Av. Eduard
Av. Roxana
Dragomir
Paliţă
DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ Sinteze pentru Pregătirea Examenelor de Admitere şi Definitivare în Avocatură, Magistratură şi alte Profesii Juridice
for m ENAL n o C P OD C I ULU
NO
Bucureşti, 2015
ABREVIERI –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– –– ––
Alin. Alineatul Art. Articolul B. Of. Buletinul Oficial B.J. Buletinul Jurisprudenţei C.A. Curtea de Apel C.D. Culegere de decizii Cf. Conform C. civ. Codul civil C. pen. Codul penal C. proc. civ. Codul de procedură civilă C. proc. pen. Codul de procedură penală C.S.J. Curtea Supremă de Justiţie GRECO Grupul de state împotriva corupţiei I.C.C.J. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie J.N. Revista Justiţia Nouă L.P. Revista Legalitatea Populară M. Of. Monitorul Oficial n.a. (n.n.) Nota autorilor/Nota noastră NCC Noul Cod civil NCP Noul Cod penal NCPC Noul Cod de procedură civilă NCPP Noul Cod de procedură penală nr. Numărul O.G. Ordonanţa Guvernului O.U.G. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului op. cit. Opera citată p. Pagina pct. Punctul pp. Paginile RRD Revista Română de Drept RDP Revista de Drept Penal s.n. Sublinierea noastră TS Tribunalul Suprem urm. Următoarele
DREPT penal. Partea SPECIALĂ –– vol. Volumul –– U.E. Uniunea Europeană –– UNBR Uniunea Naţională a Barourilor din România
6
Cuprins ABREVIERI �������������������������������������������������������������������������������������������������� 5 INTRODUCERE ����������������������������������������������������������������������������������������� 11 Capitolul 1. Noţiuni generale privind analiza unei infracţiuni..............14 § 1. Noţiunea şi trăsăturile esenţiale ale infracţiunii. .............................14 § 2. Analiza unei infracţiuni.........................................................................18 2.1. Obiectul infracţiunii......................................................................... 18 2.2. Subiecţii infracţiunii.........................................................................20 2.2.1. Subiectul activ al infracţiunii.................................................20 2.2.2. Subiectul pasiv al infracţiunii................................................21 2.3. Latura obiectivă................................................................................ 21 2.3.1. Elementul material................................................................ 21 2.3.2. Urmarea imediată..................................................................25 2.3.3. Legătura de cauzalitate.........................................................26 2.4. Latura subiectivă..............................................................................27 2.4.1. Vinovăţia................................................................................27 2.4.2. Mobilul şi scopul în conţinutul laturii subiective..................34 2.5. Forme, modalităţi, tratament sancţionator.................................35 2.5.1. Formele infracţiunii...............................................................36 2.5.1.1. Actele preparatorii......................................................36 2.5.1.2. Tentativa.....................................................................38 2.5.1.3. Infracţiunea consumată.............................................39 2.5.1.4. Infracţiunea epuizată.................................................40 2.5.2. Modalităţi de săvârşire a infracţiunii.....................................41 2.5.3. Tratamentul sancţionator......................................................43
Capitolul 2. Infracţiuni contra vieţii...................................................... 52 § 1. Omorul (Art. 188 NCP)...........................................................................52 § 2. Omorul calificat (Art. 189 NCP)...........................................................58 § 3. Uciderea la cererea victimei (Art. 190 NCP)........................................74 7
DREPT penal. Partea SPECIALĂ § 4. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (Art. 191 NCP)......................77 § 5. Uciderea din culpă (Art. 192 NCP)........................................................82
Capitolul 3. Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii....... 88 § 1. Lovirea sau alte violenţe (Art. 193 NCP).............................................88 § 2. Vătămarea corporală (Art. 194 NCP)....................................................95 § 3. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (Art. 195 NCP).......... 103 § 4. Vătămarea corporală din culpă (Art. 196 NCP).................................. 106 § 5. Încăierarea (Art. 198 NCP).................................................................. 113
Capitolul 4. Infracţiuni săvârşite asupra unui membru de familie...... 120 § 1. Violenţa în familie (Art. 199 NCP)...................................................... 120 § 2. Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă (Art. 200 NCP)..................................................................................... 125
