ION TURNEA
Ceara de albine este mai mult sau mai puţin solubilă în diverşi compuşi organici şi insolubilă în apă. Ceara este solubilă în alcool 177 cald: eter, grăsimi, benzină, cloroform.“ Ceara se topeşte la 64º C. Ea „poate să fie obţinută prin topire la soare, topire cu apă sau cu ajutorul aburilor, prin presare la teascuri sau pe cale chimică cu ajutorul solvenţilor şi ceară înălbită, cu 178 ajutorul razelor solare sau pe cale chimică.“ „Compoziţia chimică a cerii variază în limite foarte strânse 179 cuprinzând aproximativ 79, 3 % C, 13,2 % H şi 7, 5 O.“ Componenţii principali ai cerii sunt: esterul miricinic şi acidul drotic. Ea se utilizează în fabricarea fagurilor artificiali, fabricarea lumânărilor, sculptură, produse farmaceutice, cosmetice, pielărie, mobilă, armament, optică, telecomunicaţii etc. În majoritatea cazurilor se întrebuinţează un preparat conţinând ceară şi nu ceara pură. Deşi ceara are multiple întrebuinţări industriale, „aproximativ 80% din ceara obţinută se întoarce în stupină sub formă de faguri 180 artificiali care contribuie la creşterea productivităţii în apicultură.“ Ea se recoltează din stup cu ajutorul unui săculeţ şi a unui cleşte de lemn. Pentru o ceară de calitate superioară se prelucrează fagurii clădiţi natural şi în rame clăditoare, acei faguri în care nu a crescut puietul. Această ceară este de calitatea I şi se utilizează în cosmetică, farmacie, pentru construirea fagurilor artificiali. Ceara de calitatea a doua se obţine din faguri reformaţi, închişi la culoare, din care au ieşit mai multe generaţii de albine, iar ceara de calitatea a treia se foloseşte doar în scopuri industriale. Există şi ceara sub calitatea a treia ce e obţinută prin tratarea reziduurilor de prelucrare a boştinei în teascuri cu solvenţi. Ceara poate să fie falsificată prin amestecul ei cu parafină. 177
Constantin Antonescu, Albinele şi ... noi, ed. Asociaţia crescătorilor de albine din R.S.R. Bucureşti, 1979, pag. 223 178 Ing. V. Petruş şi ing. I. Oprişan, Apicultura şi baza meliferă, ed. AgroSilvică, Bucureşti, 1964, pag. 203 179 Constantin Antonescu, op. cit. pag. 223 180 Ing. V. Petruş şi ing. I. Oprişan, op. cit. pag. 202 126