie spus că literatura în grai bănăţean reprezintă una din coordonatele importante ale specificului bănăţean...“3 Este aşadar o mare diferenţă între ţăranul simplu ce compune un vers în grai bănăţean şi un scriitor dialectal. Scriitorul dialectal deşi foloseşte graiul bănăţean, el se identifică cu scriitorul artistic datorită limbajului figurat prin care prezintă diferite aspecte ale vieţii. Atât scriitorul dialectal, cât şi cel care scrie artistic stăpânesc cu măiestrie arta cuvântului. Acest lucru îl deosebeşte pe sciitorul dialectal de omul din popor şi totuşi „Camil Petrescu spunea: Este un lucru neîndoios că dintre toţi ţăranii români de pretutindeni, bănăţenii sunt cei mai citiţi şi cei mai cunoscători de carte... ţărănimea bănăţeană dă dovadă de un extraordinar simţ artistic.“4 Scriitorul Petru Andraş este un talentat narator în versuri. El prezintă în poeziile sale diferite aspecte ale vieţii sociale ale ţăranului bănăţean, în grai popular, surprinzând diferite obiceiuri şi tradiţii.

Poezia La tăiat dă porc surprinde ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului: „Dă miercuri, la mine-acasă, / Nime nu-ş găsăşce locu. / Păstă trii zîle-i Crăşiunu, / Iară noi n-am tăiat porcu.“5.

Lecturând primele versuri ale poeziei citate anterior, putem observa că înainte de ziua Ignatului în gospădăriile oamenilor de la ţară se fac pregătiri pentru sacrificarea porcului. Folosirea numărului magic (fatidic) trei pentru a arăta numărul zilelor care mai sunt până la unul din cele mai importante evenimente din viaţa creştină, Naşterea Domnului, ne duce cu gândul o clipă spre lumea fabuloasă a basmelor, a legendelor, a 93