Capitolul 5. Infracţiuni contra libertăţii persoanei.............................. 134 § 1. Lipsirea de libertate în mod ilegal (Art. 205 NCP)............................ 134 § 2. Ameninţarea (Art. 206 NCP)................................................................ 141 § 3. Şantajul (Art. 207 NCP)....................................................................... 145 § 4. Hărţuirea (Art. 208 NCP).................................................................... 153
Capitolul 6. Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale............ 157 § 1. Violul (Art. 218 NCP)........................................................................... 157 § 2. Agresiunea sexuală (Art. 219 NCP)...................................................... 167 § 3. Actul sexual cu un minor (Art. 220 NCP)........................................... 174 § 4. Coruperea sexuală a minorilor (Art. 221 NCP)................................... 182
Capitolul 7. Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private................................................................ 189 § 1. Violarea de domiciliu (Art. 224 NCP).................................................. 189 § 2. Violarea sediului profesional (Art. 225 NCP).................................... 198
Capitolul 8. Infracţiuni contra patrimoniului......................................203 § 1. Furtul (Art. 228 NCP)..........................................................................203 § 2. Furtul calificat (Art. 229 NCP).......................................................... 210 § 3. Furtul în scop de folosinţă (Art. 230 NCP)........................................222 § 4. Furtul pedepsit la plângerea prealabilă (Art. 231 NCP)...................226 8
Av. Eduard Dragomir, Av. Roxana Paliţă § 5. Tâlhăria (Art. 233 NCP).......................................................................228 § 6. Tâlhăria calificată (Art. 234 NCP).....................................................234 § 7. Tâlhăria urmată de moartea victimei (Art. 236 NCP)........................ 241 § 8. Abuzul de încredere (Art. 238 NCP)...................................................242 § 9. Gestiunea frauduloasă (Art. 242 NCP)................................................246 § 10. Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor (Art. 243 NCP)................................................................253 § 11. Înşelăciunea (Art. 244 NCP)...............................................................258 § 12. Distrugerea (Art. 253 NCP)...............................................................263 § 13. Distrugerea calificată (Art. 254 NCP).............................................. 271 § 14. Distrugerea din culpă (Art. 255 NCP)...............................................274 § 15. Tulburarea de posesie (Art. 256 NCP)...............................................278
Capitolul 9. Infracţiuni contra autorităţii.............................................283 § 1. Ultrajul (Art. 257 NCP).......................................................................283 § 2. Uzurparea de calităţi oficiale (Art. 258 NCP)...................................292
Capitolul 10. Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei..............................297 § 1. Nedenunţarea (Art. 266 NCP).............................................................297 § 2. Omisiunea sesizării (Art. 267 NCP)......................................................302 § 3. Inducerea în eroare a organelor judiciare (Art. 268 NCP)...............305 § 4. Favorizarea făptuitorului (Art. 269 NCP).......................................... 312 § 5. Tăinuirea (Art. 270 NCP)..................................................................... 316 § 6. Mărturia mincinoasă (Art. 273 NCP)...................................................322 § 7. Ultrajul judiciar (Art. 279 NCP).........................................................336 § 8. Cercetarea abuzivă (Art. 280 NCP)......................................................343 § 9. Supunerea la rele tratamente (Art. 281 NCP)...................................349 § 10. Represiunea nedreaptă (Art. 283 NCP)..............................................354 § 11. Asistenţa şi reprezentarea neloială (Art. 284 NCP).........................360 § 12. Evadarea (Art. 285 NCP).....................................................................370 § 13. Înlesnirea evadării (Art. 286 NCP)....................................................378 § 14. Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (Art. 287 NCP)...............384
Capitolul 11. Infracţiuni de corupţie....................................................403 § 1. Luarea de mită (Art. 289 NCP).............................................................403 9
DREPT penal. Partea SPECIALĂ § 2. Darea de mită (Art. 290 NCP)..............................................................428 § 3. Traficul de influenţă (Art. 291 NCP).................................................435 § 4. Cumpărarea de influenţă (Art. 292 NCP)...........................................447
Capitolul 12. Infracţiuni de serviciu.....................................................453 § 1. Delapidarea (Art. 295 NCP).................................................................453 § 2. Purtarea abuzivă (Art. 296 NCP).........................................................464 § 3. Abuzul în serviciu (Art. 297 NCP)........................................................468 § 4. Neglijenţa în serviciu (Art. 298 NCP).................................................479
