SPAȚIU CREȘTIN
Sfârșitul ca o renaștere
Î
naintea ușilor care se închid în fața noastră, la împlinirea sorocului, pentru că fiecare an își are numărătoarea lui, deschidem alte uși, ale veșniciei. Ușile anului vechi le închidem, bucurîndu-ne sau întristîndu-ne de roadele pe care le-am cules, cele noi le deschidem pentru că Dumnezeu ne mai dă o șansă. Pentru că Dumnezeu vrea să ne mai aibă în viața aceasta ca să o dobîndim pe cea viitoare. Acum, la sfîrșit de an, pentru că intrăm în luna decembrie, ultima luna a anului civil, e firesc să tragem concluzii pentru anul pe care l-am trecut și să luăm aminte ca în anul ce vine să trăim mai bine. Poporul credincios calculează timpul după alte criterii decît cele impuse de lumea secularizată. Pentru omul cu frică de Dumnezeu fiecare zi o trăiește ca pe o veșnicie, iar un an care trece nu este altceva decît o împlinire a întregului, pentru că, pe parcursul unui an, noi trăim pronia împlinită a voii lui Dumnezeu. Pronia lui Dumnezeu începe cu facerea din nimic, de către El, a lumii acesteea, că de aici noi începem și anul bisericesc, și culminează cu sărbătoarea care desăvîrșește lucrarea divină, sărbătoarea Paștelui, după care iarăși începem un alt an nou, numit de noi - mîntuitor. Nu putem face o dirență dintr-un an și un alt an, daca ținem cont de îndemnul apostolului Pavel, care ne spune că dacă ne bucurăm, să ne bucurăm întru Domnul și orice lucru pe care îl facem să-l facem întru slava lui Dumnezeu. Creștinul, atunci cînd face un lucru, trebuie să-l facă atît de bine, încît să-l poată pună în fața lui Dumnezeu. Anume așa îi îndemnăm să trăiască și pe cei care se conduc în viață de alte criterii, decît cele enunțate mai sus, pe cei care acordă deosebită atenție trecerii dintr-un an civil într-un alt an civil, adică un an al salariului sau un an al bucuriilor, pur și simplu, pămîntești. Pentru noi, credincioșii, anul, ca și moartea, este o trecătoare. Anul nu se sfîrșește. Anul ne trece la alt an. Anul care trece ne pune pe o altă treaptă, ne desăvîrșește și ne aduce în fața lui Dumnezeu mai bine plăcuți. Cel puțin așa ar trebui să fie și dacă nu este așa, ne confruntăm cu o problemă. Anul este, de fapt, o bogăție a noastră. Noi îl trecem în vistierie, în vistieria vieții veșnice. Și din acest hambar Dumnezeu ne va da, îmbogățind agoniseala noastră și binecuvîntarea Sa. La sfîrșit de an noi venim și cu bucuria sărbătorii Nașterii, a Întrupării lui Dumnezeu. Acum, la sfîrșit de an și început de alt an avem concentrate o parte dintre cele mai importante sărbători, prin care aducem aminte și cinstim venirea în timp al lui Dumnezeu. Și prin această venire am dobîndit de la Creatorul timpului timpul mîntuirii noastre. Astfel, odată cu venirea celui Veșnic în timp, se înveșnicește timpul și în felul acesta, anul care trece trebuie să fie o împlinire pentru viața veșnică. În perioada aceasta noi venim și cu slujirea aproapeleui nostru. Dumnezeu vrea să ne vadă cu frații împreună, slujind celor mai sărăci și mai triști decît noi. Cu asta putem și trebuie să împlinim timpul și anul și viața noastră –
ОТДЫХАЙ! 52 2015 ГОД
cu dragostea față de aproapele. Cu această dragoste, pe care noi o manifestăm față de aproapele, ne apropiem de dragostea lui Dumnezeu cea veșnică. Cu această dragoste ne înveșnicim. Dacă nu-l iubi. pe aproapele nostru pe care-l vezdem și simțim, cum îl vom iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vedem. De aceea, la sîrșit de an, cînd tragem niște concluzii, trebuie să-i trecem prin minte încă o dată pe acei oameni cu care ne-am întîlnit și am comunicat și dacă nu le-am slujit cum se cuvine, să ne îndreptăm în fața lor ca să fim îndreptați și în fața lui Dumnezeu. Iar pe cei care ne datorează nou cu vre-o nedreptățire, e bine să-i iertăm, ca și Dumnezeu să ne ierte nouă. Suntem în timpul în care suntem chemați să lucrăm veșnicia. Să semănăm cu belșug pentru a secera cu belșug. Căci cel ce seamănă cu zgîrcenie va strînge cu zgîrcenie. Un sfîrșit de an binecuvîntat și un început de an mîntuitor să ne deie Dumnezeu la toți.
Parohul bisericii «Sf.Dumitru» Pavel BORȘEVSCHI