Capitolul 13. Infracţiuni de fals............................................................485 § 1. Falsul material în înscrisuri oficiale (Art. 320 NCP)........................485 § 2. Falsul intelectual (Art. 321 NCP)......................................................490 § 3. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (Art. 322 NCP)................495 § 4. Uzul de fals (Art. 323 NCP).................................................................503 § 5. Falsul în declaraţii (Art. 326 NCP)....................................................507 § 6. Falsul privind identitatea (Art. 327 NCP).......................................... 511
Capitolul 14. Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice..................... 518 § 1. Tulburarea ordinii şi liniştii publice (Art. 371 NCP)......................... 518 § 2. Ultrajul contra bunelor moravuri (Art. 375 NCP)............................522
Capitolul 15. Infracţiuni contra familiei...............................................526 § 1. Incestul (Art. 377 NCP).......................................................................526 § 2. Abandonul de familie (Art. 378 NCP)..................................................530 § 3. Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (Art. 379 NCP).....................................................................................539
10
INTRODUCERE Anterior oricărui comentariu, trebuie amintit că, începând cu data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare noul Cod penal al României, adoptat prin Legea nr. 286/20091 şi pus în aplicare prin Legea nr. 187/20122, modificat şi completat ulterior prin Legea nr. 159/20143. Noul Cod penal reprezintă, în fapt, un adevărat instrument juridic ce sintetizează stadiul gândirii juridico-penale în societatea românească, reflectând, în egală măsură, exigenţele societăţii faţă de cetăţean, dar şi nevoia cetăţeanului de protecţie penală. Pe de altă parte, noul Cod penal reflectă evoluţia practicii judiciare româneşti, dar şi experienţa legislativă a mai multor state europene, dacă avem în vedere că la elaborarea sa legiuitorul român s-a inspirat din Codul penal francez, Codul penal spaniol, Codul penal german etc. În aceeaşi măsură, la elaborarea noului Cod s-a ţinut cont de reglementările Uniunii Europene, de recomandările Consiliului Europei în domeniu, de rapoartele Comisiei Europene, de convenţiile europene semnate de ţara noastră, de convenţiile ori recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite etc. Cu titlu de exemplu, amintim: Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia europeană penală privind corupţia sau Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi protocoalele sale adiţionale, Convenţia privind criminalitatea informatică, Convenţia internaţională privind reprimarea finanţării terorismului, recomandările Consiliului Europei, precum Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. R (92)16 referitoare la regulile europene privind sancţiunile şi măsurile aplicate în comunitate sau Recomandarea R (2001)16 privind protecţia copiilor împotriva exploatării 1 Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009. 2 Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. 3 Legea nr. 159 din 4 decembrie 2014 pentru abrogarea art. 276 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 887 din 5 decembrie 2014. Art. 276 NCP reglementa infracţiunea de „Presiuni asupra justiţiei”.
11
DREPT penal. Partea SPECIALĂ sexuale, ca şi prevederile deciziilor cadru ale Consiliului European, precum Decizia cadru privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile sau Decizia cadru privind combaterea traficului de fiinţe umane. Noul Cod penal propune unele soluţii noi, acceptate pe plan european, cu privire la instituţii precum infracţiunea, sistemul cauzelor justificative şi al cauzelor de neimputabilitate, participaţia, sistemul sancţionator, în contextul general al unificării legislaţiei penale europene. Noul Cod penal menţine, în acelaşi timp, dispoziţiile din Codul penal anterior ce au fost confirmate şi a căror viabilitate a fost dovedită de practica judiciară a instanţelor române. Prin modul de structurare, prin terminologia folosită, dar şi prin formularea mai clară a unor dispoziţii legale, noul Cod penal îndeplineşte şi una dintre cerinţele Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv accesibilitatea legii. Totodată, simplificarea reglementărilor de drept substanţial, coroborată cu modificările aduse de noul Cod de procedură penală1, ar trebui să conducă la asigurarea previzibilităţii legii penale, precum şi la creşterea încrederii generale în actul de justiţie penală. Cu alte cuvinte, prin noul cod penal s-a urmărit, aşa cum se arată chiar în „Expunerea de motive”2: crearea unui cadru legislativ coerent în materie penală, cu evitarea suprapunerilor inutile de norme în vigoare existente în Codul penal anterior şi în legile speciale; simplificarea reglementărilor de drept substanţial, menită să faciliteze aplicarea lor unitară şi cu celeritate în activitatea organelor judiciare; asigurarea satisfacerii exigenţelor decurgând din principiile fundamentale ale dreptului penal consacrate de Constituţie şi de pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte; transpunerea în cadrul legislativ penal naţional a reglementărilor adoptate la nivelul Uniunii Europene, precum şi armonizarea dreptului penal material român cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ca o premisă a cooperării judiciare în materie penală bazată pe recunoaştere şi încredere reciprocă. Din punct de vedere structural, noul Cod penal este împărţit în două părţi - partea generală şi partea specială, o structură deja tradiţională pentru sistemul nostru de drept. Partea generală reuneşte regulile aplicabile ansamblului infracţiunilor reglementate de legislaţia penală, indiferent de natura acestora, delimitând cadrul general de aplicare a legii penale, definind infracţiunea, stabilind trăsăturile sale esenţiale Noul Cod de procedură penală a intrat în vigoare la aceeaşi dată cu noul Cod penal, respectiv 1 februarie 2014; a fost adoptat prin Legea nr. 135/2010, publicată în M. Of. nr. 486 din 15 iulie 2010 şi a fost pus în aplicare prin Legea nr. 255/2013, publicată în M. Of. nr. 515 din 14 august 2013. Pentru mai multe detalii, a se vedea: Dan Lupaşcu, „Noul şi vechiul Cod de procedură penală. Prezentare comparativă”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014. 2 „Expunere de motive” la Legea nr. 286/2009, www.cdep.ro, p. 2. 1
12
Av. Eduard Dragomir, Av. Roxana Paliţă şi elementele constitutive, reglementând totodată condiţiile generale de tragere la răspundere penală, sancţiunile şi modul lor de aplicare. Partea specială cuprinde principalele infracţiuni, grupate în funcţie de valorile sociale a căror ocrotire se realizează prin incriminare. Au fost incluse în partea specială a codului categoriile de infracţiuni cu care practica judiciară s-a confruntat în mod frecvent, cele prin care se aduce atingere unor valori sociale fundamentale pentru o societate democratică, dar şi faptele a căror incriminare a fost impusă de dezvoltarea societăţii contemporane. Sub aspectul sistematizării infracţiunilor, spre deosebire de Codul penal anterior, în noul Cod au fost reglementate mai întâi infracţiunile care aduc atingere persoanei şi drepturilor acesteia şi abia după aceea infracţiunile care aduc atingere atributelor statului. Această structură se regăseşte la majoritatea codurilor europene recente din Austria, Spania, Franţa, Portugalia etc. şi reflectă concepţia actuală privind locul individului şi al drepturilor şi libertăţilor acestuia în ierarhia valorilor care se bucură de protecţie, inclusiv prin mijloace penale1. Partea specială a noului Cod penal formează şi obiectul lucrării de faţă. Mai precis, ne-am îndreptat atenţia spre analiza infracţiunilor ce se regăsesc, de regulă, în programa (tematica) pentru pregătirea examenelor de primire/definitivare în profesiile juridice (avocat, magistrat, consilier juridic etc.). În egală măsură, lucrarea constituie un instrument util studenţilor, ce se pregătesc pentru susţinerea examenelor de licenţă.
1
„Expunere de motive” la Legea nr. 286/2009, www.cdep.ro, p. 3.
13
Capitolul 1
Noţiuni generale privind analiza unei infracţiuni
Pentru o înţelegere facilă a modului în care trebuie analizată o anumită infracţiune vom prezenta, generic, câteva aspecte privind structura generală a unei infracţiuni, conţinutul, formele şi modalităţile acesteia, dar şi sistemul sancţionator. Lămurirea acestor concepte şi asimilarea unor astfel de noţiuni generale, dar şi asimilarea sau înţelegerea tehnicii de analiză a unei infracţiuni, ajută simţitor în procesul de învăţare şi, mai mult, vor ajuta în dezvoltarea personală (proprie) a analizei unei infracţiuni pornind doar de la norma de incriminare prevăzută în noul Cod penal.
§ 1. Noţiunea şi trăsăturile esenţiale ale infracţiunii În noul Cod penal art. 15 prevede că infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală1, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşito. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale. Astfel, infracţiunea este definită de legiuitor prin trăsăturile ei esenţiale. Noţiunile de infracţiune şi „fapta prevăzută de legea penală” nu sunt identice; astfel, o faptă prevăzută de legea penală este infracţiune doar dacă prezintă şi celelalte trăsături esenţiale ale infracţiunii. Potrivit art. 173 NCP prin „lege penală” se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege. Înţelesul noţiunii de lege penală consacrat de art. 173 NCP are în vedere alte acte normative care prevăd fapte ce constituie infracţiuni, legiuitorul urmărind a face legătura materială dintre Codul penal şi alte legi speciale care, deşi nu sunt penale, reglementând cu privire la alt tip de relaţii sociale, cuprind şi dispoziţii cu caracter penal. Calificarea caracterului penal al acestor dispoziţii le scoate din sfera domeniului principal de reglementare (fiscal, vamal etc.) cu scopul de a înlătura orice fel de obiecţii potrivit cărora faptele antisociale respective ar putea urma numai regimul juridic respectiv,în acest mod fiind exclusă o eventuală sustragere de la răspunderea penală - Curtea Constituţională, Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014. 1
14